Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Diagnostic
Medicina Generala
Anul II
Grupa V
Cuprins
1. Definitia radiatiilor ionizante (Muntean Ioan - Vlad)
2. Existenta in mediu natural (Neamtu Mihaela - Maria)
3. Clasificarea radiatiilor Ionizante (Musca Ioan - Cristian)
4. Măsurile de protecţie împotriva radiaţiilor ionizante (Mirzoi Ionut)
5. Principii de baza pentru protectia radiologica (Mateescu Anghel - Sergiu)
6. Sindromul acut de iradiere (Martin Anania - Nicoleta)
7. Iradierea cu doze mari a unor segmente corporale ( Lungu Cristina - Margareta)
8. Efecte stocastice (Markos Ana-Maria)
9. Aplicatiile radiatiilor ionizante (Mocan Mihaela)
10. Scintigrafia (Mihaiu Ioana - Patricia)
11. Tipuri de scintigrafii (Macavei Bianca - Maria)
12. Tomografia Computerizata (CT) (Morar Andreea - Maria)
13. Clasificarea reactiilor adverse (Marcu Alin - Petrisor)
14. Radiografia (Maier Anca)
15. Radioscopia (Meianu Andreea)
Definitie
• Radiaţiile ionizante sunt acele radiaţii care au proprietatea
de a ioniza materia cu care interacţionează.
• Radiaţiile ionizante interacţionează cu materia astfel că
transferul de energie apare extrem de rapid (10-17
secunde). Ţinta principală este nucleul ADN.
• Radiaţiile ionizante interacţionează la nivel celular prin:
particule încărcate, interacţiuni electrice. Ca urmare apar
ionizările, apoi modificările fiyico-chimice şi în final
efectele biologice. În momentul interacţiunii dintre
radiaţiile ionizante şi atomii constituenţi ai materiei vii, are
loc un transfer de energie ce determină ionizarea sau
excitarea acestora.
• Mecanismele de acţiune ale radiaţiilor ionizante asupra
materiei sunt:
– Acţiune directă prin afectarea directă a ADN – este un efect
fizicochimic prin care apare ionizarea sau excitarea unei molecule
care antrenează o reorganizare a electronilor, conducând la
susceptibilitatea de ruptură chimică sau distrugere. Ionizarea directă
a atomilor are loc ca urmare a efectului fotoelectric şi a efectului
Compton şi este o caracteristică a radiaţiilor cu transfer linear de
energie mare;
– Acţiune indirectă prin afectarea moleculelor din preajma
AND şi producerea de radicali liberi (radicalii liberi sunt
atomi neutri din punct de vedere electric, cu un număr impar
de electroni, cu reactivitate foarte mare), ca urmare a
radiolizei apei.
(Muntean Ioan-Vlad)
Existenta in mediul natural
• Omul este expus la radiaţii din mai multe surse, atât naturale cât şi artificiale. S-a
calculat că doza medie anuală din surse naturale este de 2,4 mSv, dar există mari
variaţii în funcţie de regiunea de locuit.
• Surse naturale
• Sursele naturale genereaza 85% din expunerea totală a populatiei globului.
• Ele sunt reprezentate de:
– radiaţia extraterestră, reprezentată de radiaţia cosmică prin radionuclizi cosmogenici =
10%, aproximativ 0,4 mSv/an;
– radioactivitatea naturală a solului, prin radionuclizii din seria radioactivă a uraniului (238,
235), thoriului (232), potasiului (40);
– radioactivitatea naturală a aerului, generată de descendenţii de viaţă scurtă ai
radioizotopilor radonului, aproximativ 1,3 mSv/an;
– radioactivitatea naturală a apei, vegetaţiei, alimentelor şi a omului însuşi.
Moduri de expunere la radiatiile ionizante
(Martin Anania-Nicoleta)
Iradierea cu doze mari a unor segmente corporale
Se produce la manipularea gresita a unor surse de radiatii si apar lezari ale pielii (radiodermita acuta),
leziuni oculare, sterilitate.
1. Pielea este unul dintre cele mai mari organe ale corpului nostru si este cea mai importanta bariera
fizica de protectie fata de factorii de risc din mediul inconjurator, ea controland pierderea de lichide si
electroliti si prodejand importriva infectiilor. Cele mai sensibile celule la actinea radiatiilor ionizante sunt
cele din stratul bazal al epidermului.
2. Cristalinul are radiosensibilitate crescuta, coagularea proteinelor de la acest nivel aparand la doze
mai mari de 0.5 Gy. Nu exista mecanisme de refacere a celulelor. Celulele afectate migreaza la polul
posterior producandu-se in prima etapa diverse corpuri opace care scad functionalitatea normala o
ochiului, iar in timp apare cataracta.
