Sunteți pe pagina 1din 54

TERAPIA CU ULTRASUNETE

ULTRASONOTERAPIA

 Limita superioară de percepţie a sunetelor de către urechea


omenească este de aprox. 20 000 oscilaţii/s; vibraţiile
mecanice pendulare – reprezentand sunetul – ce depăşesec
această limită poartă numele de ultrasunete;

 DEFINIŢIE: vibraţii mecanice pendulare, obţinute prin efect


piezoelectric inversat, în terapie cele cu frecvenţa de
800KHz;
PROPRIETĂŢI FIZICE
● Frecvenţa undelor ultrasonore – foarte mare
500 000Hz - 3 000 000 Hz, ap. utilizate în fizioterapie 800
– 1000KHz;
● Lungimile de undă foarte mici; la o frecvenţă de 800KHz,
lungimea de undă în ţes. corpului omenesc este de
1,87mm;
● Aplicarea undelor ultrasonore pe un corp produce un
transfer de energie prin alternarea stărilor de presiune
realizate; transferul de energie defineşte intensitatea UUS
(W/cm²);
● Propagarea UUS se face în linie dreaptă;
● Viteza de propagare a UUS în ţesutul uman are valoarea
medie de 1500 m/s; se calculează prin produsul dintre
lungimea de undă şi frecvenţă;
EFECTE BIOLOGICE
 Energia mecanică a UUS induce vibraţii mecanice ale
substratelor materiale pe care acţionează, vibraţii care
se transmit din aproape în aproape, fiecare moleculă
fiind pusă în mişcare cu o viteză egală cu a sursei;
 Din acest mecanism rezultă următoarele efecte:
- micromasajul tisular care are un puternic efect
antialgic şi de creştere a permeabilităţii membranelor
celulare ( ultrasonoforeză similară iontoforezei);
- vibraţiile produc o importantă vasodilatație locală
(efectul termic al energiei mecanice);
EFECTE BIOLOGICE
- efectul simpaticolitic se realizează prin acţiune directă
sau reflexă asupra structurilor neuro- vegetative, se
traduce prin vasodilatație la distanţă;
- efectele fibrolitice se validează prin fenomene
distructive de rupere şi fragmentare a ţesuturilor sclero-
cicatriciale;
- efect resorbtiv;
- efect miorelaxant – se explică prin acţiunea vibratorie a
UUS asupra proprioceptorilor musculari şi tendinoşi;
METODOLOGIA DE APLICAŢIE
 ALEGEREA FORMEI DE CUPLAJ
1. Cuplajul direct – pe suprafețele corporale plane,
netede şi fără leziuni cutanate, se foloseşte o substanţă
(soluţie) de contact, care se recomandă a nu fi rece (
pentru a evita vasoconstricția locală)
- dacă stratul substanţei de contact este prea gros,
scade acţiunea de profunzime a UUS; se recomandă
folosirea uleiurilor minerale de parafină, de vaselină sau
a glicerinei
- dacă se urmăreşte o acţiune mai superficială, se
poate aplica o subsatnţă de contact mai densă, care
scade penetraţia de profunzime, dar este permeabilă la
UUS;
Ultrasonoforeza – este tot un cuplaj direct, care se
realizează cu ajutorul unor substanţe medicamentoase
înglobate în soluția de contact, în funcție de scopul
terapeutic urmărit
- se reduce acţiunea de profunzime, materialul de
contact fiind mai dens
- pătrunderea medicamentului în tegument cu ajutorul
UUS (“indice ultrasonoforetic”) este direct proporţională
cu intensitatea şi durata aplicaţiei; depinde de grosimea
straturilor tisulare străbătute şi de starea fiziologică a
pielii
- o aplicaţie termică prelabilă poate creşte pătrunderea
medicamentului în tegument, implicit şi indicele
ultrasonoforetic;
2. Cuplajul indirect- prin intermediul apei
(subacval) în băi parţiale sau generale
- asigură un cuplaj uniform, se pot trata în mod
corespunzător regiunile şi segmentele corporale
cu neregularităţi de relief ( mâna, articulația
pumnului, piciorul, glezna, cotul etc)
- se pot trata zonze sensibile, cu hiperestezii
- se utilizează traductorul mare, capul se aplică
paralel cu suprafața regiunii, la 2-3 cm, cu
mişcări line
- temperatura apei 36- 37ºC, temperaturile mai
joase scad intensitatea, cele ridicate o amplifică
 ALEGEREA FORMEI DE ULTRASUNET
1. UUS ÎN CAMP CONTINUU – undă ultrasonoră
longitudinală neîntreruptă cu acţiune continuă asupra
mediului, cu o producere permanentă a “ micromasjului
tisular intern”;
- efectul termic poate deveni evident sau accentuat
2. UUS ÎN CAMP DISCONTINUU (CU IMPULSURI)
- întrerupere ritmică, cu o anumită frecvenţă a UUS în
câmp continuu
- reducerea sau anularea efectului termic
- potenţează efectul analgetic şi decontracturant
- intercalarea pauzelor crează posibilităţi de “ refacere
tisulară”, evitând acomodarea şi suprasolicitarea
ţesuturilor tratate;
ALEGEREA TRADUCTORULUI
- se alege în funcţie de mărimea şi forma suprafețelor
corporale tratate; suprafețele mari şi plane – traductorul
mare, zonele cu dimensiuni reduse sau cu profil
neregulat – traductorul mic; se poate trata şi combinat,
în funcţie de caz, cu ambele dimensiuni în aceeaşi
şedinţă,
MANEVRAREA TRADUCTORULUI
1. Metoda cinetică/ dinamică- cea mai frecvent
folosită, prezintă avantajul uniformizării
maximelor şi minimelor de intensitate, se
execută mişcări lente, în ritm constant, formă
circulară, liniară, în spirală, sinusoidal

