Evoluția conceptului “boală infecțioasă”

Epoca miasmelor-din cele mai vechi timpuri, pînă la prima

dovada a implicarii unei bacterii in producerea unei boli
infectioase;
Epoca etiologică-
Epoca patogenică
Epoca receptorilor
Etapa etiologica (I)
Robert Koch a stabilit cauza bacteriană a mai multor boli infecțioase și
a descris microorganismele care cauzează :
antraxul (1876),
tuberculoza (1882),
conjunctivita (1883),
holera (1884)
 Etapa etiologica (II)
1872-1882: Robert Koch, Ofițer al Districtului medical Wollstein,

face primii pași în dezvoltarea cercetării științifice a organismelor care cauzează infecții.

Antraxul la vremea respectivă era foarte răspândit în districtul Wollstein,

Laboratorul a fost casa sa,

Aparatura : un microscop dăruit de soția sa,

Bacilul antraxului a FOST descoperit de Pollender, Rayer și Davaine,

Koch își propune să demonstreze faptul că acest bacil este de fapt agentul care produce boala.

În acest scop el inoculează la șoareci extracte din splina animalelor bolnave, și constată că aceștia mor,

în timp ce la lotul injectat cu extracte de la animale sănătoase șoarecii trăiesc.

Experimentul confirmă că sângele animalelor infectate (bolnave) “ transfera boala” animalelor

sănătoase.
Relația dintre microorganism și macroorganism

Imediat după naștere, organismul uman este colonizat de microorganisme organizate

într-o comunitate stereotipică complexă=MICROBIOTA,
Microorganismele componente sunt caracterizate prin :
co-evoluție,
co-adaptare,
co-dependență, rezultind un super-organism în care microorganismele se află în diferite
relații cu organismul:
-relații comensale, nici microorganismul nici macroorganismul nu au beneficii

-relații mutuale (simbiotice) ambele au beneficii importante

-relații de patogenitate:- m. patogene, microorganismele produc prejudicii macroorganismului;
-m. condiționat patogene
Microbiota, facilitează diferențierea structurii și funcției enterocitelor, intervenind în procesul complex al digestiei, postnatal, în
stimularea sistemului imun înnăscut și dobîndit.
MICROBIOTA=totalitatea microorganismelor
care sunt rezidente în organismul uman

Terra= planeta microorganismelor, au o evoluție de aproximativ 3,5-3,8 miliarde de ani;

-reprezintă aproximativ 50% din biomasa planetei

-probabil există milioane de specii

-în oceane, cianobacteriile produc 40% din oxigenul atmosferic

-în sol, transformă azotul atmosferic în nitrați și descompun materia organică moartă în
nutrienți pentru plante;

-1g de pămînt conține zeci de mii de specii microorg;

-există aproximativ 1,5 kg microorg/om, din care 1kg în tubul digestiv;

- placa dentară= 100 milioane microorg.

-1g mat fecale=100 milioane microorg.

MICROBIOMUL=totalitatea comunitații microbiene aflata într-un singur loc
 MICROBIOTA NOU-NASCUTULUI

Perioada de realizare: mult dezbatută

înainte de naștere organismul este complet steril;

REALIZARE ESTE PRIN:

1)Expunerea la:- microbiomul vaginal, intestinal al mamei,

-microbiomul din laptele matern,

-contacul “skin-to-skin”,

2)Expunerea la microbiota mediului ambiant;

Microbiota nou-nascutului este diferită, în funcție de tipul nașterii:

a)Nașterea naturala face ca microbiomul nazal, ora, respirator, intestinal, să fie dominat de flora
care colonizează vaginul,

b) Nașterea prin cezariană, face ca microbiota să fie dominată de Stafilococ, Corinebacterium și

