Sunteți pe pagina 1din 24

In dulcele stil

clasic
de Nichita Stănescu

( Neomodernismul=Generaţia ‘60 )
1. Incadrarea autorului în
literatura română :
a) Nichita Stănescu este cel mai important poet postbelic şi principalul nostru
poet neomodernist .

b) Locul deosebit al poetului în poezia românească este demonstrat de faptul că:


este un inovator al limbajului artistic ( se inspiră din Rimbaud, Valery,
Mallarme, Eminescu, Blaga , Barbu şi Arghezi ), fapt care explică
înţelegerea mai anevoioasă a poeziei sale.

c) La început, deşi laudativă, reacţia criticii a fost vagă în aprecieri ( “Nichita


Stănescu a revoluţionat poezia română postbelică” ). Mircea Martin afirma:
“Nichita Stănescu este autorul celei de a treia revoluţii poetice în limba română,
după aceea eminesciană şi argheziană”.

d) Nichita Stănescu s-a bucurat de numeroase premii în ţară şi peste hotare


( premiul Herder şi propunerea pentru premiul Nobel în literatură ).
2. Incadrarea poeziei în opera
autorului:
Etapele creaţiei lui Nichita Stănescu pot fi următoarele:
I. Etapa tinereţii, a armoniei dintre om şi lume:
Motive dominante= lumina şi răsăritul:
 “Sensul iubirii”-’60,
 “O viziune a sentimentelor”-’64,
 “Dreptul la timp”-’65
II. Etapa maturităţii- a abstractizării: “11 Elegii”-’66;
III. Etapa necuvintelor:
 “Alfa”,
 “Oul şi sfera”-’67,
 “Necuvintele”-’69,
 “In dulcele stil clasic”-70,
 “Operele imperfecte”-79,
 “Noduri şi semne”-82 .
III. Etapa “necuvintelor”
= tema cuvântului şi a necuvântului:
 Aşa cum Dumnezeu a creat lumea cu ajutorul cuvântului, Nichita
Stănescu vrea să-şi creeze o lume proprie, lumea poeziei sale, prin cuvânt.
El devine un Demiurg ( creator ) al operei sale.
 Poezia lui Nichita Stănescu este o poezie ermetică, pentru că se apropie de
matematică prin limbajul încifrat, iniţiatic.
 Apariţia necuvintelor lui Stănescu se datorează senzaţiei de “neajungere a
limbii”, de neîncredere în cuvânt. Cuvintele sunt lipsite de semnificaţie:
“orice cuvânt e un sfârşit/, orice cuvânt din orice limbă este un strigăt/ de
moarte”.
 Prin cuvânt, poetul îşi construieşte un univers propriu, asupra căruia e unic
stăpân. Nichita Stănescu nu redă universul prin cuvânt, ci tinde să-şi facă
propriul univers.
 “Necuvintele”: “Acel cuvânt îl visez/ care a fost la-nceputul lumilor
lumii,/ plutind prin întuneric şi despărţind apele de lumină…”
3. Geneză:
• Poezia In dulcele stil clasic face parte din
volumul cu acelaşi titlu, din 1970.
• Acest volum aparţine celei de a treia etape a
liricii lui Nichita Stănescu, a “Necuvintelor”.
 Dacă poezia de dinainte avea o versificaţie
modernă, poezia de acum este în versificaţia
“veche”, cu ritm şi rimă; dar universul
construit de el este la fel de ciudat ca şi până
acum. Este tot o poezie modernă, cu sens
adesea încifrat.
 Nichita Stănescu imită poezia clasică, pe care o
parodiază.
 Poezia respectă versificaţia tradiţională, cu
Trubadur= “poet- cântăreţ ritm, rimă şi aceeaşi măsură a versurilor, dar
provensal din evul mediu; sensul este modern, încifrat.
 Nichita Stănescu porneşte de la elegantul stil
p. gener. poet-cântăreţ care trubaduresc şi de lamentaţiile amoroase din
călătorea din loc în loc” ( DEX), timpul lui I. Văcărescu şi le supune unui proces
de modernizare.
vobind despre dragoste şi
cavalerism .  In tiparul cel vechi poetul introduce elemente
de modernitate, asocierile neobişnuite.
4. Explicaţia titlului:
Titlul: In dulcele stil clasic = sintagmă care stă în
fruntea poeziei, concentrând problematica tratată
Mihai Eminescu Alecu Văcărescu
 Nichita Stănescu ne avertizează că, după poezia modernă pe care a
scris-o până acum, acest volum revine la poezia mai veche, în
stil clasic.
 Intenţia ironică este trădată de epitetul în inversiune “dulce”,
aluzie la creaţia eminesciană, dar şi la creaţiile minore ale
poeţilor Văcăreşti:
 Eminescu: “O,mamă, dulce mamă”, “Ce-ţi doresc eu ţie, dulce
Românie”, “Si te-ai dus, dulce minune”, “Mii de stele...dulce
sară”, Dulce zână din poveşti”, “Atât de dulce, eşti”, “O, dulce
înger blând… “, “Şi dulce toată viaţa”, „durere dulce”, „dulce
jele”, “Văcărescu cântând dulce a iubirii primăvară”,
( De-aş avea…)-”De-aş avea şi eu o floare /Mândră, dulce,
răpitoare, / Ca şi florile de mai, / Fiice dulce a unui plai”.
 Ienăchiţă Văcărescu : “Măcar pe scurt să-ţi vorbesc, /să vezi
cum mă chinuiesc?/Oftările-mi sărcinează pieptul,/
viaţa-mi scurtează,/Răpaus, viaţ-oi avea/numai
Stixul când o vrea. ( Zilele ce oi fi viu )
 Iancu Văcărescu: “ .... Dulce glas de flueraş” (Primăvara
Ienăchiţă Văcărescu amorului )
5. Gen şi specie:
liric, meditaţie asupra creaţiei, ARTA POETICA a “VERSULUI OBTUZ”
falsă idilă ( poveste de dragoste );
 ARTA POETICA ( poezie programatică, manifest literar, ars poetica, testament literar )
= text liric în care autorul îşi exprimă concepţia despre poezie şi misiunea
poetului;
= crez poetic: poezia în care autorul îşi exprimă CONCEPTIA ESTETICA.