2. Metoda statică/staţionară – se utilizează mult


mai rar, în aplicații pe regiuni ganglionare,
radiculare paravertebrale, miogeloze, calcifieri
tendinoase – se aplică o formă
semistatică/semimobilă ( mişcări foarte lente)
DOZAREA INTENSITĂŢII.
PRINCIPII DE DOZARE
 I mici (0,1-0,4 W/cm²) - modificări biologice tisulare
minime şi reversibile;
 I medii (0,5- 0,7 W/cm²) – efecte fizico-chimice şi
biologice maxime, reversibile;
 I mari (peste 0,8 W/cm²) – modificări ireversibile;

DOZELE MICI AU EFECTE BIOLOGICE,


FIZIOLOGICE ŞI TERAPEUTICE MAI
FAVORABILE.
Valoarea intens. utilizate dep. de o serie de
elemente:
-Regiunea tratată
-Profunzimea locului tratat – I mai mari pentru straturi
profunde
-Forma de cuplaj - în aplicații subacvale I mai mari
-Metoda de manevrare a traductorului – în metoda
statică se utilizează I mai reduse
-Natura afecţiunii tratate
-Stadiul afecţiunii
-Vârsta pacienţilor
-Starea generală a pacienţilor
METODOLOGIA DE TRATAMENT ÎN
FUNCŢIE DE NATURA ŢES. TRATATE

