Sunteți pe pagina 1din 28

SALMONELLA

Definiţie. Încadrare
 cuprinde o singură specie Salmonella enterica
 Această specie cuprinde 2463 serotipuri
diferenţiate pe baza antigenelor somatice O si
flagelare H.
 Subspeciile acesteia sunt:
– Salmonella enterica (subsp. I)
– Salmonella salamae (subsp. II)
– Salmonella arizonae (subsp. IIIa)
– Salmonella diarizonae (subsp. IIIb)
– Salmonella houtenae (subsp. IV)
– Salmonella bongori (subsp. V)
– Salmonella indica (subsp. VI)
Definiţie. Încadrare

 subspeciile sunt la rândul lor divizate


în serotipuri:
 Salmonella serotip Typhimurium,
 Salmonella serotip Enteritidis,
 Salmonella serotip Typhi,
 Salmonella serotip Paratyphi,
 Salmonella serotip Cholerae suis etc.
Habitat

 tractul intestinal al oamenilor si animalelor


 toate serotipurile de Salmonella enterica
subspecia enterica sunt parazite pentru om
si mamifere
 celelalte subspecii se întâlnesc
preponderent la păsări si animale cu sânge
rece.
Habitat

 Sursa de infecţie pentru om:


– Omul (bolnav sau purtător sănătos)
– Animalele (in special păsările)

 Omul şi animalele pot determina


poluarea solului şi a apelor
Caractere morfo-
tinctoriale
 Bacili Gram – negativi
 Necapsulaţi (cu excepţia S. typhi)
 Nesporulaţi
 Flageli peritriche (asigură mobilitatea)
Caractere de cultură

 enterobacterie aerobă, facultativ anaerobă


 poate creşte foarte uşor pe majoritatea
mediilor de cultură
 pe mediile selective şi diferenţiale care conţin
săruri biliare determină colonii lactozo–negative
de tip S.
 producerea de H2S, evidenţiată prin apariţia
unei pete de culoare neagră în centrul
coloniilor, colonii „în ochi de pisică”
Caractere biochimice

 Lactozo-negative
 Ferementeaza glucoza cu formare de acid şi
gaz
 Indol negativ
 Ureaza negativ
 Formeaza H2S
 Mobilitate pozitiv
 Folosesc citratul ca sursa unica de carbon
Rezistenţa
 germeni rezistenţi;
– în solul păsunilor pot supravieţui până la 200 de zile,
– în apă câteva luni
– în alimente între 10 si 180 de zile,
– în pulberile de ouă 4 ani.
 sensibile la căldură
– distruse în 5 minute la 100°C;
 dezinfectantele le distrug în 30-120 de minute
 Sunt sensibile la acţiunea
– cloramfenicolului,
– streptomicinei, tetraciclinei,
– ampicilinei etc.
– bacteriofagilor specifici.
Patogenitate
Structuri bacteriene implicate în virulenţă:
 Salmonelele îşi datorează patogenicitatea
capacităţii lor de a invada ţesuturile şi de a
supravieţui în interiorul macrofagelor
 Antigenul Vi este o capsula care îi asigură
bacteriei (S. typhi) protecţie la fagocitoza
 Odata fagocitată S. typhi inhibă generarea de
specii reactive de oxigen şi distrugerea
intrafagozomală
 În plus, salmonelele au LPS – ul endotoxic,
raspunzător de şocul toxic la pacienţi cu
bacteriemie.
Boala la om

 Salmonelozele includ doua sindroame:


 Gastroenterite rezultate prin
infecţie sau toxiinfecţie
alimentara
 Febre enterice rezultate prin
diseminarea sangvina a
bacteriilor
Gastroenterite
 salmoneloza - o zoonoză
 mecanismele de patogenitate:
 atasarea si supravieţuirea intracelulară datorate
antigenelor de suprafaţă;
 invazivitatea: salmonelele penetrează mucusul,
aderă si invadează enterocitele ileonului si ajung
astfel si în ţesutul subepitelial; microorganismele
sunt internalizate în vacuole endocitice în care se
multiplică;
 limitarea infecţiei la nivelul tractului gastro-
intestinal de către polimorfonucleare; cu toate
acestea, microorganismele se pot răspândi pe
cale hematogenă si către alte locuri din organism
Gastroenterite