Propionobacterium
Compoziția diverselor microbioame ale organismului
Microbiomul oral
Divers și abundent;
1 ml salivă de la o persoană sănătoasă=100 mil microorg, 700 specii
microbiene.
Cele mai frecvente sunt:Actinomyces, Bacteroides, Prevotella,
Streptococcus, Fusobacterium, Leptotrichia, Corynebacterium,
Veillonella, Capnocytophaga, Treponema,etc.
Microbiomul nazofaringian și cutanat

Diferit semnificativ în funcție de sex, virstă, climă, regiune geografică,

ocupație, status imun;
Cele mai reprezentative microorganisme din nas sunt: Stafilococul auriu
și Stafilococul epidermidis,
Cele mai reprezentative microorganisme pe piele sunt:
Corynebacterium, Eubacterium, Propionibacterium, Staphylococcus și
Streptococcus
 Microbiomul gastrointestinal
Esofagul :puține microorganisme, dominate de Genul Streptococcus;
Stomacul: sunt prezente 128 tipuri bacteriene, dominate de H.pylori, dar și
bacterii Gram Pozitive precum Streptococcus și Lactobacillus.
Inabilitatea menținerii acidității gastrice la valori scăzute datorită
consumului de inhibitori ai pompei de proton sau aclorhidria, duce la
instalarea unor dezechilibrelor bacteriene avind ca rezultat apariția gastritei
acute sau cronice și cancerul gastric;
Intestinul subțire și intestinul gros: Duodenul și jejunul sunt considerate ca
fiind aria cu diversitate microbiană redusă; În schimb, ileonul și colonul
proximal au o bogată diversitate microbiană: Genul Streptococcus,
Clostridium, Veillonella, Bacteroides, Proteobacteria(ex. E. Coli),
Bifidobacterium, Fecalobacterium, etc toate aflate într-o relație comensală
 Microbiomul vaginal

Lactobacilus , Gardnerella vaginalis, Mobiluncus spp ; marea majoritate sunt

anaerobi și sunt responsabili de mirosul specific al secrețiilor.
25-30% dintre gravide, au v. colonizat cu Streptococcus agalactiae, cunoscut
comun ca Streptococcus grup B(GBS). Transmiterea verticală de la mamaă la
făt se asociază cu bacteriemia neonatală însoțită sau nu de infecții severe
sau cu nasterea prematură.
MICRORGANISM-OM-MICROORGANISM (I)
înainteși după om pe planetă au fost/vor fi microorganismele

MATERIA PRIMĂ PENTRU TOATE FORMELE DE VIATĂ:

-6 elemente chimice:- Oxigen.
-Hidrogen.
-Carbon.
-Azot.
- Sulf.
-Fosfor
-20 de aminoacizi esențiali
-2 baze purinice( adenina și guanina),
-3 baze pirimidinice (citozina, timina și uracilul),
MICRORGANISM-OM-MICROORGANISM (II)

2/3(71%) din greutatea omului este asemănătoare lumii

infrastructurale!!!
Mitocondriile=vestigii bacteriene!!!
rolul lor în macroorganism: sinteza unor biocatalizatori esențiali
vieții (vit.K, vit din complexul B), rol în digestie și metabolism;
MICRORGANISMELE SAPROFITE
Nu se dezvoltă în organismele vii,
Trăiesc hrănindu-se din substanțe organice aflate în descompunere(
excremente, cadavre, lapte, fructe, fermentație, acrire, oțețire,
murături,etc.)
Nu produc boală, în general, sunt benefice omului.
În mod excepțional pot deveni patogene prin toxinele lor, ( unele
ciuperci);
 MICROORGANISMELE PATOGENE

1.Factorii agresiunii microbiene:

Patogenitatea= capacitatea microorg de a produce boala

virulența=este o masură a patogenității, are două componente:

