Sunteți pe pagina 1din 72

IGIENA SI SECURITATEA MUNCII

 Munca lucrătorilor este protejată prin legi şi acte normative care au ca scop
asigurarea celor mai bune condiţii de muncă, prevenirea accidentelor şi
îmbolnăvirilor profesionale

 Cadrul legislativ privind igiena şi securitatea muncii:


  Codul muncii – Legea nr. 53 din 24 ianuarie 2003
  Legea nr. 319 / 2006 - Legea securităţii şi sănătăţii în muncă, publicată în Monitorul
Oficial al României nr. 646 din 26 iulie 2006
  Hotărârea de Guvern 1425/ 2006- Norme metodologice de aplicare a prevederilor
Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/ 2006 modificata si completata de HG
955/2010
  Hotărârea de Guvern nr. 1146 / 2006 cerinţele minime de securitate şi sănătate
pentru utilizarea în muncă de către lucrători a echipamentelor de muncă
  Ordinul nr.55/29.01.1997 privind aprobarea Normelor specifice de SSM pentru
turism, alimentatie publica si transport pe cablu
  Legea nr. 307/ 2006 privind apărarea împotriva incendiilor.
Ce spune legislaţia?
 Conform legislaţiei, toţi lucrătorii din cadrul UE (fie că sunt angajaţi permanent,
angajaţi printr-o agenţie sau pur şi simplu contractori) au dreptul să lucreze la
locuri de muncă unde riscurile pentru securitatea şi sănătatea lor sunt ţinute sub
control în mod corespunzător, să adere şi să fie reprezentaţi de un sindicat şi, în
final, să se îngrijească de securitatea şi sănătatea lor împreună cu angajatorii.
 În România întreaga legislaţie în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă este
armonizată cu Directivele europene.
 Principalele drepturi şi obligaţii ale lucrătorului, precum şi obligaţiile angajatorului
sunt stipulate în Legea nr.319/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă şi în H.G.
nr.1425/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a legii
modificata si completata de HG 955/2010
 Aspectele p[rivind securitatea muncii in structurile de primire turistice sunt
prevazute in Ordinul nr.55 din 29.01.1997 privind aprobarea normelor specifice de
securitate a muncii pentru turism, alimentatie publica si transport pe cablu.
 Inspecţia Muncii este instituţia care deţine responsabilitatea verificării modului în
care se aplică prevederile legale în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă,
precum şi în cel al relaţiilor de muncă.
 Inspecţia Muncii are în subordine inspectoratele teritoriale de muncă, organizate în
fiecare judeţ al ţării şi în Bucureşti.
CU CE SE OCUPA SECURITATEA SI SANATATEA
IN MUNCA?

Securitatea şi sănătatea în
muncă reprezintă ansamblul de
acţiuni şi măsuri întreprinse în
scopul asigurării integrităţii
anatomo – funcţionale şi
sănătăţii oamenilor în procesul
muncii.
OBIECTIVUL SSM

 înlăturarea tuturor perturbaţiilor ce apar în procesul


muncii susceptibile să provoace accidente de muncă şi
îmbolnăviri profesionale
IMPORTANTA SI DOMENIUL DE APLICARE
SSM
IMPORTANTA SSM
 Vă învaţă cum să vă protejaţi sănătatea astfel încât să vă
puteţi bucura pe deplin de viaţă.
 Vă informează cu ceea ce trebuie să ştiţi pentru a lucra
fără să vă expuneţi colegii la pericol. Gândiţi-vă cum v-aţi
simţi dacă un coleg ar suferi un accident tragic din cauza a
ceva ce aţi făcut, chiar dacă nu a fost vina voastră.
DOMENIUL DE APLICARE SSM
 Prezenta lege se aplica in toate sectoarele de activitate,
atat publice, cat si private.
 Prevederile prezentei legi se aplica angajatorilor,
Lucratorilor si reprezentantilor lucratorilor.
DICTIONAR DE TERMENI
 Art. 5. din Legea 319/2006 defineste termenii si expresiile
de mai jos astfel:

 lucrator - persoana angajata de catre un angajator, potrivit


legii, inclusiv studentii, elevii in perioada efectuarii
stagiului de practica, precum si ucenicii si alti participanti
la procesul de munca, cu exceptia persoanelor care
presteaza activitati casnice;

 angajator - persoana fizica sau juridica ce se afla in


raporturi de munca ori de serviciu cu lucratorul respectiv si
care are responsabilitatea intreprinderii si/sau unitatii;
DICTIONAR DE TERMENI
 alti participanti la procesul de munca - persoane aflate
in intreprindere si/sau unitate, cu permisiunea
angajatorului, in perioada de verificare prealabila a
aptitudinilor profesionale in vederea angajarii, persoane
care presteaza activitati in folosul comunitatii sau activitati
in regim de voluntariat, precum si someri pe durata
participarii la o forma de pregatire profesionala si persoane
care nu au contract individual de munca incheiat in forma
scrisa si pentru care se poate face dovada prevederilor
contractuale si a prestatiilor efectuate prin orice alt mijloc
de proba;
DICTIONAR DE TERMENI
 reprezentant al lucratorilor cu raspunderi
specifice in domeniul securitatii si sanatatii
lucratorilor - persoana aleasa, selectata sau
desemnata de lucratori, in conformitate cu prevederile
legale, sa ii reprezinte pe acestia in ceea ce priveste
problemele referitoare la protectia securitatii si
sanatatii lucratorilor in munca;
DICTIONAR DE TERMENI
 prevenire - ansamblul de dispozitii sau masuri luate ori
prevazute in toate etapele procesului de munca, in scopul
evitarii sau diminuarii riscurilor profesionale;

