Sunteți pe pagina 1din 33

CATEDRA CHIRURGIE OMF PEDIATRICĂ, PEDODONȚIE ȘI

ORTODONȚIE

DISFUNCȚIILE APARATULUI DENTO-


MAXILAR CARE INDUC LA APARIȚIA
ANOMALIILOR DENTO-MAXILARE.
ABORDARE INTERDISCIPLINARĂ

CHIȘINĂU 2018
FUNCȚIILE APARATULUI DENTO-MAXILAR

• RESPIRAȚIA,
• MASTICAȚIA,
• DEGLUTIȚIA,
• FONAȚIA,
• MIMICA
Morfologia, dezvoltarea armonioasă și creșterea cranio-facială sunt influențate de normalitatea
funcțiilor oro-faciale. Efectuarea acestor funcții mimica se realizează prin succesiunea automată,
programată a contracției unor fascicole musculare, reglate de sistemul nervos central și dobîndirea
reflexelor condiționate.
Modificările ritmului, secvenței și intesității contracțiilor
diferitor fascicole musculare în timpul executării unor funcții,
antrenează tulburări dento-maxilo-faciale caracteristice, în
funcție de:
• MOMENTUL APARIȚIEI DISFUNCȚIEI
• DURATA DE ACȚIUNE
• INTESITATEA CU CARE SE EFECTUEAZĂ

FUNCȚIILE APARATULUI DENTO-MAXILAR POT PRODUCE ANOMALII SECUNDARE, DE ADAPTARE,


CARE POT AMELIORA SAU AGRAVA ANOMALIA PRIMARĂ.
Factoi generali Factori ereditari

Organismul copilului este supus unor influențe


multiple și complexe în cursul dezvoltării sale.
Ca parte integrantă a acesteia și dezvoltarea
aparatului deto-maxilar este un proces complex,
controlat și influențat de numeroși factori, care Factori
Factori funcționali psiho-
acționează pe fondul zestrei ereditare individuale.
emoționali
Studiul echilibrului muscular oro-facial din
punct de vedere ontogenetic oferă bază teoretică
pentru desprinderea rolului pe care îl joacă funcțiile în
Factori locali
dezvoltarea aparatului dento-maxilar.
TEORIA ECHILIBRULUI
Obiectul ce se află sub influența forțelor neechilibrate, primește accelerație și își modifică
poziția sa în spațiu.
Această teorie de asemenea este aplicabilă și pe baza structurii scheletice, inclusiv
scheletului facial. Modificările țesutului osos sunt ca răspuns la cerințele funcționale, ce au loc în
condiții obișnuite.
Influența musculaturii
peribucale (m.Orbicularis oris și
m. Buccinator) și a limbii asupra
formei arcadei dentare,
direcția de influență a forțelor
rezultate:
• m. Orbicularis oris-
generează forțe cu direcție
posterioară
• m. Buccinator- generează
forțe cu direcție latero-
interioară

• m. Lingual- generează forțe


antero-superioare
Valoarea forțelor ce pot produce modificări ale poziției dinților
pe arcada dento-alveolară și valoarea presiunii ce poate fi
exercitată de buza inferioară și limbă.

Concluzie:
Valoarea forțelor generate
de mușchii peribucali este cu
mult mai mare decît valoare
forței ce poate produce
deplasări dentare, astfel hipo-
/hipertonusul muscular este
implicat în pozițiile dentare.
DISFUNCȚIILE APARATULUI
DENTO-MAXILAR
RESPIRAȚIA BUCALĂ
DEGLUTIȚIA INFANTILĂ (PATOLOGICĂ)
DISFUNCȚII FONATORII
DISFUNCȚII MASTICATORII
DISFUNCȚII MIMICE
DEGLUTIȚIA
DEGLUTIȚIA
1. DE TIP ADULT, în care contactul activ al limbii este cu bolta palatină, în zona retroincisivă, iar arcadele
sunt în contact prin ridicarea mandibulei prin contracția mușchilor ridicători ai mandibulei; simultan, se
contractă mușchii buccinator și maseter, exercitând o forță asupra dinților în zona laterală. Mușchiul orbicular
oris transmite o forță asupra incisivilor cu direcție către posterior. Forțele care izvorăsc din activitatea
mușchilor antrenați în actul deglutiției au o direcție postero-laterală. (fig. B)

