CLASIFICAREA CARCASELOR

NORME LEGISLATIVE PRIVIND CLASIFICAREA CARCASEI

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 2 alin. (2) din
Legea nr. 778/2001 privind organizaţiile interprofesionale pe produse
agroalimentare, Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

Art. 1. - (1) Se instituie Sistemul de clasificare a carcaselor de porcine, bovine şi

ovine, denumit în continuare Sistem de clasificare, în scopul garantării unei plăţi
echitabile crescătorilor de animale şi stimulării procesului de ameliorare a raselor de
animale pentru obţinerea de carcase de calitate superioară.
(2) Sistemul de clasificare departajează carcasele în funcţie de diferitele clase de
calitate şi corelează plata animalelor diferenţiat, în conformitate cu această
clasificare.
(3) Funcţionarea Sistemului de clasificare este asigurată de către:
a) Comisia de clasificare a carcaselor de porcine, bovine şi ovine, denumită în
continuare Comisie de clasificare;
b) agenţii de clasificare;
c) clasificatori.
Art. 2. - Definirea termenilor specifici utilizaţi este prevăzută în anexa care
face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 3. - (1) Se înfiinţează Comisia de clasificare care conduce şi

gestionează Sistemul de clasificare şi asigură aplicarea acestuia.
(2) Comisia de clasificare este o organizaţie cu personalitate juridică, fără
scop lucrativ, de interes public, cu finanţare proprie, formată din
reprezentanţi ai Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului, ai
patronatelor şi ai organizaţiilor profesionale pe produs sau grupe de produse
din toate sectoarele.

Art. 4. - Comisia de clasificare are următoarele atribuţii principale:

a) administrează şi implementează Sistemul de clasificare;
b) elaborează proiectele de acte normative în domeniul clasificării;
c) organizează programe de formare profesională pentru ocupaţia de
clasificator şi examenele pentru absolvirea acestora, în condiţiile prevăzute
de legislaţia în vigoare privind formarea profesională a adulţilor;
d) stabileşte nivelul de referinţă pentru carcasa din fiecare specie;
e) elaborează grila de preţuri pentru carcasele din fiecare specie, în funcţie de calitatea
acestora;
f) prestează servicii în domeniul său de activitate şi încasează taxe destinate acoperirii
cheltuielilor proprii de organizare şi funcţionare, cu respectarea prevederilor legale;
g) prezintă Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului lista cu clasificatorii
şi agenţiile de clasificare care îndeplinesc condiţiile pentru acordarea atestatului,
respectiv autorizaţiei de clasificare, însoţită de documente care atestă acest lucru;
h) prezintă Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului propunerile de
suspendare şi/sau retragere a atestatului/autorizaţiei de clasificare;
i) rezolvă contestaţiile care apar la clasificare, conform statutului şi prevederilor legale;
j) monitorizează activitatea de clasificare şi prezintă Ministerului Agriculturii,
Pădurilor, Apelor şi Mediului rapoarte asupra stadiului de implementare.

Art. 5. - Structura, componenţa şi ponderea de participare la Comisia de clasificare, pe

categorii de membri, sunt următoarele:
a)reprezentanţi ai crescătorilor de porcine, bovine sau ovine, ai asociaţiilor acestora şi ai
organizaţiilor profesionale pe produs sau grupe de produse - 44%;
b) reprezentanţi ai patronatelor şi ai organizaţiilor profesionale pe produs sau grupe de
produse ale procesatorilor de carne - 40%;
c) reprezentanţi ai comercianţilor - 8%;
d) reprezentanţi ai Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului - 8%.

Art. 6. - Atribuţiile, modul de organizare şi funcţionare, precum şi alte reglementări

specifice privind Comisia de clasificare se stabilesc în statutul propriu, aprobat prin
ordin al ministrului agriculturii, pădurilor, apelor şi mediului.

