Sunteți pe pagina 1din 13

MEDIUL EDUCAŢIONAL

“FIECARE COPIL PE CARE ÎL INSTRUIM ESTE UN OM


DĂRUIT SOCIETĂTII!!!”

Nicolae Iorga
CUNOAŞTEREA MEDIULUI
ÎNCONJURĂTOR CA FORMĂ DE
ÎNVĂTARE

Familiarizarea copilului cu tot ce îl


încojoară implică însuşirea unui
set de cunoştinţe valoroase.

Dezvoltarea capacităţii de a
cunoaşte şi formarea dorinţei de a
dobandi noi cunoştinţe.

Copilul capătă o anumită


experienţă care-l ajută să cunoască
realitatea , să se adapteze la
condiţiile existente ,să-şi lărgească
relaţiile cu mediul.
Mediul înconjurător reprezintă
totalitatea factorilor externi din
natură şi societate.
Valuarea pe care o reprezintă
procesul de însuşire a
cunoştinţelor reiese din faptul
că aceasta contribuie la
dezvoltarea intelectuală a
copiilor.
În procesul cunoaşterii
mediului înconjurător se
dezvoltă la copii spiritul de
observaţie.
Sub îndrumarea
educatorului/părintelui se
dezvoltă la copii : curiozitatea
spontană care se manifeste
prin întrebari precum : De ce ?
Pentru ce ? Cum ?
În legătură cu gandirea , mediul
înconjurător contribuie şi la
dezvoltarea vorbirii copilului .

Sentimente morale , sentimente


estetice ale copiilor se realizează
sub influenţa actvităţilor de
cunoaştere a mediului
înconjurător.

Pe parcursul grădiniţei se
realizează trecerea de la
cunoaştere concretă la cunoaştere
abstractă şi în final la învătare .
FAMILIA –Primul mediu de socializare şi educare al
copilului.

Familia este prima şcoala a copilului,răspunde de


trebuinţele elementare ale copilului şi de protecţie ale
acestuia.

Urmele ei raman întipărite pentru toată viaţa în profilul


moral spiritual ale acestuia.

Familia ocupă un loc în sistemul instituţional al educaţiei


.Ea reprezintă unul din mediile de socializare şi educare.

Oferă copilului primele informaţii despre ceea ce-l


înconjoară, primele norme şi reguli de conduită , dar şi
climatul socio-afectiv necesar.
“PECETEA PE CARE PĂRINŢII O LASĂ ASUPRA STRUCTURII ŞI
PROFILULUI SPIRITUAL-MORAL PERSONALITAŢII PROPRIILOR
COPII SE MENŢINE TOATA VIAŢA”
M.Golu
Influenţele educative pe care
familia le exercită asupra
copiilor se manifestă fie direct ,
fie indirect.

Modelele de conduită oferite de


părinţi, pe care copiii le preiau
prin imitaţie sau învăţare , dar
şi climatul socio-afectiv
constituie primul model privind
planarea concepţiei lor despre
viaţă , a modului de comportare
şi relaţionare în raport cu
diferite norme şi valori sociale.
“Copiii răsar asemenea florilor ,cresc ocrotiţi de dragostea
părintească ,se înalţa vegheaţi de căldura familiei,unde
învată primele taine ale lumii înconjuratoare.Află ce este
bine sau rău ,cum să se poarte frumos.Apoi ,în primul
colectiv în grădinţa cunosc regulile jocului cu alţii ,bucuria
victoriei ,sau tristeţea fără început şi sfarşit:COPILĂRIA.

Dacă vine toamna : e septembrie...


Sună primul clopoţel care vesteşte
şcoala ,în care copilul crescut în familie
va fi instruit pentru viată.”
Părinţii şi educatorii contribuie în stransă
colaborare la ridicarea nivelului instructiv
–educativ al copilului integrat în colectiv.
Reuşita acestei acţiuni presupune însa o
cunoaştere specială a fiecărui copil .
El trebuie urmărit permanent şi profund
sub toate aspectele personalitaţii lui.”
Dezvoltarea capacitaţii de
a cunoaşte şi formarea
dorinţei de a dobandi noi
cunoştinţe.
Copilul capătă o anumită
experienţa care îl ajută să
cunoască realitatea , să
se adapteze la condiţiile
existente , să îşi
lărgească condiţiile cu
mediul .
Şcoala şi familia sunt cei
doi poli de rezistenţa a
educaţiei.
GRĂDINIŢA – MEDIUL SPECIAL
AMENAJAT PENTRU COPII

Grădiniţa vorbeşte preşcolarului prin ceea


ce îi oferă ca posibiliate de acţiune şi
experienţa.

Spaţiul constituie contextul material în care


se defăşoara educaţia.

Este foarte important ca educatoarea să


cunoască şi să amenajeze spaţiul pentru
ca acesta să ii transmită copilului mesaje
cu suport educativ în sprijinul dezvoltării.

Copiii învaţă prin joc , iar învăţarea


eficientă este în dependenţă de mediul
învăţării.

Mediul bine ales şi bogat în alternative


,oferă copiilor un sprijin la activităţile
individuale.
Sunt foarte importante condiţiile
de ordin general (lumină,căldură)
, dar şi particulare ( ordonările,
securizările).
Spaţiul amenajat educativ ajută
copilul să aleagă şi să decidă ce i
se potriveşte: îşi asumă
responsabilitatea deciziei.
Mediul confortabil, primitor
securizat şi stimulativ îl provoacă
pe copil la acţiuni ce îl
interesează.
Mediul educativ din sala de grupă
trebuie să fie adecvat experienţei
situaţiei de învătare.
Amenajarea adecvată oferă ocazii
de rezolvare a propriilor probleme.

Mediul stimulativ are următoarele


beneficii:independenţa de decizie,
organizarea jocului , decizia
alegerii ,stabilirea relaţiilor
sociale.

Spaţiul amenajat în spirit educativ


oferă sprijin adecvat nivelului de
dezvoltare al copilului.

Mediul eficient oferă ocazii de


experimentare a noi soluţii de
activitate .
Copilul îşi dezvoltă propriile
idei şi imagini daca îi e
permis să se joace cat
vrea,unde vrea şi cu ce vrea.
Dacă spaţiul educativ din
gradiniţa îndeplineşte aceste
criterii ,el devine un spaţiu
eficient dezvoltării copiilor .
Jean Piaget – consideră că
învătarea la copiii mici este
rezultatul interacţiunii dintre
gandire , idei şi oameni cu
care ei vin în contact.
Parinţii şi eductaoarea au
datoria de a stimula aceste
interacţiuni prin amenajarea
adecvata a spaţiului de viaţa
şi educare a copiilor.
BIBLIOGRAFIE:
Educaţia copilului preşcolar –
Ecaterina Vrăşmaş
Dinamica dezvoltării personale la
varsta prescolară-Florinda Golu