6. Tema: creaţia, aparent iubirea


Tema: element din structura operei literare constând din înlănţuirea şi recurenţa motivelor
Teme prezente: iubirea, creaţia, natura, geniul.
Refren = cuvânt, vers sau chiar strofă care se repetă într-o poezie pentru a accentua o
anumită idee poetică, sau pentru a conferi muzicalitate poeziei: “pasul tău de
domnişoară”.
Motiv poetic= unitate structurală minimală, relevând o situaţie tipică şi având semnificaţii
simbolice . Prin repetare, devine element de recurenţă şi laitmotiv.
Ex.: Motive: bolovan, frunză verde, seară, pasăre, undă, soare → TEMA NATURII;
7. Structură şi compoziţie:
Poezia surprinde “întâlnirea dintre Poet şi Inspiraţie”
 Compoziţia este clasică, alcătuită din 5 catrene cu ritm trohaic şi rimă
împerecheată, în alternanţă cu monorima.
 Ultimul vers, izolat, este specific poeziei moderne. El are o valoare de
concluzie.
 Poezia este structurată în 4 părţi ( SECVENTE POETICE= unităţi de
construcţie a unei poezii, concentrând o idee literară , corespunzătoare, de
regulă, unei strofe ): Calliope
I. str. 1 + 2 : Apariţia muzei ( domnişoarei ) + Trăsăturile
“dulcelui stil”;
II. str. 3: Stilul clasic văzut din perspectivă modernă;
III. str. 4: Invocaţia clasică a muzei;
IV. str. 5: Poetul revine la starea de aşteptare a muzei.
Ultimul vers= valoare de concluzie: adevărata poezie va
supravieţui, indiferent dacă e tradiţională sau modernă.
O poezie devine clasică când este valoroasă .
Element de compoziţie în textul poetic:
relaţia de simetrie
 dispunerea, într-un mod asemănător, a unor
cuvinte / sintagme, secvenţe poetice identice
în discursul liric, fiind aşezate într-o îmbinare
armonioasă şi având rol eufonic şi de a
accentua ideea poetică:
Dintr-un bolovan coboară
Dintr-o înserare-n seară
pasul tău de domnişoară.
pasul tău de domnişoară.
Dintr-o frunză verde, pală Dintr-o pasăre amară
pasul tău de domnişoară. pasul tău de domnişoară .
Dintr-un bolovan coboară
pasul tău de domnişoară.
Dintr-o frunză verde, pală
pasul tău de domnişoară.
Partea I:Str. 1 + str. 2
APARITIA MUZEI ( DOMNISOAREI )
Strofa I:
 motivul bolovanului= sugerează materia neprelucrată încă, lipsa de graţie; din
această materie “coboară”( se naşte ) “pasul”( Inspiraţia );
 motivul pasului= sugerează poezia care se naşte;
 motivul domnişoarei= stilul clasic= perfect şi elegant;
= semnifică graţiosul, puritatea, nobleţea, nonşalanţa;
= i se pot da 2 interpretări: iubită / poezie ( ARTA ).
 motivul “frunzei verzi” aminteşte de poezia populară, ironizând-o;
 “frunză verde, pală”= construcţie oximoronică ( ironizare a romantismului );
