Sunteți pe pagina 1din 73

Epidemiologia

1
2
Epidemiologia
• ştiinţa care studiază
– frecvenţa,
– distribuţia (în funcţie de sex, vârstă, profesie,
spaţiu, timp etc.)
– determinanţii bolilor (cauze, factori de risc
individuali şi colectivi, condiţii de răspândire) în
populaţia umană.
• Practic studiază bolile în relaţie cu populaţia
• Scop-prevenţia sau controlul bolilor sau
problemelor de sănătate. 3
Scop
• cauzele şi mecanismele unor boli
– a evalua consistenţa ipotezelor etiologice
dezvoltate clinic experimental,
– a stabili riscurile de cancer,
– a furniza date pentru dezvoltarea şi evaluarea
procedurilor preventive, programelor de screening
şi a măsurilor de sănătate publică.

4
Epidemiologia
1. descriptivă – studiul distribuţiei cancerelor în
populaţie
2. analitică – studiul relaţiilor cauzale a unor
factori de mediu cu cancerele
3. experimentală – verificarea ipotezelor
identificate prin primele două modalităţi de
studiu, prin:
– experimente pe modele animale
– studii terapeutice
– observaţie clinică
– acţiuni de sănătate publică

5
I.Epidemiologie descriptivă
• identificarea proceselor epidemiologice, şi
ulterior măsurarea şi descrierea acestora.
• înregistrează cazurile si reconstituie evoluţia
fenomenului epidemiologic până la depistare
• se stabilesc criteriile de distribuţie ale bolii în
colectivitatea implicată
• raportarea se referă la indicatori de sănătate
care permit aprecierea statusului de sănătate
a populaţiilor
6
Obiective
1. studiul numărului de persoane afectate de
cancer (incidenţă, morbiditate şi mortalitate).
2. date de eficienţă a tratamentului, de
supravieţuire, precum şi diverse modele de
evidenţă şi de urmărire a acestor pacienţi.

7
• Investigaţiile statistice se bazează pe
registrele naţionale, regionale şi
instituţionale de cancer.
• trei categorii de informaţii diferite:
– numărul persoanelor afectate de boală,
– lungimea perioadei de timp studiate (în
general, un an)
– caracteristicile populaţiei studiate.
• incidenţa, prevalenţa şi mortalitatea
8
Indicatori de morbiditate: Incidenţa

• Incidenţa măsoară probabilitatea dezvoltării


bolii (riscul de cancer) şi compară ratele
acesteia între populaţii
• este cel mai bun indicator al frecvenţei
cancerului, foarte sensibil în practica
diagnostică şi/sau depistare

9
Definitie
• numărul de cazuri noi ce apar într-o populaţie
cu risc de boală într-o anumită perioadă de
timp (de obicei 1 an)
• exprimată uzual ca număr de cazuri la 100.000
de persoane
• la copii (cancerele fiind foarte rare), incidenţa
se exprimă ca număr de cazuri la 1.000.000 de
persoane

10
Incidenţa
Număr de cazuri noi de cancer într-o
populaţie  100.000/Populaţia totală în
acel moment* / interval de timp
• în general, numărul de cazuri noi se
împarte la numărul total de persoane
calculat la mijlocul anului respectiv

11
12
Globocan 2012-incidenta tuturor cancerelor mai putin a
cancerul cutanat nonmelanoma la ambele sexe

13
14
15
Indicatori de morbiditate: Prevalenţa

• prevalenţa reflectă răspândirea unei boli într-o


populaţie
• este utilizată pentru a planifica distribuţia
resurselor şi serviciilor de sănătate
– creşte odată cu incidenţa şi cu durata bolii în
comunitate,
– descreşte cu mortalitatea şi cu ratele de vindecare

16
• Cancerele cu mortalitate redusă, şi cele în care
metodele terapeutice actuale permit o
prelungire importantă a supravieţuirii,
prezintă o prevalenţă mare, care însă asociază
costuri de îngrijire crescute

17
Prevalenţa
• prevalenţa punctiformă: estimarea numărului
total de persoane cu cancer (cazuri noi şi
preexistente) aflate în viaţă la un moment dat
• prevalenţa periodica sau după o perioadă
definită de timp
• număr de cazuri noi si vechi la 100.000 de
persoane