 Țesutul cutanat – I mici 0,1-0,2 W/cm² , în zonele


hiperalgice chiar doze mai reduse 0,02 W/cm²; traductorul
se manevrează liniar, de-a lungul segmentelor cutanate;
pentru efecte mai accentuate în stratul cutanat se va alege
o soluţie de contact cu consistenţă mai densă decât uleiul;
 Țesutul muscular – manipularea traductorului fără presiune
mare, cu mişcări sinusoidale/spirale, schimbând sensul de
mişcare la zonele de inserţie, în direcţia fibrelor
tendomusculare, nu transversal pe ele; se folosesc doze
mai crescute decat pt. ţesutul cutanat;
 Articulații şi oase – poziţionare cat mai adecvată; în cazul
tratării fracturilor, se vor practica ferestre în aparatul gipsat;
TEHNICA APLICAŢIILOR CU
UUS
 Temperatură de confort termic în încăpere;
 Pacientul ( reg. tratată) în poziţii cât mai relaxate;
 În timpul procedurii se recomandă să nu se ridice capul
traductorului de pe zona tratată; aparatele moderne au
cuplaj automat cu ceasul ( ceasul indică timpul efectiv
de aplicare a tratamentului, nu funcţionează când
contactul dintre spf. traductorului şi spf. cutanată nu
este intim);
 Durata unei aplicaţii 2- 5 min., pt. artc. mari 6-10 min.,
maxim 10-15 min. pe mai multe zone tratate în aceeaşi
şedinţă; stadii ac.- durată scurtă, stadii cr.- durate mai
lungi;
 Ritmul şedinţelor – zilnic sau la 2 zile;
 Nr. şedinţelor: 6-15 şedinţe;
 Seria de şedinţe se poate repeta, în funcţie de rezultate
şi scopul urmărit, la 4-6 săptămâni;
 Aplicaţia de UUS să nu fie urmată imediat de altă
procedură!
 Nu este indicată succesiunea terapeutică masaj- UUS
sau UUS- masaj (proceduri cu acţiune asemănătoare
ce terapie neuro- reflexă);
 Aplicaţiile de UUS pot preceda şedinţele de
kinetoterapie (acţ. Analgezică şi miorelaxantă);
INDICAŢIILE TRATAMENTULUI
CU UUS
1. Patologia ap. locomotor de cauză reumatismală: degenerativ
(artroze, spondiloze), inflamator cr. (artrite, spondilite),
abarticular (mialgii, tendinite, tendinoze, PSH, epicondilite, sdr.
miofascial dureros);
2. Patologia ap. locomotor de natură traumatică şi ortopedică
- fracturi recente – scurtarea perioadei de calusare cu aprox.
50%; depinde de localizarea fracturii – la oasele spf. rezultate
mai bune dat. proc. crescut a en. UUS
- contuzii, entorse, luxaţii, hematoame, algodistrofii
posttraumatice (ef. antialgic şi resorbtiv)
- posturi vicioase, scolioze, deformări ale piciorului ( relaxează
spasticitatea gr. Musculare şi acţionează asupra miogelozelor
existente);
3. Afecţiuni dermatologice: cicatrici cheloide ( soluție de
fibrinolizină înglobată în glicerină), ulcere trofice ale
membrelor, plăgi atone;
4. Boli de colagen: dermatomiozite, miozite, sclerodermie – cu
rezultate inconstante
- retracţia aponevrozei palmare Dupuytren – ung. cu
alfachimotripsină, hiason, aminozină; 0,3-0,5 W/cm²,e 12-14
şedinţe repetate la 3-4 luni;
5. Afecţiuni neurologice
- nevralgii şi nevrite (UUS în impulsuri) – acţiune
simpaticolitică şi trofică; contraindicat în stadii acute
- sechele nevralgice după Herpes Zoster
- nevroamele amputaţiilor
- distrofia musculară progresivă Erb – ameliorarea circulaţiei
locale şi a metabolismului, acţiunea asupra SNV, profilaxia
contracturilor gr. musculare antagonice contracturate; se
preferă regimul în impulsuri
- sindroame spastice şi hipertone de cauză piramidală şi
extrapiramidală ( pareze centrale, scleroza multiplă,
hemiplegii spastice, sdr. Parkinson) – scopul: scăderea
tonusului musculaturii spastice, îmbunătăţirea metabolismului
local, influenţarea proceselor de depolarizare la nivelul
membranelor celulare;
6. Afecţiuni circulatorii: arteriopatii obliterante std. I şi
II, boala Raynaud
7. Boli ale organelor interne: BPOC, astm bronşic,
gastrite, ulcer gastro-duodenal, constipaţie cronică,
diskinezii biliare – rezultate inconstante, se vor
evita stadiile de manifestare acute;
8. Afecţiuni ginecologice: BIP – acţiune decongestivă
realizată de eliberarea masivă de histamină din
mastocite sub acţiunea UUS;
CONTRAINDICAŢII GENERALE
 Afecţiuni cutanate diverse, tulburări de sensibilitate cutanată
 Tulburări de coagulare sangvină, fragilitate capilară
 Stări generale alterate, caşexii
 Neoplazii
 TBC activă
 Stări febrile
 Fenomene inflamatorii ac. de orice natură
 Reumatism articular acut
 Insuficienţă cardio- circulatorie, insuficienţă coronariană
 Tromboflebite, tromboze, varice
CONTRAINDICAŢII SPECIALE
 Este contraindicată aplicarea UUS pe zonele
corespunzătoare unor organe şi ţesuturi: creierul,
măduva spinării, ficatul, splina, uterul gravid,
glandele sexuale, plămânii, cordul, marile vase;
 Nu se fac aplicaţii pe zonele de creştere ale
oaselor la copii şi adolescenţi;
 Grefe osoase recente;
Biostimularea LASER

