Sunteți pe pagina 1din 14

Criterii de clasificare

 criteriul genealogic
 criteriul tipologic
I Criteriul genealogic

 Macrofamilii

 Familii

 Ramuri sau grupuri

 Subgrupuri
Macrofamilii de limbi:
macrofamilia limbilor uralice (limbile fino-urgice,
samoede),
macrofamilia limbilor altaice (limbile turcice,
tunguso-manciuriene și cele mongolice)

Familii de limbi:
indo-europene, semito-hamitice, fino-ugrice,
turcice, mongolice, caucaziene, bantu etc.
Familia de limbi indo-europene conține
grupurile: indian, iranian, germanic, slav,
romanic, baltic, celtic.

Grupul romanic conține subgrupurile


occidentale: ibero-romanic, galo-romanic și
italo-romanic și subgrupul oriental
Subgrupul occidental
ibero-romanic galo-romanic italo-romanic
↓ ↓ ↓
spaniola franceza italiana
portugheza provansala sarda
catalana franco-provansala reto-romana
galisiana (Elveția)
Subgrupul oriental include limbile:

limba română limba dalmată


II Clasificarea morfologico-tipologică

Clasificarea morfologico-tipologică a limbilor a


fost abordată în sec XIX-lea de către savanții germani
Fr. Schlegel, A.Schlegel, W. von Humboldt.

Criterii de clasificare:

 structura morfematică a cuvintelor


 corelația dintre categoriile morfologice/părțile de
vorbire
 modalitățile de redare a sensurilor gramaticale
Criteriul tipologic
Tipologie morfologică Tipologie sintactică
↓ ↓
Limbi izolante Limbi nominative
Limbi aglutinante Limbi ergative
Limbi flective Limbi active
Limbi incorporante
Limbile izolante: numarul redus
morfeme extraradicale: prefixe, sufixe etc. și
rolul deosebit al cuvintelor auxiliare
EX. idiomurile chino-tibetane
Limbile aglutinante: aglutinarea sau
alipirea morfemelor extraradicale la
rădăcina cuvintelor.
În limbile aglutinante, spre deosebire de
cele izolante, sensurile gramaticale sunt
exprimate cu ajutorul sufixelor strict
monosemantice.
EX. limbile turcice și fino-ugrice
Limbile flective: „limbi cu flexiune sintetică"
și „limbi cu flexiune analitică” (E.Ionescu)
EX. Limbile indo-europene – flexiunea externă,
Limbile semito-hamitice – flexiunea internă.
*Limba latină – flexiune sintetică:
Nom: homo
Gen.: hominem
Dat: hominis
Acc.: hominem
Voc.: homo
Abl.: homini
Limbi incorporante: inserarea
determinanților subiectului și ai obiectului în
radicalul cuvântului determinat; astfel,
determinanții verbului predicat (obiectele direct,
indirect și circumstanțialele) sunt încorporate în
radicalul acestuia.
Se utilizeză așa-numitele cuvinte-propoziții.
EX. idiomurile amerindiene și cele
paleoasiatice
Limbile nominative: posibilitatea
transformării construcției active în cea pasivă și
viceversa, acordul dintre predicat și subiect,
utilizarea obiectul direct la cazul acuzativ.
EX. limbile indo-europene, semito-hamitice,
turcice
Limbile ergative:
verb predicat tranzitiv – subiect la cazul ergativ,
verb predicat intranzitiv – subiect la absolutiv.
Ex. basca, idiomurile caucaziene
Limbile active: opoziția dintre verbele de
acțiune (dinamice) și cele de stare (statice)
Verbe dinamice – subiectul este la cazul activ
Verbe statice – subiectul este la nominativ și la
alte cazuri
EX. limbile amerindiene tupi-guarani