Sunteți pe pagina 1din 20

CÂMPUL VIZUAL

Câmpul vizual (CV) este reprezentat de totalitatea punctelor din spațiu care își
proiectează imaginea pe retina atunci când ochiul(CV monocular) sau ochii( CV
binocular) se află în poziție primară.
CV poate fi:
 Monocular unde datorită proeminențelor osoase faciale, limitele periferice
fiziologice sunt: superior 45-50˚, nazal la 50-60˚, inferior la 60-80˚ și temporal la
80-90˚.
 Binocular se obține prin suprapunerea celor două câmpuri vizuale monoculare prin
partea lor nazală.
Elemente anatomo- fizilogice

Retina prezintă o serie de particularități care imprimă anumite caractere CV:


- Există o reducere a cel receptoare de la centru spre periferie, fapt ce
determină o diminuare corespunzătoare a sensibilității retiniene. Se
delimintează asfel zone de sensibilitate identică sau zone de izoacuitate
numite izoptere de sensibilitate.
- Absența celulelor senzoriale de la nivelul papilei nervului optic se traduce
printr-o zonă de insensibilitate în CV denumită pata oarbă – situată în partea
temporală a CV și sub meridianul orizontal
- Absența bastonașelor de la nivelul foveei determină un scotom cental
fiziologic la întuneric.
Factori care influențează CV

Factori ce depind de stimul:


- luminanța fondului(scotopic, mezopic, fotopic)
- Suprafața și culoare testului
- Viteza de deplasare și durata de prezentare a testului
Factori ce depind de subiectul examinat:
- Adaptare retiniană
- Refracția pacientului
- Diametrul pupilar
- Cooperarea pacientului.
Metode de examinare – Clasificare

• După maniera de prezentare a testului: în mișcare – perimetrie cinetică, sau


static – perimetrie statică
• După maniera de execuție: manuale și automate.
Tehnicile de perimetrie automată prezintă avantaje deosebite:
- Fiind metode statice dau rezultate mult mai precise;
- Elimină subiectivismul examinatorului
- Permit monitorizarea perfectă a fixației
- Există posibilitatea de a retesta automat punctele anormale
- Permit o gamă variată de programe de testare a CV
Metode cinetice
- Implică prezentarea unui stimul cu luminozitate crescută în mișcare dinspre nevăzut spre văzut
până când pacientul raportează că stimulul a fost perceput.
Principalele metode cinetice sunt:
- Metoda prin comparație
- Cu ecran plat: campimetria
- Cu cupolă: perimetria Goldmann
Metoda prin comparație:
- Pacientul și examinatorul se plasează la o distanță de 60-100cm a.î. ochii să fie plasați la aceeași
înălțime
- Atât examinatorul cât și pacientul își înlătură ochelarii(îngustează CV)
- Pacientul și examinatorul acoperă ochiul de aceeași parte
- Pacientul va fixa tot timpul ochiul examinatorului
- Examinatorul va plasa la mijlocul distanței dintre ei un obiect(indexul) pe care îl va deplasa treptat
în cele 4 sau 8 direcții ale privirii dinspre nevăzut spre văzut
- Rezultatul se interpretează în funcție de simultaneitatea perceperii de către pacient și examinator
a obiectului(CV al examinatorului trebuie sa fie normal)
Perimetria Goldmann
- Era cea mai folosită metodă de perimetrie cinetică
- Instrumentul constă dintr-o cupolă hemisferică cu raza de 30-33cm iar fondul este alb
mat;
- Posedă un sistem constant de iluminare a fondului și un proiector de test cu un indice
mobil, cu suprafața și intensitate luminoasă variabilă, în timp ce fondul rămâne fix ca
valoare.
Tehnică:
- Reglarea luminanței fondului(fotopic, mezopic, scotopic)
- Subiectul cu ochiul congener ocluzat
- Se alege nivelul de iluminare și dimensiunea spotului
- Se plasează diagrama perimetrică, se notează diametrul pupilar
- Se centrează ochiul examinat prin vizor
- Se anunță pacientul că proba începe.
Metode statice