 Light Amplification by Stimulation Emission of Radiation;


 1960 fizicianul Maiman a obţinut pt. prima dată fascicolul Laser;
 DEF: sursă de radiaţii luminoase caract. prin prop. de coerenţă
spaţială şi temporală, puritate cromatică, directivitate şi
intensitate mare;
Tehnici de tratament
1.Tehnica noncontact: d=40- 90 cm;
2. Tehnica prin contact: răspuns terapeutic
mai bun decat la tehnica noncontact
- Tehnica “măturatului”;
3. Tehnica mixtă: permite abordarea reg.
subdermice şi suprafasciale
- Tehnica “ciocănitorii” – izbirea repetată,
uşoară a ţes. ţintă; stim. întoarcerea veno-
limfatică, resorbţia edemelor ;
Ef. terapeutice
1. Ef. analgezic
- intensificarea analgeziei depinde de tipul de
laser, , etiologia durerii
- lipsesc efectele secundare neplăcute
- mai important pe articulatia superficiala; puţin
eficient în durerea profundă viscerală
Ef. terapeutice
2. Ef. biostimulant şi trofic tisular
- biostimularea laser det:
a. stimuleaza troficitatea locala
b. ↑ sinteza proteică
c. ↑ metababolismul energetic
d. stimlarea tuturor funcţiilor
celulare, inclusiv a diviziunii celulare;
- biostimularea laser a fost comparată cu
oxigenoterapia→ cu efecte benefice
asupra metababolismul energetic celular;
Ef. terapeutice
 Ţes. conjunctiv: ↑ numarul fibroblaşti şi
productia de colagen→ efect profibrozant
(CI în boli fibrozante şi retractile, !! poate
avea însă efect fibrolitic în stdadiile
incipiente) ;
 Cartilaj artic.: ↑ nr. cel. cartilaginoase →
regenerarea cartilajului;
 Ţes. osos: ↑ regenerarea osoasă,
favorizeaza consolidarea fracturilor cu
depunere de Ca, P, hidroxiapatită;
Ef. terapeutice
 Ţes. nervos: accelereaza regenerarea fibrelor
nervoase, ↑ rata de creştere a nervilor secţionaţi;
 Tegument: regenerarea epiteliilor şi a structuriilor
tegumentare lezate ( ulcere cronice atone, ulcere
varicoase, ulceraţii din arteriopatii, vindecarea
tegumentului postarsuri);
 Sange şi organe hematoformatoare: ↑ conc. Hb,,
↑numarul de trombocite, ↑numarul de leucocite;
 Sist. imunocompetent: stimuleaza capacitatea de
aparare specifică şi nespecifică;
Ef. terapeutice
3. Ef. cardiocirculatorii:
- vasodilataţie
- creşte viteza fluxului sanguin şi a volumului
de sange local→ combate staza,
favorizeaza resorbţia edemelor şi
exudatelor;
Ef. terapeutice
- favorizează regenerarea microcirculaţiei: arterite,
arteriopatii;
- ef. antitrombotic ( secundar eliberarii de heparină):
tromboflebită superficiala;
- normalizarea val.TA (numai la hipertensivi);
Ef. terapeutice
4. Ef. antiinflamator şi antiedematos
- favorizează resorbţia lichidelor de stază, a
edemelor, exudatelor de natură inflamatorie şi
venolimfatică
- efectul este favorizat de modificari circulatorii:
vasodilatatieactivă→activarea circulatiei
venolimfatică şi arteriolară şi combate eficient
staza;
Ef. terapeutice
5. Ef. de stimulare a imunităţii
