Sunteți pe pagina 1din 21

Tema 11

Managementul companiilor din America Latina


Cuprinsul:
1. Particularităţile cultural-istorice ale contextului latino-
american şi a influenţei acestora asupra economiei şi
managementului organizaţiilor economice.

2. Particularităţile economico-sociale ale contextului latino –


american.

3. Particularităţile managementului în ţările din America Latina.

4. Negocierile în ţările latino - americane.

5. Perspective ale managementului din America Latină.


Particularități culturale ale țărilor latino-
americane
Din punct de vedere cultural țările din această
regiune sunt eterogene:
• marea varietate a popoarelor indigene (au fost
locuite de civilizațiile Maya în centrul Americii,
Aztecă în Mexic și Incașa în Peru);
• importul de sclavi din secolul al XIX-lea
(preponderent din Africa);
• migraţiile masive din Europa și Asia de la
începutul secolului al XX-lea.
• Clientelismul - are semnificația de "relații particulare și
informale de schimb dintre indivizi cu un statut inegal”.

• Spiritul de proprietate (patrimonialismul) - o formă de


dominare în care puterea stăpânului se extinde în diferite
domenii și sfere ale vieții subordonaților. Patronul creează
și stimulează relațiile de dependență ale subordonaților săi;
protecția din partea superiorului se acordă în schimbul
loialității.

• Autoritatea birocratica, autoritarismul


Eceste trei particularitati determină o separare ierarhică, o
dominare a subordonaților și o centralizare a luării
deciziilor în cadrul organizațiilor.
• Cultura latina este difuză - ponderea spațiului privat în spațiul
vital al unei persoane este mai mare. Nu se face distinctie
neta intre relatiile de munca si relatiile personale, critica
adusa unei idei se considera ca o critica adusa persoanei.

• Timpul nu este considerat ca o resursă, planificarea pe un an


se consideră ca o prevedere pe o perioada foarte lungă. Totul
se lasă până în ultimul minut, în care condiții, managementul
în condiții de criză este o particularitate a contextului latino-
american. Prezentul este mult mai important decât trecutul
sau viitorul.
Particularități economico-sociale ale
contextului latino - american
• Colonizarea prin proprietăţi mari care produceau pentru
export (Inițial goana după aur și argint era principala motivare
pentru colonizarea Americii Latine, mai târziu colonizarea s-a
realizat prin mari proprietati care produceau zahar pentru
export).

• Promovarea teoriei liberale - consecințele economice și politice


ale independenței au fost foarte limitate, noile state constituite
și-au menținut dependența față de Europa. Economia depindea
de exportul de produse alimentare și materii prime în schimbul
investițiilor în infrastructura și importul de produse prelucrate
din țările europene. Disproporția dintre prețul acestora a avut
urmări catastrofale pentru creșterea economica.

• Odată cu o migrație masivă din Europa către America Latina, a


condus la începutul secolului trecut la constituirea unei clase de
mijloc și la tendinţa de constituire a sindicatelor.
• Guverne populiste și regimuri militare
stagnare a creșterii economice, înregistrarea unor rate ale inflației
ridicate, șomaj și balanță de plați deficitara.
din punct de vedere politic, guvernele populiste au alternat cu
regimurile militare, obţinute prin lovitura de stat (Brazilia -1964,
Argentina -1966, Cile – 1973). Aceste regimuri au căpătat controlul
asupra intereselor muncitorilor şi au descurajat mișcările sindicale.
 anii ‘60-’70 – dezvoltare economica rapidă
anii ’80 – instaurarea democrației în unele state (ex: Brazilia)
anii ’90 – de la cea mai protejata piață tinde să devina cea mai
deschisă piață din lume.
după 1990 – noi politici de dezvoltare,aplicarea unor politici liberale,
privatizarea întreprinderilor de stat (Argentina, Brazilia, Cile, Mexic,
Peru, Venezuela), măsuri de control al inflației, creşterea capitalului
străin, etc.
• Integrare regională

revitalizarea Pieței Comune a Americii Centrale (Costa Rica,


El Salvador, Guatemala, Honduras și Nicaragua)

crearea Mercosur ( Argentina, Brazilia, Paraguay și Uruguay)


NAFTA (Mexic, S.U.A. și Canada) are tendința de a se extinde
în sud pentru a crea un bloc economic și politic.
Particularități ale managementului în
țările din America Latina
• Comunicarea si schimbul de cunoştinţe in
domeniul managementului intre cercetători sunt
foarte reduse. Puține publicații la nivel internațional.

