PATOLOGIA CHIRURGICALĂ

A SÂNULUI
NOŢIUNI DE ANATOMIE
 INFLAMAŢIILE ACUTE ALE
SÂNULUI
a. Mastitele acute – procesul inflamator interesează
ţesutul glandular
- Mastita acută de lactaţie
- Mastita pubertăţii
- Mastita nou-născutului
- Mastita de menopauză
b. Paramastitele – procesul inflamator este localizat la
nivelul ţesutului conjunctivo-adipos înconjurător şi de
susţinere al glandei
- Supramastite (premamare)
- Inframastite (retromamare)
 a.1 Mastita acută de lactaţie
Etiopatogenie
Stafilococul auriu – cel mai frecvent agent etiologic
Factori favorizanţi – microtraumatismele
mamelonare provocate de suptul nou-născutului,
eroziuni, fisuri mamelonare
Infecţia se propagă retrograd, pe calea canaleleor
galactofore (galactoforită) constituindu-se un
abces la nivelul lobilor glandulari (abces mamar)
• Simptomatologie
Creşterea în volum a
sânului
Durere accentuată la
mişcările braţului şi la
palpare
Tegumente edemaţiate,
calde, eritematoase
Scurgere mamelonara
purulentă
Limfadenită axilară
Semne generale
 Tratament
1.Profilactic – igiena riguroasă a mamelonului şi a
cavităţii bucale a nou-nascutului
2.Conservator – în faza de debut
- întreruperea alăptării (20% din cazuri este
bilaterală)
- golirea sânului pentru a evita staza
- scăderea secreţiei lactate (cabergolina)
- antiinflamator local
- antibioticoterapie
- suspendarea compresivă a sânului
3.Chirurgical
În faza de constituire a
abcesului
Evacuarea puroiului prin
incizii plasate şi
adaptate localizării
colecţiei
a2.Mastita nou-născutului – sânii apar măriţi “ca
sticlele de ceas”; se vindecă spontan sau poate
evolua către supuraţie
a3.Mastita pubertăţii – mai frecventă la băieţi; se
vindecă spontan
a4. Mastita de menopauză – evoluţie subacută sau
cronică; se prezintă ca o tumefacţie dură,
aderentă la tegumente, cu adenopatie axilară;
se practică sectorectomie sau puncţie/excizie
bioptică cu examen anatomopatologic
extemporaneu
 b.Paramastitele
B1. Abcesul premamar (supramastita)
Proces inflamator localizat la nivelul
ţesutului adipos premamar
Sunt prezente trenee de limfangită şi
adenopatia axilară
b2. Abcesul retromamar
(inframastita)
Localizat în masa adipoasă
retromamară. Se prezintă
ca un abces “în buton de
cămaşă”
Clinic – sân tumefiat,
dureros, împins înainte,
stare generală alterată.
În şanţul submamar apare
un burelet edematos şi
fluctuent
 b3. Abcesul tuberos al
sânului
Procesul infecţios se
localizează la nivelul
glandelor sebacee ale
areolei mamare
b4. Flegmonul sânului
Apare în infecţiile cu
germeni virulenţi, la
paciente cu deficienţe
imunologice.
 INFLAMAŢIILE CRONICE ALE
SÂNULUI
A. Forme nespecifice
Abcesul cronic – urmare a unei mastite acute
netratate sau tratată inadecvat.
Clinic – tumoare mobilă, dureroasă, din care la
puncţie se extrage puroi
Tratament – incizie/excizie, drenaj,
antibioticoterapie
Galactocelul – tumoare lichidiană ce conţine lapte
alterat apărută ca urmare a blocării canalului
galactofor şi contaminării conţinutului.
Tratament - excizie
GALACTOCEL
 B. Forme specifice
1.Tuberculoza sânului
– însămânţare pe cale hematogenă
Forme – localizată – abces rece
- diseminată (noduli multipli)
- pseudoneoplazică
Tratament specific tuberculozei +
sectorectomie
2.Sifilisul mamar
Forme
Şancrul mamar – fisură la nivelul mamelonului cu tendinţă
la distrucţia acestuia, nedureros, adenopatie axilară
Sifilidele – mici infiltraţii roz la nivelul tegumentelor şi
areolei
Gomele – în sifilisul terţiar; noduli duri, ulceraţi.
3.Actinomicoza mamară
Sursa de contaminare este cel mai frecvent pulmonară
Noduli multipli care au tendinţa de a conflua formând o
masă tumorală mobilă pe planurile profunde, dar
aderentă la piele; prezintă o secreţie gălbuie.
Tratament – sectorectomie
 LEZIUNILE DISPLAZICE ALE
SÂNULUI

