Universitatea de Vest “Vasile Goldiş” din Arad

Facultatea de Medicinã, Farmacie şi Medicinã Dentarã

PERITONEUL

peritoneum

A.Univ.Drd.PIŢIŞ BOGDAN
 ,
PERITONEUL peritoneum

 membrană seroasă care acoperă pereţii cavităţilor

abdominală şi pelviană, şi organele ce se află înaceste
cavităţi
 produce şi a reabsorbi lichidul seros
 deosebim: peritoneul parietal, foiţa ce căptuşeşte pereţii
abdomenului şi pelvisului, şi peritoneul visceral, foiţa care
acoperă viscerele din abdomen şi pelvis (tunica seroasã a
organelor intraabdominale)
 între peritoneul parietal şi cel visceral se află un spaţiu capilar,
numit cavitate peritoneală (virtuală), conţinând o cantitate mică
de lichid care favorizează alunecarea organelor unul faţă de
altul, precum şi în raport cu pereţii abdomenului.
 PERITONEUL, peritoneum

 la bărbat cavitatea peritoneală este complet închisă, iar la femeie

comunică cu exteriorul prin orificiile tubare, trompe, uter şi vagin.

 organele intraperitoneale: sunt învelite aproape în totalitate de

peritoneu (stomacul, splina, intestinul subţire, cecul cu apendi-
cele vermiform, colonul transvers şi sigmoid)
 organele mezoperitoneale: acoperite de peritoneu numai din trei
părţi (colonul ascendent şi descendent)
 organele extraperitoneale: (în spaţiul retroperitoneal) sunt
acoperite de peritoneu numai pe una din feţele sale, iar celelalte
de adventiţie (duodenul, pancreasul, rinichii, gl. suprarenale,
ureterele, porţiunea inferioară a rectului)
 Un raport deosebit cu peritoneul este specific pentru ovar care
se află în cavitatea peritoneală
 PERITONEUL, peritoneum

 derivate ale peritoneului: ligamente, mezouri, epiploane, pliuri, care

constituie atât mijloace de fixare ale viscerelor, cât şi locul prin care
pediculii vasculonervoşi pătrund sau ies din organe.
1) LIGAMENTELE reprezintă prelungiri peritoneale ce se formează la
trecerea peritoneului parietal în cel visceral, la fel şi la trecerea
peritoneului visceral de pe un organ pe altul, deci leagă două viscere
între ele.
 deosebim ligamente monolaminare şi bilaminare
a) lig.monolaminare au numai o faţă liberă acoperită cu mezoteliu,
cealaltă faţă este concrescută cu peretele cavităţii abdominale sau cu
peretele unui organ (lig. hepatorenal, lig. duodenorenal, lig. coronar al
ficatului ş. a.)
b) lig. bilaminare ambele feţe sunt libere şi acoperite cu mezoteliu. Între
aceste lamele trec vase sangvine, nervi, canale sau se conţine ţesut
adipos (lig. falciform al ficatului, lig. triangular drept şi stâng,
lig.hepatogastric, lig. hepatoduodenal, lig. gastrocolic, lig. lat aluterului
ş. a)
 PERITONEUL, peritoneum

2) MEZOURILE reprezintă duplicaturi ale peritoneului parietal ce

leagă un organ cu unul din pereţii abdomenului sau ai pelvisului

• fiecare mezou este format din două lamele separate prin ţesut
celulo-adipos prin care trec vase sangvine, nervi, vase limfatice

• denumirea mezourilor se compune din cuvântul mezo şi denumirea

organului – mezocolon, mezoappendix, mezosalpinx etc

3) EPIPLOANELE reprezintă mezoul alungit al stomacului între

foiţelecăruia se află ţesut adipos şi reţele vasculare. Deosebim
epiploonul mic şi epiploonul mare.
 PERITONEUL, peritoneum

 Micul epiploon (omentul mic):

 între mica curbură a stomacului şi hilul ficatului, conţine
pediculul hepatic.
 constituit din două lig. – hepatoduodenal şi hepatogastric

 Marele epiploon (ometul mare) de la marea curbură a stomacului în

formă de şorţ, anterior de ansele intestinului subţire.
 alcătuit din 4 foiţe: primele două se continuă de pe stomac, iar
celelalte două de pe colonul transvers. Primele două se alipesc
pe faţa superioară a colonului transvers printr-un proces de
coalescenţă, închizând astfel în jos bursa omentală.
 porţiunea dintre curbura mare a stomacului şi colonul transvers
se numeşte lig. Gastrocolic
 rol important în protecţia peritoneului împotriva proceselor
patologice şi este utilizat des în acest sens în practica
chirurgicală
 PERITONEUL, peritoneum

4) PLIURILE sunt prelungiri ale peritoneului parietal determinate de

trecerea peste vase sangvine, diferite ducte sau de ligamente
fibroase
 deosebim cinci plici peritoneale
 plica ombilicală mediană, ce se întinde de la ombilic la vârful
vezicii urinare şi este formată prin ridicarea peritoneului de către
uracã, canal urinar obliterat
 plicele ombilicale mediale, de la ombilic la feţele laterale ale
vezicii urinare şi sunt formate prin ridicarea peritoneului de
către arterele ombilicale obliterate
 plicele ombilicale laterale, lateral de precedentele, fiind
formate prin ridicarea peritoneului de către vasele epi-
gastrice inferioare
 În micul bazin la bărbat deosebim plicile rectovezicale, iar la
femeie plicile rectouterine şi vezicouterine
 PERITONEUL, peritoneum