-infectivitatea sau -invazivitatea=primul pas=pătrunderea în
organism ( capacit. de a coloniza și invada gazda)
-severitatea bolii produse
VIRULENȚA ESTE MULTIFACTORIALĂ, factorii virulenței fiind comuni
microorg dintr-un anumit gen sau specie.
 Factorii determinanți ai virulenței
1. Adezinele= structuri de pe suprafața microorg cu afinitate pentru anumiți
receptori;
2.Capacitatea de invazie a celulei gazdă
3.mecanismele antifagocitare, permit anumitor microorg să reziste acestui
mecanism de apărare. Ex. Capsula pneumococului, meningococului, etc.
4.sideroforii = structuri care fixează fierul necesar dezv microorg.
5.Secreția de exo-enzime : hialuronidaza, streptokinaza, coagulaza, colagenaza
6.Toxinogeneza=capacitatea microorg de a elibera toxine, capabile să producă
singure boala; (difteria, holera, tetanos, botulism);
Sunt două feluri de toxine:
-exotoxine
-endotoxine
 EXOTOXINELE
1.Toxine cu acțiune asupra membranei celulare:
Toxine cu actiune citotoxică: difterică, botulinică.
Toxine care produc disfuncție celulară:-holerică,
-tetanică
- cărbunoasă
2.Toxine care lezează membrana celulară prin:
-activitate proteolitică : -P. aeruginosa,
-L. Pneumophila,
-degradarea componentelor lipidice:
- C. perfringens,
-Beta-hemolizina staf
 ENDOTOXINELE

Componente ale peretelui celular al bacteriilor gram negative,

eliberate în momentul lizei celulare.
Endotoxinele joaca rol important în patogenia :-febrei tifoide,
-brucelozei ,
-tularemiei,
 Aderența microbiana
ADERENȚA= INTERACȚIUNEA INIȚIALĂ PRIN CARE
MICROORGANISMELE PATOGENE ADERĂ
LA MACROORGANISME.
REPREZINTĂ PRIMUL PAS AL I NVAZIEI C ELULELOR DIN ORGANISM!!!

ARE DOUĂ COMPONENTE:

-ADEZINA
-RECEPTORUL
ADEZINA=REPREZENTAT DE MOLECULE MICROBIENE CARE ADERĂ DE
CELULELE MACROORGANISMULUI

RECEPTORUL= REPREZENTAT DE MOLECULELE

MACROORGANISMULUI (ligantul) DE CARE
SE ATAȘAZĂ ADEZINA.
O singură adezină poate recunoaște mai mulți receptori.
Un singur receptor poate recunoaște mai multe adezine.
Adezina joacă rolul principal :
-în colonizarea microbiană și în patogeneză;
-in prevenție și terapie (ținta ideală )
 Inteligența microbiana

Conceptul de inteligență=capacitatea de a rezolva o situație, o problemă

nouă, pe baza experienței acumulate anterior.
( capacitatea de a rezolva o problemă dată, nu învățată).
Inteligența microbiană, este suma interacțiunilor macromoleculare
prin care se stabilesc relații multidirecționale dintre membrii
colectivității, pe baza “memoriei” microbiene, memorie care se poate
transmite la generațiile viitoare, se poate cîștiga sau se poate pierde.
Rezistența microbiană față de substanțele antimicrobiene

Definiție: capacitatea microorganismelor de a supravietui și de a se multiplica, în

prezența unor cantități de antimicrobiene considerate ca eficiente.
Există rezistență falsă și adevărată;
R. falsă: alegerea inadecvată a substanței, nerespectarea dozei, ritmului de
administrare, duratei tratamentului.
Clasic tratamentul corect condus duce la vindecarea bolii infecțioase;
Rezistența microbiană poate fi codată genetic în locuri fixe (se transmite urmașilor),
dar și la nivelul elementelor genetice mobile, (putînd fi transmise indivizilor din
aceeași generație), prin transfer de fagi, transducție, conjugare sau transformare.
 Persistența microbiană

1. Multidrog-rezistența reprezintă o stare de latență, dormantă a celulelor microbiene, care nu se

mai divid scăpînd în acest fel de “agresiunea” sistemului imun și de unele antimicrobiene, care
acționează în timpul ciclului replicativ al microorg.

