criteriul genealogic criteriul tipologic I Criteriul genealogic ↓ Macrofamilii ↓ Familii ↓ Ramuri sau grupuri ↓ Subgrupuri Macrofamilii de limbi: macrofamilia limbilor uralice (limbile fino-urgice, samoede), macrofamilia limbilor altaice (limbile turcice, tunguso-manciuriene și cele mongolice)
Familii de limbi: indo-europene, semito-hamitice, fino-ugrice, turcice, mongolice, caucaziene, bantu etc. Familia de limbi indo-europene conține grupurile: indian, iranian, germanic, slav, romanic, baltic, celtic.
Grupul romanic conține subgrupurile
occidentale: ibero-romanic, galo-romanic și italo-romanic și subgrupul oriental Subgrupul occidental ibero-romanic galo-romanic italo-romanic ↓ ↓ ↓ spaniola franceza italiana portugheza provansala sarda catalana franco-provansala reto-romana galisiana (Elveția) Subgrupul oriental include limbile:
limba română limba dalmată
II Clasificarea morfologico-tipologică
Clasificarea morfologico-tipologică a limbilor a
fost abordată în sec XIX-lea de către savanții germani Fr. Schlegel, A.Schlegel, W. von Humboldt.
Criterii de clasificare:
structura morfematică a cuvintelor
corelația dintre categoriile morfologice/părțile de vorbire modalitățile de redare a sensurilor gramaticale Criteriul tipologic Tipologie morfologică Tipologie sintactică ↓ ↓ Limbi izolante Limbi nominative Limbi aglutinante Limbi ergative Limbi flective Limbi active Limbi incorporante Limbile izolante: numarul redus morfeme extraradicale: prefixe, sufixe etc. și rolul deosebit al cuvintelor auxiliare EX. idiomurile chino-tibetane Limbile aglutinante: aglutinarea sau alipirea morfemelor extraradicale la rădăcina cuvintelor. În limbile aglutinante, spre deosebire de cele izolante, sensurile gramaticale sunt exprimate cu ajutorul sufixelor strict monosemantice. EX. limbile turcice și fino-ugrice Limbile flective: „limbi cu flexiune sintetică" și „limbi cu flexiune analitică” (E.Ionescu) EX. Limbile indo-europene – flexiunea externă, Limbile semito-hamitice – flexiunea internă. *Limba latină – flexiune sintetică: Nom: homo Gen.: hominem Dat: hominis Acc.: hominem Voc.: homo Abl.: homini Limbi incorporante: inserarea determinanților subiectului și ai obiectului în radicalul cuvântului determinat; astfel, determinanții verbului predicat (obiectele direct, indirect și circumstanțialele) sunt încorporate în radicalul acestuia. Se utilizeză așa-numitele cuvinte-propoziții. EX. idiomurile amerindiene și cele paleoasiatice Limbile nominative: posibilitatea transformării construcției active în cea pasivă și viceversa, acordul dintre predicat și subiect, utilizarea obiectul direct la cazul acuzativ. EX. limbile indo-europene, semito-hamitice, turcice Limbile ergative: verb predicat tranzitiv – subiect la cazul ergativ, verb predicat intranzitiv – subiect la absolutiv. Ex. basca, idiomurile caucaziene Limbile active: opoziția dintre verbele de acțiune (dinamice) și cele de stare (statice) Verbe dinamice – subiectul este la cazul activ Verbe statice – subiectul este la nominativ și la alte cazuri EX. limbile amerindiene tupi-guarani