 eveniment - accidentul care a antrenat decesul sau


vatamari ale organismului, produs in timpul procesului de
munca ori in indeplinirea indatoririlor de serviciu, situatia
de persoana data disparuta sau accidentul de traseu ori de
circulatie, in conditiile in care au fost implicate persoane
angajate, incidentul periculos, precum si cazul susceptibil
de boala profesionala sau legata de profesiune;
DICTIONAR DE TERMENI
 accident de munca - vatamarea violenta a organismului,
precum si intoxicatia acuta profesionala, care au loc in
timpul procesului de munca sau in indeplinirea
indatoririlor de serviciu si care provoaca incapacitate
temporara de munca de cel putin 3 zile calendaristice,
invaliditate ori deces;

 boala profesionala - afectiunea care se produce ca urmare


a exercitarii unei meserii sau profesii, cauzata de agenti
nocivi fizici, chimici ori biologici caracteristici locului de
munca, precum si de suprasolicitarea diferitelor organe sau
sisteme ale organismului, in procesul de munca;
DICTIONAR DE TERMENI
 echipament de munca - orice masina, aparat,
unealta sau instalatie folosita in munca;

 echipament individual de protectie - orice


echipament destinat a fi purtat sau manuit de un
lucrator pentru a-l proteja impotriva unuia ori mai
multor riscuri care ar putea sa ii puna in pericol
securitatea si sanatatea la locul de munca, precum si
orice supliment sau accesoriu proiectat pentru a
indeplini acest obiectiv;
DICTIONAR DE TERMENI
 loc de munca - locul destinat sa cuprinda posturi de
lucru, situat in cladirile intreprinderii si/sau unitatii,
inclusiv orice alt loc din aria intreprinderii si/sau
unitatii la care lucratorul are acces in cadrul
desfasurarii activitatii;

 pericol grav si iminent de accidentare - situatia


concreta, reala si actuala careia ii lipseste doar prilejul
declansator pentru a produce un accident in orice
moment;
DICTIONAR DE TERMENI
 incident periculos - evenimentul identificabil, cum ar fi
explozia, incendiul, avaria, accidentul tehnic, emisiile
majore de noxe, rezultat din disfunctionalitatea unei
activitati sau a unui echipament de munca sau/si din
comportamentul neadecvat al factorului uman care nu a
afectat lucratorii, dar ar fi fost posibil sa aiba asemenea
urmari si/sau a cauzat ori ar fi fost posibil sa produca
pagube materiale;

 servicii externe - persoane juridice sau fizice din afara


intreprinderii/unitatii, abilitate sa presteze servicii de
protectie si prevenire in domeniul securitatii si sanatatii in
munca, conform legii;
DICTIONAR DE TERMENI
 accident usor - eveniment care are drept consecinta
leziuni superficiale care necesita numai acordarea
primelor ingrijiri medicale si a antrenat incapacitate
de munca cu o durata mai mica de 3 zile;

 boala legata de profesiune - boala cu determinare


multifactoriala, la care unii factori determinanti sunt
de natura profesionala.
OBLIGATIILE ANGAJATORILOR
 să evalueze riscurile pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, inclusiv la
alegerea echipamentelor de muncă, a substanţelor sau preparatelor chimice
utilizate şi la amenajarea locurilor de muncă;
 măsurile de prevenire, precum şi metodele de lucru şi de producţie aplicate de
către angajator ulterior evaluării riscurilor să asigure îmbunătăţirea nivelului
securităţii şi al protecţiei sănătăţii lucrătorilor şi să fie integrate în ansamblul
activităţilor întreprinderii şi/sau unităţii respective şi la toate nivelurile
ierarhice;
 să ia în considerare capacităţile lucrătorului în ceea ce priveşte securitatea şi
sănătatea în muncă, atunci când îi încredinţează sarcini;
 să asigure ca planificarea şi introducerea de noi tehnologii să facă obiectul
consultărilor cu lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora în ceea ce priveşte
consecinţele asupra securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, determinate de alegerea
echipamentelor, de condiţiile şi mediul de muncă;
 să ia măsurile corespunzătoare pentru ca, în zonele cu risc ridicat şi specific,
accesul să fie permis numai lucrătorilor care au primit şi şi-au însuşit
instrucţiunile adecvate.
 Angajatorul are obligaţia de a asigura securitatea şi
sănătatea lucrătorilor în toate aspectele legate de muncă.
 În cazul în care un angajator apelează la servicii externe,
acesta nu este exonerat de responsabilităţile sale în acest
domeniu.
 Obligaţiile lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii
în munca nu aduc atingere principiului responsabilităţii
angajatorului.
 În cadrul responsabilităţilor sale, angajatorul are obligaţia
să ia măsurile necesare pentru:
 asigurarea securităţii şi protecţia sănătăţii lucrătorilor;
 prevenirea riscurilor profesionale;
 informarea şi instruirea lucrătorilor;
 asigurarea cadrului organizatoric şi a mijloacelor
necesare securităţii şi sănătăţii în muncă.
 Angajatorul are obligaţia să urmărească adaptarea
măsurilor menţionate anterior, ţinând seama de
modificarea condiţiilor, şi pentru îmbunătăţirea situaţiilor
existente.
Angajatorul are obligaţia să implementeze aceste măsuri
pe baza următoarelor principii generale de prevenire:
a) evitarea riscurilor;
b) evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;
c) combaterea riscurilor la sursă;
d) adaptarea muncii la om, în special în ceea ce priveşte
proiectarea posturilor de muncă, alegerea
echipamentelor de muncă, a metodelor de muncă şi de
producţie, în vederea reducerii monotoniei muncii, a
muncii cu ritm predeterminat şi a diminuării efectelor
acestora asupra sănătăţii;
 e) adaptarea la progresul tehnic;
 f) înlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu
este periculos sau cu ceea ce este mai puţin
periculos;
 g) dezvoltarea unei politici de prevenire coerente
care să cuprindă tehnologiile,
 organizarea muncii, condiţiile de muncă, relaţiile
sociale şi influenţa factorilor din mediul de muncă;
 h) adoptarea, în mod prioritar, a măsurilor de
protecţie colectivă faţă de măsurile de protecţie
individuală;
 i) furnizarea de instrucţiuni corespunzătoare
lucrătorilor.
 Ţinând seama de natura activităţilor din întreprindere şi/sau
unitate, angajatorul are obligaţia:
a) să evalueze riscurile pentru securitatea şi sănătatea
lucrătorilor, inclusiv la alegerea echipamentelor de muncă, a
substanţelor sau preparatelor chimice utilizate şi la
amenajarea locurilor de muncă;
b) măsurile de prevenire, precum şi metodele de lucru şi de
producţie aplicate de către angajator ulterior evaluării
riscurilor să asigure îmbunătăţirea nivelului securităţii şi
al protecţiei sănătăţii lucrătorilor şi să fie integrate în
ansamblul activităţilor întreprinderii şi/sau unităţii respective
şi la toate nivelurile ierarhice;
c) să ia în considerare capacităţile lucrătorului în ceea ce
priveşte securitatea şi sănătatea în muncă, atunci când îi
încredinţează sarcini;
d) să asigure ca planificarea şi introducerea de noi
tehnologii să facă obiectul consultărilor cu lucrătorii
şi/sau reprezentanţii acestora în ceea ce priveşte
consecinţele asupra securităţii şi sănătăţii
lucrătorilor, determinate de alegerea echipamentelor,
de condiţiile şi mediul de muncă;