2. Formarea de biofilm este capacitatea microorg de a se organiza în cadrul unei matrice exo-
polizaharidice, în care sunt solidarizate microorganismele, în diferite stadii metabolice, de la latență
(în straturile profunde ale biofilmului), la active metabolic și rezistente la substanțele
antimicrobiene, (situate în straturile superficiale ale biofilmului).

3.Internalizarea. În afară de microorganismele atipice, Mycoplasma, Rickettsia, Chlamydia, Coxiella,

care au o etapă a ciclului de viață intracelular, există microorg care pot fi internalizate în celule
animale sau vegetale atît in vivo cît și in vitro.(Stafilococul, Enterococul,Neisseria, Pseudomonas,
Yersinia, Salmonella, Shigella, E. coli, Listeria)
 Mecanismele de apărare ale gazdei

1.INNĂSCUTĂ(nespecifică), reacționează imediat, maximal indiferent de antigen, după expunere

nu se instalează memorie imunologică:

a) bariera cutaneo-mucoasă= prima linie de apărare;

b)bariera hemato-encefalică

c)bariera placentară

d)bariera hemato-oftalmică

Apărarea nespecifică umorală:lizozim, fibronectina, sistemul complement, citokinele

Apărarea nespecifică celulară: prin celule fagocitare, și natural killer;

2. DOBÎNDITĂ(adaptativ):răspuns specific, dependent de antigen, cu interval de timp între expunere și răspuns;

-răspunsul de tip Ag-Ac specific, este urmat de memorie imunologică

 Apărarea specifică umorală

Se realizează prin sinteza imunoglobulinelor specifice în limfocitele B;

Efectele antimicrobiene ale anticorpilor :
-stimulează fagocitoza
-neutralizează toxinele microbiene
-blochează receptorii celulari
-promovează inflamația
-participă cu celulele T citotoxice la distrugerea celulelor infectate
Răspunsul umoral specific se află sub un control
complex, condiționat genetic

CONSECINȚELE DEFICITULUI DE ANTICORPI = INFECȚII BACTERIENE CU

BACTERII CAPSULATE( pneumococ, H. influenze)
DEFICITUL DE IgA sunt expuși infecțiilor respiratorii recidivante
DEFICITUL DE IgM =risc crescut de infecții meningococice
 Transmitera agenților etiologici

Def: mecanismele prin care agentul infecțios trece de la o persoana la alta;

Clasificare:1. transmitere directă:a) atingere
b)sărut
c)contact sexual
d) proiectarea directă a picaturilor Fluge pe mucoase,
conjunctive sau tegumente de la distanță mai mică de 1m;
e)calea transplacentară
2. transmitere indirectă: a)prin obiecte , alimente, apă,sînge, derivate de
sînge, instrumente medicale sau de cosmetică etc.
b) prin vectori: căpușa, păduchele, purecele, țînțarul;
c) prin aerosoli, particule de 1-5 microni, uzual pentru
boli respiratorii(boala legionarilor, rujeola,cărbunele
CONTAMINAREA= prezența fără multiplicare a microorg. pe suprafața
corpului gazdei,
fără reacție din partea gazdei.
COLONIZAREA=prezența +multiplicarea microorg. pe tegumente, mucoase
sau țesuturi,
fără reacție din partea gazdei.
INFECȚIA=prezența + multiplicarea microorg. pe tegumente, mucoase sau
țesuturi
CU reacție din partea gazdei.
BOALA INFECȚIOASĂ= prezența +multiplicarea microorg. pe teg. Muc.+
reacție din partea gazdei+ modificari histopatologice
 Agenții etiologici ai bolilor infecțioase

1.Virusuri

2.Prioni

3.Chlamydii

4.Mycoplasme

5.Bacterii-coci gram-pozitivi, -coci gram-negativi, -bacili gram-pozitivi, -bacili gram-negativi

