LOGO

Mecanisme de apărare
la stresul
posttraumatic.
Universitatea Pedagogica de Stat ,,Ion Creanga’’
Activitatea psihoeducationala de consiliere si psihoterapie a
psiholugului practic
Vlas Irina
 Sintagma “apărare psihică” a fost utilizată pentru prima dată de către
psihanalistul Sigmund Freud într-o lucrare din 1894 intitulată
“Psihoneurozele de apărare”.

 Până în 1926, când a elaborat lucrarea “Inhibiţii, simptome şi anxietate”,

Freud a tratat termenii de “represie” şi “apărare” drept sinonimi; din acel
punct el va distinge între “apărare”, văzută drept termen general pentru
tehnicile utilizate de către eu pentru rezolvarea conflictelor interne şi
“represie”, considerată drept o tehnică special în ansamblul acestora.
Munca tatălui e continuată de către Ana Freud, care analizează în
lucrarea sa “Mecanisme de apărare ale eului” (1936), zece mecanisme de
apărare.

www.themegallery.com
Hrana zilnică a omului recent este stresul. Omul
trăiește mereu în lumi imperfecte, în care se pun
permanente probleme de adaptare la situații
stresante. Stresul este un corelat al vieții.
Completa eliberare de stres înseamnă moarte.

www.themegallery.com
Pentru a bloca efectele distructive ale stresului
posttraumatic, individul pune în joc o mulțime de
mecanisme de apărare, activate automat sau
semiautomat. Aceste mecanisme au rolul de a proteja
persoana împotriva anxietății și consecințelor
emoționale aversive ale stresului, precum și de a
menține considerația de sine la parametri adaptativi.

www.themegallery.com
 Mecanismele de apărare la stresul
posttraumatic sunt:

 Raționalizarea – este un mecanism prin care individul caută să ofere

justificări plauzibile, logice pentru comportamentele sale impulsive, ilogice. Se
încearcă deci ca individul să apară într – o lumină favorabilă în fața altora și a
lui însăși. Subiectul caută scuze pentru acțiunile sale.

De exemplu: subiectul își va diminua insatisfacția generată de alegerea unei

profesiuni nepotrivite printr – o raționalizare de genul: ”alte profesiuni oferă
insatisfacții și mai mari„.

Raționalizarea face frustrarea mai suportabilă prin desconsiderarea obiectului de

care am fost frustrați. Uneori raționalizarea duce la negare.

De exemplu: fumătorul va nega ideea că fumatul poate genera cancer, spunînd că

studiile de pînă acum au descoperit doar o corelație statică între fumat și cancer care
nu se poate interpreta ca relație cauzală.

www.themegallery.com
 Proiecția – e mecanismul prin care subiectul atribuie
altei persoane propriile sale trăsături negative.

De exemplu: în momentul dezagregării unei iubiri

fiecare din parteneri încearcă să – l facă vinovat pe
celălalt, acuzîndu – l de insuficientă dragoste. De
fapt, fiecare încearcă să atribuie celuilalt greșelile
proprii. Proiecția este un mecanism eficace în
adaptarea la stresul pricinuit de viață (exemplu:
pierderea unei persoane apropiate, divorțul etc.).
 Negarea: Se poate explica prin refuzul de a admite ceva ce se
naşte sau se petrece în minte.
 Astfel, victimele unor evenimente traumatice din viaţa de familie pot
nega aceste traumatisme. Cazul bine cunoscut este al soţiei bătute
de soţ şi care refuză să recunoască că este bătută. În acest caz nu
e vorba de o defensă în faţa angoasei, ci de o menajare a eului
narcisist.

www.themegallery.com
 Regresia: Este reîntoarcerea la stadii de dezvoltare sexuală şi obiecte anterioare. De exemplu
la faza orală, în care subiectul poate dezvolta senzaţia de insaţietate alimentară sau refuzul de
a mânca (anorexie). Cutare tânără studentă îndrăgostită de asistent dezvoltă o anorexie vizavi
de faptul că cea mai bună colegă a ei îi „fură” iubitul (ea nu poate „înghiţi” această situaţie).
 Sau cazul frecvent al unui domn adult care divorţează pentru a se căsători cu „prima iubire”.
Mecanismul regresiei îl impinge pe adult să “facă pe copilul”. Pentru a micşora povara
problemelor cotidiene nerezolvate, pentru a înlătura anxietatea lăuntrică, a înăbuşi mustrările
de conştiinţă, a se “relaxa”, este nevoie ca individual să se defuleze. Această defulare se
produce cu ajutorul fumatului, consumului excesiv de alcool, a mâncatului dincolo de nevoile
cotidiene, a utilizării înjurăturilor în exces etc.
 Practic, pentru a scăpa de stres şi de conflictul lăuntric, aceşti indivizi “cad” uneori, spre propria
lor surprindere, “în mintea copiilor”: îşi rod unghiile, îşi bagă degetul în nas, flecăresc, utilizează
cuvinte şi comportamente specifice copiilor.
 Întoarcerea asupra propriei persoane: Mecanismul e bine cunoscut în
cazul soţiei care afirmă răspicat că nu soţul e de vină pentru cutare
infidelitate ci ea, deoarece nu a comunicat destul cu el. Orgoliul “rănit”,
mândria lezată se camuflează adeseori sub un zâmbet încordat, silit.
Supărarea este înlăturată pe calea cugetării la propriile calităţi şi realizari.
Faptele incomode sau aducătoare de amărăciune sunt uitate cu uşurinţă.
Câteodată, oamenii nu-şi mai amintesc de datoriile lor băneşti sau de
necazurile care le-au fost facute de către alţii.
 Intelectualizarea – constă în disocierea reacției intelectuale de cea emoțională la
stres și suprasolicitarea celei dintîi.
De exemplu: un bolnav suspect de cancer la auzul diagnosticului caută să parcurgă
toată literatura de specialitate disponibilă în legătură cu boala sa, marginalizînd astfel
reacția emoțională la boală. El ajunge să vorbească detașat despre suferința sa pe care o
privește dintr – o perspectivă științifică, impersonală. Intelectualizarea modifică
percepția noastră asupra situației stresante. Ea este mai adaptativă decît negarea, de
pildă, care devine ineficace pe termen lung.