e) să ia măsurile corespunzătoare pentru ca, în


zonele cu risc ridicat şi specific accesul să fie
permis numai lucrătorilor care au primit şi şi-au
însuşit instrucţiunile adecvate.
 Fără a aduce atingere altor prevederi ale Legii nr.319/2006,
atunci când în acelaşi loc de munca îşi desfăşoară
activitatea lucrători din mai multe întreprinderi şi/sau unităţi,
angajatorii acestora au următoarele obligaţii:
a) să coopereze în vederea implementării prevederilor
privind securitatea, sănătatea şi igiena în muncă, luând în
Considerare natura activităţilor;
b) să îşi coordoneze acţiunile în vederea protecţiei
lucrătorilor şi prevenirii riscurilor profesionale, luând în
considerare natura activităţilor;
c) să se informeze reciproc despre riscurile profesionale;
d) să informeze lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora
despre riscurile profesionale.
 Angajatorul trebuie să desemneze unul sau mai mulţi lucrători
pentru a se ocupa de activităţile de protecţie şi de activităţile de
prevenire a riscurilor profesionale din întreprindere şi/sau
unitate, denumiţi lucrători desemnaţi.

 Dacă în întreprindere şi/sau unitate nu se pot organiza


activităţile de prevenire şi cele de protecţie din lipsa
personalului competent, angajatorul trebuie să recurgă la
servicii externe.

 În cazul în care angajatorul apelează la serviciile externe,


acesta trebuie să le informeze asupra factorilor cunoscuţi că au
efecte sau sunt susceptibili de a avea efecte asupra securităţii şi
sănătăţii lucrătorilor şi trebuie să le asigure accesul la toate
informaţiile necesare.
 Primul ajutor, stingerea incendiilor, evacuarea lucrătorilor, pericol grav
si iminent

 Angajatorul are următoarele obligaţii:


a) să ia măsurile necesare pentru acordarea primului ajutor,
stingerea incendiilor şi evacuarea lucrătorilor, adaptate naturii
activităţilor şi mărimii întreprinderii şi/sau unităţii, ţinând seama de
alte persoane prezente;
b) să stabilească legăturile necesare cu serviciile specializate,
îndeosebi în ceea ce priveşte primul ajutor, serviciul medical de
urgenţă, salvare şi pompieri.
 În acest scop, angajatorul trebuie să desemneze lucrătorii care
aplică măsurile de prim ajutor, de stingere a incendiilor şi de
evacuare a lucrătorilor.
 De asemenea, angajatorul are următoarele obligaţii:
a) să informeze, cât mai curând posibil, toţi lucrătorii care sunt sau pot fi
expuşi unui pericol grav şi iminent despre riscurile implicate de acest pericol,
precum şi despre măsurile luate ori care trebuie sa fie luate pentru protecţia
lor;
b) să ia măsuri şi să furnizeze instrucţiuni pentru a da lucrătorilor
posibilitatea să oprească lucrul şi/sau să părăsească imediat locul de munca
şi să se îndrepte spre o zonă sigură, în caz de pericol grav şi iminent;
c) să nu impună lucrătorilor reluarea lucrului în situaţia în care încă există un
pericol grav şi iminent, în afara cazurilor excepţionale şi pentru motive
justificate.
 Angajatorul trebuie să se asigure că, în cazul unui pericol grav şi iminent
pentru securitatea lucrătorilor sau a altor persoane, atunci când şeful ierarhic
imediat superior nu poate fi contactat, toţi lucrătorii sunt apţi să aplice
măsurile corespunzătoare, în conformitate cu cunoştinţele lor şi cu
mijloacele tehnice de care dispun, pentru a evita consecinţele unui astfel de
pericol.
 Alte obligaţii ale angajatorilor
a) să realizeze şi să fie în posesia unei evaluări a riscurilor pentru
securitatea şi sănătatea în muncă, inclusiv pentru acele grupuri
sensibile la riscuri specifice;

b) să decidă asupra măsurilor de protecţie care trebuie luate şi, după


caz, asupra echipamentului de protecţie care trebuie utilizat;

c) să ţină evidenţa accidentelor de munca ce au ca urmare o


incapacitate de muncă mai mare de 3 zile de lucru, a accidentelor
uşoare, a bolilor profesionale, a incidentelor periculoase, precum şi a
accidentelor de munca;

d) să elaboreze pentru autorităţile competente şi în conformitate cu


reglementările legale rapoarte privind accidentele de muncă suferite
de lucrătorii să
 În vederea asigurării condiţiilor de securitate şi sănătate în muncă şi pentru
prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale, angajatorii au
următoarele obligaţii:

a) să adopte, din faza de cercetare, proiectare şi execuţie a construcţiilor, a


echipamentelor de muncă, precum şi de elaborare a tehnologiilor de fabricaţie,
soluţii conforme prevederilor legale în vigoare privind securitatea şi sănătatea în
muncă, prin a căror aplicare să fie eliminate sau diminuate riscurile de accidentare şi
de îmbolnăvire profesională a lucrătorilor;

b) să întocmească un plan de prevenire şi protecţie compus din măsuri tehnice,


sanitare, organizatorice şi de altă natură, bazat pe evaluarea riscurilor, pe care să îl
aplice corespunzător condiţiilor de muncă specifice unităţii;

c) să obţină autorizaţia de funcţionare din punctul de vedere al securităţii şi sănătăţii