6.Spirochete

7.Bacterii anaerobe

8.Mycobacterii

9.Fungii

10.Protozoare

11.Helminți

12. Ectoparaziți

13.BOALA KAWASAKI- nu are etiologie deocamdată

virusurile
Primul virus identificat la sfîrșitul secoluli 19 de catre Ivanovsky și Beijerinck a fost virusul
mozaicului tutunului, apoi Loeffler și Frosch au descoperit virusul bolii gură-mînă-picior;
Prima clasificare a virusurilor ca structuri distincte față de alte microorganisme, s-a bazat
pe abilitatea de atrece prin filtre cu pori mici (agenți nfiltrabili).
Subclasificarea s-a bazatpe specificitatea patogenică, tropism pentru un organ ex.
Virusuri hepatitice, enterovirusuri și particularitățile epidemiologice, transmiterea prin
artropode, ex : arbovirusuri
Clasificarea actuală

(1) tipul și structura acidului nucleic viral și strategia replicării;

(2) tipul simetriei capsidei virale , helical sau icosaedric;
(3) prezența sau absența capsulei lipidice
virusurile
Etapele interacțiunii virus celulă sunt:
1.Atașamentul (aderarea)
2.Penetrare
3.Desasamblarea
4.Transcripția
5.Translația
6.Replicarea
7.Asamblarea
8. Eliberarea
 Ciclul vietii VHC

a. Atasare (aderenta)
b. Penetrare (internalizare)
c. Desasamblare (Eliberarea intracitoplasmatica)
d. Transcriptia
e. Replicare
f. Ambalare si asamblare
g. Maturatie si eliberare

VHC
 Virusuri care conțin ARN
Picornaviridae ex: Poliovirus

Astroviridae ex: Astrovirus

Caliciviridae ex: Norwalk virus

Togaviridae ex: Rubella virus

Flaviviridae ex: Yellow fever

Coronaviridae ex: Coronavirus

Rhabdoviridae ex: Rabies virus

Paramyxoviridae ex:Measles virus

Filoviridae ex: Ebola virus

Arenaviridae ex: Lymphocytic choriomeningitis virus

Bunyaviridae ex: California encephalitis virus

Orthomyxoviridae ex: Influenza virus

Reoviridae ex: Rotavirus

Retroviridae ex:HIV
 Virusuri care conțin ADN

Hepadnaviridae ex: Hepatitis B virus

Parvoviridae Human parvovirus B-19
Polyomaviridae JC virus
Papillomaviridae Human papillomavirus
Adenoviridae Adenovirus
Herpesviridae Herpes simplex virus
Poxviridae Vaccinia virus
 herpesvirusuri

Dintre sute de serotipuri de herpesvirusuri, 8 produc infecții omului.

Clasificare:1)VIRUSURI ALPHA :-HSV-1(HHV-1),
-HSV-2(HHV-2),
-VZV(HHV-3),
2)VIRUSURI BETA:-CMV(HHV-5),
-HHV-6,
-HHV-7,
3)VIRUSURI GAMA:-EBV(HHV-4),
-HERPESVIRUS ASOCIAT SARCOMULUI
KAPOSI(HHV-8)
Al 9-lea, virusul herpetic B, care natural infectează maimuța maqaues,
poate produce encefalită fatală omului;
Afecțiuni clinice provocate de vv herpetice

Herpes simplex1:- gingivostomatite, keratoconjunctivite, herpes cutanat,;

Herpes simplex 2:- herpes genital, herpes cutanat, gingivostomatită,
meningită limfocitară, herpes neonatal;
Varicelo-zosterian: varicela
CMV: hepatită, boala incluziilor citomegalice
EBV: MNI, hepatita, encefalită
HH6: exantem subit, encefalită
HH7: exantem subit, encefalită
HH8: exantem febril
Herpes B virus: encefalită
 Tratamentul infecțiilor herpetice