1. Mastoza fibrochistică (boala Reclus)

Leziune distrofică a sânului favorizată de factori
hormonali (hiperestrogenism), care apare cel
mai frecvent în decada a 4-a de vârstă.
Anatomie patologică
- chisturi multiple, cu un conţinut brun-gălbui,
inegale ce pot conflua
- scleroză difuză ce înconjoară chisturile
Simptomatologie
- Mastodinie – durere ciclică, care apare
după ovulaţie şi cedează la menstruaţie
- Posibilă secreţie mamelonară
- Palpator se percep noduli diseminaţi, bine
delimitaţi, de consistenţa fermă, de
mărime variabilă dând senzaţia palpatorie
de “ciorchine de strugure”
- Adenopatia axilară nu este prezentă
constant şi are caracter de benignitate
Tratament
Medicamentos
– sub 35 de ani, în fazele incipiente, forme circumscrise
- hormonoterapie - progesteron
- antiinflamatoare
- vitamine A,E,C
- blocanţi de estrogen-receptor (tamoxifen, raloxifen)
Chirurgical
- forme care nu răspund la tratament 6 luni/creştere rapidă
în volum
- sectorectomie/mastectomie subcutanată cu examen
extemporaneu al piesei
2. Chistul solitar al sânului
Apare la femeile în
preclimax
Simptomatologie
- tumoră mobilă bine
delimitată, neaderentă la
planuri, cu creştere
rapidă, fără adenopatie
satelită
Tratament
- sectorectomia, dacă după
evacuare prin puncţie
chistul se reface
TUMORILE BENIGNE ALE SÂNULUI

Clasificare după originea tisulară:

•􀁹 conjunctive : lipoame, fibroame

•􀁹 epitelio-conjunctive : adenolipoame,
adenofibroame
• 􀁹 epiteliale : adenoame, papiloame
intracanaliculare
• 􀁹 heterotopice : condroame, osteoame
• 􀁹 vasculare : angioame, angiosarcoame
Forme anatomoclinice:

1) Adenofibromul mamar - cea mai frecventă tumoră benignă a sânului.