în muncă, înainte de începerea oricărei activităţi, conform prevederilor legale;
 d) să stabilească pentru lucrători, prin fişa postului, atribuţiile şi răspunderile
ce le revin în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, corespunzător
funcţiilor exercitate;
 e) să elaboreze instrucţiuni proprii pentru completarea şi/sau aplicarea
reglementărilor de securitate şi sănătate în muncă, ţinând seama de
particularităţile activităţilor şi ale locurilor de muncă aflate în
responsabilitatea lor;
 f) să asigure şi să controleze cunoaşterea şi aplicarea de către toţi lucrătorii
a măsurilor prevăzute în planul de prevenire şi de protecţie stabilit, precum şi
a prevederilor legale în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, prin
lucrătorii desemnaţi, prin propria competenţă sau prin servicii externe;
 g) să ia măsuri pentru asigurarea de materiale necesare informării şi instruirii
lucrătorilor, cum ar fi afişe, pliante, filme şi diafilme cu privire la securitatea şi
sănătatea în muncă;
 h) să asigure informarea fiecărei persoane, anterior angajării în muncă,
asupra riscurilor la care aceasta este expusă la locul de muncă, precum şi
asupra măsurilor de prevenire şi de protecţie necesare;
 i) să ia măsuri pentru autorizarea exercitării meseriilor şi a
profesiilor prevăzute de legislaţia specifică;
 j) să angajeze numai persoane care, în urma examenului
medical şi, după caz, a testării psihologice a aptitudinilor,
corespund sarcinii de muncă pe care urmează să o execute şi
să asigure controlul medical periodic şi, după caz, controlul
psihologic periodic, ulterior angajării;
 k) să ţină evidenţa zonelor cu risc ridicat şi specific;
 l) să asigure funcţionarea permanentă şi corectă a sistemelor
şi dispozitivelor de protecţie, a aparaturii de măsură şi control,
precum şi a instalaţiilor de captare, reţinere şi neutralizare a
substanţelor nocive degajate în desfăşurarea proceselor
tehnologice;
 m) să prezinte documentele şi să dea relaţiile solicitate de
inspectorii de muncă în timpul controlului sau al efectuării
cercetării evenimentelor;
 n) să asigure realizarea măsurilor dispuse de inspectorii de
muncă cu prilejul vizitelor de control şi al cercetării
evenimentelor;
 o) să desemneze, la solicitarea inspectorului de muncă,
lucrătorii care să participe la efectuarea controlului sau la
cercetarea evenimentelor;
 p) să nu modifice starea de fapt rezultată din producerea unui
accident mortal sau colectiv, în afară de cazurile în care
menţinerea acestei stări ar genera alte accidente ori ar
periclita viaţa accidentaţilor şi a altor persoane;
 q) să asigure echipamente de muncă fără pericol pentru
securitatea şi sănătatea lucrătorilor;
 r) să asigure echipamente individuale de protecţie;
 s) să acorde obligatoriu echipament individual de protecţie
nou, în cazul degradării sau al pierderii calităţilor de protecţie.
 Angajatorii trebuie să acorde alimentaţie de protecţie, în
mod obligatoriu şi gratuit, persoanelor care lucrează în
condiţii de muncă ce impun acest lucru, conform
prevederilor stabilite prin contractul colectiv de muncă
şi/sau contractul individual de muncă.
 Angajatorii trebuie să acorde materiale igienico-sanitare,
în mod obligatoriu şi gratuit.
 Categoriile de materiale igienico-sanitare, precum şi
locurile de muncă ce impun acordarea acestora se
stabilesc prin contractul colectiv de muncă şi/sau
contractul individual de muncă.
Informarea lucratorilor
 Ţinând seama de mărimea întreprinderii şi/sau a unităţii, angajatorul
trebuie să ia măsuri corespunzătoare, astfel încât lucrătorii şi/sau
reprezentanţii acestora să primească, în conformitate cu prevederile
legale, toate informaţiile necesare privind:
a) riscurile pentru securitate şi sănătate în muncă, precum şi
măsurile şi activităţile de prevenire şi protecţie atât la nivelul
întreprinderii şi/sau unităţii, în general, cât şi la nivelul fiecărui post
de lucru şi/sau fiecărei funcţii;
b) măsurile luate privind primul ajutor, stingerea incendiilor,
evacuarea lucrătorilor, pericol grav şi iminent.
 Angajatorul trebuie să ia măsuri corespunzătoare astfel încât
angajatorii lucrătorilor din orice întreprindere şi/sau unitate
exterioară, care desfăşoară activităţi în întreprinderea şi/sau în
unitatea sa, să primească informaţii adecvate care privesc aceşti
lucrători
 Angajatorul trebuie să ia măsuri corespunzătoare pentru ca
lucrătorii desemnaţi sau reprezentanţii lucrătorilor, cu
răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii
lucrătorilor, în vederea îndeplinirii atribuţiilor, să aibă
acces la:
 a) evaluarea riscurilor şi măsurile de protecţie;
 b) evidenţa accidentelor de muncă şi rapoartele privind
aceste accidente;
 c) informaţii privind măsurile din domeniul securităţii şi
sănătăţii în muncă, precum şi informaţii provenind de la
instituţiile de control şi autorităţile competente în
domeniu.
CONSULTAREA LUCRATORILOR
 Angajatorii trebuie să consulte lucrătorii şi/sau
reprezentanţii lor şi să permită participarea acestora la
discutarea tuturor problemelor referitoare la securitatea
şi sănătatea în muncă.