Aciclovir,
Ganciclovir
Foscarnet- foarte toxic
Cidofovir-foarte
Penciclovir
Aceste medicamente inhiba numai replicarea activă, fără să afecteze
rezervoarele latente de virus;
 Prevenția

Vaccinarea numai pentru varicelă;

Pentru celelalte infecții: imunoglobuline specifice pentru persoanele cu
imunodepresie;
 Prionii

Prionii sunt o clasă de agenți etiologici transmisibili, care produc boli

neurodegenerative la om și mamifere.
La om prionii produc doua afecțiuni:
-Boal Kuru( Boala Creutzfeldt-Jakob) și
-Insomnia familială fatală
La mamifere, cea mai cunoscută este Boala vacii nebune, sau
encefalopatia spongiformă bovină
 Boala Kuru (JCD)

Boala descrisă în anul 1920, de neurologul german Creutzfeldt.

Incubație de 10-13 ani
Gaidusek a studiat boala Kuru, o boala neurodegenerativă, întîlnită la
triburi de canibali din Noua Guinee, considerînd ca este o boală prionică a
omului, caracterizată prin evoluția lentă.
Prusiner, în anul 1982, după îndelungate cercetări ale proceselor
neurodegenerative experimentale pe hamster, a izolat din creierul animalelor,
fracțiuni proteice cu înaltă infecțiozitate, pe care a propus să fie denumită
PROTEINA PRION.
Clinic:fază prodromală cu manif. Psihiatrice, tulburări de somn,depresie, anxietate,
tulburari cerebeloase,deteriorare mintală progresivă spre deces.
Nu are tratament!!!!
 papilomavirusuri

HPV-virusuri cu potențial patogen pentru om, producînd tumori epiteliale, la

nivelul tegumentelor și mucoaselor și boli maligne la nivelul tractului genital;
Transmiterea directă, favorizată de preexistența unor leziuni cutaneo-mucoase;
Transmiterea sexuală: 4,9% de la barbat la femeie, 17,4% de la femeie la
barbat;
Infecțiile cu HPV se asociază cu boli maligne;
“However, over the past 30 years, a large and coherent body of
biologic and epidemiologic observations has shown that HPV
infection is the necessary, if not sufficient, cause of cervical
cancer.” (deși în ultimii 30 de ani numeroase și coerente observații biologice și epidemiologice au arătat că infecția cu HPV
este necesară, dar nu suficientă pentru a produce cancerul de col uterin)
Manifestări clinice produse de papilomavirusuri

Verucă plantară
Verucă vulgaris
Verucă plana
Epidermodisplazia veruciformă
Condyloma acuminata (verucă vulvară)
Papilomatoza respiratorie recurentă
Cancer de col uterin!!
Nu există tratament specific!
 Prevenția infecției cu HPV

Evitarea transmiterii directe prin precauții universale

Vaccinarea cu vaccin bivalen CERVARIX (HPV-16, HPV-18);
cu vaccin teravalent GARDASIL HPV-6-11-16-18
Vaccinarea: 3 administrări la :0-2-6 luni, o,5 ml im, cu verificarea
protecției la 5 ani.
 CHLAMIDII

Chlamidia trachomatis: produce trahomul, infecții genitale, infecții

perinatale, limfogranulomatoza veneriană;
Chlamidia psittaci; produce psitacoza
Chlamidia pneumonie: pneumonia
 MYCOPLASME

Mycoplasma pneumoniae: produce pneumonia atipică;

Mycoplasma genitalium: uretrite, balanopostite, prostatite, boala
inflamatorie pelvină, infertilitate, pneumonie neonatală
Mycoplasma hominis: vaginite și infecții neonatale
Ureaplasma: uretrite, edpididimite,vaginite, infecții neonatale
 RICKETTSII

