Anatomie
Vezicula biliară şi canalul cistic fac parte din căile biliare extrahepatice şi formează
un diverticul al căii biliare principale (CBP) sau al hepatocoledocului constituind calea
biliară accesorie.
Canalul hepatic drept şi eventualele canale aşa-zise accesorii (lateral drept sau
paramedian) pot fi lezate în cursul colecistectomiei datorităacestor rapoarte.
Canalul cistic leagă vezicula biliarăde CBP marcând limita dintre canalul hepatic
comun şi coledoc. Are lungime variabilăde 1-4 cm (în 20% din cazuri este sub 2
cm, iar în 25% peste 5 cm), calibru inegal şi este dirijat oblic în jos şi spre stânga.
Formează împreună cu ductul hepatic şi cu faţa inferioarăa ficatului triunghiul
bilio-cistic al lui Budde sau Calot, în care se găseşte arcada cistică.
Anatomie
• În afara variantelor biliare, se întâlnesc variante ale venei porte şi ale arterei
hepatice, care modificăraporturile în pediculul hepatic. Vena portăse găseşte, de
regulă, pe planul posterior al pediculului. Excepţional, o venă portă preduodenală
poate să treacă anterior de CBP.
• Embriologic, există trei artere hepatice – una stângădin artera coronară, una
mijlocie din trunchiul celiac şi una dreaptădin artera mezentericăsuperioară. În 30%
din cazuri aceste anomalii pot persista în diverse variante.
Anatomie
În 75% din cazuri artera cisticăeste unică şi se formeazădin ramul drept al arterei
hepatice, întriunghiul Calot.
Nu existăo venă cistică, returul venos realizându-se prin vene mici, multiple, care
pătrund în ficat prin patul vezicular.
Bila este condusă până în duoden, printr-un sistem de canale care formează
căile biliare :
căile biliare intrahepatice
căile biliare extrahepatice
Căile biliare extrahepatice cuprind un 1.canal principal şi un 2. aparat diverticular
2.Aparatul diverticular e
constituit din vezica biliară si
ductul cistic
Căile biliare
extrahepatice sunt
situate sub ficat, în etajul
supramezocolic al
abdomenului.
(epigastrul) Colecistul şi
ductul cistic sunt situate
la dreapta liniei mediane
şi sunt mai superficiale;
hepato-coledocul este
median dar profund.
Regiunea căilor biliare
înainte, cu porţiunea
superioară a duodenului;
între duoden şi coledoc
coboară artera
gastroduodenală.
înapoi - repauzează pe
fascia de coalescenţă
retroduodenopancreatică
Treitz şi prin intermediul ei
răspunde orificiului omental
Posterior - vena portă
La stânga (medial) -
artera hepatică
Portiunea retropancreatică
anterior, cu capul
pancreasului
posterior este acoperit
de fascia Treitz şi prin
intermediul ei vine în
raport cu vena cavă
inferioară şi vena renală
dreaptă
arcadele vasculare
pancreaticoduodenale
Porţiunea intraparietală
perforează împreună cu
ductul pancreatic peretele
medial al porţiunii descendente
a duodenului
Străbate tunica musculară,
apoi submucoasa, ridică
mucoasa sub forma plicei
longitudinale a duodenului şi se
deschide în ampula
hepatopancreatică
DUCTUL CISTIC
este un rezervor
anexat căilor de excreţie
a bilei, în care aceasta se
acumulează în intervalul
dintre prânzuri
Ea este situată în fosa
vezicii biliare de pe faţa
viscerală a ficatului.
are o lungime de
aproximativ 10 cm şi o
lărgime de 4 cm
Capacitatea e de 50-
60 cmc.
Anatomie
• Drenajul limfatic este dublu: o parte se varsăîn limfaticele ficatului prin patul
vezicular, altăparte se îndreaptăspre limfonodulii Mascagni şi ai pediculului hepatic.
• Peretele vezicular este constituit din trei straturi: unul mucos cilindric, cu cripte
glandulare, unul muscular cu fibre netede longitudinale (fibrele circulare
realizeazăsfincterul Lutkens) şi unul seros.