 Angajatorul trebuie să acorde reprezentanţilor lucrătorilor


cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii
lucrătorilor un timp adecvat, fără diminuarea drepturilor
salariale, şi să le furnizeze mijloacele necesare pentru a-
şi putea exercita drepturile şi atribuţiile care decurg din
Legea nr.319/2006.
INSTRUIREA LUCRATORILOR
 Angajatorul trebuie să asigure condiţii pentru ca fiecare lucrător să
primească o instruire suficienta şi adecvată în domeniul securităţii şi
sănătăţii în muncă, în special sub forma de informaţii şi instrucţiuni
de lucru, specifice locului de muncă şi postului său:
a) la angajare;
b) la schimbarea locului de muncă sau la transfer;
c) la introducerea unui nou echipament de muncă sau a unor
modificări ale echipamentului existent;
d) la introducerea oricărei noi tehnologii sau proceduri de lucru;
e) la executarea unor lucrări speciale.
 Angajatorul se va asigura ca lucrătorii din întreprinderi şi/sau unităţi
din exterior, care desfăşoară activităţi în întreprinderea şi/sau
unitatea proprie, au primit instrucţiuni adecvate referitoare la riscurile
legate de securitate şi sănătate în muncă, pe durata desfăşurării
activităţilor.
OBLIGATIILE LUCRATORULUI
 Fiecare lucrător trebuie sa îşi desfăşoare activitatea, în conformitate
cu pregătirea şi instruirea sa, precum şi cu instrucţiunile primite din
partea angajatorului, astfel încât să nu expună la pericol de
accidentare sau îmbolnăvire profesională atât propria persoană, cât
şi alte persoane care pot fi afectate de acţiunile sau omisiunile sale
în timpul procesului de muncă.

 Lucrătorii au următoarele obligaţii:


a) să utilizeze corect maşinile, aparatura, uneltele, substanţele
periculoase, echipamentele de transport şi alte mijloace de
producţie;
b) să utilizeze corect echipamentul individual de protecţie acordat şi,
după utilizare, să îl înapoieze sau să îl pună la locul destinat pentru
păstrare;
c) să nu procedeze la scoaterea din funcţiune, la modificarea,
schimbarea sau înlăturarea arbitrară a dispozitivelor de securitate
proprii, în special ale maşinilor, aparaturii, uneltelor, instalaţiilor
tehnice şi clădirilor, şi să utilizeze corect aceste dispozitive;
 d) să comunice imediat angajatorului şi/sau lucrătorilor
desemnaţi orice situaţie de muncă despre care au motive
întemeiate să o considere un pericol pentru securitatea şi
sănătatea lucrătorilor, precum şi orice deficienţă a
sistemelor de protecţie;
 e) să aducă la cunoştinţa conducătorului locului de
muncă şi/sau angajatorului accidentele suferite de
propria persoană;
 f) să coopereze cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii
desemnaţi, atât timp cât este necesar, pentru a face
posibilă realizarea oricăror măsuri sau cerinţe dispuse de
către inspectorii de muncă şi inspectorii sanitari, pentru
protecţia sănătăţii şi securităţii lucrătorilor;
 g) să coopereze, atât timp cât este necesar, cu
angajatorul şi/sau cu lucrătorii desemnaţi, pentru a
permite angajatorului să se asigure că mediul de
muncă şi condiţiile de lucru sunt sigure şi fără riscuri
pentru securitate şi sănătate, în domeniul său de
activitate;
 h) să îşi însuşească şi să respecte prevederile
legislaţiei din domeniul securităţii şi sănătăţii în
muncă şi măsurile de aplicare a acestora;
 i) să dea relaţiile solicitate de către inspectorii de
muncă şi inspectorii sanitari.
CONCEPTUL DE PERICOL – RISC- FACTOR DE RISC

 Pericolul este tot ceea ce poate cauza îmbolnăvirea sau


accidentarea profesională.
 Riscul reprezintă probabilitatea ca un pericol să se materializeze.

Exemplu:

 Pericolul este curentul electric.

 Riscul este probabilitatea ca cineva să se electrocuteze din cauza


contactului cu firele electrice care nu sunt izolate în mod corect.