 răspunsul inflamator mediază eliberarea de


prostaglandine, stimulând AMPc si activând
secreţia de fluid în lumenul intestinal ceea
ce determină apariţia scaunelor diareice;
 distrucţia epitelială apare spre finalul bolii;
 efectul exotoxinelor LT, ST nu s-a identificat
încă, pe când citotoxina este implicată în
invazia si distrucţia celulară.
Gastroenterita
 pătrund pe cale digestivă
 ingeraţi într-un număr mai mare de 105 pot
declansa boala la adultul sănătos.
 aciditatea gastrică distruge majoritatea germenilor
ingeraţi.
 contaminarea masivă se realizează prin
– ingestia alimentelor în care germenii s-au multiplicat ca
într-un mediu de cultură
– de la persoană la persoană pe cale fecal-orală
 Nou născuţii si copii mici sunt mult mai sensibili la
infecţie care poate fi indusă de ingerarea unui
număr mic de bacterii
Gastroenterita
 Incubaţia – 8 - 48 ore
 microorganismele se multiplică în epiteliul
intestinal, provoacă un sindrom inflamator
intestinal cu:
– Diaree (aspect de supă de mazăre, datorat culorii
verzui)
– Dureri abdominale
– Greţuri,
– Vărsături
 La unele cazuri manifările clinice includ:
– febra, frisoane si cefalee
 La nou născuţi deshidratarea poate duce la o
stare de toxicoză
Gastroenterita

 boală benignă
 rar – septicemia - complicaţie la
imunocompromisi
 posibile localizări extraintestinale:
– meningita cu Salmonella la copii, osteite etc.
 În ţara noastră marea majoritate a
salmonelelor care determină gastroenterite
sunt reprezentate de serovarurile
Typhimurium si Enteritidis
Febrele enterice
 serovarurile Typhi si Paratyphi sunt agenţi etiologici ai
febrelor enterice, patogenitatea lor fiind datorată:
– antigenelor de suprafaţă care joacă rol în atasarea si
supravieţuirea intracelulară: antigenul Vi si variantele
„smooth” si „rough” ale serovarurilor Typhi si
Paratyphi;
– invazivităţii, microorganismele trecând prin
enterocitele regiunii ileocecale si infectând sistemul
limfatic regional, iar apoi pe cale sangvină infectând si
alte părţi ale sistemului reticulo-endotelial;
– fagocitării microorganismelor de către macrofage si
monocite; în interiorul acestora salmonelele
supravieţuiesc, sintetizează peste 40 de proteine ca
răspuns la fagocitare, se multiplică si sunt transportate
către ficat, splină si măduvă osoasă unde continuă să
se replice
Febrele enterice
 reintrării în curentul sangvin, în timpul celei de a
doua săptămâni,cauzând bacteriemia si
infectând tractul biliar si alte organe;
endotoxemia determină cresterea si menţinerea
febrei;
 colonizării vezicii biliare (săptămânile 2-3 de
boală) si reinfectării tractului intestinal; apar
simptome diareice si posibile necroze ale plăcilor
Peyer;
 endotoxina poate fi responsabilă de febra sau
leziunile enterice întâlnite în febra tifoidă.
Febrele enterice
 calea de pătrundere este digestivă
 transmiterea realizată de la persoană la persoană
 nici un animal nu este rezervor de infecţie pentru aceste
serotipuri.
 incubare lungă de 1-3 săptămâni, timp în care
microorganismele traversează mucoasa intestinală si
invadează plăcile Peyer. De aici germenii trec în
circulaţia limfatică apoi în cea sangvină determinând
etapa septicemică a bolii.
 tabloul de septicemie se caracterizează prin
– febră crescută 40˚C
– stare generală alterată
– prostaţie
– obnubilare
Febrele enterice
 simptomatologie digestivă (datorată
agresiunii intestinale, hepatice si asupra
vezicii biliare)
– anorexie,
– colici abdominale,
– constipaţie sau diaree.
 Plăcile Peyer pot să ulcereze si să ducă la
perforaţie intestinală si peritonită