Art. 7. - (1) Atestatul de clasificator este acordat persoanelor fizice care au urmat un
program de formare profesională pentru această ocupaţie, organizat în ţară, sau care
au dobândit calificarea de clasificator în străinătate şi aceasta a fost recunoscută în
România, conform legislaţiei în vigoare.
(2) Condiţiile şi procedura pentru eliberarea atestatului de clasificator se stabilesc de
către Comisia de clasificare şi se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii,
pădurilor, apelor şi mediului.
(3) Autorizaţia pentru efectuarea clasificării carcaselor se acordă agenţiilor de
clasificare în conformitate cu condiţiile stabilite de către Comisia de clasificare şi
aprobate prin ordin al ministrului agriculturii, pădurilor, apelor şi mediului.
(4) Comisia de clasificare emite atestatul de clasificator şi autorizaţia de clasificare,
în urma analizei îndeplinirii tuturor condiţiilor pentru acordarea acestora.
Art. 8. - (1) Clasificatorii trebuie să realizeze clasificarea în unităţi de
abatorizare, în conformitate cu normele tehnice pentru fiecare specie.
(2) Înregistrarea rezultatelor clasificării se face de către clasificatori în
raportul de clasificare, al cărui model se aprobă prin ordin al ministrului
agriculturii, pădurilor, apelor şi mediului. Raportul de clasificare se
întocmeşte în două exemplare, unul pentru proprietarul animalelor sau
reprezentantul legal al acestuia şi unul pentru unitatea de abatorizare.
(3) Lista cu clasificatorii autorizaţi, precum şi formularul-tip pentru
atestatul de clasificator se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii,
pădurilor, apelor şi mediului.

Art. 9. - (1) Clasificarea carcaselor se realizează de către agenţiile de

clasificare pe baza unui tarif de clasificare pentru fiecare animal, plătit de
către unităţile de abatorizare. Tarifele se stabilesc prin negociere între
părţi şi se comunică Comisiei de clasificare.
(2) Lista cu agenţiile de clasificare autorizate, precum şi formularul-tip
pentru autorizaţia de clasificare se aprobă prin ordin al ministrului
agriculturii, pădurilor, apelor şi mediului.
(3) În cazul în care pentru efectuarea clasificării sunt necesare
echipamente, agenţiile de clasificare sunt obligate să utilizeze
echipamentele omologate în România. Lista echipamentelor omologate,
precum şi formulele pentru etalonare vor fi aprobate prin ordin al
ministrului agriculturii, pădurilor, apelor şi mediului.
(4) Normele tehnice de clasificare a carcaselor pentru fiecare specie,
respectiv clasele de calitate, criteriile de evaluare a calităţii, metodele de
clasificare, precum şi modul de comercializare a animalelor în funcţie de
această clasificare se aprobă prin ordine ale ministrului agriculturii,
pădurilor, apelor şi mediului.

Art. 10. - (1) Agenţiile de clasificare au obligaţia de a vira lunar către

Comisia de clasificare o cotă procentuală din tariful de clasificare, stabilită
de către aceasta în statut, pentru a asigura acoperirea cheltuielilor proprii
de organizare şi funcţionare.
(2) Agenţiile de clasificare au obligaţia de a transmite lunar Comisiei de
clasificare date complete privind rezultatele clasificării.
Art. 11. - (1) Comisia de clasificare desemnează persoanele care verifică, prin
sondaj sau la cerere, corectitudinea clasificării carcaselor.
(2) Rezultatele verificărilor privind corectitudinea clasificării carcaselor sunt
comunicate Comisiei de clasificare. În cazul în care verificarea s-a făcut la
cerere, Comisia de clasificare comunică acest rezultat părţilor interesate.
(3) În cazul în care, ca urmare a verificărilor, Comisia de clasificare constată
nereguli în funcţionarea echipamentelor utilizate la clasificare sau în activitatea
clasificatorului, aceasta va aplica agenţiei de clasificare sancţiuni în
conformitate cu legislaţia în vigoare.

Art. 12. - Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului este abilitat să

sprijine activitatea, organizarea şi funcţionarea Comisiei de clasificare şi
promovează, la propunerea acesteia, politici şi programe în domeniul
Sistemului de clasificare.