3. Celulele germinale ale aparatului reproducator uman sunt puternic radiosensibile. Sterilitatea
temporara cu durata de mai multe saptamani apare la o doza preag de 0.15 Gy pentru barbati si de
aproximativ 5 ori mai inalta pentru femei. Perioada de recuperare este dependenta de doza si dureaza
acativa ani. Sterilitatea permanenta este provocata de o doza minima de 3.5 Gy pentru barbat, respectiv
2.5 Gy pentru femei.
(Lungu Cristina - Margareta)
Efecte stocastice
Apar după lezarea uneia sau mai multor celule care
alcătuiesc ţesuturile/organele corpului uman. Severitatea efectului
este independentă de doză, apar şi la doze foarte mici.
Frecvenţa de apariţie a efectului creşte cu doza, fără a se
demonstra existenţa unui prag de doză. Se datorează
modificărilor celulare de la nivel de ADN şi proliferărilor celulare
maligne. Se clasifică în:
Efecte somatostocastice - cancerul radioindus, efecte
teratogene
Efectele genetice – mutaţii genetice, aberaţii cromozomiale
Efecte somatosticastice:
1. Cancere radioinduse
Cancerul de orice etiologie se definește ca o alterare patologică a sistemelor
de control şi reglare a diviziunii celulare, o multiplicare permanentă şi
anarhică a celulelor. Radiaţiile ionizante pot fii cancerigene fiind puternic
imunosupresoare, pot activa viruşi latenţi endogeni, perturbă chiar şi balanţa
endocrină.
2. Efecte teratogene
Apar în urma iradierii în uter a embrionului/fătului.Perioada maximă de
vulnerabilitate este între a 8 a şi 90 a zi de la fecundare. Doze mari de
iradiere externă pot duce la malformaţii minore/grave până la moartea
embrionului şi avort spontan. Efectele asupra dezvoltării creierului au fost
observate la supravieţuitorii copiilor de la Hiroshima şi Nagasaki, astfel ei
prezentau retardare mentală, scor de inteligenţă redus şi dificultăţi de
învăţare.
Efecte genetice:
1. Aberatiile cromozomiale:
• Se produc prin acţiunea asupra gameţilor cu afectarea materialului ereditar,
provocând alterări cromozomiale.
2. Mutațiile:
• Sunt modificări ale informaţiei genetice, care pot fi letale, viabilitatea
indivizilor purtătoride astfel de gene este redusă şi neletale care produc
număr mare de anomalii genetice la generaţiile următoare. orice doză joasă
primită de ţesutul germinal produce efecte mutagene care se pot suma cu
doze anterioare şi ulterioare. Aceste efecte sunt legate de probabilitatea ca o
celulă germinală purtătoare a mutaţiei să participe efectiv la fecundaţie.
• La prima generaţie efectele genetice produse de radiaţii sunt: reducerea
natalităţii, malformatii congenitale şi ereditare, iar la următoarele generaţii
afectarea fondului genetic al populaţiei, malformaţiile recesive şi diminuarea
capacităţii imunobiologice.
(Markos Ana - Maria)
Scintigrafia
• Examinarea scintigrafică este o metodă de investigaţie modernă ce permite depistarea
numeroaselor afecţiuni care se regăsesc atât la scară structurală cât şi funcţională a organelor
sau sistemului osos, precum şi a unor procese funcţionale.Metoda de examinare scintigrafică este
atraumatică pentru pacient.
• Scintigrafia se bazeaza pe fixarea preferentiala a substantei marcate intr-un organ tinta si in anumite
structuri ale acestuia. Fiind o metoda de explorare clinica, inregistrarea radiatiei emise de izotopul
radioactiv se face la suprafata corpului, in zona de proiectie a organului respectiv. Se obtine astfel o
harta, o imagine bidimensionla, a fixarii izotopului, putandu-se evidentia unele alterari patologice (
formatiuni tumorale) care difera de tesutul sanatos prin gradul de fixare a izotopului.
• Alegerea radiofarmaceuticelor si a izotopilor radioactivi ce se introduc in organism trebuie sa se faca
in asa fel incat fixarea sa fie, pe cat posibil, restransa la organul explorat si eliminarea sa fie cat mai
rapida, deci timpul de injumatatire efectiv sa fie minim.
• In prezent, ca detector de radiatii in scintigrafie se foloseste camera de scintilatie sau gamma-
camera. Camera de scintilatie transforma radiatia gama in radiatie vizibila si apoi in semnal electric,
ulterior acesta e prelucrat si transferat pe un suport, hartie ori film fotografic. Elementele componente
sunt: colimatorul, cristalul de scintilatie, fotomultiplicatorul si analizatorul de impulsuri.