Perimetria statică implică prezentarea unor stimuli cu luminozitate variabilă în aceeași poziție, pentru
a obține limita verticală(profunzimea ) a CV.
Perimetria statică manuală nu se mai utilizează, în schimb perimetrele computerizate reprezintă
metoda cea mai des utilizată.
Dintre perimetrele automate cel mai larg utilizate sunt Humphrey și Octopus. Aceste aparate au o
bază de date ce caracterizează subiecții normali, față de care se face analiza computerizată a fiecărui
test efectuat. În plus aceste aparate cuprind diverse programe adaptate fiecărui tip de patologie;
special pentru zona centrală a CV, pentru periferie sau pentru întreg CV
Tehnică:- verificarea refracției
- Dilatarea pupilei dacă este mai mică de 3mm
- Se explică pacientului sa fixeze lumina spotului de culoare galbenă ce apare permanent în centrul
cupolei; în jur vor apărea spoturi luminoase albe de diferite mărimi și intensități
- Se alege tipul de test dorit
- Se introduc datele personale ale pacientului
- Se plasează lentila de corecție și se începe testarea.
Semiologia deficitelor perimetrice
Clasificarea deficitelor CV:
a) Deficite izopterice:
- Strâmtori concetrice
- Amputări perimetrice
b) Scotoame
c) Dizarmonii fotometrice
Strâmtori concetrice pot fi date de:
- ametropii- corecții imperfecte sau insuficiente;
- Micșorarea diametrului pupilar(miotice)
- Opacități ale mediilor:edem cornean, cataractă, hemoragie vitreană
- Degenerescențe retiniene ereditare(retinopatia pigmentară)
- Atingeri ale nervului optic(atrofie optică, glaucom cvasiabsolut)
- Leziuni endocraniene(leziuni optochiasmatice, tumori)
- Simulanți
Amputări izopterice sunt deficite ce alterează numai o parte a unui izopter și atinge
limitele CV.
Se clasifică în:
• Amputări nesistematizate pot apărea în: dezlipirea de retină, tumori intraoculare,
tromboze vasculare, retinopatia diabetică, corioretinite, miopia degenerativă.

• Amputări sistematizate în leziuni ale căilor optice: hemianopsii, cvadranopsii.


Hemianopsii(pierderea unei jumătăți a CV) pot fi: homonime- pierderea jumătății de
aceeași parte a CV la cei doi ochi întâlnite în leziuni ale căilor optice localizate în spatele
chismei optice
Heteronime – pierderea a doua jumătăți a CV(nazale, temporale) ale celor doi ochi.
Scotoamele sunt insule de scădere parțială sau totală a sensibilității diferențiale în raport cu
zonele vecine ale CV
Se clasifică în: pozitive(pacientul este conștient de prezența lor) sau negative(sunt puse în
evidență de examinator)
- După intensitate pot fi relative(dispar la stimularea cu un test cu valoare mare) sau
absolute(pierderea totală a sensibilității retiniene)
- După localizare sunt: centrale(10˚ față de punctul de fixație) centrocecale(de la centru
spre pata oarbă) paracentrale(între 10-30˚) pericecale(în jurul petei oarbe) sau
periferice(în afara izopterului de 30˚)
Dizarmoniile fotometrice sunt tulburări survenite la nivelul izopterelor echivalente de
sumație(izopterele echivalente de sumație nu se mai suprapun). Prezența lor poate arăta
stadiul incipient al unor afecțiuni.
PRESIUNEA INTRAOCULARĂ
Presiunea intraoculară reprezintă consecința echilibrului dinamic dintre producția umorii
apoase și eliminarea acesteia.
Formarea umorii apoase este un proces ce are loc la nivelul proceselor ciliare.

Determinarea presiunii intraoculare se face pe baza evaluării indirecte ce constă în


aprecierea răspunsului ochiului la aplicarea unei forțe exterioare. Metoda directă de
determinarea a presiunii intraoculare(prin canularea camerei anterioare și măsurarea ei cu
ajutorul unui manometru) nu este practicată în clinica umană.
Există două metode importante de determinare a presiunii intraoculare:
• Aplanotonometria- măsoară forța necesară aplatizării unei suprafețe corneene
standardizate(diametrul de 3,56mm)
• Indentația – măsoară amploarea(profunzimea)deformării corneei atunci când se aplică o
greutate standard pe suprafața acesteia.
Aplanotonometria