 Pe suprafaţa internă a peretelui anterior al abdomenului, nemijlocit

deasupra ligamentului inghinal, între plicile longitudinale, se
delimitează trei perechi de depresiuni peritoneale:
- fosele supravezicale, situate între plica ombilicală mediană şi cele
mediale; prin ele pot apărea herniile inghinale oblice interne;
- fosele inghinale mediale, situate între plicele ombilicale mediale şi
cele laterale, pe care se proiectează inelele inghinale superficiale;
prin ele pot apărea herniile inghinale directe;
- fosele inghinale laterale, situate lateral de plicile ombilicale
laterale. Corespund inelului inghinal profund şi prin ele pot prolaba
herniile oblice externe.
- fosa femurală inferior de ligamentul inghinal se afla, mai jos de
fosa inghinală laterală. În această regiune a peretelui anterior al
abdomenului, între marginea laterală a muşchiului drept
abdominal, ligamentul inghinal şi plica ombilicală laterală
delimitează trigonul inghinal
 PERITONEUL, peritoneum

 Colonul transvers şi mezoul său împart cavitatea peritoneală

în două etaje: supramezocolic şi inframezocolic
 Etajul superior se întinde până la cupola diafragmului, iar cel
inferior până la diafragmul pelvian
 Mezocolonul transvers, se întinde de la unghiul drept sau
hepatic la unghiul stâng sau splenic al colonului transvers şi
prezintă două feţe – superioară şi inferioară, şi două margini
– parietală şi viscerală
 În etajul inferior distingem mezenterul, două sinusuri
mezenterice, două şanţuri paracolice şi un şir de recese ce
se formează la trecerea peritoneului de pe un organ pe altul.
 PERITONEUL, peritoneum

 Fasciile de coalescenţă = se formează prin alipirea mezoului

unui viscer de peritoneul parietal posterior primitiv
1. fascia retroduodenopancreatică TREITZ: se formează prin
fuziunea mezoduodenului cu peritoneul parietal primitiv -
D2, D3, D4, cap + corp pancreas
2. fascia retrocolică TOLDT I se formează prin fuziunea foiţei
drepte a mezocolonului ascendent cu peritoneul parietal
definitiv
3. fascia retrocolică TOLDT II se formează prin fuziunea foiţei
stângi a mezocolonului descendent cu peritoneul parietal
primitiv
 În locurile de trecere a peritoneului de pe un organ pe altul sau
între marginea organului şi peretele abdominal se formează fose
sau recese ce reprezintă locuri de risc de hernie retroperitoneală
sau de formare a focarelor inflamatoare
BURSA OMENTALÃ
bursa omentalis
 BURSA OMENTALĂ, bursa omentalis

 posterior de stomac şi epiploonul mic, între foramen bursae

omentalis și hilul splinei
 limitele BO
 superior - reflexia peritoneului parietal pe peritoneal
visceral, care îmbracă fața post. a stomacului
 inferior - mezocolonul transvers și de sudura foițelor
constitutive ale marelui epiploon, în care se poate
prelungi sub forma recesului omental
 anterior – sup. de fața post. a stomacului și inf. de foița
ant. a marelui epiploon
 posterior – corpul și coada pancreasului, rinichiul și
glanda supranerală stg și diafragmul
 BURSA OMENTALĂ, bursa omentalis

 are formã neregulatã, cu 2 porțiuni: vestibulul și bursa

propriu zisă, ce comunică între ele prin foramen bursae
omentalis și cu marea cavitatea peritoneală numai prin
orificiul epiploic (hiatus Winslow)
 prezinta trei prelungiri: prelungirea sup. (recesul esofagian),
prelungirea stg sau lienală și prelungirea inf. sau omentală
 prelungirea stg. (recessus lienalis)
 se intinde până la splină și este delimitată:
 posterior, de epiploonul pancreatico-splenic, prin care
merg vasele splenice
 anterior, de epiploonul gastro-splenic, în care se
găsesc vasele scurte și a. gastro-epiploica stg
 prelungirea sup. (recessus superior)
 urcă până Ia diafragm și formează un fund de sac pe
partea stg a esofagului
 vestibului BO
 se lărgește progresiv de jos în sus
 portiunea sa sup. trimite o prelungire înapoia ficatului,
între lobul Iui Spiegel și diafragm, până Ia lig. coronar
 Hiatul lui Winslow (foramen epiploicum) reprezintă
orificiul drept al vestibulul bursei omentale prin care se
realizeaza comunicarea cu marea cavitate peritoneală
 Vestibulul bursei omentale
 acest orificiu alungit de sus în jos este delimitat:
 anterior - marginea dreptă liberă a micului epiploon, în
care se găsește pediculul hepatic (VP situată în lig,
posterior; înaintea sa și Ia stg este a. hepatică; Ia drt.
canalul coledoc);
 posterior - relieful VCI
 superior - tuberculul caudat al lobului lui Spiegel
 inferior - prima porțiune a duodenului
 BURSA OMENTALĂ, bursae omentalis

 foramen bursae omentalis este orificiul stâng al VBO, prin

care vestibulal comunica cu BO propriu-zisă
 acest orificiu este delimitat:
 anterior - de curbura mică a stomacului
 postero-superior – lig. gastro-pancreatic (plica
peritoneală Ia nivelul coronarei gastrice)
 postero-inferior – lig. duodeno-pancreatic