Anatomie
• Anomaliile canalului cistic sunt anomalii de număr (absenţa canalului cistic, canal
cistic dublu, cu diverse abuşări), anomalii de traiect şi lungime.
Zonarea metabolismului hepatic la nivelul lobulului:
Hepatocite periportale (la exteriorul lobulului)
= bine oxigenate si
aprovizionate cu metaboliti:
metabolismul oxidativ si
gluconeogeneza
Hepatocite perivenoase -
in vecinatatea venei
centrolobulare: glicoliza si
producerea de corpi
cetonici
Sinusoide:
= capilare cu endoteliu discontinuu ce permit schimburi de
substante intre hepatocite si sange
- dreneaza sangele din venule hepatice in vena centrala
si de aici in vena cava inferioara
Reprezentarea sinusoidelor hepatice
Compozitia bilei:
Saruri biliare (~1/2 din substanta uscata)
Bilirubina (rezultata din degradarea Hb)
Colesterol (endogen si exogen)
Electroliti si apa, IgA
Lecitina etc.
Compozitia bilei
Sarurile biliare
Sunt sintetizate de
hepatocite din colesterol
Acizii biliari primari:
acid colic si
chenodeoxicolic
- eliberati in bila
conjugati cu glicina sau
taurina
Faciliteaza absorbtia AG
monogliceridelor
colesterolului si
vitaminelor liposolubile prin formarea micelelor
- excesul de colesterol
- unele medicamente
! In lipsa sarurilor biliare se pierd prin fecale peste 40% din lipide
Circulatia entero-hepatica a bilei
Durerea biliarã
• cu debut şi evoluţia insidioasã, cu caracter de jenã în
hipocondrul drept, sunt ritmate de alimentaţie (prânz
colecistochinetic), pot iradia în epigastru omoplatul
drept şi insoţesc de obicei dischineziile biliare.
• cu debut acut, paroxistic caracterizând colica biliarã.
• Colica biliarã reprezintã cea mai caracteristicã
manifestare a suferinţelor biliare de tip litiazic (litiaza
vezicularã, litiaza coledocianã, şi mai rar în
suferinţele dischinetice de tip hiperton).
Caracterele semiologice ale durerii
biliare
Circumstanţe de apariţie
• factori favorizanţi:
• modificãri morfofuncţionale ale arborelui biliar
• vagotonia: colicile survin frecvent în timpul nopţii, între orele 22-04.
• factori declanşatori:
• stressurile negative
• abuzuri alimentare: mese bogate în colecistochinetice
• eforturi fizice, trepidaţii
• Premenstrual
Semne prodromale
• Apar uneori semne prodromale, colica fiind precedatã de: greţuri, balonãri,
sensibilitate în hipocondrul drept.
Caracterele semiologice ale
durerii biliare
Localizarea durerii
• In hipocondrul drept corespunzãtor punctului cistic şi mai rar în
epigastru sau alte localizãri atipice (hipocondru stg., regiune
lombarã).
Iradierea durerii biliare
• caracteristica: De la nivel anterior (rebordul costal drept =
localizare iniţialã) iradiazã posterior şi ascendent, spre
regiunea interscapulovertebralã, umãrul drept, partea dreaptã
a bazei gâtului (punctele frenice).
• alte iradieri - în epigastru sugereazã inclavarea calculului în
cistic
• în barã sugereazã asocierea unei pancreatite
Caracterele semiologice ale durerii
biliare
Caracterul durerii
• Tensiune, ruptura, sfâşiere.
Intensitatea durerii
• Nu este constantã pe tot parcursul colicii: creşte în intensitate progresiv,
atingând un punct paroxistic, dupã care se menţine în platou o perioadã
variabilã de timp (ore, zile), dupã care dispare (dupã antispastice sau
spontan). Colica biliarã are un caracter repetitiv, la intervale variabile de
timp. Colica biliarã poate acompania tabloul clinic al unor complicaţii uneori
severe (icter mecanic, hidrops vezicular, angiocolita, pancreatita acutã,
ileus vezicular, coleperitoneu).