18
Prevalenta
Număr total de cazuri de cancer într-o
populaţie  100.000/Populaţia totală în acel
moment* / interval de timp
• în general, numărul de cazuri se împarte la
numărul total de persoane calculat la mijlocul
anului respectiv

19
• Mai simplu, valoarea prevalenţei unui cancer
poate fi aproximată înmulţind incidenţa
cancerului respectiv cu durata medie a bolii

20
Indicatori de mortalitate

• Informaţiile cu privire la mortalitate sunt obţinute în


general de la serviciile de evidenţă a populaţiei, având
ca sursă certificatele de deces completate de medic.
• Ratele de mortalitate sunt exprimate ca număr de
decese prin cancer la 100.000 de persoane pe an.
• Mortalitatea Număr total de decese prin cancer într-
o populaţie  100.000/Populaţia totală în acel
moment* / interval de timp
• în general, numărul de decese se împarte la numărul
total de persoane calculat la mijlocul anului respectiv

21
• Creşterea constantă a numărului de decese
prin cancere în numeroase ţări este
dependentă de o serie de factori:
– creşterea populaţiei vârstnice,
– diagnostici (facilităţi adecvate)
– terapeutici (tratamentul oncologic disponibil)

22
• mortalitatea prin toate cancerele este mai
crescută la sexul masculin decât la cel feminin,
datorită diferenţelor în localizarea anatomică
a cancerelor:
– la bărbaţi există o incidenţă mai crescută a
cancerelor cu curabilitate scăzută (plămân,
prostată, esofag, stomac)
– la femei cancerele cele mai frecvente (sân, uter)
au un prognostic mai bun.

23
• Calcularea nivelelor de mortalitate este foarte
utilă mai ales în cazul cancerelor de prognostic
nefavorabil, cât şi pentru evaluarea impactului
real al strategiilor de prevenţie şi depistare.
• Incidenţa este însă un parametru mai fidel
privind evoluţia în timp a numărului de cazuri
de cancer într-un anumit teritoriu.
• În localizările rapid letale, incidenţa şi
mortalitatea au valori similare.

24
• Mortalitatea prematură (definită ca decesele
survenite înaintea vârstei de 65 ani în termeni
de ani de viaţă potenţiali-pierduţi – AVPP) este
un indicator pertinent pentru evaluarea
eficienţei acţiunilor de prevenţie şi costurilor
socio-economice

25
Compararea indicatorilor de
morbiditate/mortalitate: nivelele
standardizate
• Nivelele de incidenţă, prevalenţă şi/sau
mortalitate pot fi:
– totale (nivele brute=numărul real de cazuri
observat în fiecare an în populaţie)
– apreciate în subgrupele unei populaţii
(nivele specifice)
• pe clase de vârstă
• pe categorii socio-profesionale

26
• Nivelele brute nu ţin cont de diferenţele de
structură de vârstă ale populaţiilor respective.
– nivele standardizate prin raportarea la o anumită
populaţie de referinţă (standard) (metoda directă)
– prin calcularea raportului între numărul de cazuri
observat şi cel aşteptat în populaţia studiată (metoda
indirectă) Indiferent de metoda utilizată,
standardizarea se face ţinând cont de structura pe
grupe de vârstă a populaţiei, şi permite compararea
cu mai multă precizie a indicatorilor de morbiditate şi
mortalitate prin cancere între ţări în care speranţa de
viaţă poate varia cu 20-30 ani faţă de populaţia de
referinţă.
27
• Dacă se iau în considerare incidenţa şi
mortalitatea pe sediul de organ, ignorând alte
diferenţe clinice şi biologice, cancerele se pot
împărţi în trei categorii:
1. Cancerele care provin din epitelii (carcinoamele)
sunt cele mai frecvente: ”cei patru mari killer-i”
• cancerele bronho-pulmonare, colo-rectale, mamare şi de
prostată
2. nu la fel de prevalent ca şi „cei patru mari”
• cancerele cutanate (rareori letale, cu excepţia melanomului
malign), de stomac, ficat, vezică urinară, pancreas, rinichi,
esofag, col uterin şi ovar

28
3. tumori rare,
– probleme de sănătate semnificative la
grupe specifice de vârstă şi în anumite
regiuni: cancerele de părţi moi, cerebrale,
testiculare şi osoase.
»De exemplu, cancerul de testicul
reprezintă 2-3% din totalul neoplaziilor,
dar este cea mai frecventă neoplazie a
adultului tânăr de sex masculin cu vârste
între 15-35 de ani.

