Sunteți pe pagina 1din 26

ESCHERICHIA COLI

 Genul Escherichia conţine şase


specii.
 E. coli este specia cu cea mai mare
importanţă medicală şi cea mai
frecvent intâlnită.
 E. coli cuprinde numeroase
serotipuri, predominante in flora
normală saprofită a colonului la om
si animale, unele rezidente, altele
temporare.
 Eliminaţi cu materiile fecale, contaminează
regiunea perianală, uretra anterioară, solul,
apa, alimentele.
 Identificarea colibacililor în apă, alimente,
este un indicator al poluării fecale a
acestora, folosită ca test în supravegherea
sanitară a apei potabile.
 E. coli reprezintă o tipică bacterie conditionat
patogenă
 Deşi este unul dintre cei mai importanţi
membrii ai florei normale a colonului, în
condiţii favorizante, colibacilii pot determina
numeroase boli, uneori foarte grave.
 Cele mai frecvente infecţii date de
E. Coli sunt:
– Infecţii urinare ascendente, cistite,
pielite, nefrite,
– Infecţii apendiculare, biliare, peritonite
după perforaţii intestinale,
– La sugari tipurile serologice patogene dau
infecţii grave intestinale, enterite
– Meningite neonatale,
– Infecţii pulmonare la pacienţi debilitati,
cateterizaţi
– Infecţii ale plagilor traumatice sau
chirurgicale
– Septicemii.
Caractere generale
 E. coli este o bacterie facultativ- anaerobî şi
face parte din flora normală a colonului la om
şi animale.
 Fiecare gram de materii fecale umane
conţine până la 108 celule de E. coli
 E. coli creşte bine pe medii de cultură simple,
este mobil şi prezintă flageli peritriche.
 Laboratoarele de referinţă identică tulpinile
de E. coli pe baza entigenelor O, H, and K :
 De ex. E. coli O26: K60 (B6):H11
PATOGENEZA
 Escherichia coli este un membru al florei normale
a intestinului gros.
 Atâta vreme cât bacteria nu achiziţioneaza
elemente genetice care codifică anumiţi factori
de virulenţă, E. coli rămâne un comensal benign
 Tulpini infectate cu bacteriofagi sau care capătă
plasmide care codifică enterotoxine sau factori
de invazie , devin virulente si pot produce fie o
diaree apoasa sau dizenteriformă.
 Majoritatea infecţiilor cu E.coli sunt infecţii
oportuniste ale rinichilor, vezicii urinare,
plăgilor, pulmonare, sau meningite care
toate pot duce la septicemii severe.
 Anumite tulpini de E. coli pot cauza
sindroame diareice.
 E. Coli este una dintre bacteriile cel mai
frecvent izolate în infecţiile nosocomiale.
Factori de virulenţă
a) Adezine:
 E. coli este capabilă să rămână la nivelul
tractului gastrointestinal sau urinar pentru că
poate adera de celulele acestor epitelii şi
pentru ca această aderare îi permite să nu fie
eliminată de peristaltismul intestinal şi nici de
actiunea mecanică a jetului urinar.
b) Endotoxina
c) Enterotoxine
Enterotoxinele sunt toxine de natură proteică ce
afectrează funcţiile tractului intestinal
Se descriu 2 tipuri de enterotoxine:
- termostabile (ST) şi
- termolabile (LT).
Pacienţii infectaţi cu tulpini de E. coli care
produc enterotoxine ST sau LT prezintâ o diaree
apoasa “cholera-like”.