- ↑ capacitatea de apărare prin influenţarea
imunităţii specifice şi nespecifice
- efect stimulat şi de modifcare a circulatie locale,
printr-un aport crescut de subst. nutritive şi O2
Parametrii de tratament
 dureri superficiale – densităţi de putere şi durată
de iradiere mici (≤4 J/cm²);
 dureri profunde – 7-8 J/cm²;
 std. ac/subac. – densităţi de putere mai mică;
 std. cronice recidivante – densit. de putere mai
mare;
 ef. circulatorii – doze terapeutice mici 1-3 J/cm²;
Indicaţii terapeutice
1. PR
- Efecte antialgice
- iradieri multiple- max. 5 pct/artic./şedinţă
- durata expunerii/punct=15 sec.
- densitatea de putere 4- 6 J/cm²
- rezultate bune inclusiv asupra durerilor din
fază acuta cu sinovită şi colecţii artic.( spre
deosebire de tehnicile clasice de analgezie
fizică)
- 15- 20 şedinţe/cură – zilnic sau la 2 zile
Indicaţii terapeutice
2. SASN – suferinţele coloaneivertebrale
- artritele periferice
- influenţează durerea, inflamaţia, redoarea
3. Artroză
- ef. analgezic, antiinflamator, stimulant asupra
troficităţii cartilaginoase
- ef. mai bun în artrozele incipiente şi moderate
– gonartroză
- ef. mai puţin important pe artic. profunde
(coxartroză)
- 10- 15 şedinţe/cură
Indicaţii terapeutice
4. Reumatism abarticular: tenosinovite,
bursite, epicondilite, apofizite, periartrite, sdr.
fibromialgice
- cel mai rapid acţ. asupra componentei
algice ( de la primele şedinţe), infl. asupra
inflamatiei este mai tardivă (după 12- 20
şedinţe)
- inclusiv în Dupuytren incipient, prenodular
– poate stopa modifificarile fibrozante
Indicaţii terapeutice
5. Posttraumatic
- combate rigiditatea şi contractura musculară
- prevenirea aderenţelor tendoanelor de
formaţiunile din jur
- favorizeaza cicatricile elastice, fără cheloid
exuberant
- accelereaza formarea calusului
6. Tulburări trofice tegumentare
- tehnica noncontact d= 90cm; 1- 2 J/cm²;
15- 20 şedinţe
Contraindicaţii
1. Neoplazii, stări preneoplazice
2. Boli fibrozante şi retracţiile – std. avansate
3. Fotodermatoze, pacienţii care primesc med.
fotosensibilizantă

● Precauţii:
- sarcina
- boli psihice
- trat. steroidiene
- tulburări de ritm, pacemaker
Reacţii adverse
 Furnicături
 Eritem bland
 Senzaţia de arsură
 Accentuarea durerii
 Rash cutanat
Se evită expunerea ochilor; există risc de
leziuni retiniene→expunerea bolnavului se
face cu ochelari de protecţie;
Ochelari de protecţie pt. medic;
TERAPIA PRIN CÂMPURI
MAGNETICE DE JOASĂ
FRECVENŢĂ
Câmpul magnetic asupra structurilor metabolice det.:
 modificări energetice la suprafata celulelor,
 activarea schimburilor de membrana
 intensificarea proceselor enzimatice şi a metabolismului
celular,
 accentuarea ţesutului de granulaţie reparator,
 creşterea vascularizaţiei în oase şi ţesutuţ cicatricial,
 creşterea capacităţii de sinteză a colagenului în celula
cartilaginoasă;
MAGNETODIAFLUXUL (MDF)