2. DE TIP INFANTIL, în care pacientul înghite cu limba interpusă între arcadele dentare (în zona anterioară),
mușchiul maseter nu se contractă, există însă contracții puternice ale mușchilor orbiculari ai buzelor,
buccinatorilor și mușchilor faciali. Acest tip de deglutiție este normală la sugari, ea devenind patologică după
erupția dinților temporari. (fig. A)
DEGLUTIȚIA

Deglutiție Deglutiție tip


infantilă adult
fiziologică 18 luni

Modificarea mecanismului poate avea loc și la vârsta de 3 ani. Trecerea de la aceasta la


deglutiția de tip adult se face prin maturizarea comportamentului neuromuscular , după erupția molarilor
II temporari.
Totuși, între 6-9 ani, 30% dintre copii prezintă deglutiție atipică, adică maturizarea deglutiției nu
s-a produs, limba continuă să se interpună între arcade. Persistența deglutiției de tip infantil poate
constitui un factor etiologic al anomaliilor dento-maxilare.
MĂRIMEA, POSTURA, TONUSUL mușchiului lingual și funcția lui sunt supuse să
fie responsabile în instalarea malocluziei, deoarece modificarea presiunii în țesuturile
moi în poziție de repaus fiziologic relativ, este cel mai important factor, datorită
efectului său continuu.
Un copil între 5-12 ani efectuează în 24 ore cca 800-1200 de înghițiri, iar un
adult pînă la 2400
ETIOLOGIA DEGLUTIȚIEI INFANTILE PATOLOGICE
(LANGLADE) :
• SUGEREA POLICELUI SAU ALTUI DEGET;
• PIERDEREA PREMATURĂ A INCISIVILOR;
• TICURI DE SUGERE LINGUALĂ;
• INTERPUNEREA BUZEI INFERIOARE;
• AMIGDALE HIPERTROFIATE;
• DINȚI TEMPORARI ÎN INGRESIUNE SECUNDARĂ;
• PREMATURITĂȚI DENTARE;
• DINȚI ANCHILOZAȚI;
• DISFUNCȚII ALE ATM;
• MACROGLOSIE ȘI SINDROM MONGOLOID.
Deglutiția atipică.
Clasificare după raportul dintre poziția limbii și regiunile arcadelor dentare în care
pătrunde
TIP DEGLUTIȚIE CARACTERISTICA ASPECT
limba se proiectează pe incisivi, nedepășindu-i
Deglutiție anterioară simplă anterior, se realizează ocluzie în zona laterală, iar
mușchiul maseter, buccinator și mentalisul prezintă o
tonicitate normală. Singura zonă de stres este
grupul incisiv, care este vestibularizat.

proiecția limbii se face interincisivi, depășindu-i


Deglutiție anterioară anterior, se produce hipotonia mușchiului maseter și
completă orbicular, mușchiul mentalis fiind hiperton, limba
interpusă interincisiv duce la intruzia acestor dinți,
instalându-se astfel, sindromul ocluziei deschise.

limba se interpune în zona frontală și laterală, se


Deglutiție bilaterală și produce hipotonia maseterului, orbicularului,
frontală creându-se ocluzia deschisă latero-fronto-
laterală.

rezultatul unei ocluzii deschise laterale, maseterul


Deglutiția unilaterală de partea ocluziei deschise este hipoton
DEGLUTIȚIA ATIPICĂ.
Clasificare după momentul de instalare

Deglutiția atipică Primară,


provine din păstrarea stereotipului de deglutiție
infantilă al perioadei de sugar