29
Globocan 2012-Mortalitatea prin cancer cu
exceptia cancerului cutanat nonmelanoma

30
Supravieţuirea
• pentru o interpretare corectă a observaţiilor
asupra variaţiilor indicatorilor de
morbiditate/mortalitate;
• permit estimarea prevalenţei unui anumit cancer.
• Supravieţuirea specifică nu înregistrează decât
decesele atribuite afecţiunii studiate (cancerului),
cele de alte cauze, ca şi cazurile pierdute din
evidenţă, fiind considerate ca cenzurate.
• Calculul supravieţuirii specifice poate fi efectuat
cu ajutorul metodelor actuariale sau metoda
Kaplan-Meier
31
Supravieţuirea la 5 ani
• obiectiv-cheie pentru evaluarea eficacităţii
tratamentului
• criteriu global valabil, ce poate fi nuanţat în
funcţie de situaţie.
• Un pacient este considerat vindecat când
riscul său de deces este acelaşi cu al
populaţiei fără cancer de aceeaşi vârstă şi sex
• supravieţuirea la 5 ani poate fi utilizată chiar
ca obiectiv-surogat al vindecării în cancere.
32
Supravieţuirea relativă
• raport între duratele de viaţă ale pacienţilor
cu cancer şi populaţiei generale.
• Poate fi mai mare decât 1 (>100%), adică
probabilitatea de deces va fi mai redusă şi
supravieţuirea va fi mai bună în grupul de
pacienţi decât în populaţia de referinţă
• mai mică de 1 (<100%).

33
Sisteme de supraveghere a
cancerului. Surse de date
• Necesitatea obţinerii unor date precise despre
pacienţii cu cancer şi certificarea
diagnosticului de cancer prin examenul
histopatologic a condus la dezvoltarea
sistemelor de evidenţă bazate pe registre
spitaliceşti şi populaţionale de cancer

34
Registrul teritorial de cancer

• sistem complex de colectare, înregistrare şi


prelucrare a datelor legate de incidenţa şi
mortalitatea prin cancer dintr-un anumit teritoriu
sau spital (registre populaţionale, respectiv
spitaliceşti).
• Obiective
– cunoaşterea incidenţei cancerului şi a localizărilor
anatomice pe sexe, grupe de vârstă şi mediu socio-
economic;
– evidenţierea schimbărilor de incidenţă şi a tendinţelor
evolutive a cancerului;
– determinarea supravieţuirii (confruntarea deceselor
cu cazurile noi raportate)
35
• Un caz raportabil în cadrul unui registru de cancer
=orice neoplazie primară nou-diagnosticată
pentru care prin metode clinice şi/sau de
laborator s-a stabilit diagnosticul de tumoră
borderline, cancer in situ sau invaziv/malign,
conform Clasificării Internaţionale a Maladiilor –
Oncologie, ed. III (CIM-0-3) a Organizaţiei
Mondiale a Sănătăţii (OMS)
• în plus, sunt incluse toate tumorile
intracraniene/intraspinale, indiferent de
comportament (benign/incert/malign)

36
• Mortalitatea prin cancer in România este urmărită pe
baza certificatelor de deces.
• înfiinţarea Registrului Naţional de Cancer e stabilita
prin Ordinul MS nr. 2027/2007, ce defineşte
modalităţile de restructurare şi reorganizare în vederea
alinierii la standardele European Network of Cancer
Registries (ENCR) şi International Agency for Cancer
Research (IARC).
– înfiinţarea Registrelor Regionale de Cancer, grupate în 8
regiuni (Bucureşti-Ilfov, Nord-Est, Sud-Est, Sud, Sud-Vest,
Vest, Nord-Vest, Centru), supervizate de un Comitet
Naţional Coordonator

37
II.Riscul de cancer
• Probabilitatea ca un individ să dezvolte cancer
sau să moară de cancer la o vârstă dată este
utilizată pentru a descrie riscul de cancer în
populaţia generală. Este exprimată ca
„procente-vârstă” sau „o persoană din X”.
• Ex.: riscul de a dezvolta cancer bronho-
pulmonar în SUA la bărbaţi este de 7,7%, ceea
ce este echivalent cu 1 din 13 bărbaţi în
perioada de viaţă estimată.