Circumstanţe de ameliorare (dispariţie)
• administrarea de antispastice
• aplicarea de cãldurã localã
Caracterele semiologice ale durerii
biliare
Simptome de acompaniament
• agitaţie psihomotorie, bolnavii negãsindu-şi nici o poziţie antalgicã
• frisoane, febra (39-40C) semnificã complicaţii de tip infecţios (colecistita
acutã, angiocolita)
• astenie, transpiraţii
• greţuri, vãrsãturi cu conţinut alimentar şi bilios care nu liniştesc bolnavul
• meteorism abdominal prin ileus paralitic în formele violente
• icterul
• manifestãri extradigestive:
• tulburãri neuropsihice: cefalee cu caracter migrenoid, vertij, insomnie
• tulburãri respiratorii: dispnee, sughiţ, tuse biliarã (iritativã)
• tulburãri cardio-circulatorii: angor intricat, palpitaţii, colaps vascular în
formele violente cu caracter subintrant.
Examenul clinic general
-Stare generalã influenţatã în: colica biliarã sau complicaţii ale litiazei biliare:
angiocolita, pancreatita acutã, coleperitoneu.
-Atitudine - agitaţie psihomotorie, imposibilitatea gãsirii unei poziţii antalgice în
colica biliarã.
-Stare de nutriţie
• prevalenţa excesului ponderal (obezitate) ce favorizeazã apariţia litiazei
biliare
• rar poate apãrea scãderea ponderalã consecutivã unor complicaţii:
angiocolite, hepatite cronice, neoplasm al veziculei biliare.
-Faciesul
• xantelasme (depuneri de grãsimi la nivelul pleoapelor sau periorbitar) în
colecistopatiile ce evolueazã cu colestaza, litiaza coledocianã, oddite
sclerozante,
• "masca biliarã“-pseudocloasma : hiperpigmentaţie brun-cenuşie
periorbitarã, şa nivelul pomeţilor şi bărbiei la femeile cu suferinţe biliare.
Examenul tegumentar
• Anterioare
- punctul cistic este sensibil la palparea moderatã în colica
biliarã, colecistita acutã litiazicã
- punctul epigastric sensibil în colica biliarã
- zona pancreatico-duodenalã sensibilã în litiaza coledocianã
- punctul frenic drept situat între cele 2 inserţii inferioare ale
sternocleidomasteidianului drept.
• Posterioare
- punctul scapular situat la vârful omoplatului drept
- punctele spinoase, la nivelul epifizelor spinoase ale vertebrelor
VIII, IX, X, XI dorsale.
Puncte dureroase anterioare
1
2
3
Manevre algogene
manevra Murphy
• Pacientul se aflã în decubit dorsal cu genunchii flectaţi,
mâinile pe lângã corp, abdomenul relaxat;
• Examinatorul plasat în dreapta pacientului, vârfurile
degetelor plasate la rebordul costal în dreptul punctului
cistic.
• Pacientul este invitat sã execute un inspir profund, timp
în care degetele examinatorului se insinueazã sub
rebordul costal exercitând o presiune în sens dorsal şi
proximal.
• Colecistul este prins astfel între degetele palpatorii şi
presiunea transmisã ficatului de disfragm în timpul
inspirului.
• Dacã vezicula biliarã este în suferinţã durerea va creşte
în timpul acestei manevre (durerea vie sau blocarea
respiraţiei)
Manevra Murphy
Palparea profundã
Indicaţii:
• colecistita acută,
• colecistita cronicălitiazică,
• litiaza vezicularăasimptomaticăla bolnavii cu anemie drepanocitară,
• litiaza vezicularăasimptomaticăcu calculi peste 2 cm,
• litiaza vezicularăasimptomaticăla copil,
• vezicula nefuncţională,
• vezicula calcară şi vezicula de porţelan,
• vezicula biliarătumorală,
• traumatisme şi leziuni iatrogene ale veziculei biliare sau ale CBP.