􀁹 Morfopatologie - structură epitelioconjunctivă: tumorete de dimensiuni diferite, dure
şi încapsulate, alb roşietice pe secţiune, cu mici cavităţi chistice.
Microscopic - membrana bazală e integră, cu proliferare epitelială acino-ductală şi proliferare fibroasă
pericanaliculară, cu sau fără evolutie intracanaliculară.
􀁹 Clinic: apare între 20-30 ani, localizat în periferie, poate fi întâlnit şi la bărbaţi.
􀁹 Imagistic: opacitate sau imagine hipoecogenă circumscrisă de capsulă ecogenă, cu ax
lung paralel cu pielea, vascularizaţie normală, relativ compresibilă. Evoluează lent.
Transformarea malignă (sarcomatizare) e excepţională.
2) Tumoră Phyllodes e un fibroadenom ce evoluează intracanalicular, cu arhitectură de „frunză de
ferigă” şi creştere rapidă, poate degenera în sarcom (10%).
􀁹 Etiopatogenie: mai frecvent la adolescente şi în premenopauză.
􀁹 Clinic: tumori cu evoluţie rapidă, de consistenţă fermă neomogenă, fără adenopatii,
fără semne cutanate.
􀁹 Imagistic: opacitate sau formaţiune hipoecogen neomogenă cu „model de ferigă”
3) Adenomul mamar pur: proliferare epitelială (e rar). E întâlnit în forma acinoasă sau tubulară.
4) Tumorile heterotopice (f. rare) se dezvoltă prin metaplazie (a ţesuturilor locale) sau din incluziuni
embrionare (teratoame). Pot suferi transformare malignă.
5) Angioamele sunt tumori moi, confluente, imprecis delimitate, cu evolutie lentă.
Tratamentul este chirurgical, cu examenul histopatologic al piesei anatomice.
 STĂRILE PRECANCEROASE
Definesc un grup de afecţiuni care se corelează cu un risc
crescut de degenerare malignă.
Clasificarea Dupont – Page a riscului relativ(Rr)
1. Leziuni neproliferative (Rr mic 1,2 – 1,5 ) – displaziile
chistice
2.Leziuni neproliferative fără atipii(Rr moderat 1,5 – 2,5)
adenozele mamare
3. Leziuni proliferative atipice (Rr mediu 2,5 – 5,5)
hiperplaziile ductale sau lobulare atipice, mastita cu
plasmocite
4. Carcinoamele in situ ductale sau lobulare, boala Paget
(Rr 5,5 – 10 )
Mastita cu plasmocite
Clinic – apare la paciente între 20 şi 30 de ani; are
debut de tip inflamator: inflamaţie localizată sau
care cuprinde întreaga glandă în urma căreia
rămâne o tumefacţie neregulată, dureroasă ce
poate retracta mamelonul sau infiltra
tegumentele; se însoţeşte de o secreţie
mamelonară sero-purulentă
Anatomie patologică : macroscopic tumoare
galben-brună; microscopic – infiltrat interstiţial
limfoplasmocitar şi epitelii atipice
Tratament – mastectomia totală simplă
Boala Paget
Este o dermatoză care precede cancerul mamar şi prezintă leziuni microscopice specifice.
Anatomia patologică : descrie 2 grupe de leziuni :
1) cutanate, eczematiforme (cruste, congestie şi prurit) pe mamelon şi areolă, evoluând spre ulceratie.
Micro: pe biopsie cutanată se observă în epidermul eczematizat celule Paget (mari, cu citoplasma
clară, vacuolară, cu nuclei voluminosi, multipli nucleoli şi mitoze).
2) tumora, localizată frecvent central: cancer epitelial cu punct de plecare canalele galactofore,
Microscopic: numeroase mitoze atipice, monstruozităţi nucleare, prezintă celule Paget.
Patogenie (ipoteze):
a) discheratoza, frecvent precanceroasă, determină transformarea celulelor Malpighi în celule Paget,
se pierd legăturile intercelulare (desmoliza), determinând diseminarea neoplazică.
b) boala debutează ca o tumoră a epiteliilor glandulare, leziunile cutanate fiind secundare.
Clinic:
􀁹 apare la femei între 40-60 ani, afecţiunea fiind frecvent unilaterală.
􀁹 debutează ca o eczemă cutanată, cu vegetaţii cornificate, evoluând spre ulceraţie
policiclică, pruriginoasă, NEdureroasă, cu evoluţie lentă (în ani).
􀁹 cicatrizarea poate determina retracţia mamelonului şi, în timp, se remarcă apariţia
formaţiunii tumorale.
􀁹 adenopatiile axilare pot fi prezente.
Diagnosticul se stabileşte pe elementele clinice şi pe biopsia de piele şi tumoră.
Diagnosticul diferential se face cu:
􀁹 leziuni luetice (goma ulcerată)
􀁹 leziuni de lupus eritematos
􀁹 TBC
􀁹 psoriazis
Tratamentul e chirurgical:
- în etapa în care nu există adenopaţii axilare: mamectomie totală cu iradierea regiunii pectorale,
- dacă există adenopatii, se face mamectomie radicală şi radioterapie
Neoplaziile intraepiteliale

Proliferările atipice ce nu depăşesc membrana bazală sunt actualmente clasificate ca neoplazii

Intraepiteliale ductale (DIN) sau lobulare (LIN). Ele includ hiperplaziile atipice ductale (ADH) sau
lobulare (ALH), asimilate unor carcinoame in situ pe cale de constituire, precum şi carcinoamele
in situ, ductale (DCIS) sau lobulare (LCIS).
Diagnosticul, deşi uneori aceste leziuni pot fi simptomatice prin patologia asociată, este exclusiv
paraclinic.
Mamografia poate constata microcalcificări diseminate,nesistematizate, Ecografia ductală observă
proliferări epiteliale (dar nu le poate preciza tipul),
RMN poate observa angiogeneza tumorală la 50% dintre carcinoamele in situ.
Un contingent semnificativ îşi datoresc diagnosticul unor biopsii „accidentale”, care explorează alte
leziuni displazice vizibile imagistic
Microscopic se prezintă ca proliferări ce obliterează ductul sau ocupă lobulul, cu celule ce
prezintă anizocitoză, nuclei hipercromi inegali, cu nucleoli evidenţi, prezentând relativ frecvente
mitoze şi atipii de grade variate. Histoarhitectonica este modificată în proporţii
variable şi cu extindere diferită (hiperplaziile atipice nu depăşesc o unitate terminală ducto-lobulară)

Evoluţia se face spre dezvoltarea neoplasmului invaziv, cu risc relativ de malignizare conform
încadrării în clasificarea Dupont şi Page, cuprins între 5 şi 10 x N.