 Def: aplicarea de câmpuri magnetice de joasă frecvenţă de 50 sau


100 Hz în adm. continuă sau întreruptă ritmic sau aritmic;
 Aparat de concepţie românească;
BAZELE FIZIOLOGICE ALE TERAPIEI
 Orice agent fizic extern poate influenţa echilibrul ionic
al celulelor, modificând permeabilitatea membranei
celulareprin:
1. reacţii de tip ergotrop, catabolic ( eliberator de energie
celulara)
2. reacţii de tip trofotrop, anabolic ( refacere energetică) –
parcurgerea în sens invers a poceselor
EFECTE FIZIOLOGICE

I. Procese metabolice celulare:


- câmp magnetic întrerupt – efect predominant catabolic:
creşterea glicolizei, a proteolizei, stimularea secreţiei
adrenergice , stimularea activitatii hipofizei şi tiroidei
- câmp magnetic continuu – efecte predominant anabolice

- influenţarea dinamicii electroliţilor din sânge ( ca rezultat al


modificărilor perm. mb): ↓ K şi Ca în primele zile, urmată de
creşterea treptată peste valorile iniţiale la terminarea
aplicaţiilor; Mg rămâne scăzut şi la 2 luni de la terminarea
trat.( ef. se desfăşoară în limitele val. fiziologice);
II. Sistemul neuro- muscular
- forma întreruptă ritmic activează puternic ATP-aza şi
aldolaza musculară, în timp ce forma continuă are un ef.
mult mai redus;
- antrenamentul la efort, prin stimulări în zile succesive,
se realizează mult mai uşor sub influenţa MDF;
- scăderea /suprimarea excitabilităţii neuro-musculare
crescute
III. Sistemul nervos central şi vegetativ
- MDF continuu: ef. sedative, simpaticolitice, trofotrope
(anabolice)
- MDF întrerupt: stări de excitaţie, creşte tonusul
simpatic, efecte ergotrope (catabolice)

Alegerea formei câmpului magnetic este în funcţie de:


- tipul constituţional
- reactivitatea neuro- vegetativă
- bioritm
MODALITĂŢI DE APLICARE
I. Forma continuă – 50Hz
- 100Hz
- 50- 100HZ ( 6 s cu 50Hz urmate fără pauză de 6 s cu
100Hz)
II. Forma întreruptă ritmic
- 50 Hz ( 3 s cu 50Hz, 3 s pauză)
- 100 Hz ( 3 s 100Hz, 3 s pauză)
- 50 -100 Hz ( 3 s 50Hz, 3 s pauză, 3 s 100Hz, 3 s pauză)
III. Forma întreruptă aritmic
- 50Hz ( perioade variabile de 50 Hz intercalate cu pauze de durate
variabile, care se succed în mod aleator)
- 100Hz ( idem)
- 50- 100Hz ( 6 s cu 50HZ, 6 s cu 100Hz, intercalate cu pauze inegale,
totul succedându-se în mod aleator)
 Aplicarea se face cu două bobine circulare – cervicală
(4mT) şi lombară (2mT) – utilizate în aplicaţiile
generale;
 2 bobine localizatoare, paralelipipedice – capabile să
genereze câmpuri magnetice de I mai mari decât cele
circulare (20 -23 mT), ef. Focalizat pe organul/segmentul
tratat;
 Aplicaţiile se pot face şi prin combinarea simultană a
celor trei tipuri de bobine generatoare;
REGULI PT. APLICAREA MDF
 Cabinete/săli separate de alte proceduri de ET;
 Paturi din lemn la distanţă min. 3 m între ele ( pt. evitarea
influenţării reciproce între câmpurile magnetice);
 Se vor îndepărta obiectele metalice (inclusiv ceasurile);
 Se evită apliclicarea bobinelor în vecinătatea materialelor de
osteosinteză metalică;
 Este interzisă aplicarea la purtătorii de pace- maker cardiac;
 Pacientul se aşază în decubit dorsal, îmbrăcat, lejer la gât, abdomen,
extremităţi pt. a evita stânjenirea circulaţiei sangvine;
 Extrem cefalică îndreptată spre Polul Nord;
 Bobinele C şi L se poziţionează cu săgeata de pe bobină spre
extrem. cefalică a pacientului;
 Bobinele localizatoare se pozitioneaza corespunzător polilor
însemnaţi cu simbolurile respective N-S, pe regiunea tratată;
INDICAŢII
I. Afecţ. reumatismale: degenerative ( eficienţă redusă în
coxartroza şi gonartroza secundare), abarticulare ( regim continuu),
inflamatorii – PR std. I şi II reduce semnificativ procesul inflamator;
II. Sechele posttraumatice:
- plăgi, contuzii, hematoame musculare ( a 2 a zi după traumatism,
se folosesc bobina cervicală şi bobina localizatoare)
- entorse, stări după rupturi musculotendinoase – cât mai precoce
după traumatism
- sechele postfracturi de membre cu sau fără AND (std. I, II), se
folosesc I mici în regim continuu sau ritmic întrerupt
- consolidarea fracturilor – MDF creşte cu 18,1% depunerea de
calciu la nivel osos după 14 aplicaţii; cea mai stimulatorie formă pt.
procesul de calusare este cea continuă;
III. Afecţiuni neuropsihice
1. nevroze –tulburari motorii de tipul ticurilor, bâlbâielii
- nevroze astenice, anxioase, infantile cu tulb. de comportament –
MDF continuă
- nevroze depresive, cu cenestopatii – MDF întrerupt ritmic sau
aritmic
2. distonii neurovegetative;
3. afecţiuni organice ale SN – sdr. Spastic: b. Parkinson, hemiplegii, paraplegii,
infirmitatea motorie cerebrală la copii;
IV. Afecţiuni C – V
1. boli vasculare periferice fcţionale : sdr. Raynaud,
acrocianoză
2. boli vasc. periferice organice: trombangeita
obliterantă, ateroscleroza obliterantă a membrelor,
arteriopatia diabetică
3. ATS cerebrală
4. HTA std. I şi II ( MDF intervine asupra factorului
nervos şi reactivităţii vasculare)
V. Afecţiuni respiratorii: astm bronsic bronsita cronica astmatiformă,
traheobronşită spastică, pseudoastm nevrotic ( bobină cervicală şi o
bobină localizatoare presternal sau numai bobinel circulare);
VI. Afecţiuni digestive: UGD, gastrite cronice cu hiperclorhidrie –
forma continuă, cu hipoclohidrie – forma întreruptă ritmic ( 2 bobine
circulare şi o bobină localizatoare pe epigastru), enterocolopatia cr.
nespecifică şi sdr. de colon iritabil ( f. continuă), diskinezii biliare ( cu
hipertonie şi hiperkinezie – f. continuă, cu hipotonie – f. întreruptă
ritmic);
VII. Afecţiuni endocrine: DZ non- insulinodependent şi cel care
necesita doze mici de insulină, hipertiroidia;
VIII. Afecţiuni ginecologice: dismenoree, tulb. menstruale,
metroanexite cr. nespecifice, tulb. de climax şi preclimax;
CONTRAINDICAŢIILE MDF
 Purtătorii de pace- maker;
 Boli de sânge: anemii, leucoze, trombocitopenii;
 Tu. maligne;
 Boli infecţioase, stări febrile;
 Stări hemoragice;
 Insuf. renală;
 Boli endocrine majore: acromegalie, b. basedow, Cushing,
Addison, feocromocitom;
 Psihoze, epilepsie;
 Sarcina;