38
• Rata de risc este cumulativă, ceea ce permite
calcularea sa în funcţie de vârstă, reprezentând suma
ratelor specifice pentru fiecare an de viaţă (în practică,
aprecierea se face pe intervale de 5 ani), de la naştere
până la vârsta de 74 ani.
– Ex.: rata cumulativă de cancer mamar la femeile americane
peste 74 ani este de 9 la 100.000; aceasta înseamnă că o
femeie născută în SUA are o şansă de 1/11 de a dezvolta
un cancer mamar înainte de 75 ani.
– Ratele cumulative între 0-74 ani pentru toate formele de
cancer, la bărbaţi şi respectiv la femei, sunt cuprinse între
10 şi 12% în India, şi 35 şi 40% în Canada

39
• În general, una din trei persoane prezintă
riscul de a dezvolta un cancer (excluzând pe
cele cutanate) înaintea vârstei de 75 de ani în
ţările dezvoltate.
• Studiile descriptive realizează o simplă
descriere a frecvenţei de apariţie a bolii
neoplazice prin intermediul a trei parametri:
persoana, locul şi timpul

40
Caracteristici de persoană (variaţii
individuale)
• Vârsta
– cel mai important factor pentru riscul de cancer.
– este considerat o boală a vârstnicului.
– cancere epiteliale, ratele de incidenţă cresc
constant de-a lungul vieţii, relaţia fiind explicată
prin cumularea efectului carcinogenic al expunerii
la diferite substanţe exogene.
– Creşterea speranţei de viaţă creşte deci şansa
unei „lovituri” care să lezeze structura genetică,
iniţiind carcinogeneza

41
DAR!!
• nu toate cancerele exemplifică însă această caracteristică
• cancerele testiculare cunosc un vârf de incidenţă între 20-34
de ani,
• leucemiile acute limfoblastice sunt mai frecvente între 3-4 ani.
• Cancerele pediatrice prezintă un profil de incidenţă specific:
leucemii/limfoame pe primul loc, urmate de tumori cerebrale
şi cancere specifice: neuro-, retino-, hepato- sau nefroblastom
(tumora Wilms), rabdomiosarcom.
• Incidenţa cancerelor la vârstnici creşte adesea mai lent decât la
tineri, dar există diferenţe geografice (ex.: incidenţa
postmenopauză a cancerului mamar creşte continuu în Europa,
însă este în descreştere în SUA, Canada sau Japonia)
42
• Sexul
• ratele de incidenţă şi mortalitate specifice
vârstei sunt mai mari la sexul masculin decât
la cel feminin.
• Explicatie:
– nivelul diferit al expunerii la carcinogeni sau
factori biologici încă obscuri.

43
• În afară de cel ovarian şi mamar, cancerul de colon,
vezică urinară, tiroidă şi melanomul malign sunt mai
frecvente la femei
• incidenţa cancerului bronho-pulmonar a crescut cu
73% în ultimii 30 de ani, probabil din cauza adoptării de
către femei a fumatului, în multe regiuni ale lumii.
• Cancerul ocular, de glande salivare şi colon drept au
frecvenţe aproximativ egală la ambele sexe
• cancerele de prostată, bronho-pulmonare sau de sferă
ORL sunt cele mai frecvente localizări la bărbaţi.
• În termeni de mortalitate, cancerul bronho-pulmonar
rămâne cel mai frecvent la ambele sexe, urmat de cel
colo-rectal, mamar şi gastric
44
• Rasa şi etnicitatea
• reflectă influenţa factorilor socio-economici şi
culturali,
• si mai putin diferenţe în susceptibilitatea
genetică.
– În cadrul aceleaşi rase, incidenţa cancerului
variază considerabil de la o regiune geografică la
alta, sugerând rolul preponderent a factorilor
exogeni în etiologia cancerelor
45
• Mortalitatea prin toate cancerele este
– cu 30% mai mare la rasa albă decât la cea neagră
– mai mult decât dublă decât cea a populaţiilor hispanice şi asiatico-
pacifice.
• afro-americanii au rate de incidenţă mai ridicate pentru unele
cancere (ex. prostată, esofag, laringe, pancreas, mielom multiplu) şi
cea mai înaltă mortalitate prin cancere de pe glob
• Mortalitatea prin cancer gastric şi hepatic este mult mai crescută în
Japonia, în timp ce cancerele mamare sau colo-rectale sunt mult
mai rare decât în restul lumii
• emigranţii japonezi în California au prezentat însă (după a doua
generaţie) un profil de incidenţă asemănător cu cel al nativilor.
Astfel, riscul de cancer de colon şi mamar se dublează, şi ratele de
deces devin mai mari decât la populaţia albă, reflectând
participarea unor factori din dietă şi activitatea fizică.

