Suport de curs

Opinie Publică și Comunicare

Curs 1

Opinie Publică și Comunicare

 Opinia publică: precizări terminologice

1. Opinie publică: etimologie şi definiţie de lucru

Limba latină: „Opinie publică” = „opinio” (părere, credinţă, gând, presupunere) +

„publicus” (derivat de la populus = popor
- cuvântul „opinio” este derivat din “opinari” = a exprima o părere
Definiţie de lucru: “Opinia publică” = Părerea poporului

Sensurile elementului „public” din conceptul de „opinie publică”:

Elisabeth Noelle-Neumann (1980)
1) Se referă la problemele importante pentru comunitate.
2) Se referă la „purtătorii opiniei publice” – persoane capabile să opineze,
responsabile, care exercită, în numele celor guvernati, o functie critica si de
control fata de modul in care se guverneaza.
3) Se referă la faptul că opiniile se manifestă public, că sunt accesibile tuturor, cel
mai adesea, prin mass-media.

Opinie Publică și Comunicare

 2. Atestarea documentară a cuvântului „opinie publică”
În Franţa:
• Jean-Jacques Rousseau (1712 – 1778) – primul care a utilizat termenul
l’opinion publique: în scrisoarea din 2 mai 1744, cu sensul de „tribunal de a
cărui dezaprobare trebuie să te fereşti”.
• Cristine Gerber (1975) – a aplicat tehnica analizei conţinutului lucrărilor lui
Jean-Jacques Rousseau (Iulia sau Eloiză; Contractul social; Emil, sau despre
educaţie; Confesiuni), obținând următoarele frecvențe:
– “opinie publică” – 16 ori
– “opinie” – 100 ori
– “public” – 106 ori

În România
• Cuvântul „opinie” are cea mai veche atestare în anul 1703, în Foletul novel.
Calendarul lui Constantin Vodă Brâncoveanu (1693-1704): „Să munceşti a
birui opinia acelui mare, cu stricăciunea credinţei miniştrilor săi” (Emil
Vârtosu, 1942, p. 152).

Opinie Publică și Comunicare

• 1794: Răspunsul dat de autorităţile de la Viena cererii de editare a unei
reviste româneşti: „opiniile pot produce zguduirea liniştei publice” (Marian
Petcu, 2001, p. 68).

Revoluţia de la 1848:
• Grigore Alexandrescu (1810 – 1885) deplângea faptul că guvernul nu
consultă opinia publică (1842)

• Nicolae Balcescu, în lucrarea Istoria românilor sub Mihaiu Vodă Viteazul.

Cartea I. Libertatea naţională (1851), scria: “Scriitori însemnaţi din toată
Europa începură prin tipar a trezi opinia publică”.

Opinie Publică și Comunicare

 3. Accepţiuni incorecte ale cuvântului „opinie publică”

• Harwood L. Childs (1965) – opinia publică este confundată cu masele, cu

mulţimea, cu populaţia („Guvernanţii să comunice cu opinia publică”)
• Exprimări metaforice luate ad literam: O.P. se revoltă, acuză, se
indignează, dezaprobă, avertizează etc.)
• Personificarea O.P.: „Vocea O.P.”, „Guvernul ascunde adevărul de ochii
O.P.”
• Prezentarea opiniilor individuale ca O.P.
• Floyd H. Allport (1937) – „confuzia jurnalistică”: Identificarea ilegitimă a
opiniei publice cu opiniile editorialiştilor, analiştilor politici, în numele unui
public inaccesibil.

Opinie Publică și Comunicare

 4. Teremeni derivaţi şi complementari
• „Climat al opiniei” – starea de spirit a populaţiei, dimensiunea normativă
a opiniei publice. Termen utilizat de filozoful englez Joseph Glanvill (1636-
1680) în The Vanity of Dogmatizing (1661), preluat de Elisabeth Noelle-
Neumann (1980).
Exemplu: Oamenii sunt intrebati despre ce cred ei ca alte persoane gandesc
despre aceeasi problema: ”Care credeti ca este partidul cu care romanii
vor vota la urmatoarele alegeri?„
• „Opinie populară” – desemneaza reacțiile oamenilor la evenimentele
curente (pseudo-probleme sociale) din societate. George H. Gallup (1965)
utilizează acest termen, dar Robert Nisbet (Public opinion versus popular
opinion, 1975) face din „opinie populară” un termen cheie.
• „Opinie privată” – antonimul termenului de „opinie publică”. Este fluida,
labilă, insesizabilă, neexprimată public (Jean Stoetzel)
• „Opinie individuală spontană” – părerea exprimată în viaţa de zi cu zi,
spontan
• „Opinie individuală provocată” – părerea exprimată în cadrul sondajelor.
Opinie Publică și Comunicare
 5. Definițiile opiniei publice
• Edward L. Bernays (Crystallizing Public Opinion, 1923) – tripla ipostază a
opiniei publice
1. Judecăţi ale indivizilor şi grupurilor, prost făcute, schimbătoare.
2. Agregat al opiniilor individuale sau ale grupurilor, când uniforme, când
contradictorii.
3. Opinii uzuale ale indivizilor despre unele aspecte ale vieţii publice sau
individuale.