Secundară,
asociată inocluziei verticale produsă de alte cauze,
ca urmare a tendinței de expansiune a limbii în
orice spațiu liber. Ea se poate instala și-n timpul
schimbării fiziologice a dinților frontali, când există
în mod fiziologic o perioadă de inocluzie verticală.
MODIFICĂRILE ȚESUTURILOR MOI PERIBUCALE ȘI A
STRUCTURILOR DURE

a) în cazul deglutiției normale b) în cazul deglutiției infantile patologice


INTERPUNEREA LIMBII ÎN ZONA FRONTALĂ ÎN TIMPUL
DEGLUTIȚIEI INFATILE ( FLUOROCO)
• Vestibulorversia grupului frontal de dinți superiori
• Intruzia incisivilor inferiori
• Apariția spațiului de inocluzie sagitală frontală
• Apariția spațiului de inoclzie verticală frontală
CONSECINȚELE DEGLUTIȚIEI ATIPICE

• OCLUZIA DESCHISĂ (INCOCLUZE VERTICALĂ FRONTALĂ)

• MALOCLUZIA CLASA II/1 ANGLE , ÎNSOȚITĂ DE ETALAREA ARCADEI DENTARE CU TREME MULTIPLE

• MALOCLUZIA CLASA III ANGLE


RESPIRAȚIA BUCALĂ
RESPIRAȚIA ORALĂ

Respirația - este o funcție biologică comună a aparatului respirator și dento-


maxilar, care asigură schimburile gazoase. În anumite condiții, datorită necesităților
crescute sau dificultăților de trecere a aerului în totalitate prin cavitățile nazale, se face
apel la respirația orală.
Necesitatea de a respira este factorul determinant primar al poziției mandibulei
și limbii, este considerat că modificarea tipului respirator, așa ca respirația bucală, dar
nu cea nazală, poate modifica poziția capului, a maxilarelor și a limbii
ETIOLOGIA RESPIRAȚIEI ORALE:
• Obstrucția nazală determinată de deviațiile de sept, polipii nazali, starea
după rinite repetate, corpi străini inclavați în fosetele nazale;
• Obstrucții nazo-faringiene (vegetații adenoide)
• Obstrucții linguo-faringiene (amigdalite hipertrofice, glosoptoză, retrognație
mandibulară)
• Infecții nazo-faringiene care devin cronice, focar permanent de extindere spre
laringe, plămîni
• Iritațiile cronice infecțioase supraglotice, ce produc hiperexcitarea centrului
cardio-respirator
REPERCURSIUNILE PE CARE LE ARE RESPIRAȚIA
ORALĂ DEPIND DE:

• MOMENTUL INSTALĂRII
• DURATA EI
• DACĂ PASAJUL NAZAL ESTE EXCLUS PARȚIAL SAU ÎN TOTALITATE
REPERCURSIUNILE PE CARE LE ARE RESPIRAȚIA ORALĂ:
RESPIRAȚIA BUCALĂ POAE FI RESPONSABILĂ DE INSTALAREA:
• Ocluziei distalizate de diferit grad;
• Endoalveolodenției cu proalvelolodenție superioară ( ocluzie adâncă în
acoperiș) cu rapoarte neutre laterale ;
• Retrognație mandibulară (clasa II/1 Angle) cu inocluzie sagitală;
• Inocluzie verticală cu diferite variante de rapoarte molare (olcuzie deschisă);
• Prognație mandibulară (ocluzie inversă frontală)-clasa III Angle;
• În sidromul de obstrucție respiratorie (rickets) se determină ocluzie încrucișată
posterioară, uni- sau bilaterală, însoțită de ocluzie deschisă frontală
moderată, compresia maxilarului superior.
ASPECTUL EXOBUCAL AR RESPIRATORILOR ORALI
CRONICI
• Facies adenoidian leptoprosop,
• Facies retrognatic,
• Bascularea posterioară a coloanei cervicale,
• Coborârea hioidului,
• Profilul convex,
• Tegumente palide,
• Pomeți șterși,
• Narine strâmte (microrinie),orientate în sus,
• Buze uscate, fisurate, hipotone, răsfrânte,
• Fanta labială deschisă, lăsând să se vadă incisivii
superiori, care pot fi cariați la colet datorită autocurățirii
deficitare, gingivite,
• În timp pot să apară tulburări de irigație cerebrală.
DISFUNCȚII FONATORII

• Fonația- este un ansamblu de factori fiziologici și neurofiziologici, care contribuie la producerea vocii și
în particular a vorbirii.
Acest proces fiziologic poate fi modificat ca urmare a unei perturbări la nivelul SNC, sau a organelor
periferice (plămîni,laringe, faringe,cavitatea nazală și bucală).
Această disfuncție are influneță asupra creșterii osului (bazal sau alveolar) și se exercită în cele 3 sensuri
ale spațiului.
MODIFICĂRI ALE FONAȚIEI:

• Anomalii determinate de tulburările laringiene: voce nazonată, rinolalie, voce guturală.


