VIAȚA LUI

MIHAI EMINESCU
de George Călinescu

Realizat de: Constantin Mădălina,

Guran Luigi, Mărgan Daria, Preda
Alexandru, Vasile Ciprian, Voin
Lavinia
 GEORGE CĂLINESCU
George Călinescu (n. 19 iunie
1899, București – d. 12 martie
1965, Otopeni) a fost critic,
istoric literar, scriitor, publicist,
academician român,
personalitate enciclopedică a
culturii și literaturii române, de
orientare, după unii critici,
clasicizantă, după alții doar
italienizantă sau umanistă.
Este considerat drept unul dintre
cei mai importanți critici literari
români din toate timpurile, alături
de Titu Maiorescu sau Eugen
Lovinescu.

George Călinescu
debutează cu „Viața lui
Mihai Eminescu" apărută
în anul 1932.
Opera sa este extrem de variată, de la poezie, la cea mai
completă şi mai complexă istorie a literaturii române.
Sunt selectate câteva domenii şi titluri: (versuri) „Lauda
lucrurilor”; „Cronicile optimistului”, (dramaturgie) „Şun
sau Calea neturburată”(mit mongol); „Ludovic al XIX-
lea”; „Teatru”, (proză) „Cartea nunţii”; „Enigma Otiliei”;
„Bietul Ioanide”; „Scrinul Negru” (critică şi istorie literară)
„Viaţa lui M. Eminescu”; „Opera lui M. Eminescu”; „Viaţa
lui Ion Creangă”; „Istoria literaturii române. Compendiu”;
„N. Filimon”; „Gr. M. Alexandrescu”; „Ion Creangă (viaţa
şi opera)”; „V. Alecsandri”, (studii de literatură universală)
„Principii de estetică”; „Impresii asupra literaturii
spaniole”; „Estetica basmului”; „Scriitori străini”.
CITATE
Dragostea se naşte în priviri, creşte pe buze şi moare
în lacrimi.

Superficialitatea e o boală naţională, de aceea nu

progresăm.
 MIHAI EMINESCU
V I A Ț A - TA B E L C RO N O L O G I C
 1850 - 15 ianuarie - S-a născut la Botoșani. Mihai, al șaptelea
copil al lui Gheorghe si al Ralucăi Eminovici (există și argumente în
favoarea afirmației că s-ar fi născut la 20 decembrie 1849).

 1850 - 1856 - Primii ani de viata ii petrece, se pare, la Botoșani.

 1856 - 1858 - Copilărie plină de farmec la Ipotești, evocată,

printre altele în versurile poeziilor „Fiind baiet”, „Copii eram noi
amândoi”, „Trecut-au anii”. Probabil că la Ipotești a urmat
primele două clase primare.
1858 - 1860 – învață la școala primară greco-orientală din Cernăuti
unde fusese înscris direct în clasa a treia. La absolvirea celor patru
clase primare a fost clasificat al cincilea din 82 de elevi.
1860 - 1863 - Frecventează gimnaziul din Cernăuti în 1863
întrerupe studiile plecând cu trupa teatrală Vladicescu - Tardini.
1864 - încearcă să-și continue studiile la gimnaziul din Botoșani.
Pleacă din nou, cu aceeași trupă teatrală, la Cernăuți, apoi la
Brasov.
- toamna - martie 1865 - Copist în administrația județului
Botoșani
1865 - 1866 – își continuă studiile la Cernăuți, având grijă de
biblioteca profesorului său, Aron Pumnul.
1866 - ianuarie - Debutează cu poezia „La mormântul lui Aron
Pumnul“, aparută în broșura intitulată Lacrimioarele învățăceilor
gimnaziști din Cernăuti la mormântul prea iubitului lor profesor
Aron Pumnul.
- 25 februarie/ 9 martie - începe colaborarea la revista Familia
din Pesta, cu poezia De-aș avea.. Iosif Vulcan, directorul
revistei, îi schimbă numele din Eminovici în Eminescu, iar
poetul adoptă schimbarea.
- Călătorește la Blaj, apoi la Sibiu și Rășinari, de unde este ajutat
de popa Bratu, bunicul lui O. Goga, să treacă munții spre a
ajunge la București. Aici se apropie de trupa teatrală a lui Iorgii
Caragiale și îl cunoaște pe nepotul acestuia, Ion Luca.
1867 - 1869 - Face parte din trupa lui Mihai Pascaly, cu care
întreprinde un turneu la Lugoj, Sibiu, Arad, Oravița și Buziaș.
Este sufleor și traducător. Prin intermediul lui M. Pascaly obține
angajarea ca al doilea sufleor al Teatrului Național din București.
1869 - Se apropie de societatea literară "Orientul", condusă de
Gr. H. Grandea. Societatea se ocupă cu culegerea de literatură
populară și cu strângerea de documente privind istoria și
literatura națională.
1869 - 1872 - Urmează la Viena cursuri de filosofie, drept, economie
politică, limbi romanice, anatomie, fiziologie, medicină legală. Scrie
mult. Realizează multiple proiecte literare pe care le va concretiza
mai târziu. Se împrietenește cu I. Slavici.
1870 - 15 aprilie - începe colaborarea la revista ieșeană “Convorbiri
literare” cu poezia Venere si Madona. În timpul verii, I. Negruzzi îl
caută pe Eminescu la Viena și face cunoștință cu el, invitându-l să se
stabilească la Iași.
1871 - 15 august - Sărbătorirea a patru sute de ani de la sfințirea
mănăstirii Putna. Eminescu participă la organizarea manifestărilor și
a congresului studențesc ce îl urmează în calitate de secretar al
comitetului alcătuit de Societatea academică social-literară "România
jună", cu sediul la Viena. 1872 - în vară, Eminescu părăsește Viena și
se întoarce la Botoșani.- La sfârșitul lui august pleacă la lași, unde, la
1 septembrie, citește la ședința Junimii poezia Egipetul și nuvela
Sărmanul Bionis.
- toamna - septembrie 1874 - Studii la Universitatea din Berlin,
unde frecventează cursuri de filosofie, filosofia științelor, istorie
antică, drept, economie, geografie, fiziologie. Pentru a se întreține,
lucrează la agenția diplomatică română din Berlin.