46
Caracteristici de loc (variaţii
geografice)
• Fiecare tumoră malignă are distribuţia sa geografică particulară. Unele
cancere sunt distribuite în mod egal în întreaga lume, în timp ce altele
prezintă incidenţe crescute în unele regiuni şi scăzute în altele.
• Cancerele bronho-pulmonare sunt frecvente la bărbaţii albi din America de
Nord (109%ooo pe an) şi foarte rare în India (15,7%ooo).
• Cancerul de stomac este frecvent în Japonia (79,6%ooo) şi rar în India
(8,9%ooo)
• Cancerul de sân are o incidenţă crescută la femeile albe din Europa şi SUA
(82,7%ooo), medie în Danemarca (63,1%ooo) şi scăzută în Japonia
(22%ooo)
• Cancerul esofagian este caracterizat printr-o enormă variaţie a incidenţei în
întreaga lume (ex. de la 200%ooo femei şi 165%ooo bărbaţi în regiunile
caspice ale Iranului, până la 0,2%ooo femei şi 1,2%ooo bărbaţi în judeţul
Cluj, România)

47
• În general, se apreciază că numărul de
persoane care mor anual prin cancer
pretutindeni în lume va creşte de la 7,6
milioane în 2007 la peste 16 milioane în 2050,
datorită creşterii speranţei globale de viaţă şi
adoptării de către ţările mai puţin dezvoltate a
„stilului de viaţă occidental”, inclusiv fumatul,
consumul de grăsimi saturate şi alimente
caloric-dense, şi reducerii activităţii fizice.
48
Caracteristici de timp (variaţii
temporale)
• Ratele de incidenţă şi mortalitate printr-o anumită localizare
neoplazică variază în timp, pe termen lung.
• Mortalitatea prin cancer bronho-pulmonar a crescut cel mai
mult în ultimele decenii (+185% la bărbat şi +239% la femei),
• Mortalitatea prin cancer colo-rectal a rămas stabilă la sexul
masculin şi este în scădere uşoară (în unele ţări) la sexul
feminin;
• Mortalitatea prin cancer mamar nu s-a modificat foarte mult
(10% dintre decese la femei), deşi o discretă scădere (5%) a
fost semnalată începând din anii ’90.
• Decesele prin cancer cervical au scăzut considerabil (cu >50%
dacă depistarea precoce este bine aplicată), ca şi cele prin
cancer gastric (la ambele sexe).
49
Caracteristici de timp (variaţii
temporale)
• incidenţă a crescut semnificativ pt c de prostată,
vezică urinară, ORL, melanom malign şi
limfoamele (mai ales non-Hodgkin).
– precizia crescută a metodologiei de diagnosticare,
– o reală componentă etiologică?.
• Mortalitatea prin cancer gastric a început să
scadă semnificativ din anii ’90, prezumtiv datorită
metodelor mai bune de conservare a alimentelor.
– Frecvenţa cancerelor joncţiunii gastro-esofagiene a
continuat, totuşi, să crească constant în ultimii ani,
probabil datorită obezităţii şi creşterii incidenţei RGE
50
51
• Actual, din ce în ce mai multe persoane diagnosticate
cu cancer sunt vindecate. Luând în calcul o speranţă de
viaţă normală, rata de supravieţuire relativă este de
circa 64% pentru toate cancerele luate împreună.
– în 1940, unul din patru pacienţi (25%) supravieţuia la 5 ani
după tratament;
– în 1990, acest procent a crescut la 40%.
• Acest câştig de supravieţuire (de la 1 din 3, la 4 din 10 persoane)
înseamnă că aproape 100.000 de pacienţi dintre cei astăzi în viaţă
ar fi murit de cancer în mai puţin de 5 ani dacă ar fi trăit în anii ’40.
• tehnici de diagnostic mai bune,
• mijloace noi de tratament,
• cunoasterea biologiei celulei maligne
52
III.Epidemiologie analitica
• Observaţia că incidenţa cancerelor este diferită în
lume, că suferă modificări în timp şi că emigranţii din
ţările cu risc redus de cancer ating riscul de cancer al
ţării de imigrare au contribuit la ideea conform căreia
cancerele apar ca o consecinţă la acţiunea combinată a
diferiţi factori de mediu – fizici, chimici, biologici,
ocupaţionali, comportamentali, socio-culturali etc.
• Morbiditatea importantă se asociaza cu mortalitate
crescută, cancerul prezentând un impact economic
enorm. Se apreciază că circa 40% din cancere ar putea
fi prevenite prin modificarea factorilor de risc.

