ARTA GOTICĂ

Goticul este o perioadă din

arhitectura și arta europeană medievală
începând cu anul 1140 și până în jurul anului
1500. Termenul a fost introdus în anul 1550 de
Giorgio Vasari, care făcea aluzie peiorativă la
tribul germanic al goților, ca prototip pentru o
cultură inferioară, "barbară".
Arta gotică este diferită de arta
romanică prin tendința liniilor verticale, prin
căutarea echilibrului în locul stabilității maselor.
Goticul a fost succedat de Renaștere.
Două dintre elementele caracteristice
ale arhitecturii gotice sunt bolta în arc frânt,
sau ogiva, care este de fapt o intersecție
longitudinală a doua bolte clasice ale stilului
romanic, și arcul de susținere al ogivei, așa
numitul arc butant. Un al treilea element
definitoriu, care apare la multe clădiri gotice,
nefiind însă omniprezent, este rozeta, Catedrala Notre-Dame de Reims
prezentă atât în basoreliefuri cât și în alte
forme ornamentale.
 ARTA GOTICĂ
Stilul gotic este o transformare a
stilului romanic, apărut din necesitatea de
a da o altă dimensiune verticală clădirilor.
Goticul flamboaiant, adică goticul târziu, a
fost faza de apogeu artistic a goticului
care s-a remarcat prin exagerarea
abundenței detaliilor, în parte pentru a
diminua greutatea pe care clădirile gotice
o impuneau, respectiv pentru a încerca o
salvare a stilului.
Stilul care ulterior avea să aibă
identitatea definitorie sub numele de
gotic, originase odată cu construcția
numită Bazilica Sfântul Denis, biserica
abației din Saint-Denis, din apropierea
Parisului, caz în care a exemplificat
viziunea arhitecturală a Abatelui Suger.
Suger a dorit să creeze o reprezentare
fizică a sfântului Ierusalim printr-o clădire
de o verticalitate și liniaritate
impunătoare.
Catedrala din Coutance, Franţa
 ARTA GOTICĂ
Astfel, fațada bazilicii a fost designată efectiv de Suger, în timp ce nava a fost
adăugat sute de ani mai târziu.
Arhitecții goticului au revoluționat viziunea spațială romanicului prin două
invenții: ogiva și arcul de susținere (arc butant). Bolta semicirculară este înlocuită cu o
boltă în formă de arc de cerc frânt, sau ogivă, la care presiunea verticală este mult mai
redusă. Meșterii înălțau pe patru coloane, dispuse în plan pătrat, câte două perechi de
arcuri în ogivă; fiecare arc este susținut de două coloane diagonal opuse. Prin
multiplicarea acestor grupuri de arcuri se putea obține o construcție foarte solidă,
capabilă să susțină, prin încrucișarea de ogive, bolta edificiului, oricare ar fi dimensiunile
ei.
Arcurile de susținere, cealaltă invenție, sprijină, din exterior, pereții înalți ai
navei centrale, alături de contraforturi, pentru a contrabalansa presiunea laterală a
bolților. Aceste soluții au îngăduit o nouă organizare a spațiului bisericii, în care planul cu
o navă este cel mai răspândit. Una dintre gloriile catedralelor gotice este turnul de
înălțime amețitoare, al cărui vârf împunge bolta cerească. Multe catedrale aveau mai
multe turnuri, dar unele dintre ele au rămas neterminate din lipsă de fonduri, cum ar fi
în Belgia catedrala din Anvers. Primele catedrale gotice au apărut în inima Franței, pe
domeniul regal. Cea dintâi este biserică abațială de la Saint-Denis din Paris, înălțată în
deceniile 4-5 ale secolului al XII-lea, sub îndrumarea abatelui Suger, sfetnicul regelui
Ludovic al VI-lea. Au urmat, între 1150 si 1250, patru catedrale celebre ale goticului
francez. Prima este Notre-Dame de Paris, în a doua jumătate a veacului al XII-lea, cu
cinci nave si o fațadă admirabilă.Întregul ansamblu degajă echilibru și armonie.
 ARTA GOTICĂ