R. prowazeckii, transmisă de păduchele de corp al omului,

produce TIFOSUL EXANTEMATIC;
R. typhi, transmisă de purece, de la șobolan, produce
TIFOSUL MURIN
R. rickettsii, germen Gram-negativ, intracelular obligatoriu,
transmisă prin înțepătura de căpușe și de purece , de la
șobolani, cîini, rozătoare sălbatice,produce un grup de
afecțiuni febrile, cunoscută sub numele de FEBRA PĂTĂTĂ A
MUNȚILOR SÎNCOȘI;
R. conorii, transmisă de căpușe produce FEBRA BUTONOASĂ
 BACTERII

Clasificare după formă:-coci și bacili

Clasificarea după colorația Gram: Gram-negativi și Gram-pozitivi;
 Coci gram-pozitivi (I)

Genul Staphilococcus reprezintă un grup de 40 de entități

taxonomice, dintre care 16 sunt frecvent găsiți la om, dintre aceștia numai cîțiva
sunt patogeni pentru om, în condițiile unei imunități normale;
S. aureus și S. lugdunensis, produc boli severe omului
S.epidermidis, S. haemolyticus și S. saprofiticus sunt frecvent responsabili de
infecțiile tractului urinar la pacienții cu sondă urinară;
S. aureus și S. intermedius produc boli la animale;
Stafilococii sunt răspîndiți ubicuitar, colonizează frecvent tegumentele și
mucoasele omului, animalelor și păsărilor;
 Coci gram-pozitivi (II)

Genul Streptococcus sunt Gram-pozitivi, catalazo-negativi, aerobi și facultativ

anaerobi.
S. pyogenes: un grup de peste 150 serotipuri diferite, este un germen patogen
pentru om, producînd o gamă largă de afecțiuni: faringite, erizipel, scarlatină,
celulită, pneumonie, fasciită necrozantă, mionecroză, șoc toxico-septic;
Enterococcul, streptococcus gallolyticus și leuconostocul: răspîndiți și majoritari în
tubul digestiv; enterococii sunt implicați frecvent în infecțiile nozocomiale,
producînd septicemii, endocardite, osteomielite ,infecții de organ; Speciile de
enterococ izolate de la om:E. faecalis, E. faecium, E. gallinarum, E. Durans, E.
Avium, E. Raffinosus, E. Pallens, E. Gilvus, E. cecorum, E. malodoratus, E. italicus, E.
sanguinicola, E. pseudoavium;
S. pneumoniae, S. viridans, S.anginosus
 BACILI GRAM-POZITIVI

Corynebacterium difteriae: diferia

Listeria monocitogenes; meningite hemoragică
Bacilus antracis: antraxul
 COCI GRAM-NEGATIVI

Neisseria meningitidis (meningococul): meningite , meningoencefalita

Neisseria gonoreae:gonoree
Moraxella cataralis: otită, pneumonie nozocomială, sinuzită
Kingella kingae:colonizează tractul respirator, artrita septică,
osteomielită, endocardită, tenosinovită;
 BACILI GRAM-NEGATIVI

Vibrionul holeric: holera

Campilobacter jejuni:
Helicobacter pylori:
Enterobacteriaceae:
Pseudomonas aeruginosa:
Acinetobacter:
Salmonella:
Haemophilus influenzae:
Bordetella pertusis:
Yersinia
Klebsiella
 spirochete

Treponema pallidum:
Leptospirosis:
Borrelia
 Bacterii anaerobe

Clostridium difficile:
Clostridium tetani:
Clostridium botulinum:
Clostridium asociat gangrenei gazoase
 MYCOBACTERII

M. tuberculosis
M. leprae
M. avium
M. bovis
 CIUPERCI( FUNGI)

Candida albicans
Aspergillus specii
Cryptococcus neoformans
Sporotrix
Coccidioides specii
 Diagnosticul bolilor infecțioase

Epidemiologic=ANAMNEZA : BI în APP, imunizări, călătorii, contact bolnav

cunoscut, profesia, IDU
Clinic
Paraclinic
Laborator: hematologie
biochimie
virusologie
bacteriologie
micologie
parazitologie