• Control birocratic şi decizii pe criterii subiective


managementul este marcat de numeroase contradicții: deşi
societatea este receptivă la inovații, organizațiile sunt
conduse în mod tradițional, se investeşte foarte puțin în
pregătirea resurselor umane şi în dezvoltare. Organizațiile
sunt prea mult preocupate de un control birocratic formal, iar
fundamentarea deciziilor se bazează pe criterii de natură
personală şi mai puțin obiective, ştiințifice.
• Managementul diferă din punct de vedere al negocierilor:
sunt mai puțin orientați spre grup, își întâlnesc partenerii cu
idei vagi, preferințe mai reduse spre o planificare.

• Management preluat din S.U.A.


“managementul din țările dezvoltate nu ajută foarte mult la
înțelegerea practicilor manageriale din țările din America
Latina”. (Davila și Gomez) Managementul se învață conform
materialelor din S.U.A., materiale adaptate practic nu
există.
• Lipsa preocupării pentru pregătirea forţei de munca -
pregătirea personalului are un caracter sporadic
(întâmplător, haotic) și este axată pe nevoile imediate de
pregătire prin cursuri de scurtă durată, axate în special pe
probleme de natură tehnologică.

• Majoritatea întreprinderilor sunt conduse tradiţional, fără


a fi utilizate sisteme, metode și tehnici modeme de
management.
Negocierile în ţările latino-americane
Particularităţi:

•Negocierile sunt considerate ca joc cu suma nulă.


•Interlocutorul în cadrul unei negocieri este considerat ca un rival;
•Furnizează puține informații în cadrul negocierilor, înțeleg diferit
”încrederea”.

•Ponderea mare a relațiilor de natură informală în afaceri.


•Managerii sunt orientați către prezent, acordă mare importanță profitului
pe termen scurt.

•Depun eforturi însemnate pentru a câștiga timp pentru plata unor datorii,
ceea ce este foarte important în atingerea obiectivelor în cadrul unor
negocieri.
Sindicatele în contextul latino-american
• Statul are rol de mediator între patronat şi muncitori.

• Sindicatele au urmărit protejarea membrilor lor in ce priveşte salariile şi


condițiile de muncă.

• Diferenţe între ţările latine:


Mișcarea muncitoreasca din Argentina a fost una dintre cele mai puternice
din America Latină.
Mişcarea muncitoreasca din Chile datează cu secolul al XIX-lea, sindicatele
din această țară fiind considerate mai puțin birocratice decât cele din celelalte
țări.
Sindicatele din Brazilia şi Mexic nu au ajuns niciodată la un asemenea nivel al
conştiinței de clasă. În Brazilia sindicatele sunt integrate în trei mari uniuni
naționale. Cele mai puternice sindicate se regăsesc în telecomunicații,
metalurgie, chimie, universități și sectorul bancar, iar mai târziu a textilelor.
În Mexic mișcarea muncitorească este în mod tradițional legată de
participarea în partidele politice, ele acordând deseori suport în alegeri.
Stilul de management în ţările latino-
americane
• Prerogativele luării deciziilor revin managerilor.
Lipsa unui cadru normativ ce ține de elaborarea unor planuri
facilitează luarea mult mai rapida a deciziilor decât în Europa sau
Japonia.

• Punctualitate nesigură.
Atât managerii cat şi executanții au tendința să facă mai multe
lucruri deodată. Spre exemplu, poți să vezi un manager răspunzând
la telefon, semnând un cec, sau chiar întrerupând convorbirea
pentru a soluționa o problema de rutina.

• Relaţii de autoritate
Se datorează managementului ne imbunătățit, inegalitatea din
domeniul distribuției veniturilor, etc.
• Loialitate faţă de superior
Se manifesta mai mult fata de superior si nu fata de
organizație, datorita diferențelor mari de salarii,
necesității de protecție pe perioade de criza.
Motivarea personalului are la baza mai mult
satisfacerea unor nevoi de baza.