A doua este catedrala din Chartres, cu două turnuri inegale. Catedrala din Amiens
este cel mai mare monument gotic din Franta. În sfârșit, cea mai frumoasă rămâne
catedrala din Reims, comparată cu Partenonul, loc de încoronare a regilor Franței.
În Germania, goticul pătrunde mai târziu, influențat de monumentele franceze. Cele
mai cunoscute opere gotice sunt:domurile din Koln, Nurnberg și Bamberg. Caracteristica
edificiilor germane este planul "bisericii-hală", cu trei nave de înălțimi egale.În Anglia,
trăsătura monumentelor gotice este masivitatea lor, necunoscută pe continent. Principalele
edificii gotice de aici sunt catedralele din: Canterbury, Wells, Lincoln și Salisbury. Și Spania
stă sub influența goticului francez, adus de pelerinii sosiți în Peninsula Iberică de dincolo de
Munții Pirinei. Caracteristicile acestui stil apar mai ales la catedralele din Burgos si Toledo.
În sfârșit, Italia rămâne refractară inovațiilor gotice, datorită puternicei rezistențe a
influențelor bizantine. Cel mai reprezentativ monument gotic din Peninsula Italică este
domul din Milano, înălțat pe parcursul a cinci secole. În schimb, Italia, mai mult decât orice
altă țară europeană, a dat admirabile monumente gotice în arhitectura civilă. Zeci de palate
comunale din orașele italiene preiau elementele stilului, ce le oferă eleganță și armonie.
Printre cele mai faimoase edificii civile se număra Palatul Dogilor din Veneția și admirabila
"Casa de aur" (Ca d'Oro) aflată în aceeași cetate din lagună.
Caracteristic catedralelor gotice din Italia este folosirea picturii in fresca pentru
decorarea interiorului, prin pictori celebri, precursori ai Renasterii italiene din sec. XIV, ca
florentinii Giotto si Cimabue, sau Duccio si Simone di Martino din Sienna s.a.
 ARTA GOTICĂ
Goticul transilvănean s-a impus în secolul al XIII-
lea, cu caracteristici conservatoare, dominate de
tradițiile romanice. În secolele XIV-XV formele goticului
transilvănean au evoluat spre maturitate. Planimetric a
fost depășită varianta bisericilor de tip bazilical cu
transept (în formă de cruce), precum Biserica Sfânta
Maria din Sibiu, în favoarea construcției unor biserici-
hală de mari dimensiuni, precum Biserica Neagră din
Brașov, Biserica Sfântul Mihail din Cluj, Biserica
Reformată din Târgu Mureș etc.
În Țara Românească goticul a pătruns la sfârșitul
secolului al XIII-lea, tot prin intermediu săsesc.
Ilustrativă în acest sens este bărăția din Câmpulung. În
Moldova stilul gotic a pătruns în secolul al XIV-lea prin
intermediu săsesc și maghiar. Ilustrative în acest sens
sunt ruinele Catedralei Catolice din Baia. Sub influența
arhitecturii gotice, bisericile ortodoxe din Moldova au
preluat elemente gotice caracteristice, precum
ancadramentele ferestrelor și portalurilor, contraforții
etc., care au participat la sinteza stilului moldovenesc
constituit în epoca lui Ștefan cel Mare. Panorama bolților -
Biserica Sf. Mihail din Cluj
 ARTA GOTICĂ

Biserica Neagră este unul dintre cele mai

reprezentative monumente de arhitectură gotică din
România, datând din secolele XIV-XV. Având o lungime de
peste 89 de metri este considerată a fi cea mai mare
biserică din România. Datorită mărimii ei, când a fost
finalizată a primit titlul de Cea mai mare biserică dintre
Viena și Constantinopol.
Biserica Neagră este cel mai mare edificiu de cult în
stil gotic din sud-estul Europei, măsurând 89 de metri
lungime și 38 de metri lățime. În această biserică încap circa
5.000 de persoane. Este o biserică de tip hală în stil gotic
târziu, fiind formată din cor, naos și turn. Din lungimea
totală a construcției, 31 m sunt reprezentați de cor, 42 m de
naos și 16 m de baza turnului.
Corul se încheie printr-o secțiune de nouă laturi a
unui hexadecagon. Trei perechi de coloane îl împart în trei
nave de înălțime egală. Pe latura sudică se află o intrare
mică, destinată inițial preoțior, iar pe latura nordică a corului
se găsește sacristia. Exteriorul corului este susținut de 15
contraforturi, pe fiecare dintre ele fiind ridicată câte o
statuetă sub un baldachin. Contraforturile sunt prevăzute cu
fiale în partea superioară.
Naosul este format din trei nave de înălțime egală și
este împărțit de cele cinci perechi de coloane în șase travee.
În navele laterale, la aproximativ jumătatea înălțimii
acestora, se găsesc galeriile, iar pe latura vestică, galeria
orgii. Naosul are patru portale, iar cel sudic conduce mai
întâi într-un vestibul.
 ARTA GOTICĂ

Din cele două turnuri ale planului

inițial a fost ridicat doar cel sudic până la o
înălțime de 44 m, iar cupola sa se ridică la
65 m pe brațul transversal al crucii.
Deasupra balconului, pe latura sudică a
turnului, respectiv pe cea vestică, se află
cadranele ceasului din turn. Portalul principal
al bisericii se află pe latura sudică și este
îmbogățit cu sculpturi ornamentale.
Zidurile exterioare și vârfurile bolților au 21
m înălțime. Coama acoperișului aparținând
naosului se ridică la 42 m, iar cel al corului la
aproximativ 38 m.
Partea turnului are 30 m, iar în exterior, între
cele două scări în spirală, măsoară 31 m.
Suprafața totală a bisericii ocupă 2500 m²,
iar blocurile din care sunt construite zidurile
au un volum de 9000 m³. Suprafața
acoperișului bisericii măsoară aproximativ
4500 m².