1874 - septembrie - Pleacă de la Berlin pentru a reveni in țară,

trecând prin Konigsberg, Cracovia si Lemberg.

- toamna - Se stabilește la Iași, unde Maiorescu îl numește director

al Bibliotecii Centrale. Va fi ulterior înlocuit la conducerea
bibliotecii de D. Petrino. Suplinește cursul de logică și, în 1875, de
germană la Institutul Academic din Iași.

1875 - 1 iulie - Numit de Maiorescu revizor școlar pentru județele

Iași și Vaslui. Inspectează școlile din aceste județe, întocmind
rapoarte detaliate în care privește învățământul în legătura cu
întreaga viață socială a satelor. Se împrietenește cu Ion Creangă.
1876 - 1 iunie - Este destituit de noul guvern. D. Petrino îl acuză
de faptul că ar fi folosit în scop personal mobilierul bibliotecii și
de faptul că ar fi sustras cărți. Ancheta se închide dovedindu-se
nevinovăția lui Eminescu.
- 15 august - Moare Raluca Eminovici, mama poetului.
- toamna - Se angajează redactor-administrator și corector la
publicația Curierul de Iași.
1877 – Părăsește redacția Curierului de Iași în urma unui conflict
cu directorul tipografiei!
La sfârșitul lui octombrie pleacă la București și este redactor la
ziarul conservator Timpul, în a cărui redacție lucra și Slavici.
1877 - 1883 - Redactor la Timpul.
- vara – Declanșarea bolii. Este internat la Sanatoriul "Caritas"
din strada Plantelor. .
1883 - 2 noiembrie – Sosește la Viena însoțit de prietenul său
Chibici Revneanu spre a fi internat la Sanatoriul de la Ober-
Dobling.
- decembrie - Apare la București prima ediție a poeziilor lui
Eminescu. Volumul este îngrijit de Maiorescu și este datat în 1884.
1884 - 1885 – Locuiește la Iași. Suplinește orele vacante de
geografie și statistică la Școala comercială.
1885 - 26 februarie - 17/19 martie – Călătorește în Italia însoțit tot
de Chibici Revneanu.
- vara - Face băi la Liman, lângă Odesa.
. 1884 - 1886 – Funcționează ca subbibliotecar la Biblioteca
Universității din Iași.
1886 - 9 noiembrie - 10 aprilie 1887 - Este internat la ospiciul de la
Mănăstirea Neamț.
1886 - 1888 – Locuiește la Botoșani, fiind îngrijit de sora sa,
Henrieta. În vara lui 1887 este dus la băi la Hali.
1888 - aprilie - Pleacă de la Botoșani la București însoțit de Veronica
Micle.
- Colaborează sporadic la România liberă și la revista Fântâna
Blanduziei.
1889 - februarie - Este internat din nou la Sanatoriul "Caritas" al
doctorului Șuțu.
1889 - 15 iunie - Eminescu moare la sanatoriu.