- Este metoda cel mai frecvent utilizată


- Are la bază principiul lui Imbert-Fick care stipulează că presiunea din interiorul
unei sfere cu pereți subțiri este egală cu forța necesară aplatizării suprafeței
sale împărțită la aria obținută prin aplatizare.
- Ochiul uman nu reprezintă o sferă perfectă;totuși presiunea intraoculară este
proporțională cu presiunea aplicată pe glob(cornee) și cu presiunea corneei
(care este variabilă)
- Tonometrul prin aplanație – tonometrul Goldmann
- Prcatic tonometrul Goldmann (constă într-o prismă dublă) determină cu
multă acuratețe PIO
Tehnică

- Se instilează anestezic în fundul de sac conjunctival inferior


- Se instilează fluoresceină 2% în fundul de sac conjunctival inferior
- Se fixează filtrul albastru cobalt la biomicroscop
- Prisma goldmann(montată pe tonometru) se aplică axial pe suprafața corneei
- Se vor observa două semicercuri unul inferior și unul superior, care se vor alinia până la
contactul marginilor interne
- Se citește valoarea obținută și se înmulțește cu 10
- Se exprimă în mmHG
- Dacă se face presiune de către examinator sau pacientul strânge pleoapele rezultatul citit
este în mod fals mai mare
- Patologia care se însoțește de edem cornean sau neregularități ale suprafeței corneene
îngreunează sau face imposibilă citirea rezultatului
Alte aplanotonometre:
- De contact: tonometrul Perkins, tonometru pneumatic (Tono- Pen) – aceste
instrumete presupun anestezia de contact a corneei și sunt generatoare de
infecții în absența unor metode riguroase de dezinfecție;
- Fără contact: aplanotonometrul cu jet de aer evită sterilizarea instrumentului
și anestezia topică; este util în programe de screening, iar rezultatele oferite
corelează cu măsurtorile efectuate cu aplanotonometrul Goldmann
Tonometria prin indendație
- Tonometrul Schiotz măsoară presiunea intraoculară prin măsurarea deformării corneei
indusă de aplicarea unui piston cu greutate cunoscută( de obicei 5,5g).
- Deformarea corneei determină deplasarea unui indicator de-a lungul unei scale
- Gradul indentării măsurat pe scală este convertit într-un tabel special în mmHg
Tehnică:
- Se instilează anestezic în fundul de sac conjunctival inferior
- Pacientul stă în poziție culcată
- Se stabilește un punct de fixație la 40 cm deasupra ochiului liber, pentru a asigura
imobilitatea globului ocular și o bună expunere a corneei
- Se poziționează perfect tonometrul în centrul corneei(după îndepărtarea pleoapelor)
- Tot timpul măsurării acul indicator trebuie să prezinte oscilații fine
Presiunea intraoculară – valori normale: 10-21mmHg
GONIOSCOPIA

- Reprezintă examinarea biomicroscopică a unghiului camerular, zona esențială


în drenajul umorii apoase
- Ea permite clasificarea glaucoamelor în glaucoame cu unghi deschis și
glaucoame cu unghi închis
- Deasemenea are valoare diagnostică,prognostică și terapeutică în glaucom
- Unghiul camerular nu poate fi vizualizat în mod direct, ci prin intermediul
unei lentile de gonioscopie
- În funcție de tipul de lentilă utilizat, se poate efectua gonioscopie directă( cu
lentila Koeppe) sau gonioscopie indirectă (cu lentila Goldmann sau Zeiss)
Gonioscopia indirectă( cu goniooglinda)
- Se așează pacinetul la biomicroscop
- Se instilează anestezic în fundul de sac conjunctival inferior
- Se plasează 1-2 pic de metilceluloză pe lentila Goldmann
- se aplică lentila pe suprafața corneei
- Umoarea aposă este împinsă spre unghi iar examinatorul apreciază gradul de deschidere
al unghiului camerular(gradul 4 este cel mai deschis iar gradul 0 fiind inchis prin contactul
irido-cornean)
- Imaginea obținută este inverstă(în oglindă) dar nu încrucișată
- Se rotește lentila pentru a putea vizualiza toate cadranele.
Gonioscopia directă( cu gonioprismă)
- Pacientul este așezat pe pat
- Se instilează anestezic in fundul de sac conjunctival inferior
- Examinatorul inseră lentila intre pleoape
- Imaginile obținute sunt directe
- Metoda este cel mai frecvent utilizată în timpul intervențiilor chirurgicale(gomiotomii)