• Floyd H. Allport (1937/1981, p. 144): „Termenul opinie publică designează

o situaţie sau mai mulţi indivizi care se exprimă sau pot fi chemaţi să se
exprime în termeni de aprobare sau de susţinere (sau de dezaprobare sau
opoziţie) a unei situaţii, persoane sau propuneri larg împărtăşite, astfel
încât rezultă probabilitatea unei acţiuni efective directe sau indirecte în
raport de obiectivul indicat”

Opinie Publică și Comunicare

Jean Stoetzel (1943):
• Opinia publică este „formula nuanţată care exprimă adeziunea fără
rezerve a unei persoane asupra unei probleme delimitate”.
• Opinia unui individ este „poziţia pe o scală obiectivă a propoziţiei căreia îi
acordă adeziuea sa totală”.
• Opinia unei persoane – „manifestările unei atitudini, constând în
adeziunea la anumite formule, care poate fi evaluată pe o scală obiectivă”.
Leonard W. Doob (1948): „ Opinia publică se referă la la atitudinile oamenilor
faţă de o anumită problemă, dacă sunt membri ai aceluiaşi grup.”
Emory Bogardus (1951): Opinia publică nu constituie o simpla adunare a
opiniilor individuale, ci produsul unui proces de dezbatere.
Alfred Sauvy (1964): Opinia publică este „un arbitru, o conştiinţă, un tribunal,
o forţă politică”. Formele opiniei publice:
1) Opinia clar exprimată
2) Opinia şoptită (zvonurile)
3) Opinia rezultată din referendum sau sondaje (participare neobligatorie)
4) Opinia rezultată din referendum (participare obligatorie)
Opinie Publică și Comunicare
Harwood L. Childs (1965): opinia este exprimarea prin cuvinte a unei
atitudini. Opinia publică este orice grup de opinii individuale
Jacob Shamir şi Michael Shamir, 2000: Opinia publică reprezintă o forţă
socială colectivă, de natură comunicaţională şi politică, un fenomen
multidimensional.

În România:
Constantin Sudeţeanu (Opinia publică, 1935): Opinia publică reprezintă „o
stare de acord sau înţelegere comună asupra unei chestiuni ce preocupă
momentan în actualitate cunoştinţele individuale (apud Ana Tucicov-
Bogdan, 1974, p. 72).
• Opinia publică este „O atitudine faţă de chestiuni care sunt în discuţie”.

Septimiu Chelcea (2006): - Opinia publică este procesul psihosociologic

interactiv de agregare a judecatilor evaluative, atitudinilor si credintelor
referitoare la o problemă socială ale unui număr semnificativ de persoane
dintr-o comunitate, care, într-o formă sau alta se exprimă deschis.

Opinie Publică și Comunicare

 Caracteristicile pe care un fapt social/eveniment trebuie sa le
îndeplinească pentru a genera opinie publică

• Opinia publică este generată de o problemă socială sau de interes public.

Dacă este vorba de o pseudo-problema socială, vom vorbi de opinie
populară, dar nu de opinie publică.
• Opinia publică este generată de un eveniment actual, nu trecut sau viitor.
Un eveniment trecut ar putea genera opinia publică DOAR dacă ar fi
readus în atentia oamenilor, prin intermediul mass media.
• Opinia publică este generata de un fapt concret, nu abstract.
• Evenimentul trebuie să vizeze interesele unui număr semnificativ de
persoane. Contează mai mult intensitatea atitudinală cu care se exprimă
problema, decât numărul celor care o exprimă.

Opinie Publică și Comunicare

 De reținut

În regimurile autoritare nu există opinie publică deoarece nu sunt permise

discuţiile. Opinia publică ia naştere din ciocnirea opiniilor indivizilor,
asemenea bilelor de biliard.

Important: Opinia publică nu poate exista în afara celei individuale.

Întrebare: ce măsurăm prin sondajele de opinie?

„Opinia individuală provocată” – părerea exprimată în cadrul sondajelor. Ce
determină ca opiniile individuale provocate sa fie considerate OP?
Răspuns: Transformarea opiniilor individuale în opinie publică are loc doar în
urma discuțiilor și din controversa părerilor, în timp.

• Opinia publică nu se cristalizează instantaneu

• Timpul care trebuie sa treacă între apariția unei discuții publice si
efectuarea unui sondaj de opinie: 2-4 săptămâni.

Opinie Publică și Comunicare

 Bibliografie

• Barnays, Edward. L. [1923] (2003). Cristalizarea opiniei publice. Bucureşti:

Editura Comunicare.ro.
• Chelcea, Septimiu. (2006). Opinia publică. Strategii de persuasiune şi
manipulare. Bucureşti: Editura Economică.
• Noelle-Neumann, Elisabeth. [1980](2004). Spirala tăcerii. Opinia publică –
învelişul nostru social. Bucureşti : Editura Comunicare.ro.

Opinie Publică și Comunicare