Enterotoxinele de la E. coli au un determiniasm


plasmidic are plasmid encoded.
d) Verotoxina
Tulpinile de E. enterohemoragice
coli
(EHEC) produc o toxină denumită verotoxina
(datorită capacităţii sale de a omorî culturile
de celule Vero) sau toxina Shiga-like
(datorită similarităţii cu neurotoxina Shiga
elaborată de Shigella dysenteriae).
Verotoxina este codificată de un
bacteriofag, iar gena este adusă prin
conversie lizogenă
Există 2 tipuri de verotoxină: verotoxina
1 şi verotoxina 2.
 Verotoxina –1 este identică cu toxina Shiga
 Are o subunitate A (componenta activă) si 5
subunităţi B (componenta care leagă
receptorul).
 Subunitatea B leagă receptororul Gb ,
permiţând astfel subunităţii A să intre în
celula ţintă
 Aceasta inactivează factorul de elongare (EF-
1), sinteza proteicî este blocată şi celula
moare.
 Verotoxina –2 are un mecanism similar de
actiune, dar este diferită de toxina Shiga
 Verotoxina produce diaree sanguinolentă, sindromul
hemolitic uremic sau ambele.
 Se pare ca verotoxina lezează celulele endoteliale,
scad producţia de prostaglandina I2 (PGI2 or
prostacyclina) şi o eliberare sporită de multimeri ai
factorului von Willebrand
 Efectul combinat al ecestor evenimente duce la
agregare plachetară si trombocitopenie fenomene
precursoare sindromului hemolitic uremic.
 Sindromul hemolitic uremic constă în triada:
– Anemie hemolitică microangiopatică,
– Insuficienţă renală acută
– Trombocitopenie
e)Hemolizinele (HlyA) sunt considerate
importante la tulpinile de E. Coli
uropatogene
Ele lizează eritrocitele si de asemenea si
alte celule.
Patogeneza infecţiilor urinare

 Infecţiile urinare comunitare cu E. Coli sunt în


general autoinfecţii şi apar mai frecvent la femei
 Pentru că uretra femeii este mai scurtă şi pentru că
vaginul poate fi colonizat cu E. Coli, bacteria poete
ascensiona uşor de la uretră spre vezica urinară si
rinichi.
 L barbatii peste 45, hipertrofia prostatică este un
factor de risk pentru infectia urinara.
 Alţi factori de risc atat la barbati cat si la femei
este diabetul si prezenta de calculi renali.
Patogeneza Sindromuli diareic

 Tulpinile de E. Coli care produc gastroenterite


se împart in 5 groupe:
 E. coli enterotoxigen (ETEC),

 E. coli enteropathogen (EPEC),

 E. coli enterohemoragic (EHEC),

 E. coli enteroinvasiv (EIEC),

 E. coli enteroagregant (EaggEC)


INFECŢII CAUZATE DE E. COLI

(1) Infectii oportuniste.


 Pacienţi debilitati, in special cei cu catetere, sonde
sau la care se efectueaza unele manevre invazive
sunt susceptilbili la infectie
 E.coli produce deseori cazri de pneumonii
nosocomiale care se complică cu empiem sau chir
septicemie care.
 E. coli infectează deseori plagile chirurgicale în
special in intervenţiile de la nivelul intestinului.
(2) Infetii urinare
 Cistita este o infecţie a vezicii urinareof the
urinary bladder. Este însoţită de poliurie si
disurie, febra apare rar, iar durerea in
flancuri este absenta
 În scimb, pielonefrita este o infecţie a
parenchimului renal. De obicei este
acompaniatîă de febra, dureri in flancuri,
disurie, micţiuni frecvente. Unii pacienţi pot
prezenta frisoane, greturi, voma, diaree ,
leucocitoza cu deviere la stanga si
bacteriemie.
(4) Boala diareică

 În aproape 90 % din cazuri, pacienţii


prezintă diaree apoasă
 În ţările industrializate, diareea apoasă este
de etiologie virală, dar în ţările în curs de
dezvoltare, de obicei este cauzată de tulpini
ETEC, EPEC, or EAggEC de E. coli, de
rotavirusuri sau Campylobacter jejuni.
 În restul 10 % din cazuri, pacienţii au diaree
muco-sanguinolenta, datorată tulpinilor
EIEC or EHEC.
Manifestările clinice:

 ETEC: diareea călătorilor, diareea copiilor in


tarile nedezvoltate: diaree apoasa, greturi,
crampe abdominale, febra usoară.
 Infectiile cu EPEC produc o diaree apoasă
foarte intensa, acompaniată de febra,
slabiciune si voma. Scaunele sunt bogate in
mucus,dar nu se observa sange
 Tulpinile de EAggEC cauzează o diaree apoasa,
prelungita, cu febra usoară
 EIEC produce diaree apoasa care progresează
spre dizenterie
 Infectia cu EHEC cauzeaza o diaree apoasa ,
crampe intestinale la aprox. 4 zile de la
contaminare (mai putin de 100 de bacterii pot
induce infecţia). Urmează o colită hemoragică
insotită de dureri abdominale intense, urmată de
scaune cu sange (dizenteriforme) cu febra redusa
sau chiar absenta. 10% din pacienti pot dezvolta
sindromul hemolitic uremic.