Universitatea "Dunărea de jos" Galați , Facultatea

de Medicină și Farmacie

Streptococii

Profesor coordonator: Student:

S.L Dr. Maftei Nicoleta Stănculea Floris-Cristian
• Streptococii fac parte din familia Streptococcaceae,
genul Streptococcus, unele specii fiind patogene, altele
facand parte din flora indigenă a orofaringelui sau
tractului intestinal.
• Cele mai importante specii pentru patologia umană fiind
: Streptococcus pyogenes, Enterococcus,
Streptococcus pneumoniae si streptococii viridans
Morfologie

• Sunt coci dispuși in lanțuri, Gram

pozitivi , sunt saprofiți, patogeni
sau condiționat patogeni. Au
dimensiuni de 0,5-1µm , au in
peretele bacterian o concentrație
de mureină mare (80 %). Sunt
imobili, nesporulați, uneori pot
prezenta capsulă, ce le conferă o
mare virulență.
• Sunt intâlniți peste tot in mediu și
in special pe tegumente si
mucoase.
Clasificare

• In funcție de tipul de hemoliză pe care il

produc streptococii se impart in:
1.Streptococi α hemolitici

2.Streptococi α' hemolitici

3.Streptococi β hemolitici

4.Streptococi γ hemolitici
1. Streptococi α hemolitici
Elaborează α hemolizina, metabolizează incomplet
hemoglobina si dau o culoare verde in jurul coloniilor.
Din această categorie fac parte streptococii viridans, ei
sunt saprofiți, condiționat patogeni. Pe lângă aceștia din
această categorie fac parte și streptococii pneumoniae ,
care cauzează infecții ale tractului respirator.
2. Streptococi α' hemolitici

• Elaborează hemolizina α'. Ei metabolizează complet

hemoglobina, dar este o hemoliză in care mai sunt
hematii nehemolizate – incompletă. Marginile coloniei
sunt neclare. In această categorie intră serogrupurile B
si D streptococice, sunt saprofite sau condiționat
patogene .
3. Streptococi β hemolitici

• Elaborează hemolizina β. Dau hemoliză beta, care este

completă, foarte intinsă, coloniile având margini clare .
Din această categorie fac parte serogrupurile A (care
este intotdeauna patogen), C si G.
4. Streptococii γ

• Streptococii γ sunt nehemolitici, nu elaborează

hemolizine. In această categorie sunt multe tulpini din
serogrupul D.
Rezistența

• Au rezistență scăzută sunt distruși de razele UV ,

dezinfectante si antiseptice la concentrații uzuale .
Sunt distruși la 55° C timp de 20 min. Streptococul
din grupul A este sensibil la penicilina G,care se
administrează parenteral,oral.
• Streptococul din grupul D este rezistent la
concentrații mari de NaCl 6,5%, la variații mari de
temperatură, la acțiunea bilei și a sărurilor biliare (
ca și viridans) și la acțiunea multor antibiotice.
Structura antigenică

• Streptococii au antigene somatice si solubile.

A. Antigenele somatice

• 1. Antigenul capsular, la cei cu capsulă (formată din

acid hiauronic) și care poate fi distrus de o enzimă
proprie – hialuronidaza.
• 2.Antigenul M , se găsește pe suprafața peretelui,
pe baza acestui antigen se imparte in 65 de
serotipuri, iar organismul produce anticorpi antii-M.
B. Antigene solubile
• Exotoxina se numeste eritrotoxina, are afinitate pentru
piele,determină exantem sau enantem ( la nivelul
mucoaselor).Exotoxina apare doar când streptococii sunt
lizogeni ,deci purtători de bacteriofag. Exotoxina
determină scarlatina,exotoxina este aceeași pentru toți
streptococii, de aceea anticorpii anti-exotoxina, oferă
protecție .
• Alte antigene solubile :hialuronidaza, fibrinolizinele:
streptolizina O,care va determina organismul să
răspundă prin formare de anticorpi (ASLO) si
streptolizina S care este responsabilă de beta hemoliză .
Multiplicare si invazivitate

• Caracterul de patogenitate prin multiplicare este dat de

proteina M care determină afecțiuni la poarta de intrare.
Iar invazivitatea este dată de enzimele litice,care
determină apariția de focare secundare propagate din
aproape in aproape. Ele determină infecții acute, dintre
care unele se pot croniciza. Infecțiile datorate
multiplicării si invazivității sunt infecții cutanate(erizipel,
abcese,colecții purulente), angine, infecții respiratorii(
rinite,sinuzite,pleurezii),meniningite,abcese in diferite
organe ,endocardita.
Toxigeneza

• Doar streptococii de grup A au această proprietate,

pentru că ei au receptori pentru bacteriofagi, devenind
lizogeni, ei dau scarlatina.
• Streptococii β hemoliticii de grup A pot provoca reacții de
hipersensibilitate prin apariția complexelor imune si
citokinelor.
Streptococii grup A (Streptococcus
pyogenes)
• Pot da infecții acute ale tractului respirator:forma
eruptivă(scarlatina) și forma neeruptivă(angina,faringita).
• Localizarea cutanată a infecției streptococice este mai
frecventă in zonele
calde:intertrigo,impetigo,zăbăluța,celulite,
abcese,flegmoame.
• Erizipelul este o infecție streptococică cu localizare
cutanată, la nivelul gambelor,feței,cu caracter recidivant.
• Virulența streptococilor piogeni este dată de proprietatea
antifagocitară ,care depinde de prezența componentelor
celulare de suprafață: acidul hialuronic si proteina M.
Streptococii grup B(Streptococcus
agalactiae)
• Infecțiile la copii sunt de două forme :
1.Forma precoce , septicemică : se izolează in primele ore
, 2-3 zile de la naștere, care poate avea o evoluție
fudroiantă,fatală in 60-70 % din cazuri.
2.Forma tardivă: apare in a 10-90-a zi de la naștere,cu
mortalitate mare de 20% cu sau fără sechele neurologice,
infectarea se face prin transmitere nosocomială de la
purtători faringieni din mediul ambiant.
• La adult infecția se poate manifesta sub formă de : avort
, septicemie post-partum sau postabortum,ITU .
Streptococii grup D(Enterococcus)

• Determină infecții urinare, genitale, endocardite

subacute( până la 20%).
• Se recomandă să se facă testarea sensibilității la
antibiotice si chimioterapice atunci cand se izolează
enterococi.
• Prezența in apă sau alimente a enterococilor arată
contaminarea fecală a acestora, decelarea lor servind ca
test de poluare.
 Pneumococul (Streptococcus pneumoniae)

• Pneumococii incapsulați sunt patogeni prin multiplicare

si invazivitate, nu are capacitate de toxigeneză.
Determină pneumonia francă lobară (localizată doar la
nivelul unui singur lob).
• Spută in afecțiunile pulmonare pneumococice este
ruginie, puroiul este de consistență cremoasă, fibrinoasă
de culoare verzuie.
Bibliografie

• "Bacteriologie și virusologie" – C. Florea

• "Bacteriologie medicală" – F. Toma Săcărea
Vă mulțumesc !