(Mihaiu Ioana-Patricia)
Scintigrafia oaselor
• Este o investigaţie imagistică ce are drept scop identificarea
de zone anormale (patologice) la nivelul întregului sistem
osos al organismului.
• Se administrează o substanţă radioactivă, care se fixează în
diferite grade de intensitate la nivelul la care există o leziune
osoasă. Hiperfixarea acestui trasor (deşi poate avea şi alte cauze)
indică frecvent o posibilă zonă de malignitate. De aceea,
scintigrafia oaselor este indicată mai ales în cazul în care
se suspecteaza leziuni osoase multiple (metastaze). După
injectarea trasorului, radiaţia emisă de corp este captată cu o
cameră gamma. Locurile cu metabolism mai activ captează mai
mult trasor şi apar ca “zone calde” de hiperfixare (regiuni cu
activitate tumorală, sau, mai rar, cu alte afecţiuni - artroze).
• Scintigrafia renala
Tehnică a medicinei nucleare, prin furnizarea de
informaţii cu caracter funcţional pentru fiecare rinichi în parte,
joacă un rol important în diagnosticarea şi monitorizarea
terapeutică a multor afecţiuni renale.
Imaginile scintigrafice sunt realizate după administrarea
intravenoasă (i.v.) a unui radiofarmaceutic specific, obţinând,
pe primele secvenţe, informaţii legate de perfuzia renală,
apoi, pe secvenţele ulterioare, evaluându-se funcţia renală.
Se utilizează fie radiotrasori care se elimină prin filtrare
glomerulară, prin excreţie tubulară, fie radiotrasori care se
leagă de proteinele tubulare, oferind informaţii despre
morfologia renală.
Principalele indicaţii ale scintigrafiei renale sunt:
• Evaluarea uropatiilor/nefropatiilor obstructive, diagnosticul
diferenţial al hidronefrozelor obstructive/nonobstructive şi
monitorizarea eficienţei terapeutice;
• Evaluare pre şi posttransplant renal;
• Aprecierea funcţiei renale la pacienţii cu insuficienţă renală;
• Evaluarea malformaţiilor congenitale;
• Evaluarea infecţiilor renale (pielonefrite acute, cronice), necroze
tubular acute şi monitorizarea evoluţiei acestora. La copii,
această tehnică este utilă deoarece, cu o doză minimă de iradiere
(cantitatea de radiotrasor utilizată se calculează pe kg/corp),
poate pune în evidenţă prezenţa unui reflux vezico-ureteral, poate
stabili locul unei stricturi ureterale, cauză a unei hidronefroze la
nou-născut şi sugar.
Scintigrafia mamara
• Scintimamografia este o tehnică simplă, puţin iradiantă, ce
implică administrarea unui radiotrasor cu tropism pentru
celulele neoplazice şi vizualizarea acumulării acestora la nivel
tumoral cu ajutorul gamma camerei.
• Prin acumularea specifica a radiotrasorilor în ţesutul tumoral
malign viabil, relativ bine vascularizat, acestia pot realiza un
diagnostic diferenţial între tumori maligne versus tumori
benigne.
• Aceasta tehnica este importanta pentru ca ajuta la
diagnosticarea cancerului la pacientele tinere in cazul carora s-
a demonstrate ca mamografia, una dintre cele mai eficiente
metode de diagnostic, nu a avut rezultatele asteptate.
(Macavei Bianca-Maria)
Tomografia Computerizata (CT)
• O tomografie computerizată (TC) reprezintă o metodă de diagnostic imagistic ce folosește razele X pentru a realiza
imagini detaliate ale structurilor corpului.
• Planul de secțiune este pentru majoritatea structurilor investigate cel transversal sau axial. Pentru fiecare secțiune
tubul de raze X se rotește în jurul bolnavului, având pe partea opusă detectorii al căror rol este de a recepta energia
fotonică ce a traversat corpul uman si de a o transforma în energie luminoasă, pe care ulterior o fotodioda o
transformă in semnale electrice. Aceste semnale sunt apoi digitalizate si transmise unui procesor de imagini, ce
reconstruiește imaginea pe baza unui numar mare de măsuratori. Aparatele noi au sisteme informatice mai rapide
care pot procesa nu numai sectiunile transversale individuale, dar si pe cele în continuă schimbare. Acestea sunt
numite aparate CT spirală. Sistemele lor informatice integrează datele secțiunilor transversale individuale în mișcare
pentru a genera informații volumetrice tridimensionale (o imagine 3-D a corpului), vizibile din mai multe perspective
diferite. Acest tip de achiziție a datelor necesită o putere de procesare enormă, deoarece datele sosesc într-un flux
continuu si trebuie să fie procesate în timp real.