 Factorii de risc de accidentare şi îmbolnăvire profesională sunt


factori (însuşiri, stări, procese, fenomene, comportamente) proprii
elementelor sistemului de muncă, care provoacă, în anumite condiţii,
accidente de muncă sau boli profesionale.
CRITERII DE CLASIFICARE A FACTORILOR DE
RISC
 Elementul generator, conform căruia
distingem:
 factori de risc proprii executantului;
 factori de risc proprii sarcinii de muncă;
 factori de risc proprii echipamentelor de
muncă;
 factori de risc proprii mediului de muncă.
FACTORI DE RISC PROPRII
EXECUTANTULUI
 Abaterea posibilă a executantului de la linia ideală pe
care trebuie s-o urmeze în îndeplinirea sarcinii de muncă
reprezintă întotdeauna o eroare, la nivelul uneia sau a
mai multora dintre verigile de bază ale activităţii de
muncă, respectiv:
 erori de recepţie, prelucrare şi interpretare a informaţiei;
 erori de decizie;
 erori de execuţie;
 erori de autoreglaj.
 Eroarea executantului se concretizează într-un
comportament inadecvat din punctul de vedere al
securităţii muncii, sub forma unei acţiuni greşite sau
omisiuni (întârziere în execuţie, execuţie greşită etc.).
FACTORI DE RISC PROPRII SARCINII DE
MUNCA
 Există două forme de manifestare a factorilor de risc
proprii sarcinii de muncă:
 conţinut sau structură necorespunzătoare a sarcinii de
muncă în raport cu scopul sistemului de muncă sau cu
cerinţele impuse de situaţiile de risc(operaţii, reguli,
procedee greşite, absenţa unor operaţii, metode de
muncă necorespunzătoare);
 sub/supradimensionarea cerinţelor impuse
executantului, respectiv necorespunzătoare
posibilităţilor acestuia.
FACTORI DE RISC PROPRII MIJLOACELOR
DE PRODUCTIE
 După natura acţiunii lor, factorii de risc proprii mijloacelor de
producţie se pot manifesta sub următoarele forme:
 factori de risc mecanic, a căror acţiune constă în eliberarea
bruscă, necontrolată şi contraindicată, a energiei cinetice
încorporate în mijloacele de producţie sau în părţi ale
acestora;
 factori de risc termic, în cazul cărora riscul este determinat
de acţiunea energiei termice încorporate în mijloacele de
producţie la contractul sau manipularea acestora de către
executant;
 factori de risc electric, respectiv curentul electric, la care
riscul este generat de posibilitatea contractului direct sau
indirect al executantului cu energia electrică vehiculată de
mijloacele de producţie;
FACTORI DE RISC PROPRII MIJLOACELOR
DE PRODUCTIE
 factori de risc chimic, a căror acţiune este determinată
de proprietăţile chimice posibil generatoare de boli sau
accidente, ale substanţelor utilizate în procesul de
muncă;
 factori de risc biologici, cu acţiune de natură biologică,
posibil generatoare de boli sau accidente, în funcţie de
caracteristicile microorganismelor utilizate în procesul de
muncă;
 factori de risc de sub/suprasolicitare a executantului
datorită condiţiilor de îndeplinire a sarcinii de muncă
impuse de caracteristicile mijloacelor de producţie.
FACTORI DE RISC PROPRII MEDIULUI DE
LUCRU
 Mediul fizic ambiant poate prezenta factori de risc
sub formă de depăşiri ale nivelului sau intensităţii
funcţionale a parametrilor specifici, precum şi de
apariţii ale unor condiţii de muncă inadecvate:
 factori de risc chimic;
 factori de risc fizic(mecanic,termic,electric);
 factori de risc biologic;
 factori de risc de sub/suprasolicitare psihofiziologică a
executantului.
ACCIDENTELE DE MUNCA
 Accidentul de muncă, conform definiţiei din lege este
vătămarea violentă a organismului, precum şi intoxicaţia
acută profesională, care au loc în timpul procesului de
muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu şi care
provoacă incapacitate temporară de munca, adică
acordarea unui concediu medical, de cel puţin 3 zile
calendaristice, invaliditate ori deces.
CLASIFICAREA ACCIDENTELOR DE
MUNCA
 Accidentele de muncă se clasifica, în raport cu
urmările produse şi cu numărul persoanelor
accidentate, în:
a)accidente care produc incapacitate temporară de
muncă de cel puţin 3 zile calendaristice (ITM)
b) accidente care produc invaliditate (INV);
c) accidente mortale (D);
d) accidente colective, când sunt accidentate cel
puţin 3 persoane în acelaşi timp şi din aceeaşi cauza
(C)
 Este de asemenea accident de muncă:

 a) accidentul suferit de persoane aflate în vizită în


întreprindere şi/sau unitate, cu permisiunea angajatorului;
 b) accidentul suferit de persoanele care îndeplinesc sarcini
de stat sau de interes public, inclusiv în cadrul unor activităţi
culturale, sportive, în ţara sau în afară graniţelor tarii, în
timpul şi din cauza îndeplinirii acestor sarcini;
 c) accidentul survenit în cadrul activităţilor cultural-sportive
organizate, în timpul şi din cauza îndeplinirii acestor
activităţi;
 d) accidentul suferit de orice persoana, ca urmare a unei
acţiuni întreprinse din proprie iniţiativa pentru salvarea de
vieţi omeneşti;
 e) accidentul suferit de orice persoana, ca urmare a unei
acţiuni întreprinse din proprie initiativă pentru prevenirea ori
înlăturarea unui pericol care ameninta avutul public şi privat;
 f) accidentul cauzat de activităţi care nu au legatura cu
procesul muncii, dacă se produce la sediul persoanei
juridice sau la adresa persoanei fizice, în calitate de
angajator, ori în alt loc de munca organizat de aceştia, în
timpul programului de munca, şi nu se datorează culpei
exclusive a accidentatului;
 g) accidentul de traseu, dacă deplasarea s-a făcut în
timpul şi pe traseul normal de la domiciliul lucrătorului la
locul de munca organizat de angajator şi invers;
 h) accidentul suferit în timpul deplasarii de la sediul
persoanei juridice sau de la adresa persoanei fizice la
locul de munca sau de la un loc de munca la altul, pentru
îndeplinirea unei sarcini de munca;
 i) accidentul suferit în timpul deplasarii de la sediul persoanei
juridice sau de la adresa persoanei fizice la care este incadrata
victima, ori de la orice alt loc de munca organizat de acestea, la
o alta persoana juridică sau fizica, pentru îndeplinirea sarcinilor
de munca, pe durata normală de deplasare;
 j) accidentul suferit înainte sau după încetarea lucrului, dacă
victima prelua sau preda uneltele de lucru, locul de munca,
utilajul ori materialele, dacă schimba îmbrăcămintea personală,
echipamentul individual de protecţie sau orice alt echipament
pus la dispoziţie de angajator, dacă se afla în baie ori în spalator
sau dacă se deplasa de la locul de munca la ieşirea din
întreprindere sau unitate şi invers;
 k) accidentul suferit în timpul pauzelor regulamentare, dacă
acesta a avut loc în locuri organizate de angajator, precum şi în
timpul şi pe traseul normal spre şi de la aceste locuri;
 l) accidentul suferit de lucrători ai angajatorilor romani
sau de persoane fizice romane, delegaţi pentru
îndeplinirea îndatoririlor de serviciu în afară graniţelor
tarii, pe durata şi traseul prevăzute în documentul de
deplasare;
 m) accidentul suferit de personalul roman care
efectuează lucrări şi servicii pe teritoriul altor tari, în baza
unor contracte, convenţii sau în alte condiţii prevăzute de
lege, încheiate de persoane juridice romane cu parteneri
străini, în timpul şi din cauza îndeplinirii îndatoririlor de
serviciu;
 n) accidentul suferit de cei care urmează cursuri de
calificare, recalificare sau perfecţionare a pregătirii
profesionale, în timpul şi din cauza efectuării activităţilor
aferente stagiului de practica;
 o) accidentul determinat de fenomene sau calamităţi
naturale, cum ar fi furtună, viscol, cutremur, inundaţie,
alunecări de teren, trasnet (electrocutare), dacă victima
se afla în timpul procesului de munca sau în îndeplinirea
îndatoririlor de serviciu;
 p) dispariţia unei persoane, în condiţiile unui accident de
muncă şi în împrejurări care îndreptăţesc presupunerea
decesului acesteia;
 q) accidentul suferit de o persoană aflată în îndeplinirea
atribuţiilor de serviciu, ca urmare a unei agresiuni;
 r) intoxicatie acuta profesională - stare patologica aparuta
brusc, ca urmare a expunerii organismului la noxe
existente la locul de muncă;
CAUZE FRECVENTE ALE ACCIDENTELOR DE
MUNCA