 Repetiţia versului “pasul tău de domnişoară” este o aluzie la simbolism, la
muzicalitatea ce rezultă din tehnica refrenului.
Dintr-o înserare-n seară
pasul tău de domnişoară.
Dintr-o pasăre amară
pasul tău de domnişoară .
Strofa II:
 Faptul că arta ţine de sfera spiritului este demonstrat de gradarea
metaforelor – simbol: “bolovan”, “frunză verde, pală” ( oximoron ),
“înserare-n seară” şi “pasăre amară”:
 Regn mineral ( bolovan=terestru ) → “frunză verde pală” (regn vegetal )
→ “înserare-n seară”( motiv romantic )→ “pasăre amară” ( glasul amar al
poeziei , condamnat, dar, dar totuşi sublim ).
 Aceste trepte simbolice permit trecerea dintr-o lume în alta, din Relativ în
Absolut, de la EUL POETIC la Univers.
 Clasicismul poeziei constă în muzica versului şi în respectarea aceleiaşi
scheme prozodice.
O secundă, o secundă
eu l-am fost zărit în undă.
El avea roşcată fundă.
Inima încet mi-afundă.
Partea a II-a: Strofa III:
STILUL CLASIC VAZUT DIN PERSPECTIVA MODERNA
 tema timpului= motivul secundei= în poezia lui Nichita Stănescu stilul clasic
apare foarte rar şi foarte puţin timp ( “o secundă l-am fost zărit” )
+ REPETITIA “O secundă, o secundă” → muzicalitatea simbolistă;
 “l-am fost zărit”= imprecizia percepţiei;
 culoarea incertă ( “roşcată fundă” – nu roşie ) sugerează apariţia fulgurantă,
seducătoare a “domnişoarei”, adică a Poeziei, a Muzei, a Stilului Clasic, care-l
supune sentimental şi estetic pe poet.
 motivul fundei sugerează însă şi artificialitatea, ca şi la I. Barbu, dar şi bogăţia
imaginilor artistice şi a figurilor de stil ( ornamente stilistice ).
 motivul undei= similar cu motivul oglinzii/ cercului. Aşa cum fata de împărat
nu-l poate vedea pe Luceafăr decât în oglindă, indirect, “In dulcele stil clasic”
este o reflectare infidelă a stilului clasic.
Mai rămâi cu mersul tău
parcă pe timpanul meu
blestemat şi semizeu
căci îmi este foarte rău.

Partea a III-a:
Str. IV: INVOCATIA RETORICA CLASICA A MUZEI
 Invocaţia retorică “Mai rămâi ( cu mersul tău)”
= aluzie la Eminescu: “O, rămâi …”;
= aluzie faustică la oprirea clipei: “Clipă, stai, eşti atât de frumoasă”;
 motivul timpanului= sugerează armonia, muzicalitatea poeziei clasice;
 dublul epitet “blestemat şi semizeu”= este o aluzie la omul de geniu, care se
consideră blestemat de contemporani, dar şi superior acestora
( OXIMORON, geniul damnat = ironizarea romantismului ).
 “starea de rău”= Poetul are o stare de rău, ironizare a chinurilor şi leşinurilor
din poezia Văcăreştilor.
Stau întins şi lung şi zic,
domnişoară, mai nimic
pe sub soarele pitic
aurit şi mozaic.