• Principiile pe care îşi bazează funcţionarea sunt, ca şi în cazul radiografiei tradiţionale:
• - măsurarea gradului de atenuare a radiaţiei electromagnetice care străbate corpul pacientului,
• - reconstrucţia imaginii obiectului investigat folosindu-se diversele proiecţii obţinute ale secţiunilor transversale ale
acestuia. Acest lucru se realizează prin rotirea unui fascicul subţire, în evantai, de raze X, de jur împrejurul
pacientului şi în continuare, prin măsurarea intensităţii acestuia de partea cealaltă a corpului pacientului cu ajutorul
unui număr foarte mare de detectoare.
• Părţile componente ale computerului tomograf sunt :tunelul,detectoarele de radiaţie X, masa mobilă pe care este
aşezat pacientul,sursa de raze X, monitorul, computerul ,cât şi aparatura aferentă stocării imaginilor. Cele mai
moderne tomografe computerizate permit scanarea continuă, concomitent cu deplasarea mesei cu pacientul şi
obţinerea mai rapidă şi la o calitate foarte bună a imaginilor cu ajutorul mai multor coroane de detectori.
Imaginile obţinute în cazul unei anumite orientări a fasciculului poartă numele de proiecţie.
• Utilizăm tomografia computerizată pentru a investiga diferite părti ale corpului precum pieptul, abdomenul,
pelvisul sau membrele. Se pot realiza imagini ale organelor, ale vaselor sanguine, oaselor si coloanei
vertebrale. În timpul scanării se poate folosi si fluoroscopia, metodă ce utilizează un fascicul stabil de raze X,
pentru a vizualiza motilitatea si aspectul diferitelor părți ale organismului.
Pregatirea pentru tomografia computerizata
• Înainte de efectuarea tomografiei computerizate, medicul trebuie să știe următoarele:
-dacă femeia este însărcinată,
-daca femeia alăptează: în acest caz trebuie sfatuită să apeleze la alimentația artificială (să folosească
un preparat de lapte) pentru 1 sau 2 zile după folosirea substantei de contrast necesară efectuarii tomografiei,
-dacă pacientul este alergic la vreun medicament, inclusiv la substanța de contrast,
-dacă are vreo afecțiune cardiacă, precum insuficientă cardiacă,
-dacă are diabet zaharat si dacă folosește metforminul ca medicament hipoglicemiant,
-dacă are sau a avut vreo afecțiune renală,
-dacă are astm bronșic,
-dacă are probleme cu glanda tiroidă,
-dacă are mielom multiplu,
-dacă a facut vreo radiografie în care s-a folosit bariul sau dacă i s-a administrat tratament ce contine
bismut in ultimele 4 zile; bariul si bismutul sunt vizibile pe radiografii și fac dificila interpretarea tomografiei
computerizate,
-dacă pacientul este claustrofobic (devine nervos în spații înguste); în acest caz, pacientul va trebui
sedat.
(Maier Anca)
Radioscopia
Radioscopia este metoda radiologica cea mai simpla, rapida si ieftina.
Ea consta în examinarea la ecranul aparatului Roentgen a imaginilor
pe care le formeaza fascicolul de raze X dupa ce a traversat o
anumita regiune anatomica si se bazeaza pe urmatoarele proprietati
ale razelor X: propagare în linie dreapta, penetrabilitate, absorbtie
inegala si fluorescenta.
Radioscopia ne furnizeaza date importante asupra aspectului
morfologic (de ansamblu, raporturile, mobilitatea, punctele dureroase
ale organelor) si functional, disociaza imaginile.
Radioscopia trebuie efectuata sistematic dupa un anumit plan
începând cu examenul de ansamblu, continuând cu examenul pe
regiuni, succesiv si simetric în diferite incidente. Ea trebuie sa aiba o
durata scurta pentru a iradia cât mai putin bolnavul si examinatorul.
• AVANTAJELE RADIOSCOPIEI: este o metoda ieftină, permite examinarea
pacientului în mai multe incidenţe
• DEZAVANTAJELE RADIOSCOPIEI: nu identifică leziunile mici (sub 5-6 mm), nu se
obţine un document pentru controlul ulterior şi iradiază mult atât pacientul cât si
examinatorul.
• Progresele realizate în domeniul electronicii au dus la cresterea calitatii acestei
metode de examinare atât prin aportul informational cât si printr-o serie de alte
avantaje:
– reduce doza de radiatii cu aproape 50%, asigurând protectia ideala a bolnavului si medicului
– măreşte gradul de luminozitate a ecranului de 3.000 pâna la 6.000 ori faţă de radioscopia
obişnuită
– evidenţiază leziuni mici
– imaginea poate fi transmisă la distanţă de ecran pe aparate de televiziune aflate în alte
încaperi
– imaginea poate fi înregistrata pe film radiografic sau banda magnetică cu posibilitatea redării
ei ulterioare
(Meianu Andreea)