Sunteți pe pagina 1din 17

Identificarea medico-legală după

amprenta dentară
Prof.Dr.Diana Bulgaru-Iliescu
Materialul pe care se lucrează:
- Fragm de cadavru,
Noţiuni introductive - Schelet întreg/oase disparate
- Maxilar cu dinţi în alveole/dinţi izolaţi
- Urme de muşcătură
- Documente medicale

 Identificarea unei persoane reprezintă un imperativ al tuturor societăţilor civilizate


 Identificarea → activitate de comparare între o serie de caractere biologice şi cele stabilite prin
examinarea diverselor elemente avute la dispoziţie sau între aceste caracteristice şi urmele găsite la
faţa locului
metode de identif nedentară
 Metodele de identificare
metode de identif dentară

 Identif dentară → comparaţia resturilor dentare cu înregistrările ante-/post-mortem (Rx, ortopantomografii)

→ face obiectul de studiu al odontologiei legale (forensice)


→ metodă superioară => rezistenţei dinţilor şi a lucrărilor protetice faţă de acţiunea fact fizici,
mecanici, chimici, tanatologici
 Anatomia gurii – importantă pentru ştiinţa medico-legală:
1) dintele este alcătuit din smalţ – cea mai dură subst produsă de corp, supravieţ celor mai
severe condiţii
2) dintele – sg parte din scheletul uman ce intră în contact direct cu mediul înconjurător
3) întreaga structură dentară – utiliizată în identificarea medico-legală a pers decedate
4) dinţii persoanelor variază ca număr, mărime, poziţie → nu vor exista doi oameni cu
dentiţie/lucrări dentare la fel

Un singur dinte conţine multiple


informaţii:
- genetice, vârstă,
- dietă, mod de viaţă, cultură
- mediul de trai
 În România, odonto-stomatologia s-a dezvoltat la începutul sec al XX-lea
 Concepută de prof Mina Minovici – supraspecializare în medicina legală – Medicina
legală aplicată la arta dentară (1930)
 În Europa, primele identificări odontologice → recunoaşterea soţiei lui Nero după dinţii anteriori decoloraţi
→ recunoaşterea cadavrului desfigurat al lui Charles Îndrăzneţul după
lipsa unui incisiv inferior

 Prima participare a unui stomatolog la identif victimelor – 1878 – incendiul Operei din Viena
→ 1897, incendiul bazarului Charite din Paris
 În prezent – Societatea internaţională de odonto-stomatologie forensică, Asociaţia internaţională a
ştiinţelor forensice, Societatea australiană de odontologie forensică, Asociaţia britanică de
odontologie forensică, Societatea odontologică forensică pentru drepturile umane
Metodele aplicate în
identificarea buco-dentară

1. Identificarea biologică
2. Identificarea histologică
3. Identificarea morfologică
4. Identificarea exploratorie
5. Identificarea metodologică
6. Identificarea resconsitutivă şi comparativă
1. Identificarea biologică

 Recunoaşterea speciei pe baza examinării unor fragmente tisulare (resturi dentare)


 În dentină şi pulpa dentară se pun în evidenţă grupele eritrocitare (ABO)
2. Identificarea histologică

 Urmăreşte identificarea speciei cât şi a eventualelor tulburări metabolice individuale


 ex histologic al dentinei umane - descoperă un nr de tubuli dentinari (permite comparaţia
organului dentar uman)

Microsc electronică cu baleiaj – evidenţierea cristalelor de email


Microsc optică – evidenţiază pe email striurile lui Retzius (au aceeaşi configuraţie pt toţi dinţii)
Microsc cu lumină polarizată – recunoaşterea benzilor Hunter-Schreger (variază în funcţie de gr de
mineralizare)

Microsc cu fluorescenţă – utilizează tetraciclina pt a marca ritmul de mineralizare al dentinei


- Cheiloscopia
- Identf morfol
3. Identificarea morfologică dentară
- Uzura dentară
- Bolta palatină

Identificarea morfologică dentară


→ 2-3 dinţi – simulare grafică => grup dentar de referinţă
→ maxilare cu alveole goale + dinţi izolaţi – aşezarea fiecărui dinte în alveola sa => obţ de amprente