• Caracter paternalist al resurselor umane. Noua clasa de


întreprinzători caută să nu mai mențină vechile
valori şi privilegii.
Particularităţile managementului resurselor umane

• Resurselor umane nu li se recunoaşte importantul rol în


cadrul organizațiilor. Companiile sunt puțin preocupate de
pregătirea salariaților şi este axată pe nevoile imediate de
pregătire, prin cursuri de scurtă durată (probleme de natură
tehnologică),

• Organizațiile au nevoie de un masiv transfer internațional de


cunoştințe de management, dar şi de manageri profesionişti,

• Planificarea forței de munca este redusă,

• Motivarea se bazează doar pe stimulente materiale, lipseşte


pregătirea forței de muncă prin intermediul politicii de
carieră, iar controlul este birocratic, şi formal.
Tipuri de organizaţii care funcţioneaza în
America Latina

• Organizaţii private mici sau mijlocii


(cel mai des asociații familiale)
Caracteristicile esențiale ale acestora:
compromisul (găsirea combinației optime între
dedicația pentru firma si viata de familie)
flexibilitatea (necesara adaptării la mediul de afaceri)
cultura economica minima a celor implicați în
activitatea firmei
orgoliul (aroganta, considerabil exces de stima de sine)
Companiile internaţionale

sub forma de filiale sau reprezentante sunt prezente in


toate domeniile de activitate economica. Contribuie la :

crearea locurilor de munca,


utilizarea de tehnologii de producție avansate,
realizareanecesarului transfer de cunoştințe de
management,

 la dezvoltarea economica si sociala a regiunilor.


Perspective ale managementului din
America Latină
• Realizarea cu mai mare intensitate decât până în prezent a unui coerent şi
masiv transfer internațional sau regional de cunoştințe manageriale;

• Creşterea rolului şi a influenței organizațiilor economice constituite cu


participarea țărilor Americii Latine, cum sunt MERCOSUR, CAN sau
ALADI în comerțul internațional, pentru a echilibra comerțul regiunii cu
Uniunea Europeana;

• Conservarea şi valorificarea în folosul comunităților locale a diferențelor


de natură culturală dintre țările Americii Latine;

• Prevenirea, pe cât posibil, şi gestionarea corecta, în interes propriu, dar şi


din perspectiva globala, a potențialelor crize sociale sau economice
generate de adâncirea dezechilibrelor dintre nord si sud, respectiv dintre
est si vest, în sens geografic şi a influențelor acestora pe plan politic si
economic, dar şi a crizelor provocate de calamitățile naturale care
afectează frecvent şi puternic aceste țări;
• Crearea şi funcționarea, alături de companiile
internaționale, de organizații naționale, de dimensiune
mare, cu capital autohton, care să mărească încrederea
populației în strategiile și politicile guvernelor locale sau
centrale;

• Acceptarea greşelilor trecutului, rescrierea corectă şi


fără prejudecăți a istoriei recente a fiecărei țări şi a
regiunii în ansamblu, dezvoltarea economică durabilă,
pentru realizarea unei necesare reconcilieri cu trecutul
recent si evitarea repetării unor erori (exterminarea
populațiilor indigene din America de Sud;
compromisurile din negocierile cu organismele
financiare internaționale; exploatarea neraționala a
lemnului în bazinul Amazonului; comerțul cu droguri;
cartierele sărace de la periferia sau chiar din interiorul
marilor metropole);
• Creşterea rolului real al statului în reglarea
dezechilibrelor economice și în medierea conflictelor de
munca dintre sindicate si patronate;

• Acordarea unui rol important educației de toate gradele


care se bazează, în prezent, pe modelul francez,
enciclopedist, elitist, dar care se poate adapta pentru a
îndeplini un rol mai activ în pregătirea viitoarelor
generații de salariați, de funcționari, oameni de afaceri
sau de conducători politici;

• Dezvoltarea sectorului serviciilor, inclusiv a turismului,


care poate îndeplini un important rol cultural şi
economic în țările din regiune.