ANESTEZIE
VARIANTE TEHNICE
Calea de abord poate fi diferită:
Inciziile oblice – incizia subcostală Kocher, care oferăo luminămai bună, este
folosită in urgenţă, la gravide, în chirurgia biliarăiterativă, la persoanele obeze,
cu unghi
costal deschis, cu distanţă xifo-ombilicală mică.
Alte incizii sunt inciziile orizontale Sprengel (mai estetice), inciziile angulare
de tip Rio Branco sau Mallet-Guy, incizii în S alungit.
Cazurile dificile impun unele modificări ale tehnicii:
Se acordăo atenţie deosebită identificării arterei cistice care, adesea, este confundată
cu ramul drept al arterei hepatice, atras prin procesul de sclerozăspre peretele vezicular.
Colecistectomia la bolnavii cu ciroză
Cunoscând riscurile la care este expus pacientul cirotic prin laparotomie, indicaţia
colecistectomiei trebuie reevaluată.
Este contraindicată colecistectomia pentru colecistopatii nelitiazice la la bolnavii
cirotici. Intervenţia este mult mai dificilăla bolnavul cirotic, mai ales în ciroza atrofică,
datorită poziţiei înalte a ficatului şi sângerării abundente.
La închiderea patului vezicular nu se trec firele prin parenchimul bolnav.
Chiar dacă nu sunt frecvente, sunt foarte grave deoarece intervenţia se practică într-o
zonă cu elemente anatomice importante (CBP, artera hepatică, vena portă).
Ele apar în cazurile dificile, dar şi în cazurile simple şi sunt dependente de experienţa
chirurgului, de o explorare incorectă, abord şi lumină necorespunzătoare şi de
remanierile anatomice dobândite, ale regiunii.
• ligatura lateralăa CBP, tracţionată pe canalul cistic, care realizează un con ce poate
fi interceptat prin ligatură;
• plagă lateralăa canalului hepatic în cursul disecţiei canalului cistic, în cazul unui
canal cistic lung, care merge „în ţeavăde puşcă” cu CBP sau care încrucişează
canalul hepatic pentru a se insera pe marginea stângă;
* leziunea canalului hepatic sau a ramurilor sale de origine, care poate apare atunci
când se aplică orbeşte o pensă de hemostază în caz de hemoragie din artera cistică;
• leziunea unui canal biliar aberant care se deschide în colecist în patul său hepatic
sau a unui canal sectorial drept anormal care sedeschide în hepatic sau în coledoc;
Leziunile vasculare ţin de variantele arterei cistice, hepatice şi a venei porte. Sunt
leziuni grave care reclamă clamparea pediculului hepatic, câmp operator uscat,
identificarea leziunii, ligaturăsau sutură.
INCIDENTE ŞI ACCIDENTE INTRAOPERATORII
Alte leziuni:
• plăgi ale ficatului, care pot apare în cursul eliberării aderenţelor, decapsulări, leziuni
de valvă, care pot antrena o sângerare supărătoare care se opreşte dupămeşaj,
aplicare de Gelaspon sau TachoComb; în caz de ciroză, sângerarea poate fi
persistentă;
• leziuni ale duodenului sau colonului, participante la blocul aderenţial, trebuie
recunoscute şi reparate imediat; sunt inevitabile în caz de fistule colecisto-duodenale
sau colecisto-colice;
• deschiderea colecistului purulent impune lavaj, drenaj, antibioterapie.
Colecistectomia laparoscopica
Indicaţii
Colecistectomia laparoscopică este indicată în litiaza veziculară simptomatică,
colesteroloza veziculară, polipii veziculari şi chiar în colecistita acută în primele 3 zile de
la debut. Pacientul ideal este cel cu litiază veziculară simptomatică necomplicată, cu
pereţii veziculari supli la examenul ecografic şi CBP liberă şi nedilatată.
Colecistectomia laparoscopică profilactică este indicată de endocrinologi la pacienţii
cu acromegalie în tratament cu somatostatin toată viaţa.
Colecistectomia laparoscopica
Contraindicaţii
Colecistectomia bipolară