Sunteți pe pagina 1din 18

Asemănări şi deosebiri

Chiar dacă Jocurile


Olimpice Antice sunt în
general, precursoarele celor
moderne, probele
competiţionale şi modul de
desfăşurare a acestora pot
părea destul de mult diferite
faţă de ceea ce exista în
prezent. Intr-o lume în care
atleţii preferau să moară
decât să se recunoască
învinşi, chiar şi spiritul
sportiv capătă noi înţelesuri.
Noi poate că nu ne dăm seama, dar astăzi
jocurile moderne recrează, cu o acurateţe
surprinzătoare, climatul şi circumstanţele în care
se desfăşurau Jocurile Olimpice antice. Este uşor
să afirmi că Jocurile Olimpice antice erau diferite,
că atleţii greci antici erau curaţi la minte şi trup,
că ei se antrenau şi concurau nu din alt motiv
decât pasiunea pentru exerciţiile fizice, de dragul
competiţiei şi în onoarea zeilor lor.
Primele mentiuni istorice cu privire la Jocurile
Olimpice vorbesc despre existenta unei singure probe,
cea de alergare, stadion, in care atletii se intreceau pe o
distanta de aproximativ 190 de metri, atat cat insemna
o lungime de stadion.
Proba era asemanatoare cu cea din zilele noastre,
atletii concurand pe culoare delimitate, impartite de
jaloane in cinci distante egale. Cum timpul nu
constituia un etalon la vremea respectiva, castigator
era declarat cel care reusea sa treaca primul de
ultimul jalon, cel aflat la linia de sosire.
Maratonul NU A FOST probă la Jocurile Olimpice
antice. Cursa de maraton este o probă modernă şi a
fost introdusă pentru prima dată la Jocurile Olimpice
Moderne din 1896 de la Atena.
Următorii aproape doua sute de ani vor aduce noi
probe sportive într-o competiţie în care victoriile
începuseră săă fie considerate mai importante decât
câştigarea unui război :
 Pentatlon – proba constă în cinci discipline distincte :
aruncare discului, alergare, săritura în lungime, lupte
şi aruncarea suliţei.
 Box
 Cursele hipice
 Pankration – disciplina sportivă care îmbină boxul cu
luptele, într-o formă asemănătoare artelor marţiale
mixte.
 Hoplitodromos – proba de alergare în care atleţii
concurau în armura completă.
Stadion
Există multe asemănări între proba de
alergare antică şi cea modernă. Chiar dacă
distanţa parcursă de atleţi s-a redus la jumătate,
regulile celei mai titrate discipline sportive de
atunci şi de acum au ramas, în mare, aceleaşi.
Startul cursei era dat de un sunet de trompetă
după ce, iniţial, arbitrii oficiali se asigurau ca toţi
alergătorii porneau de pe poziţii egale. In cazul
în care unul dintre concurenţi fură startul, proba
se repeta. Aceeaşi decizie se aplică şi în cazul în
care mai mulţi sportivi treceau în acelaşi timp
linia de sosire.
Numele probei era acelaşi cu cel al incintei în
care se desfăşura, stadion, termen sinonim cu cel
actual. La fel ca şi în prezent, proba de alergare
în viteză era considerată, de departe, cea mai
importantă disciplină a competiţiei olimpice,
câştigătorii ei fiind consideraţi, de cele mai multe
ori, câştigătorii întregii Olimpiade.
Pentatlon
Proba completă, aşa cum o descriau anticii,
pentatlonul îmbină cinci discipline diferite:
stadion, lupte, aruncarea discului, săritura în
lungime şi aruncarea suliţei, fiecare dintre ele
fiind considerată necesară în pregătirea tinerilor
pentru serviciul militar.
Dacă luptele şi alergarea constituiau şi probe
distincte, celelalte discipline nu se regăseau decât
în cadrul pentatlonului, comparativ cu sporturile
olimpice moderne acolo unde atât aruncare
suliţei, a discului cât şi săritura în lungime sunt