53
Culegerea datelor epidemiologice se
poate face prin:
1. Anchete epidemiologice retrospective –
creşterea reală a frecvenţei cancerului
bronho-pulmonar şi a celui mamar, respectiv
scăderea incidenţei cancerului gastric
– Rezultatele studiilor retrospective trebuie privite
însă cu reţinere, deoarece elementele urmărite
sunt înregistrate neuniform şi nestandardizat, şi
pot determina erori semnificative de interpretare
a rolului şi importanţei anumitor factori pentru
afecţiunea studiată
54
• factorii de risc potenţiali pentru diferite
cancere sunt studiaţi de către instituţii
individuale, grupuri de experţi, grupuri de
lucru interdisciplinare şi/sau multinaţionale
coordonate de International Agency for
Research on Cancer (IARC), U.S. National
Cancer Institute (NCI) sau alte organizaţii
similare.

55
• se bazează pe
– studii de tip caz-control
– Studii de cohortă
– studiile moleculare şi genetice includ elemente
atât de tip caz-control cât şi de cohortă pentru a
dezvolta înţelegerea rolului variaţiilor genetice şi
mutaţiilor în dezvoltarea cancerelor.

56
• Studiile de tip caz-control
– examinează în paralel date (chestionare, istoric medical,
specimene biologice) colectate atât de la persoane
diagnosticate deja cu cancer („caz”), cât şi de la persoane
cu caracteristici demografice similare, dar fără boală
(„control”); pot fi atât retro-, cât şi prospective.
• Studiile de cohortă
– în general prospective, şi necesită observarea unei
populaţii fără boală, definite prin caracteristici (sau
expuneri), care survin înainte de apariţia neoplaziei de
cercetat, pentru perioada de timp necesară (teoretic)
apariţiei bolii în acea cohortă

57
• Riscul relativ este raportul dintre frecvenţele
bolii în populaţia neexpusă şi în cea expusă la
factorul studiat; este supraunitar când riscul
creşte cu expunerea.
• Riscul atribuabil este diferenţa dintre
frecvenţele bolii în populaţia expusă şi în cea
neexpusă

58
Criteriile pozitive privind asocierea epidemiologică a
unui anumit cancer cu o cauză posibilă sunt

• Există studii asupra unor factori potenţial


protectori faţă de efectul agentului cancerigen
(având în vedere faptul că evidenţe privind
experimente cu agenţi cancerigeni pe om nu
pot exista).
• Puterea asocierii (cuantificarea riscului relativ)
este suficient de mare.
• Există o asociere temporală (expunerea a
precedat boala).

59
Criteriile pozitive privind asocierea epidemiologică a
unui anumit cancer cu o cauză posibilă sunt

• Gradientul de risc este pozitiv (există o relaţie


directă între creşterea riscului şi creşterea
nivelului expunerii).
• Pe baza pe cunoştinţelor clinice şi experimentale
actuale, există atât un sens biologic, cât şi unul
epidemiologic al asocierii respective.
• Specificitatea asocierii este satisfăcătoare
(cancerul studiat se datorează clar
cauzei/cauzelor respective).
60
IV. Tendinţe actuale de evoluţie a
cancerelor în lume