În Raportul de expertiză se consemnează:


- apelul dinților – fol codifi internațională (rec de F.D.I)
- la dinții existenți: 1) particularitățile anatomice
2) anomalii existente
3) anomalii complexe datorate unor boli (triada Hutchinson – incisivii sup groși cu diastemă între
ei, convergenți, prez la marg liberă o adâncitură de fomă semilunară)

4) stabilirea speciei – anatomia comparată (dim dinților, axul corono-radicular, mod de


creștere, form dentară, dinți înlocuiți/reimplantați)

5) structura feței ocluzale – variații ale nr de cuspizi ale primului molar sup – rasa umană
6) aplicarea unor metode antropometrice – stab indicelui dentar
7) amprente – alginat/siliconii => mulaje pentru o evaluarea mai în detaliu
4. Identificarea exploratorie

 Explorări radiologice simple, specifice – măsurători radioantropometrice


 Maxilarele, dinții, craniile, etc – sunt fotografiate
Rgf dentare – în incidență endobucală, precum și în incidență extraorală
- std de evoluție al dintelui, lungimea și lărgirea rădăcinii, dim camerelor pulpare
- dinți avulsionați, agenezie dentară, dinți incluși

Alte tehnici specifice


- stereoradiografia - vizualiz în relief a dinților și maxilarului, evidenț urme traumatice/poz
dentară
- radiografia polaroidă – identif indicială comparativă – fol în urgențe
- radiografia cavităților pneumatice – caracterele anatomice ale cav nazale specifice
- teleradiografia – măsurări cefalometrice
- clișee ocuzale – dinți ectopici, incluși, fracturi dentare/osoase
- radiografie cu grile – utiliz analizori sectoriali, analizori de deplasare și analizor maxilar
Marcajul – propus de
Humber și Wissestein, 1931

5. Identificarea metodologică I-ul marcaj – perforator


special pt fiecare stomat

 Studierea unor parametri => măsurarea oaselor capului, dinților, cavit pneumatice, particularități
 Recunoașterea unor tratam efec de stomatolog – indici semnificativi terapeutici
 Depistarea unor marcaje în lucrările dentare – în scop de identif a victimei
* literat de specialit și practica medicală:
a) pt proteze – se include, în rezină, fie o bandă de nichel crom perforată, fie o bandă de
hârtie, de nylon scrise cu tuș de China; protezele adjuncte din metal sunt finisate prin frezare/gravură în
modelul în ceară
b) pt restaurări odontologice – procedeul lui Samis fol o placă de Al pe care se înscriu
datele de cod care este introdusă în cavit dintelui și vizualiz rgf dat unei tije de oțel

Tratamentele aplicate bolnavilor de către stomatologi constituie informații valoroase în identificare


6. Identificarea reconstitutivă și comparativă

Identificarea comparativă
 Marca mușcată – termen ce se referă atât la leziunile ce se găsesc pe corpul uman cât și la
urme ale dinților umani pe alimente/div materiale
- Pe corpul uman se găsesc mărci mușcate atât la pers vie (agresiuni interumane, cu caract sexual,
simulări) cât și la cadavru (crime cu carac sexual, agresiuni)
- Din pct de vedere morfologic, marca mușcată – modfi locale, cu păstr integrității tegumentare/
sub f de leziuni cu întrerup integrității tisulare
- Pe supraf plană de țesut, marca mușcată poate fi reprez de:
→ mici zone eritematoase ce dispar după câteva min/ore
→ leziuni contuze: echimoze, supraf excoriate (alunecarea pe supraf pielii a
marg incizale a dinților anteriori), excoriații liniare (incisivii), striviri de țesut moi și dilacerări
- Pe segm de corp proeminent, dinții pot determina:
→ amputarea unui segm terminal din lobul urechii, vârful nasului/falangă
terminală
→ plăgi în lambou/smulgeri de țesut
Gravitatea şi aspectul leziunii depind de:
→ caracteristicile dinţilor (anatomice şi lezionale);
→ mecanismul şi forţa de muşcare;
→ rezistenţa, vascularizaţia şi elasticitatea structurilor asupra cărora au acţionat dinţii.
Examinarea mărcii muşcate – prima exigenţă – examinarea şi recoltarea de probe cât mai aproape de
momentul agresiunii:
1. ştergerea ariei din jurul plăgii muşcate cu un rulou de tifon înmuiat în apă distilată → plasat într-un tub steril
(det Ag şi ADN)