• Anomalii determinate de un defect al punctului de articulare: voce peltică, sigmatism, mutuacism
• Anomalii generate de unele tulburări de debit sau de ritm ale vorbirii: bîlbîiala, tahilalia,
bradilalia.
CONSECINȚELE DIFUNCȚIEI ASUPRA CREȘTERII
MAXILARULUI
• În cadrul pronunției consoanelor palato-alveolare (D, T), care se face cu sprijinul apico-lingual al
incisivilor superiori, poate să apară o proalveolodenție în situația în care mușchiul orbicular nu
poate neutraliza forța exercitată de limbă.
• În sigmatism interdentar se observă o incopetență labială, o beanță anterioară și o interpoziție
linguală în timpul deglutiției și fonației.
• Interpoziția laterală a limbii în articularea fonemelor (S, J, Ch, Z) împiedică creșterea verticală a
proceselor alveolare și antrenează o supraocluzie incisivă prin infraalveolie molară.
DISFUNCȚII MASTICATORII

• Efectuarea ritmică a mișcărilor mandibulei în timpul ciclului masticator, adaptarea forțelor de


contracție ale mușchilor la calitățile fizice ale alimentelor și la suprafețele de contact interdentar,
constituie elementele dezvoltării normale, proporționale ale maxilarelor și ale alveolelor,condiție
necesară pentru menținerea dinților în stare de funcționare.

• Interferențele dentare sau punctele de contact premature consitue principala cauză a disfuncțiilor
ocluzale.
Factorii disfuncționali favorizanți

• Malocluzia dentară: angranj invers frontal, instabilitatea ocluzală, interferențe ocluzale în partea
balansată
• Disarmonia dintre ocluzie și ATM, forma curbei Spee (are importanță în înălțimea și angulația
pantelor incisivilor superiori), înclinarea planului de ocluzie în laterognațiile mandibulare.
• Masticația lentă și unilaterală produce uzura asimetrică, determină noi interfețe dentare.
TULBURĂRILE MASTICATORII, CA FACTORI
PREDISPOZANȚI PENTRU:
• Activitatea musculară fiind insuficienată are impact asupra oaselor maxilare care sunt parțial
dezvoltate
• Abraziunea fiziologică fiind insuficinetă sau absentă, nu produce mezializarea fiziologică a
mandibulei, erupția molarilor permanenți poate stabili rapoarte instabile și nefiziologice
• Pierderea precoce a unor dinți determină egresiuni și mișcări orizontale ale dinților, determinînd
rezultante orizontale prin descompunerea forțelor de masticație.
ABORDAREA INTERDISCIPLINARĂ A DISFUNCȚIILOR
SISTEMULUI STOMATOGNAT
Abordarea interdisciplinară a disfuncțiilor sistemului
stomatognat
• Importanța: pentru a planifica un tratament ortodontic eficient (funcțional și estetic) , fără complicații sau
recidive.
• Reeșind din factorii etiologici al anomaliilor dento-maxilare, rezultă importanța consultației și eventual
tratamentului la medicul ORL-ist, pediatru sau neurolog.
• Disfuncțiile presupun antrenament muscular, astfel e necesară implicarea logopedului.
! Păstrarea factorului etiologic și al mecanismului de producere a unei anomalii dento-maxilare, reprezintă factori
negativi importanți în evoluția tratamentului ortodontic.
Factorii etiologici pot fi depistați și în multe cazuri simpla lor înlăturare este suficientă pentru redresarea
morfo-funcțională.

S-ar putea să vă placă și