Tratamentul este exclusiv chirurgical, exereza cu verificare marginilor de rezecţie. Disecţia axilară
nu este necesară, dar urmărirea trebuie să se facă la intervale scurte
TUMORILE MALIGNE ALE SÂNULUI
Căile limfatice
A.Principale
- axilară
-mamară internă
B.Accesorii
- transpectorală
- retropectorală
- axilară
contralaterală(presternală)
- retrosternală ( drenează în gg
mediastinali şi diafragmatici)
- accesorie Gerota – limfatice ce
ajung în gg cardiei şi ai lig.
falciform
A. SARCOMUL MAMAR
Tumora cu incidenţă scăzută; apare în jurul vârstei
de 40 de ani;dezvoltată din stroma glandulară
Clinic – tumoare ce deformează sânul, care apare
boselat, cu tegumente subţiate şi congestie
venoasă; pot fi prezente eroziuni tegumentare,
retracţie mamelonară
Diseminează pe cale hematogenă (lipseşte
adenopatia axilară!)
Tratament – mastectomie totală
B. CANCERUL MAMAR
Prezintă incidenţă crescută între 40 şi 70 de ani (preclimax
şi postclimax). La femei este prima cauză de deces prin
cancer, urmat de cel gastric şi de col.
Factori favorizanţi :
- leziuni displazice
- stări precanceroase
- tulburări hormonale
- factori genetici
- factori metabolici
- factori alimentari
Anatomie patologica :
Macroscopic se poate prezenta în:

1) forma nodulară: nodul dur, prost delimitat, alb-gălbui.

2) forma schirogenă: placard nodular cu o mare retracţie fibroasă adiacentă.
3) forma encefaloidă: de consistenţă moale şi friabilă, ca a ţesutului cerebral.
4) forma coloidă: tumoră moale dar cu cavităţi cu lichid gelatinos.

Microscopic :
- epitelioame glandulare cu celule cilindrice sau cubice
- epitelioame papilare ce corespund vegetaţiilor intracanaliculare
- forme alveolare reprezentate de celule poligonale aşezate în grămezi
- forme medulare cu proliferări celulare în cordoane

Toate aceste forme prezintă celule cu anizocitoză, nuclei tahicromatici şi mitoze

atipice, care invadează structurile mamare normale şi le dezorganizează,
fiind aprovizionate de o reţea vasculară bogată, dar dezordonată, cu
densitate mărită a celulelor endoteliale (neoangiogeneză tumorală).
• Forme anatomoclinice :

Mastita acută carcinomatoasă

Este o formă extrem de gravă, cu evoluţie rapidă care evoluează sub masca unui proces inflamator acut. În funcţie de
circumstanţele de apariţie, întâlnim:
Mastita carcinomatoasă de lactaţie – apare în cursul alăptării cu simptomatologia unei mastite acute de lactaţie (
tumefacţia sânului, roşeaţa locală, temperatură locală crescută)
Mastita acută/subacută înafara lactaţiei – apare la tinere; se insoţeste de adenopatie axilară şi metastazează precoce

Cancerul mamar în sarcină se intercondiţionează negativ, evoluţia cancerului accelerându-se cu precocitatea vârstei
la care se pproduce apariţia.

Cancerul chistic este o tumoră elastică cu conţinut brun. Pe secţiune apar vegetaţii intrachistice.

Cancerul encefaloid este o tumoră moale, cu aspect de fluctuenţă, e frecvent la tinere, poate determina
ulceraţii.

Cancerul schiros reprezintă o atmosferă de proliferare conjunctiva, având mai multe forme :
􀁹 schir atrofic, la femeile în vârsta, evoluează lent, în 10-15 ani, cu retractia mamelonara, a întregului sân şi a
peretelui toracic
􀁹 schir pustulos: noduli multipli subcutanati, descrişi ca noduli de permeaţie (diseminare intraglandulară) duri,
nedureroşi. Ulcerează şi se infectează, dând un aspect supurativ. Invazia se face pe cale limfatică.
􀁹 schir în chiurasă prezintă o platoşă conjunctivă ce realizează invazia peretelui toracic, evoluând mai rapid ca
celelalte forme.
Cancerul mamar la vârste avansate poate evolua lent şi predominent local.