 Efectuarea necorespunzătoare a operaţiilor de muncă;

 Căderea de la aceeaşi înălţime;

 Căderea de la înălţime;

 Neefectuarea unor operaţii indispensabile securităţii


muncii.
CUM SE POATE ACTIONA?
 Pe lângă obligaţiile angajatorului, fiecare lucrător
trebuie să îşi desfăşoare activitatea, în conformitate
cu:
 pregătirea şi instruirea sa,
 instrucţiunile primite din partea angajatorului
(maistru, şef etc),
 astfel încât să nu-şi expună la pericol de accidentare
sau îmbolnăvire profesională propria persoana şi nici
alte persoane prin acţiunile sau omisiunile sale.
Prevenirea accidentelor de munca
 Pentru aceasta, cum trebuie să procedaţi:
 a) să utilizaţi corect maşinile, aparatura, uneltele, substanţele
periculoase, echipamentele de transport şi alte mijloace de
producţie;
 b) să utilizaţi corect echipamentul individual de protecţie acordat;
 c) să nu scoateţi din funcţiune şi să nu modificaţi dispozitivele de
securitate echipamentelor sau clădirilor;
 d) să comunicaţi imediat angajatorului şi/sau lucrătorilor desemnaţi
orice situaţie de muncă pe care o consideraţi un pericol pentru
securitatea şi sănătatea lucrătorilor, precum şi incidentele şi
ccidentele;
 g) sa cooperaţi cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii desemnaţi pentru a
permite angajatorului să asigure mediul de munca şi condiţiile de
lucru sigure;
 h) însuşiţi-vă şi respectaţi măsurile de securitate şi sănătate în
munca.
ACCIDENTELE DE MUNCA
Este de asemenea accident de muncă, accidentul suferit de:

 elevii care merg în vizita într-o întreprindere;


 un lucrator care s-a accidentat la serbarea pomului de iarnă organizată de
întreprinderea sa;
 o persoana care a sărit să salveze un copil dintr-un incendiu;
 un beneficiar care a venit într-o fabrica să achizitioneze butelii de oxigen;
 un şomer;
 un lucrător în timpul pauzei de masa în drum spre cantină;
 un profesor care vizitează părinţii unui elev;
 un lucrător căruia i-a înţepenit spatele brusc când împrăştia pietriş;
 lucrătorii întoxicaţi cu CO emanat de o sobă;
 toboşarul de la Voltaj care a căzut de pe scenă în concert la Satu Mare;
 un ministru în vizită diplomatică într-o ţară străină.
BOLILE PROFESIONALE
 Bolile profesionale sunt afecţiuni ale
organismului, dobândite ca urmare a participării
la realizarea unui proces de muncă.
 Conform definiţiei date de Organizaţia Mondială
a Sănătăţii – OMS, „bolile profesionale constituie
afecţiuni ai căror agenţi etiologici specifici sunt
prezenţi la locul de muncă, asociaţi cu anumite
procese industriale sau cu exercitarea unor
profesiuni”.
BOLILE PROFESIONALE
 La noi în ţară, prin boală profesională se înţelege
afecţiunea ce se produce ca urmare a exercitării unei
meserii sau profesii, cauzată de factori nocivi (fizici,
chimici sau biologici), caracteristici locului de muncă,
precum şi de suprasolicitarea diferitelor organe sau
sisteme ale organismului în procesul de muncă.
 Pentru ca o afecţiune să fie calificată ca boală
profesională, trebuie deci să fie îndeplinite trei condiţii:
 Să decurgă din exercitarea unei meserii sau profesii;
 Să fie provocată de factori de risc fizici, chimici, biologici,
caracteristici locului de muncă sau de suprasolicitări;
 Acţiunea factorilor de risc asupra organismului să fie de lungă
durată.
CLASIFICAREA BOLILOR PROFESIONALE
 În funcţie de natura factorului de risc care le-a generat, bolile
profesionale se pot clasifica în următoarele grupe:
 Intoxicaţii, provocate de inhalare, ingerare sau contactul epidermei cu
substanţe toxice;
 Pneumoconioze, provocate de inhalarea pulberilor netoxice;
 Boli prin expunere la energie radiantă;
 Boli prin expunere la temperaturi înalte sau scăzute;
 Boli prin expunere la zgomot şi vibraţii;
 Boli prin expunere la presiune atmosferică ridicată sau scăzută;
 Alergii profesionale;
 Dermatoze profesionale;
 Cancerul profesional;
 Boli infecţioase şi parazitare;
 Boli prin suprasolicitare;
 Alte boli (care nu intră în categoriile anterioare).
 b) După timpul de expunere la acţiunea factorului de risc,
există:
 Intoxicaţii acute (se cercetează atât ca boală profesională
cât şi ca accident de muncă), generate de o expunere de
scurtă durată la acţiunea factorului de risc, dar la doze mari.
 Intoxicaţii cronice (se cercetează ca boli profesionale),
provocate de regulă, de doze relativ mici, dar care
acţionează timp îndelungat asupra organismului;
 c) După modul de acţiune a factorului de risc asupra
organismului există:
 Boli cu acţiune generală, care afectează întregul organism;
 Boli cu acţiune locală, care afectează o parte a organismului,
un aparat sau un organ
EXEMPLE DE PERICOLE LA LOCUL DE
MUNCA