www.themegallery.com
Represia – constă în înlăturarea din conștiiță a unor impulsuri idei sau
simțăminte inacceptabile.
De exemplu, ura față de unul dintre părinți e reprimată în subconștient; peste unele
întîmplări dureroase se așterne amnezia totală. Forma inițială a represiei este amînarea
satisfacerii impulsului (simțămîntului). Represia protejează subiectul în primul rînd
față de factorii stresanți interni (exemplu: impulsurile sexuale imorale) care astfel i – ar
ridica probleme adaptative deosebite.

www.themegallery.com
  Reacția inversă – este un mecanism prin care subiectul își dezvoltă
subconștient o reacție opusă primului impuls ale cărui consecințe ar fi
indezirabile.
De exemplu: mama unui copil nedorit se poate simți vinovată și va deveni
supraindulgentă și protectoare față de el pentru a – l asigura de dragostea sa ori
pentru a se asigura pe sine că poate fi o mamă bună. În alt caz, la obsesiile lascive se
formează reacții puritane. Deci, se formează reacții adaptative care se substitue unor
reacții neadaptative, opuse. Formarea unor astfel de reacții constituie un mecanism
antistres anticipativ, care încearcă să preîntîmpine un posibil stres viitor.

www.themegallery.com
Substituția – este mecanismul prin care individul substituie unor scopuri
inacceptabile socio – cultural, scopuri acceptabile social sau înlocuiește acțiuni fără
șanse de succes cu acțiuni pline de șanse.
În primul caz, substituția se nemește sublimare. De pildă, uneori impulsivitatea e
sublimată de sport.
În al doilea caz, substituția se numește compensare. Presimțind eșecul dintr – un
domeniu de activitate, individul va căuta să obțină excelența într – un alt demeniu
colateral.
Un elev slab va căuta să obțină performanțe spotrive care să – i confere un anumit
prestigiu în clasă. Neînțelegerile din familie sînt compensate prin implicarea totală în
problemele de serviciu etc. Un caz particular al compensării este supracompensarea.
Prin supracompensare subiectul face eforturi deosebite pentru a obține performanțe
tocmail în domeniul în care este mai slab. Dacă subiectul nu reușește să stăpînescă
stresul prin resursele avute la dispoziție se impune modificarea răspunsului cognitiv
(psihic) și biochimic la stres.

www.themegallery.com
 Alte mecanisme defensive descoperite sau
formulate după Freud