Cancerul de sân la barbat (1-2% din cancerele mamare) diferă de cel al femeii prin evoluţie şi
metastazare mult mai rapide datorită dezvoltării într-un volum mamar redus.
Diagnosticul clinic

Anamneza – se vor căuta factori de risc, data apariţiei primului

simptom, data diagnosticării, data începerii tratamentului

Examenul clinic
Inspecţie – modificări de formă şi volum, simetrie
- aspectul tegumentelor: ulceraţii, “coajă de portocală”, congestie
venoasă, retracţii mamelonare, aderenţa spontană la tumoare
Palpare – aderenţa la tegumente provocată, manevra Tillaux,
dimensiunile tumorii, localizare, consistenţa, delimitare, adenopatii
axilare şi supraclaviculare, scurgere mamelonară
Se va examina cu aceeasi atenţie şi sânul contralateral!
Pledează pentru malignitate : duritatea tumorii, conturul difuz,
neregulat, fixitatea în parenchim, aderenţa la tegumente, retracţia
mamelonară, adenopatia satelită cu noduli duri,mari >0.5 cm,
nedureroşi uneori confluenţi
Diagnosticul paraclinic
Mamografia
Semne de malignitate –
aspect neomogen,
neregulat, spiculiform,
haloul peritumoral,
îngroşarea
tegumentelor
supraiacente/retracţia
microcalcificările,
Ecografia
Tumora neregulată,
hipoecogenă,
neomogenă, atenuare
posterioară, halou
ecogen
IRM
Evidenţiază
angiogeneza
tumorală, dar are o
specificitate redusă
Biopsia
Stabileşte cu certitudine
diagnosticul
- Puncţie aspirativă
sensibilitate 90%
- Biopsie excizională 98%
sensibilitate
Markerii tumorali
Au valoare prognostică
numai dacă sunt iniţial
crescuţi!
CA-15.3; ACE; alfa-
fetoproteina
Stadializare
Utilizează sistemul T N M care evaluează independent tumora,
ganglionii şi metastazele.
T 0 - tumora primară nu poate fi identificată
T 1 - tumora mai mică de 2 cm
T 2 - tumora între 2 şi 5 cm
T 3 - tumoră mai mare de 5 cm
T 4 - tumoră fixată la tegumente sau peretele toracic

N 0 - ganglionii axilari fără metastaze

N 1 - ganglionii axilari cu metastaze dar mobili
N 2 - ganglionii axilari cu metastaze, confluenţi, fixaţi
N 3 - ganglionii supraclaviculari cu metastaze, sau edemul
Braţului

M 0 - fără metastaze la distanţă

M 1 - cu metastaze la distanţă
• Stadializarea cancerului (diagnostic
stadial):

• Stadiul 0 : Tis N0 M0
• Stadiul I : T1 sau T2 cu N0 sau N1a şi M0
• Stadiul II : T1 sau T2 cu N1b şi M0
• Stadiul III : oricare T, N2 sau N3 şi M0
• Stadiul IV : oricare T, oricare N cu M1
Evoluţie
Extensie locală – invadează ţesuturile
învecinate, peretele toracic, tegumentele
Extensie regională pe cale limfatică – gg
axilari, supraclaviculari, mamari interni
Metastazare – plămân, creier, oase, ficat
 TRATAMENTUL CANCERULUI DE
SÂN
Este complex, stadial şi multimodal, cu mijloace
aplicate simultan sau secvenţial
- Chirurgical – de exereză (radicală, conservatoare,
oncoplastică)
- reconstructiv
- Chimioterapie
- Radioterapie
- Hormonoterapie
- Imunoterapie
Chirurgia radicală – mastectomiile radicale
Extirpă ţesutul tumoral împreună cu limfoganglionii
axilari
Operaţia Hallsted – extirpă sânul în bloc cu muşchii
pectorali, fasciile pectorală şi interpectorală, gg
axilari
Operaţia Patey – extirpă pectoralul mic
Operaţia Madden – conservă ambii pectorali
Operatia Trestioreanu – extirpă micul pectoral şi
abordează axila printr-o breşă în marele pectoral
Operatia Chiricuţă – “himerizarea pectoralilor”
Chirurgia
conservatoare