Partea a IV-a:
REVENIREA LA STAREA DE ASTEPTARE A MUZEI, A INSPIRATIEI
Str. V: In tiparul cel vechi poetul introduce elemente de modernitate, asocierile neobişnuite.
Din dorinţa de a prinde în cuvinte inefabilul poetic se naşte “pasul” fulgurant al
actului poetic, mişcarea lui neputând fi realmente prinsă decât imperfect, mozaicat.
• realitatea pare inferioară creaţiei, motiv pentru care poetul ironizează natura
romantică, cu elementele ei grandioase.
• Soarele este prezent printr-un triplu epitet:
a) “pitic” = meschin;
b) “aurit”= falsă nobleţe; şi
c) “mozaic”= îşi schimbă înfăţişările= iluzie optică .
• Motivele specifice poeziei clasice s-au învechit şi nu mai pot fi folosite în poezia
modernă: “Domnişoară mai nimic?” ;
• “Stau întins şi lung şi zic” = stare de epuizare sufletească după momentul creaţiei;
Pasul trece, eu rămân.
Ultimul vers are valoare de CONCLUZIE

 Conţine inflexiuni gnomice, de factură clasică.

 Versul poate fi şi o replică la dictonul antic ARS LONGA, VITA BREVIS. Aici
situaţia e inversă: dragostea şi talentul sunt elemente care “fug”, coboară, ajung în
ideal şi dispar. De aici suferinţa poetului.

 Poezia este scrisă, terminată, dar poetul rămâne pentru a crea, în continuare, o
poezie modernă.

 Poetul şi-ar dori ca momentul creaţiei să fie veşnic, să-i dea sentimentul că este
un Demiurg ( gr. Creator ).

 “Verbul” este suveran. Poezia adevărată va supravieţui dincolo de modele


poetice. “Necuvintele pot reinterpreta opera înaintaşilor, pe care o transformă
într-o “carte de recitire”, asumându-şi creator povara vechilor modele”.
Ce este poezia? Care este menirea poetului?
 Poezia nu este numai artă, ea este chiar sufletul vieţii. Poetul dilată
sensul de poezie, spunând că esenţa vieţii este poezia.
 Poezia este un univers pe care Stănescu şi-l şi ni-l construieşte prin
puterea pe care o dă cuvintelor. Dacă până acum poezia oglindea
Universul din jurul nostru, Nichita Stănescu creează Universul prin
cuvânt.
 Poezia nu e un divertisment, ci un lucru necesar, răspunzând unei
nevoi imperioase a fiinţei umane.
 Poezia este exteriorizarea sonoră a unui ritm sufletesc ( poetul simte
nevoia să-şi exteriorizeze sentimentele ): “Imi învăţam cuvintele să
iubească…”( “Ars poetica”).
 Poezia se scrie cu ajutorul cuvintelor, dar adâncimea ei e dincolo de
cuvânt. In poezie apar 2 niveluri:
 denotativ ( ce pare să spună );
 conotativ ( ce vrea să spună , ce înţelegem noi din aceste cuvinte ).
 Textul poetic e extraordinar de bogat ( în poezie cititorul poate să vadă
şi ce nu a văzut poetul ).
 Deşi poezia are dimensiuni reduse, are multe semnificaţii.
Neomodernismul poetic
= Generaţia ’60 ( 1960-1980 )
( NOUL MODERNISM - în continuarea celui lovinescian din perioada
interbelică )