• Evoluţia cancerelor în Europa


• Există diferenţe importante în incidenţa şi
mortalitatea generală şi specifică de organ prin
cancere în Europa, unde survin circa 1/3 din
cazurile noi de cancer din lume şi circa 1/4 dintre
decese.
– Circa 60% din cancere sunt în ţările cu nivel mediu şi
scăzut economic, mai ales deoarece în aceste regiuni
declararea cazurilor nu este suficient de strictă.
– În 2006, în Europa s-au estimat 3.191.600 cazuri noi
de cancer (excluzând cancerele cutanate non-
melanice) şi 1.703.000 decese prin cancer

61
• Cele mai frecvente forme sunt: cancerul de sân
(430.000 cazuri, 13,5% din toate cancerele), colo-
rectal (412.900, 12,9%), bronho-pulmonar
(386.800, 12,1%) şi prostatic.
• Cancerul bronho-pulmonar a fost cea mai
importantă cauză de deces prin cancer (334.800
decese, 19,7% din total), urmat de cel colo-rectal
(207.400 decese), mamar (131.900) şi gastric
(118.200).
• În Europa anului 2015 sunt estimate 1.405.000
decese prin cancer

62
• Ratele de mortalitate sunt mai crescute pentru un
număr de ţări din centrul şi estul Europei în ciuda
ratelor de incidenţă scăzute, fapt ce reflectă
distribuţia predominantă în aceste regiuni a unor
cancere mai agresive, precum şi diagnosticul în
general mai tardiv. Deşi majoritatea datelor
despre tendinţele de mortalitate publicate în
ultimii 30 de ani indică că o tendinţă de scădere a
mortalităţii în majoritatea ţărilor Uniunii
Europene (UE), începând din anii ’80, situaţia este
mai puţin favorabilă în majoritate ţărilor est-
europene
63
• Cancerul de prostată a înlocuit cancerul
bronho-pulmonar de pe primul loc la bărbaţi,
urmat de cancerul colo-rectal pe locul al
treilea.
• La femei, cancerul mamar reprezintă cel mai
frecvent cancer, urmat de cel colo-rectal şi
uterin.

64
European Union (EU-29)

65
Europe 2012

66
Epidemiologia cancerului în România
Principalele localizări ale bolii
neoplazice la toate grupele de vârstă,
• la sexul masculin (49,8% din
totalul cazurilor noi diagnosticate),
sunt plămânul, colonul şi rectul,
stomacul şi prostata;
• la sexul feminin (51,2% din toate
cazurile noi diagnosticate),
principalele localizări sunt sânul,
colul uterin, colonul şi rectul, şi
plămânul.
• Primele cauze de mortalitate prin
cancer
• la sexul masculin au fost: cancerul
bronho-pulmonar, gastric, colo-
rectal, prostatic şi hepatic, iar
• la sexul feminin cancerul mamar,
colo-rectal, uterin, cervical şi
gastric

67
68
• Incidenţa şi prevalenţa cancerului în România
se află în general sub media europeană, cu
excepţia cancerului de col uterin, pentru care
România se află pe primele locuri (30 de cazuri
noi la 100.000 de femei), situaţie explicată
prin deficienţele programului naţional de
screening

69
• Numărul de pacienţi cu cancer înregistraţi în România
la sfârşitul anului 2005 a fost de 354.572 (prevalenţă
1,6%ooo), dintre care 4.467 erau copii cu vârste mai
mici de 14 ani.
• În fiecare an sunt depistate aproximativ 60.000 de
cazuri noi de cancer, din care 165 apar la vârste sub 14
ani.
• În ultimele decenii, România a înregistrat modificări
profunde şi în structura mortalităţii prin cancer (38.000
decese anual, adică 13-14% din total), care a crescut
rapid, ocupând locul doi după bolile cardiovasculare
(200,96%ooo, şi respectiv 762,07%ooo)

70
71
72
Intrebari
1. Ce este epidemiologia?
2. Care sant ramurile epidemiologiei si ce studieaza fiecare?
3. Ce este incidenta?
4. Ce este prevalenta?
5. Cum se exprima mortalitatea?
6. Cum se compara indicatorii epidemiologici intre ei?
7. Clasificarea cancerelor in functie de incidenta si
mortalitate
8. Cum este definit un pacient vindecat?
9. Ce este un registru teritorial de cancer?
10. Ce este riscul de cancer si cum se exprima ?

73