SECTORECTOMIILE ŞI
CVADRANTECTOMIILE
Conservă o parte din tesutul
glandular; se adreseaza
stadiilor incipiente, cu
localizari unice
Sunt completate de
limadenectomii axilare
sau biopsierea gg
santinelă
Chirurgia oncoplasitcă
Asociază exerezelor largi procedee de reconstrucţie
– lambouri, autoplastii prin repoziţionarea
ţesuturilor mamare
Chirurgia paleativă
În stadii avansate, pentru reducerea ţesutului
tumoral sau evitarea complicaţiilor locale –
sângerare, ulcerare, infecţie
Chirurgia reconstructivă
Aplicabila după chimio- sau radioterapie
Reconstrucţia se face cu – ţesut autolog sau
implanturi
Chimioterapia

Indicaţiile sale în terapia cancerului mamar sunt:

- prevenirea diseminărilor neoplazice perioperatorii
- conversia stadială a tumorii în vederea terapiei radicale
- paleative: frânarea evoluţiei formelor depăşite.
Poate fi aplicată preoperator (neoadjuvantă) sau postoperator
(adjuvantă), pe cale orală, iv,intraarterială, locală (pleură,
peritoneu), ca monoterapie sau polichimioterapie (AC sau CMF, în
4-6 cure de 3-5 zile, timp de 3-6 luni. Medicaţia uzuală constă în:
􀁹 antimetaboliţi: 5-fluorouracil (F), capecitabina, gemcitabina
􀁹 ciclofosfamidă (C),thio-TEPA, azotiperită
􀁹 metotrexat (M), melphalan, doxorubicină (A), farmorubicină,
bleomicină,
􀁹 vincristyn
􀁹 taxani: paclitaxel (Taxol), docetaxel (Taxotere)
Radioterapia
Indicaţiile sunt curative (cazurile operate conservator, std II, III) sau paleative (std. IV).
Realizează iradierea întregulului sân şi axilei (± regiunii supraclaviculare) prin aplicarea de energie
externă (40-60 Gy sau 4-6000 R) pe tumoră şi 30 Gy / 3000 R pe axilă, pre’ sau postoperator
(neoadjuvantă, respectiv adjuvantă), ca:
􀁹 roentgenterapie (azi rareori folosită)
􀁹 telecobaltoterapie
􀁹 terapie cu energii înalte (accelerator liniar)
􀁹 iradierea parţială (curieterapie interstiţială, MamoSite)
Ţintirea se poate face ca terapie:
- geometrică (carteziană) planificată după datele antropometrice
- conformaţional-tridimensională planificată după tomografie computerizată
- conformaţională cu intensitate modulată
Este posibilă şi iradierea conformaţională sectorială.
Iradierea internă (brahiterapia) reprezintă o alternativă în terapia stadiilor incipiente (ca şi cea externă
sectorială):
􀁹 brahiterapie interstiţială prin implantare de ace periodic conectate la sursă
􀁹 brahiterapie intracavitară prin inserţia la sfârşitul sectorectomiei, în cavitatea restantă a unui
balon
conectabil la sursă.
Hormonoterapia
Presupune întreruperea completă a acţiunii tisulare a estrogenilor (doar dacă tumora exprimă estrogenreceptori peste
60%!), care se realizează prin:
􀁹 blocanţi de EstrogenReceptori (ER): tamoxifen (Nolvadex, Tamoneprim), raloxifen (Evista)
􀁹 inhibitori de aromatază (enzimă tisulară ce converteşte precursori în estrogeni): anastrozol,
letrozol, examestan
􀁹 analogi de LH-RH
􀁹 castrare (ovariectomie bilaterală convenţională sau laparoscopică sau pe cale radiologică prin
iradiere ovariană cu reperaj ecografic)
􀁹 ± suprarenalectomie bilaterală (convenţională sau laparoscopică, impune substituţie
cortizonică pe viaţă!!)
􀁹 ± hipofizectomie (chirurgicală sau prin implantare de ace de Ytriu transsfenoidal)
Se aplică în cazul tumorilor ER pozitive, la paciente până la menopauză şi 5 ani după aceasta.

Imunoterapia
Nespecifică:
- vaccinoterapie (BCG; Polidin, corynnebacterium, Cantastim)
- imunostimulante (Isorelle, Isoprinosine)
- interferoni
- citokine (interleukine 2,6, 10)
Specifică – Anticorpi monoclonali (pt anumite tipuri de cancer agresiv, metastatic):
- antireceptor HER2 – trastuzumab (Herceptin)
- antifactor angiogenetic VEGF – bevacizumab (Avastin)
- antifactor EGF şi antireceptor HER1 – lapatinib (Tyrverb