N. Labiş
Nichita Stănescu M. Sorescu

Ana Blandiana
Ioan Alexandru Reprezentanţi
Stefan Augustin
Doinaş
Ion Caraion
Mircea
Emil Botta Ileana Dinescu
Mălăncioiu
Trăsăturile neomodernismului
După o perioadă în care poezia a reflectat politica socialistă, generaţia ’60
revine la valoarea poeziei interbelice, când accentul nu mai cade pe politic,
pe social ci pe estetic, pe procesul de înnoire a limbajului.
 revigorare a poeziei ( poeţii sunt lăsaţi să scrie şi altceva decât poezie
patriotică, comunistă );
 o revenire a poeziei la exprimarea metaforică, la imagini artistice, la
reflecţii filosofice.
 Se reia atitudinea estetică din curentele poetice interbelice ( modernism,
expresionism, simbolism ), fără să excludă nici influenţe clasice sau
romantice.
 intelectualizarea poeziei: accent pe viaţa interioară mai mult decât pe
existenţa imediată;
 marile teme sunt reflectate filozofic ( cunoaşterea, existenţa, absolutul ,
timpul, creaţia, tainele Universului, condiţia artistului,viaţa,moartea );
 Se repoetizează temele ce fuseseră, o vreme, interzise, precum iubirea,
credinţa, arta poetică, viaţa şi moartea → concepţia neomoderniştilor despre
menirea poetului şi misiunea artei sale.
 ironia + spiritul ludic;
 limbaj ambiguu , ermetic , nou ( original );
 Poezia contrazice permanent aşteptările:
 mituri reinterpretate;
 imagini artistice neobişnuite;
Nerespectarea
Ironie prozodiei
tradiţionale
Ermetism
Caracter ludic ( încifrare )
( de joc )
Trăsăturile
NEOMODERNISMULUI Concizie
Cerebral GENERATIA ‘60
=intelectualizat:
se adresează
mai mult
gândirii
Ambiguitate
Noutate a imaginilor,
a expresiei poetice
Context social,
cultural şi politic

 După al doilea Război Mondial, România intră în


sfera de influenţă a Rusiei. In plan cultural, acest
lucru se observă prin influenţa politicului, care face
ca locul esteticului să fie luat de REALISMUL
SOCIALIST. Intre anii 1944 şi 1960 apare o vastă
literatură proletcultistă, fără valoare estetică.
 “Revirimentul liric” al anilor ’60 a fost anunţat de
Nicolae Labiş, denumit de critică, “poetul <Primelor
iubiri>”, după titlul volumui care-l consacră.
 Nichita Stănescu debutează cu volumul
“Sensul iubirii” ( 1960 ), după moartea
prematură a lui Labiş.

 Opera lui Nichita Stănescu realizează


“ceea ce Nicolae Labiş doar anunţase în
poezia sa: revenirea la sentiment ca sursă
primordială de lirism, precum şi o luptă
cu inerţia poeziei realismului socialist,
reînnodând legăturile… cu marii noştri
lirici din perioada interbelică”.
( Modele de rezolvare – Art )
STEFAN
AUGUSTIN
DOINAS

ANA BLANDIANA
MARIN SORESCU

 Incepând cu anul 1960, deoarece se realizează o anumită


“liberalizare ideologică”, apare o nouă generaţie de poeţi,
care încearcă să fie şi originală, dar şi să refacă legătura
cu scriitorii dintre cele două Războaie Mondiale.

 Perioada anilor ‘60 – ’70 este una a redescoperirii


sentimentelor, a sensibilităţii şi a emoţiei estetice.
Marin Sorescu:
“Ce s-a întâmplat în deceniul şase cu poezia română ţine
de miracol.
Nu numai că s-a recuperat perioada interbelică – epoca de
aur a liricii noastre - , dar s-au consumat şi toate experienţele
majore ale veacului. Ba s-au propus şi îmbunătăţiri şi s-au
propus voci noi. In ce-l priveşte pe mândrul ploieştean, cu un
gest îndrăzneţ, el a golit, în piaţă, poezia de conţinut. A
răsturnat sacul – şi, gol goluţ, apoi, l-a făcut zmeu. Cu
zbârnâitoare colorată, foarte modernă. Era ceva foarte grav
atunci să n-ai coţinut în poezie”.
BIBLIOGRAFIE
 Mariana Badea, Literatura română pentru elevii de liceu .
Proza. Poezia. Dramaturgia ( examenul de BAC! ), Ed.
Badea @ Professional Consulting, Bucuresti, 2003.
 L. Paicu, M. Lazăr, Literatura română. Eseul, Bucuresti, Ed.
Art, 2008.
 Monica H. Columban, Iulia Pop, Catalina Radu, Limba si
literatura romana, Modele de rezolvare a subiectelor pentru
examenul de Bacalaureat 2008, Grup Editorial Art, Bucuresti,
2008.
 Mariana Badea, Aurora Techirdalian, Limba şi literatura
română pentru elevii de liceu. Concepte operaţionale,
Bucuresti, 2003

Imaginile au fost preluate de pe Internet