Art. 13. - Activitatea de clasificare a carcaselor în unităţile de abatorizare,

precum şi sistemul de comercializare a animalelor în funcţie de această
clasificare se aplică diferenţiat, în funcţie de specie, în conformitate cu normele
tehnice de clasificare a carcaselor.
Art. 14. - Pe data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abrogă Ordinul
ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 337/2002 privind
constituirea Comisiei de lucru pentru introducerea sistemului de plată a
porcilor în corelaţie cu calitatea carcaselor şi în conformitate cu legislaţia
Uniunii Europene, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
610 din 16 august 2002, Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi
pădurilor nr. 598/2002 privind constituirea Comisiei de lucru în vederea
stabilirii grilei de clasificare a carcaselor de bovine, publicat în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 951 din 24 decembrie 2002, şi Ordinul
ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 599/2002 privind
constituirea Comisiei de lucru în vederea stabilirii grilei de clasificare a
carcaselor de ovine, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
951 din 24 decembrie 2002.
 CLASIFICAREA CARCASELOR DE PORCINE

Clasificarea carcaselor se baza pe aprecierea vizuală a

grăsimii dorsale, aprecierea vizuală a conformaţiei, acestea oferind
informaţii referitoare la musculatură. Combinarea acestor aprecieri a
determinat încadrarea în şase clase de calitate:
METODA DE CLASIFICARE A CARCASELOR ÎN ABATOR
Clasificarea carcaselor de porcine în abator se realizează de către un clasificator
autorizat care măsoară masa musculară a carcaselor cu sonda optică de tipul Optigrade Pro.
Aparatul este introdus în punctul stabilit pe carcasă între ultimele 3-4 coaste la 7 cm de
linia mediană măsurând grosimea slăninii şi a muşchiului Longissimus dorsi.
Ţesutul muscular în carcasă poate varia între 36,9 ÷ 67,2%, grosimea stratului de
slănină se situează între 7 ÷ 46 mm iar grosimea muşchiului Longissimus dorsi are valori
cuprinse între 16 ÷ 75 mm. Datorită faptului că porcinele abatorizate sunt hibrizi
specializaţi în producerea de carne şi provin din fermele proprii, la clasificare sunt
identificate primele două clase de calitate E şi U.

Conform studiilor efectuate se consideră că în zona ultimelor 3-4 coaste se

înregistrează mărimile optime şi media grosimii atât a slăninii cât şi a muşchiului
Longissimus dorsi caracteristice carcasei.
 SCHEMA DE CLASIFICARE

Schema de clasificare adoptată şi implementată în abator este

schema SEUROP, schemă care a devenit obligatorie începând cu 1
ianuarie 1989:
S (superioară) cu un conţinut de carne macră în carcasă ≥
60%;

Clasa de calitate S se adaugă suplimentar la cererea

procesatorului când se obţin carcase cu un conţinut de peste 60%
carne în carcasă.
 SCHEMA DE CLASIFICARE
E (excelentă) cu un conţinut de carne macră în carcasă 55÷60%;
Clasa de calitate E este caracterizată printr-un conţinut de carne macră
în carcasă de peste 55%, grosimea slăninii este de 19 mm, iar grosimea
muşchiului la nivelul ultimelor 3-4 coaste este de 54 mm. După
încadrarea în clasa de calitate semicarcasele se ştampilează cu litera E
în zona pulpelor.
 SCHEMA DE CLASIFICARE
 U (foarte bună) cu un conţinut de carne macră în carcasă
50÷54%;
Clasa de calitate U este caracterizată printr-un conţinut de carne de
50÷54%, grosimea stratului de grăsime are valoarea de 20,9 mm iar
grosimea muşchiului Longissimus dorsi la nivelul ultimelor 3-4
coaste este de 51 mm. După încadrarea în clasa de calitate
semicarcasele se ştampilează cu litera U în zona pulpelor.
 SCHEMA DE CLASIFICARE

R (bună) cu un conţinut de carne macră în carcasă 45÷49%;

 SCHEMA DE CLASIFICARE

 O (potrivită) cu un conţinut de carne macră în carcasă

40÷44%;
 SCHEMA DE CLASIFICARE

P (slabă) cu un conţinut de carne macră în carcasă sub 40%.

MODALITĂŢI DE CLASIFICARE A CARCASELOR DE OVINE

Clasarea carcaselor constă în:

 definirea categoriei carcaselor;
marcarea categoriei pe fiecare carcasă a clasei de conformitate;
marcarea stadiului de îngrăşare.

Definirea categoriei carcaselor se face printr-o literă:

 L – pentru carcasa de ovină cu vârsta mai mică de douăsprezece luni (miei);
 S – pentru carcase de alte categorii de ovine (oi - berbeci).