 Afilierea – se referă la tendinţa subiectului de a apela la ajutorul altora,

colaborînd de bună voie cu aceştia. Sunt frecvente cazurile multor
persoane care cează adevărate “obsesii” din a face parte din cât mai multe
organizaţii non-guvernamentale, de a se “dedica” unor scopuri “nobile” din
punct de vedere social. Acest mecanism este unul prin care individual
doreşte să “găsească” un refugiu în aceste ocupaţii, care de fapt îl fac să
“fugă” de propria analiză.
 Altruismul – Dedicarea necondiţionată pentru nevoile altuia neglijînd sau
negând total propriile nevoi identice. Este cazul bine cunoscut al
nevroticului care solicită ajutorul psihanalistului pentru un alt nevrotic de
care se simte legat prin compasiune sau prietenie.
 Evitarea – Refuzul de a interacţiona cu situaţii sau persoane conflictuale. În
viaţa de zi cu zi am folosi – cel puţin în mintea noastră – expresia: “strugurii
sunt acri!” Este exemplul tipic pentru acest mecanism de apărare al eu-lui.
Ca atare, atribuim dorinţei noatre anumite “motivaţii false” prin care să
justificăm refuzul de a interacţiona cu situaţia.
 Compensarea – Dezvoltarea excesivă a interesului şi
activităţii într-un domeniu pentru a masca o insatisfacţie
majoră din altă sferă.
 Umorul – Revelarea aspectului amuzant sau comic al
unei situaţii jenante. Este unul dintre mecanismele
clasice şi de nenumărate ori am „reuşit” să ieşim din
situaţii jenante prin a face „haz de necaz”.
Unul din mijloacele eficace îl oferă practicarea activităților în
aer liber și sportul. Drumețiile, plimbările, excursiile, joging –
ul sînt modalități importante de luptă antistres.
Efectele practicării sportului sînt contrare celor generate de
stres. Dintre aceste efecte reținem:
 Eliminare excesului de adrenalină produs de reacția
organismului la stres;
 Mai buna utilizare a oxigenului;
 Îmbunătățirea circulației sanguine;
 Ameliorarea termoreglării;
 Sporirea rezistenței organismului la atacul agenților
patogeni.
www.themegallery.com
În general mecanismele de apărare contribuie la controlului
asupra stresului posttraumatic în următoarele modalități:
 Ele oferă o soluție – paleativ unor probleme la care încă nu avem soluția
justă (exemplu: raționalizarea unui eșec face eșecul mai suportabil,
scurtează perioada de refacere psihică și pregătește comportamente
viitoare mai eficace);
 Sînt preambulul unor moduri de adaptare superioare (exemplu:
compensarea unei deficiențe fizice prin intensificarea muncii intelectuale
inițiază o atitudine mult mai adaptativă față de realitate; mecanismul
raționalizării comportamentelor impulsive anterioare poate duce la
comportamente raționale ulterioare);
 Conservă sau sporesc considerația de sine (exemplu: represiunea unei
pulsiuni sexuale perverse).
 Concluzie
În concluzie, mecanismele de apărare oferă o protecție
împotriva stresului posttraumatic, un răstimp în care
subiectul poate achiziționa strategii mai realiste și mai
mature de rezolvare a problemelor sale.
Mecanismele de apărare constituie resursele inițiale aflate
la dispoziția subiectului pe care acesta le folosește pentru
stăpînirea stresului. Concomitent sau ulterior utilizării
acestor mecanisme persoana umană mobilizează și alte
mijloace psihocomportamentale pentru depășirea stresului.
Știați că...
 70% dintre oameni au o experienţă traumatică de-a lungul vieţii lor.
 8% din populaţia mondială va dezvolta tulburarea de stres posttraumatic la un
moment dat.
 Oficial, cel puţin 50% dintre oamenii expuşi la traumă în toată lumea încearcă să
se sinucidă; 27% dintre ei vor încerca şi a doua oară; 15-20% se vor sinucide.
 1 din 4 supravieţuitori ai unui infarct dezvoltă stresul posttraumatic, 1 din 9 vor
suferi de stres posttraumatic cronic.
 50% din oamenii cu tulburarea de stres posttraumatic, civili şi militari, suferă şi de
depresie.
 România este campioană europeană la STRES, iar bolile încep să apară de la 30 de
ani.
 Nu stresul ne omoară, ci felul în care reacţionăm la el.
 Chiar dacă există suspiciunea că există o legătură între nivelul de stres şi creşterea
în greutate, acest studiu confirmă acest lucru şi demonstrează că stresul pe termen
lung conduce la acumularea de kilograme în plus.
 Într-un studiu publicat în revista Psychoneuroendocrinology, cercetătorii arată că,
odată ce adolescenții au depășit 300 de prieteni în rețeaua socială, nivelul lor de
cortizol, hormonul stresului, tinde să fie mai mare decât la adolescenții cu mai
puțin de 300 de prieteni pe Facebook.
 Bibliografie

 1. ALEXANDRESCU, L. –(1997) “Stressul psihic – concepte generale” , în Rev.

Română de Sănătate Mintală, 6, 6-10.
 2. BĂBAN, ADRIANA – (1998) “Stress şi personalitate”, Presa Universitară
Clujeană, 43-70, 89-98
 3. Ionescu, Ş., Jacquet, M-M., Lhote, C. (2002), Mecanismele de apărare. Teorie şi
aspecte clinice, Iaşi, Polirom.
 4. BROUCHON-SCHWEITZER, M., DANTZER, R.- (1994) “Introduction à la
psychologie de la santé”, Presse Univ. de France, Paris.
 5. Golu M. Fundamentele psihologiei. Vol. II. București: Fundației România de
mîine, 2000 (var. electro scanată)
 6. Gonpil, G., Seyle, H. (1993). În ţelepciunea stresului, (traducere de Madeline
Karacarian), Bucureşti, Ed. Coresi.
 7 Popescu - Neveanu P. Dicționar de psihologie. București: Albatros, 1978.
 8. Суворова В. В. Психофизиология стресса. Москва: Педагогика, 1975.
 9. Черепанова Е, Психологический стресс: помоги себе и ребенку, 2 - е
издание. М. Изд. Центр «Академия», 1997.
 http://newsbv.ro/mecanismele-aparare-explicate-detaliat-psihologi

www.themegallery.com
LOGO