Sunteți pe pagina 1din 12

ÎNGRIJIREA PACIENTULUI

CU ESCARE
TABARA (POSMAG) CRISTINA
Ulcer de decubit sau ulcer de
presiune
Distrugere localizata a pielii survenind la
bolnavii care zac la pat. Escarele apar la
persoanele imobilizate la pat, adesea doar
numai dupa cateva ore de imobilizare, mai ales
daca si-au pierdut mobilitatea lor naturala
(coma, paralizie) sau daca se gasesc intr-o
proasta stare generala (denutritie,
deshidratare); in cateva cazuri foarte rare, ele
mai pot sa apara si sub gipsul folosit la
imobilizarea unei parti a corpului. Cauzate de
o compresie prelungita exersata asupra unei
regiuni proeminente, escarele afecteaza mai
ales zonele de apasare: calcai, fese, regiunea
sacrala, uneori coatele, omoplatii sau partea
posterioara a craniului.
Simptome si semne
• Mai intai se observa o regiune rosie si
dureroasa. Apoi pielea devine neagra, ca
un carton, insensibila la atingere. Mai
tarziu, disparitia pielii necrozate lasand in
loc un ulcer, tesuturile subiacente (muschi,
tendoane, oase) ramanand descoperite
• Escara, cunoscuta in termeni medicali ca
ulcer de decubit sau ulcer de presiune,
ramane o problema majora de sanatate,
fiind una dintre complicatiile cele mai
severe ale imobilitatii. Pentru persoanele
afectate, atat varstnice cat si tinere,
aceasta presupune un tratament
indelungat cu multiple riscuri si un efort
sustinut din partea apartinatorilor, nu in
ultimul rand financiar.
• Escarele sunt cauza decesului a 7-8% din
totalul pacientilor cu paralizie totala a
membrelor inferioare. Studiile
internationale efectuate asupra unor
grupuri mari de pacienti au relevat faptul
ca o treime din pacientii cu escare
decedeaza pe perioada spitalizarii. In
general, cauza decesului in cazul acestor
pacienti este boala primara, insa, in unele
cazuri, escarele pot contribui si ele la
deces.
• In ceea ce priveste persoanele in varsta,
escarele sunt mai frecvente in randul
femeilor, datorita sperantei de viata mai
ridicate, doua treimi din cazuri
inregistrandu-se la pacientii cu varste
peste 70 de ani. Dintre persoanele tinere
care sufera de escare, majoritatea sunt
barbati, in jurul varstei de 30 de ani, acest
lucru explicandu-se prin numarul mai mare
de barbati care sufera traumatisme
vertebro-medulare.
• Escara este o rana la nivelul pielii care apare in
urma mentinerii corpului intr-o pozitie fixa, fara
schimbarea centrului de greutate (fara
mobilizare), o perioada indelungata. Escara se
dezvolta ca urmare a presiunii constante
exercitata asupra pielii, ce diminueaza
alimentarea cu sange a zonei afectate,
conducand la moartea tesutului respectiv.
Escara apare in cazul imobilizarii intr-un scaun
cu rotile sau la pat, chiar si pe o perioada scurta
de timp (de exemplu, in urma unei operatii sau a
unui traumatism).
• Escara se manifesta, in prima faza, printr-o
culoare rosiatica a pielii, insa, in lipsa unei
ingrijiri corecte, aceasta se inrautateste, formand
mai intai o vezicula, apoi o rana deschisa si, in
cele din urma, un crater. Cele mai frecvente
zone afectate de escare sunt cele aflate
deasupra unor proeminente osoase (oase
apropiate de piele), de exemplu: zona sacrala si
fesele, coatele, soldurile, gleznele, umerii,
spatele, urechile si partea din spate a capului,
precum si alte zone osoase care vin in contact
cu suprafata patului.
Factori de risc :
• Pentru a preveni escarele, este importanta
identificarea factorilor de risc in vederea
diminuarii actiunii acestora. Principalii
factori de risc pentru aparitia escarelor
sunt reprezentati de imobilitate si de
nivelul scazut de activitate. Prin urmare,
persoanele imobilizate la pat sau cu o
capacitate limitata de miscare (de ex. cele
conditionate de un scaun cu rotile) trebuie
evaluate in vederea determinarii riscului
de aparitie a escarelor.
Alti factori de risc pentru aparitia
escarelor includ:
• Pielea fragila, in special in cazul persoanelor varstnice;
• Prezenta unei afectiuni cronice, precum diabetul sau o boala
vasculara, care impiedica alimentarea corecta cu sange a
unor regiuni din corp;
• Incapacitatea de a misca unele parti ale corpului fara ajutor, ca
urmare a unui traumatism cerebral sau vertebral sau din
cauza unei boli neuro-musculare (cum ar fi scleroza multipla);
• Subnutritia;
• Diferite forme de dementa senila precum boala Alzheimer –
pacientul pierde treptat contactul cu realitatea, nemaiputand
sa previna sau sa trateze corect escarele;
• Varsta inaintata;
• Incontinenta urinara si/ sau fecala.
Prevenirea escarelor :
• Dupa identificarea factorilor de risc, este important sa se ia masuri pentru
atenuarea sau indepartarea lor, esentiala fiind reducerea presiunii de la
nivelul proeminentelor osoase, precum si ingrijirea pielii din aceste zone.
• Toate persoanele imobilizate la pat trebuie repozitionate cel putin o data la
doua ore, daca starea pacientului o permite. Repozitionarea sau transferul
pacientului se va face prin ridicare, evitandu-se frecarea de pat prin
tragere (alunecare).
• Se recomanda, de asemenea, utilizarea pernelor clasice sau pernelor din
spuma poliuretanica pentru a evita contactul direct dintre proeminentele
osoase (cum ar fi genunchii sau coatele) in cazul pozitiei laterale a
pacientului. Cand pacientul este culcat in pozitie orizontala cu sprijin
lateral, trebuie evitata pozitionarea directa pe trohanter (sold).
Indepartarea presiunii de la nivelul calcaielor se face cel mai adesea prin
ridicarea acestora de pe pat.
• Saltelele speciale antiescara reprezinta o modalitate eficienta de reducere
a riscului de aparitie a escarelor, precum si un ajutor in tratamentul
acestora. Pentru persoanele imobilizate in scaun cu rotile, se recomanda
utilizarea dispozitivelor de reducere a presiunii precum cele fabricate din
spuma, gel, cu aer sau dintr-o combinatie a acestora. Pacientii trebuie
repozitionati, mutand centrul de greutate de pe o parte pe alta cel putin o
data pe ora sau sa fie culcati din nou in pat.
• Pe langa masurile de indepartare a presiunii, ingrijirea
pielii pacientilor imobilizati reprezinta o conditie
obligatorie de prevenire a escarelor. Pielea tuturor
persoanelor cu risc trebuie inspectata sistematic cel
putin o data pe zi, insistandu-se asupra proeminentelor
osoase. Curatarea pielii se face periodic, folosindu-se un
sapun neutru sau o spuma speciala de curatare, care
previne iritarea si uscarea pielii. Toaleta nu se face cu
apa fierbinte, nu se aplica presiune si nu se freaca pielea
excesiv.
• Pentru a reduce riscul de uscare a pielii, temperatura
ambientala trebuie mentinuta la un nivel de confort,
evitandu-se caldura excesiva sau umiditatea scazuta.
Pielea uscata se trateaza cu creme hidratante . In cazul
persoanelor imobilizate, cu incontinenta, aceasta crema
are si rolul de a proteja pielea de actiunea factorilor
agresivi din urina si fecale, formand o pelicula de
protectie la nivelul pielii.