Grila de clasare comunitară a carcaselor de ovine

Această grilă defineşte şase clase de conformitate: S.E.U.R.O.P:
S – clasa superioară (Clasa S poate fi utilizată facultativ de către ţările membre,
pentru a ţine cont de existenţa unei carcase de tip culard. Nu toate ţările utilizează
această clasă)
E – clasa excelentă
U – clasa foarte bună
R – clasa bună
O – clasa aproape bună
P – clasa mediocră
 CLASA DE
DESCRIERE DISPOZIŢII SUPLIMENTARE
CONFORMITATE
 Sfertul posterior: musculatura dublă. Profil
Toate profilurile carcasei
extrem de convex.
sunt extrem de convexe;
 Spatele: extrem de convex, foarte larg, extrem de
S – SUPERIOARĂ dezvoltarea musculară
gros.
excepţională, cu musculatura
 Spata: extrem de convexă, extrem de dezvoltată
dublă tip „culard”.
(largă)
Toate profilurile sunt  Sfertul posterior: foarte dezvoltat. Profil convex.
convexe spre extrem de  Spatele: foarte convex, foarte larg, extrem de
E – EXCELENTĂ
convexe; dezvoltare dezvoltat.
musculară excepţională.  Spata: foarte convexă, foarte dezvoltată.
Profil convex în ansamblu;  Sfertul posterior: dezvoltat. Profil convex.
U – FOARTE
musculatură dezvoltată  Spatele: larg, puternic dezvoltat.
BUNĂ
puternic.  Spata: convexă, dezvoltată.
 Sfertul posterior: profil în general drept;
Profil rectiliniu pe ansamblu;
R – BUNĂ  Spatele: dezvoltat, dar mai puţin larg între umeri.
bună dezvoltare musculară.
 Spata: dezvoltare bună, mai puţin groasă.
 Sfertul posterior: profil cu uşoară tendinţă
O – APROAPE Profil rectiliniu concav; concavă;
BUNĂ dezvoltare musculară medie  Spatele: dezvoltare slabă.
 Spata: dezvoltare slabă a regiunii.
Profil concav spre pronunţat  Sfertul posterior: profil concav sau foarte concav;
P – MEDIOCRĂ concav; dezvoltare  Spatele: dezvoltare slabă, concav, oase evidente.
musculară redusă;  Spata: îngustă, plată, oase evidente.
Stadiul de îngrăşare este definit prin 5 clase:
CLASA DESCRIERE DISPOZIŢII SUPLIMENTARE
GENERALĂ
1. Foarte Acoperire cu grăsime: ExteriorFără grăsime sau uşoare urme
slabă inexistentă sau foarte puţină de grăsime.
Interior Abdominală  Fără grăsime sau uşoare urme de grăsime pe rinichi.
Toracică  Fără grăsime sau uşoare urme de grăsime între
vertebre.
2. Slabă Uşoară acoperire cu grăsime a ExteriorUn strat subţire de grăsime acoperă o parte a carcasei, dar mai puţin pe
masei musculare membre.
Interior Abdominală  Urme de grăsime sau un strat subţire de grăsime care
Toracică îmbracă o parte din rinichi.
 Musculatură vizibilă între vertebre.
3. Medie Musculatura, cu excepţiaExteriorUn strat subţire de grăsime acoperă în majoritate sau pe ansamblu
sfertului posterior şi a spetei, carcasa. Stratul de grăsime este uşor mai gros spre baza cozii.
acoperită aproape în totalitateInterior Abdominală  Un strat subţire de grăsime acoperă în majoritate sau pe
cu grăsime; depozite reduse de Toracică ansamblu rinichii.
grăsime în interiorul cutiei  Musculatura încă vizibilă între coaste.
toracice.
4. Grasă Musculatura acoperită cuExteriorUn strat subţire de grăsime acoperă în mare parte sau total carcasa, dar
grăsime, dar încă vizibilă la stratul de grăsime poate fi mai subţire pe membre sau în regiunea spetelor
nivelul sfertului posterior şi laInterior Abdominală  Rinichii sunt înveliţi în grăsime.
nivelul spetelor, câteva Toracică  Musculatura dintre vertebre poate fi infiltrată de
depozite de grăsime în grăsime.
interiorul cutiei toracice.  Depozite de grăsime pe vertebre.
5. Foarte Toată carcasa este acoperită deExterior Strat de grăsime gros.
grasă grăsime gros, depoziteInterior Abdominală  Rinichi înveliţi într-un strat gros de grăsime.
importante de grăsime în Toracică  Musculatura dintre vertebre este infiltrată de grăsime.
interiorul cutiei toracice.  Depozite de grăsime vizibile pe vertebre.
 REGULAMENTUL (CEE) nr. 1208/81 AL CONSILIULUI
din 28 aprilie 1981
de stabilire a grilei comunitare de clasificare a carcaselor de bovine adulte

