Profesor: Speianu V.

Elaborat: Vrănescu D.
 Un sistem fiscal poate fi considerat rational daca
indeplineste mai multe cerinte, daca este organizat si
functioneaza pe baza anumitor principii. Aceste principii
au in vedere ca asezarea si incasarea impozitelor sa
corespunda atat obiectivelor social-economice ale
politicii fiscale a statului din perioada respectiva, cat si
intereselor platitorilor.

Stabilirea impozitului de plata are o latura politica si

una de ordin tehnic (care cuprinde metodele si tehnicile
folosite pentru determinarea bazei impozabile si a sumei
impozitului).
 Sub aspect politic, fiecare impozit trebuie sa raspunda unor
cerinte, sa concorde cu anumite principii.
Pentru prima data, asemenea principii au fost formulate de
Adam Smith in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea.
Aceste principii sunt:
 justetea impunerii (echitatea fiscala)

 certitudinea impunerii

 comoditatea perceperii impozitelor

 randamentul impozitelor

 proportionalitatea impunerii

 progresivitatea impunerii

 realitatea impunerii

 moralitatea impunerii

 neutralitatea fiscala
 Echitatea fiscala este definita ca dreptate, justitie
sociala in domeniul impozitelor, taxelor. Daca teoretic,
notiunea de echitate fiscala este usor de inteles si de
explicat, aplicarea sa in practica intalneste multe
dificultati datorita inexistentei unor instrumente si
metode clare de cuantificare si de exprimare, aceasta
necesita impunerea diferentiata a veniturilor, a averii si,
in acelasi timp, reducerea si scutirea de plata
impozitelor si taxelor a persoanelor cu venituri mici.
 Aplicarea corecta a echitatii fiscale necesita:
 folosirea in mod corespunzator a cotelor de impunere;
 stabilirea sarcinilor fiscale ale persoanelor fizice si
juridice in functie de puterea contributiva a fiecareia;
reglementarea si acordarea unui minim neimpozabil, in
functie de natura venitului care cade sub incidenta
impozitului, precum si stabilirea unor reduceri si scutiri de
impozite, care sa permita satisfacerea unor cerinte decente
de viata;
 Certitudinea impunerii - termenele, modalitatile si sumele de plata sa fie clare,
precise pentru fiecare platitor.

Comoditatea perceperii impozitelor - impozitele si taxele trebuie sa fie

percepute la termenele si dupa o procedura cat mai simpla si convenabila pentru
platitori.

Randamentul impozitelor - impozitele si taxele sa fie incasate cu cheltuieli cat

mai mici si intr-un mod cat mai acceptabil pentru platitori.

Unicitatea impunerii - presupune ca un venit impozabil sa fie impus o singura

data si cu un singur impozit intr-o anumita perioada de timp.

Stabilitatea impozitelor - mentinerea la acelasi nivel a randamentului lor in toate

fazele ciclului economic. Altfel spus, randamentul impozitului nu trebuie sa creasca
simultan cu cresterea productiei si a veniturilor in fazele de inviorare si avant si nici
sa scada in fazele de criza si depresiune ale ciclului economic.

Elasticitatea impozitelor - sa se poata adapta in timp cerintelor bugetare, adica

sa poata fi majorate atunci cand economia se dezvolta si cheltuielile bugetare cresc
si sa poata fi reduse cand aceste cheltuieli scad.
 Proportionalitatea impunerii - impozitul se calculeaza prin aplicarea cotelor
proportionale, fapt care asigura pastrarea raportului dintre venitul impozabil si suma
impozitului, contribuind la realizarea echitatii fiscale.

Progresivitatea impunerii - cotele de impozit si impozitul cresc pe masura

cresterii venitului impozabil, fapt care afecteaza echitatea fiscala.

Realitatea impunerii - baza impozabila (marimea venitului impozabil), cuantumul

averii si impozitul se determina efectuandu-se calcule bine fundamentate, fara supra
sau subevaluari, conducand la o impunere reala, exacta.

Neutralitatea fiscala - impozitele si taxele trebuie sa fie astfel reglementate,

trebuie sa aiba un asemenea cuantum incat sa nu stimuleze, dar nici sa afecteze
activitatea contribuabililor. Sistemul fiscal nu trebuie sa stinghereasca activitatea
economica a contribuabililor si nici sa-I indeparteze de la indeletnicirile lor.

Moralitatea impunerii - nivelul impozitarii trebuie sa fie echitabil, suportabil,

legiferat si aplicat in functie de natura si de marimea venitului si a averii, avandu-se
in acelasi timp in vedere situatia familiala, civila, sociala, varsta, capacitatea de
munca a contribuabilului, etc.
 Adaptate la conditiile politice, social-economice si financiare
actuale, aceste principii cu anumite retusuri, sunt sustinute de o
serie de economisti contemporani.
Acesti economisti argumenteaza ca, pentru o buna structura a
impozitelor, se cere:
 repartizarea cat mai echitabila a sarcinilor fiscale;
impozitele trebuie sa fie selectionate, legiferate si aplicate in asa
fel incat sa reduca la minimum influenta asupra deciziilor
economice care se iau pe alte piete eficiente. Concomitent,
impozitele trebuie sa fie folosite pentru a corecta ineficienta
diversilor agenti economici;
sistemul fiscal trebuie sa faciliteze o administrare eficienta,
nearbitrara si sa fie clar pentru contribuabili;
costul administratiei fiscale si al metodelor de constrangere
trebuie sa fie cat mai redus cu putinta.
 Orice impozit nou legiferat trebuie sa fie pus de acord cu
principiile de echitate fiscala, de politica economica si
sociala, precum si de politica financiara.
 In concordanta cu principiile de politica economica, prin
instituirea unui impozit, statul urmareste nu numai incasarea
de venituri bugetare, ci si folosirea impozitului ca
instrument cu care influenteaza dezvoltarea sau restrangerea
productiei sau a consumului unor produse, pentru
dezvoltarea sau limitarea relatiilor comerciale cu alte state.
 In vederea stimularii dezvoltarii
unei ramuri economice, statul poate
stabili taxe vamale ridicate la import,
poate reduce sau scuti de plata
impozitelor indirecte marfurile care
se produc in tara, poate micsora
impozitele directe pentru
intreprinzatorii care isi plaseaza
capitalurile in ramura respectiva,
poate legifera amortizarea accelerata
a mijloacelor fixe, fapt care duce la
micsorarea profitului impozabil al
intreprinzatorului in primii ani de
activitate.
De asemenea, statul poate acorda subventii intreprinzatorilor
din anumite ramuri economice, poate influenta concurenta prin
impunerea mai accentuata a marilor comercianti, poate combate
inflatia prin majorarea impozitelor, etc.
 Politica fiscala elaborata si aplicata de catre unele state
urmareste si realizarea diferitelor scopuri social-politice.
Partidul de guvernamant aplica o politica fiscala diferentiata,
avantajand categoriile sociale pe care le reprezinta. De
asemenea, practicand o serie de masuri cu caracter fiscal,
partidul de guvernamant urmareste sa-si mentina influenta
asupra diferitelor categorii de alegatori.
 Numarul de impozite practicate de un stat depinde de conditiile
politice, economice si sociale existente in tara respectiva, de
nivelul de dezvoltare economica, precum si de politica
economico-sociala si financiara a statului in perioada data. Ceea
ce conteaza nu este numarul de impozite, ci modul cum sunt ele
reglementate, influenta lor asupra dezvoltarii economice, sociale,
asupra situatiei finantelor tarii, asupra echilibrului bugetar, asupra
conditiilor de viata ale cetatenilor.