ACTIVITATI DE CURATARE

 Substanţe chimice toxice din produsele de


curăţare
 Obiecte ascuţite din reziduuri
 Pericol de alunecare şi de cădere
CATERING – RESTAURANTE- FAST FOOD
 Pardoseli alunecoase
 Suprafeţe fierbinţi ale echipamentelor de gătit
 Obiecte ascuţite

VANZARI
 Violenţă fizică şi abuz verbal din partea clienţilor
 Ridicare de greutăţi
 Poziţie ortostatică îndelungată
INGRIJIREA SANATATII
 Sânge contaminat şi fluide generate de organism
 Ridicare de greutăţi şi poziţii incomode
 Violenţă fizică şi abuz verbal
 Pericol de alunecare şi cădere

ACTIVITATI DE BIROU
 Amenajare necorespunzătoare a postului de lucru la
calculator
 Poziţie aşezat greşită
 Stres
 Hărţuire
MUNCA IN FABRICA
 Maşini periculoase
 Ritm înalt de lucru
 Pericol de alunecare şi cădere
 Pericole la transport - motostivuitoare
SALOANE DE COAFURA
 Poziţii incomode
 Poziţie ortostatică îndelungată
 Substanţe chimice în produsele de tratare a
părului care produc alergii
CONSECINTELE ACIDENTELOR DE
MUNCA SI BOLILOR PROFESIONALE
 consecinţe la nivelul individului, respectiv:
 al victimei – suferinţă fizică şi psihică datorită
agresiunii suportate, a incapacităţii temporare
sau permanente de muncă, a pierderii
încrederii în capacitatea de a reacţiona
corespunzător la sarcinile de muncă,
diminuarea veniturilor (ex: pierderi de salariu,
cheltuieli cu îngrijirea medicală etc);
 al celor apropiaţi victimei – durere, suferinţă,
stres psihic, diminuarea veniturilor familiale
etc;
 consecinţe la nivel microeconomic (agent
economic):
 pierderi de producţie, deteriorări sau distrugeri de mijloace
fixe, cheltuieli de reinvestire în forţa de muncă, utilaje,
deteriorarea mediului social de muncă etc;

 consecinţe la nivelul societăţii (macroeconomic):


 cheltuieli de asigurări sociale, de asistenţă medicală,
diminuarea potenţialului creator general etc.
SEMNALIZAREA DE SECURITATE
 Cerinţele minime pentru semnalizarea de securitate
şi/sau de sănătate la locul de muncă sunt stabilite prin
H.G nr.971/2006 publicată in M.O. nr. 683 din 9 august
2006.
 Prezenta hotărare nu se aplica semnalizarii prevăzute
de reglementările referitoare la introducerea pe piata
a substanţelor şi preparatelor periculoase, a produselor
şi/sau a echipamentelor, cu excepţia cazului in care
aceste reglementări fac referire in mod expres la acest
lucru.
 Prezenta hotărare nu se aplica semnalizarii utilizate in
reglementarea traficului rutier, feroviar, fluvial, maritim
şi aerian.
DEFINITII
 a) semnalizare de securitate şi/sau de sănătate - semnalizarea
care se referă la un obiect, o activitate sau o situaţie determinata şi
furnizează informaţii ori cerinţe referitoare la securitatea şi/sau
sănătatea la locul de munca, printr-un panou, o culoare, un semnal
luminos ori acustic, o comunicare verbală sau un gest-semnal, după
caz;
 b) semnal de interzicere - semnalul prin care se interzice un
comportament care ar putea atrage sau cauza un pericol;
 c) semnal de avertizare - semnalul prin care se avertizeaza
asupra unui risc sau unui pericol;
 d) semnal de obligativitate - semnalul prin care se indica
adoptarea unui comportament specific;
 e) semnal de salvare sau de prim ajutor - semnalul prin care se
dau indicaţii privind ieşirile de urgenta ori mijloacele de prim ajutor
sau de salvare;
 f) semnal de indicare - semnalul prin care se furnizează alte
indicaţii decat cele prevăzute la lit. b)-e)
DEFINITII
 g) panou - semnalul care, prin combinarea unei forme
geometrice, a unor culori şi a unui simbol sau a unei
pictograme, furnizează o indicaţie specifica, a cărui
vizibilitate este asigurata prin iluminare de intensitate
suficienta;
 h) panou suplimentar - panoul utilizat impreună cu un
panou descris la lit. g), care furnizează informaţii
suplimentare;
 i) culoare de securitate - culoarea căreia ii este
atribuită o semnificatie specifica;
 j) simbol sau pictogramă - imaginea care descrie o
situaţie sau indica un comportament specific şi care
este utilizata pe un panou ori pe o suprafata luminoasa;
 k) semnal luminos - semnalul emis de un dispozitiv
realizat din materiale transparente sau translucide,
iluminate din interior ori din spate, astfel incat să se
creeze o suprafaţă luminoasă;
 l) semnal acustic - semnalul sonor codificat, emis şi
difuzat de un dispozitiv realizat in acest scop, fără
folosirea vocii umane sau artificiale;
 m)comunicare verbală - mesajul verbal
predeterminat, comunicat prin voce umană sau
artificiala;
 n) gest-semnal - miscarea şi/sau poziţia bratelor
şi/sau a mainilor intr-o forma codificata, avand ca
scop ghidarea persoanelor care efectuează manevre ce
constituie un risc sau un pericol pentru lucrători.
PANOURI DE INTERDICTIE
 Caracteristici intrinseci:
 a) forma rotundă;
 b) pictograma neagra pe fond alb, margine şi banda
diagonala roşii (partea roşie trebuie să ocupe cel puţin
35% din suprafata panoului).