Articolul 1
Prezentul regulament stabileşte grila comunitară de clasificare a carcaselor de bovine adulte.
Articolul 2
1. În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiţii:
(a) carcasă: întregul corp al unui animal sacrificat, astfel cum se prezintă după sângerare,
eviscerare şi jupuire, şi anume:
- fără cap şi fără labele picioarelor; capul trebuie separat de carcasă de la articulaţia
atloido-occipitală, iar labele picioarelor trebuie secţionate începând de la articulaţiile
carpametacarpiene sau tarsometatarsiene,
- fără organele din cavităţile toracică şi abdominală, cu sau fără rinichi, grăsime
renală şi grăsime pelviană,
- fără organe genitale şi fără muşchii aferenţi acestora, iar la femele, fără uger sau
grăsime mamară;
(b) semicarcasă: produsul obţinut prin separarea simetrică a carcasei menţionate la litera
(a), prin mijlocul vertebrelor cervicală, dorsală, lombară şi sacrală şi prin mijlocul sternului şi
al simfizei ischiopubiene.
 2. De asemenea, în scopul stabilirii preţurilor pieţei, carcasa trebuie
prezentată fără înlăturarea grăsimii exterioare:
- fără rinichi, grăsime renală sau grăsime pelviană,
- fără fleică groasă sau subţire,
- fără coadă,
- fără coloană vertebrală,
- fără grăsime testiculară,
- fără grăsime pe interiorul părţii superioare,
- fără vena jugulară şi grăsimea adiacentă, gâtul fiind tăiat în
conformitate cu cerinţele veterinare.
Cu toate acestea, statele membre sunt autorizate să accepte
prezentări diferite în cazul în care nu se utilizează această prezentare de
referinţă.
În aceste situaţii, ajustările necesare pentru a progresa de la aceste
prezentări la prezentarea de referinţă se stabilesc în conformitate cu
procedura prevăzută la articolul 27 din Regulamentul (CEE) nr. 805/68.
Articolul 3

1. Carcasele de bovine adulte se împart în următoarele categorii:

- carcase de masculi tineri necastraţi, cu vârsta mai mică de doi ani,
- carcase ale altor masculi necastraţi,
- carcase de masculi castraţi,
- carcase de femele care au fătat,
- carcase ale altor femele.
Criteriile trebuie stabilite pentru a se face diferenţa între categoriile
de carcase, în conformitate cu procedura stabilită la articolul 27 din
Regulamentul (CEE) nr. 805/68.

2. Carcasele de bovine adulte se clasifică ţinându-se seama de:

(a) conformaţie,
(b) acoperirea cu grăsime,
Statele membre sunt autorizate să nu ia în considerare ca un criteriu
suplimentar dezvoltarea muşchilor în ceea ce priveşte conformaţia
carcaselor.
 Statele membre care intenţionează să folosească această autorizaţie trebuie
să notifice acest lucru Comisiei şi celorlalte state membre.

3. Statele membre sunt autorizate să subîmpartă fiecare dintre clasele indicate de

anexele I şi II în cel mult trei subclase.

Articolul 4
1.Carcasele sau semicarcasele se clasifică imediat după sacrificare, iar această
clasificare trebuie efectuată chiar la abator.

2. Se identifică carcasele sau semicarcasele clasificate.

3. Înaintea identificării prin marcare, statele membre sunt autorizate să îndepărteze

grăsimea exterioară a carcaselor sau a semicarcaselor, în cazul în care acoperirea cu
grăsime justifică acest lucru.

Condiţiile în care se va proceda la îndepărtarea stratului exterior de grăsime se

stabilesc în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 27 din Regulamentul
(CEE) nr. 805/68.
 CONFORMAŢIA
Elaborarea de profiluri pentru carcase, în special pentru părţile esenţiale (pulpe, spate, umeri)
 ACOPERIREA CU GRĂSIME
Cantitatea de grăsime din exteriorul carcasei şi din cavitatea toracică