privite ca evenimente separate.
Săritura in lungime
Similară în concepţie cu disciplina modernă,
săritura în lungime se desfăşura pe aceleaşi
coordonate ca şi proba de triplu salt din prezent,
cu toate că este posibil ca atleţii eleni să fi executat
cinci paşi înaintea săriturii în loc de trei, aşa cum
se practică astăzi.
Aruncarea discului
Comparativ cu Jocurile
Olimpice moderne, arbitrii
antici considerau precizia cu
care era lansat un disc la fel
de importantă ca şi distanţa
la care era aruncat acesta.
Discurile erau confecţionate
din piatră, fier sau bronz în
forma unei farfurii. Din
sursele antice reiese ca
fiecare atlet avea dreptul la
cinci încercări, fiind luată în
calcul cea mai bună dintre
ele.
Aruncarea suliţei
La fel ca şi la proba de aruncare a discului,
atleţii aveau dreptul la cinci încercări de a arunca
suliţa.
Diferenţa dintre proba actuală şi cea antică
este aceea că arbitrii nu luau în calcul decât
suliţele care se înfigeau în pământ, celelalte
încercări fiind considerate nule.
Lupte
Luptele greco-romane de
astăzi, ca disciplina sportivă,
nu sunt altceva decât
urmaşele luptelor greceşti din
cadrul jocurilor olimpice de
odinioară. Regulile au rămas,
în mare, aceleaşi.
Este considerat învingător
sportivul care reuşeşte să îşi
culce adversarul la pământ
astfel încât să atingă podeaua
cu şoldul, umărul sau spatele.
Concurenţii participau nud
şi îşi ungeau trupurile cu ulei
pentru a împiedica prizele
adversarilor.
Box
Una dintre cele mai atractive competiţii
olimpice pentru vechii greci era, cu siguranţă
boxul. Cu toate că, la prima vedere, proba
sportivă elenă pare similară cu cea modernă,
există foarte multe deosebiri între cele două
întreceri.
Ambii sportivi boxau într-un meci în care nu
existau runde sau pauze, lupta fiind considerată
încheiată atunci când unul dintre concurenţi nu
mai putea continua lupta sau când abandona.
Nu existau categorii de greutate, ca în
prezent, competitorii fiind aleşi prin tragere la
sorţi. De asemenea, nu exista nico regulă care să
interzică lovirea unui adversar aflat la pământ.
In cazul în care meciul dura prea mult, sportivii
puteau conveni să se loveasca pe rând fără a se
apăra până când unul dintre ei se recunoaştea
învins.
Antrenament
Concurenţii erau siliţi sub jurământ în faţa
lui Zeus să încheie zece de luni de antrenament
înainte de a putea participa la Jocurile Olimpice.
Cu 30 de zile înainte de începerea
evenimentului, toţi atleţii urmau să se antreneze
împreună, sub ochii arbitrilor din Olimpia.
Asemănări
- Oamenii sunt dispuși să oprească războaiele în
scopul unei concurențe pașnice și prietenoase.
- Aproape fiecare Olimpiada este sărbătorită în sau
lângă un alt oraș al lumii.
- Evenimentele pentru femei au devenit un interes
major în Jocurile Olimpice moderne, pentru a
primi onoruri egale cu cele primite de bărbați.
- Toate națiunile sunt încurajate să concureze. O
persoană de orice rasă, religie sau naționalitate
poate concura dacă ţara lui / ei aparţine
Comitetului Național Olimpic, şi este recunoscută
de CIO.
Deosebiri
- Grecii antici oprit războaiele lor pentru a
organiza Jocurile Olimpice.
- Jocurile Olimpice au fost întotdeauna la
Olympia.
- Femeile nu au fost dorite să ia parte la Jocurile
Olimpice pentru mai mulți ani.
- Câstigatorul primea un premiu care nu consta
în bani.
- Nu au existat sporturi acvatice, sporturi de
iarnă.
- Nu au existat recorduri mondiale la Jocurile
Antice.

S-ar putea să vă placă și