2. studierea orientării şi a configuraţiei mărcii muşcate → orig animală/umană


3. fotografierea mărcii muşcate
4. amprentele muşcăturii se iau la locul crimei/catastrofei
5. datele obţinute din examinarea mărcii muşcate şi amprentei – identif comparativă + reconstitutivă
6. păstrarea mărcii muşcate depinde de materialul în care se găsesc imprimate urmele de dinţi (brânza,mărul
pot fi sigilate într-un container ermetic şi puse la refrigerator)
Comparaţia se face între fotografia la scară reală a urmei de muşcătură cu fotografia mulajului în gips a
suspectului (când suspectul lipseşte → identif reconstitutivă după marca muşcată)

Datele acumulate:
- data la care s-a produs marca
- Fotografii intraorale şi
extraorale, deschid max O marcă muşcată se poate reconstitui:
- Ex extraoral asupra struct - După forma arcului dentar
osului + muşchilor - Dacă a fost produsă de max sup/inf/ambele
- Ex intraoral (salivă, limbă)
- Dacă agresorul este copil/adult, după
- Modelul muşcăturii
- Amprente a ambelor arcade lărgimea arcului dentar şi dimens dinţilor;
- Mulajul în gips a amprentei - Dacă agresorul este bărbat/femeie;
Mulajul dentar al suspectului se
suspectului - După nr şi denumirea dinţilor care au
montează pe articulator şi se descriu:
- Probă de salivă pt ex ADN acţionat,dist dintre ei; - Forma arcadelor;
- Grupul sanguin, amprenta genetică; - Rel dintre max sup şi cel inf
- Particularităţi ale dinţilor - Dinţii existenţi, distanţa dintre
aceştia;
- Anomalii de poziţie;
- Dinţi supranumerari;
- Dinţi lipsă;
- Diam mezio distale ale dinţilor;
- Fracturi, etc.
Identificarea reconstitutivă

a. Determinarea speciei
- Diferenţele de specie sunt evidente pe dinţii întregi şi nu pe fragmente dentare
- Ex macroscopic – evidenţ striurile de pe supraf emailului
- emailul uman se diferenţ în email intern şi de suprafaţă
- Microscopia electronică cu baleiaj – măsurarea diam dif pt cristalele ce formează emailul
matur, cel lacteal şi emailul dintelui ce nu a erupt
- Microradiografia dentară – diferenţiază gradul de mineralizare a emailului în cele 3
perioade de evoluţie
b. Aprecierea rasei
- microdonţi
- Clasif Marquer – popul globului în - mezodonţi
- megadonţi

- Calcularea indicelui cranio-dentar (Flower)


indice Flower= (lung premolarilor+lung molarilor/dist basion-nasion)x100
pt arcada sup: IF 42-42 (microdonţi); IF 44-45 (megadonţi); IF > 60 (hipermegadonţi)
pt arcada inf: IF 45 (microdonţi); IF 45-47,9 (macrodonţi); IF >48 (megadonţi)
c. Determinarea sexului

Femeie Bărbat

Incisvii centrali > incisivii laterali Incisivii centrali şi caninii au val


Incisivii centrali > caninii egale
Dif între dim MZ a incisiv lateral Dif între dim MZ a incisiv lateral
inferior şi canin - nesemnificativă inferior şi canin - mare

- d.p.d.v al compoziţiei minerale, caninul – dintele de referinţă (barbat Ca şi Mg ↑,


femeie P ↑
Concluzii

 Orice caracteristică a scheletului uman documentată în ante-mortem – utilă în identif pozitivă


 Rgf sinusurilor craniene (frontale) sunt utilizate cu succes în obţinerea identif pozitive
 Odontologia forensică – studiul dentiţiei în cazurile de identificare m-l
 Identificarea resturilor dentare necesită comparaţie cu înregistrările efectuate ante-mortem
(documente medicale, rgf, fotografii) cu dentiţia victimei