Sunteți pe pagina 1din 23

DETERMINAREA

ZAHARURILOR DIN MUST


- METODE FIZICE -

Șef lucr. dr. George A. COJOCARU


cojocaru.george@ymail.com

G. A. Cojocaru 1
IMPORTANȚĂ
 stabilirea momentului optim de recoltare a strugurilor;
 calcularea tăriei alcoolice potenţiale care va rezulta din mustul
respectiv (TAP, % vol. = g/l zaharuri / 17);
 stabilirea corecțiilor de zahăr în anii deficitari ce se aplică
musturilor înainte fermentația alcoolică (MC/MCR – must
concentrat / must concentrat rectificat, concentrare prin osmoză
inversă / zahăr );
 pentru caracterizarea tehnologică a soiurilor de viță de vie;
VALORI ALE DE REFERINȚĂ
 variază în limite foarte largi, între 130-250 g/l, în funcție de gradul
de maturare și de soi;
 la supramaturare, concentraţia în zaharuri poate atinge valori mai
mari de 250-350 g/l şi rareori 400 g/l;

G. A. Cojocaru © 2
LEGISLAȚIE
Conform H.G. 512/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii viei şi
vinului în sistemul organizării comune a pieței vitivinicole nr. 164/2015 și a caietelor de
sarcini pentru obținerea vinurilor IG și DOC, strugurii trebuie culeși la anumite limite ale
conținutului lor în zaharuri, în funcție de categoriile de calitate a vinurilor și regiunile viticole
încadrate în zonele viticole ale Uniunii Europene, astfel că în anii favorabili viței de vie:
 strugurii pentru vinuri fără IG și fără DOC (de consum curent) - concentrație între
145-153 g/l zaharuri, în funcție de încadrarea regiunilor viticole în zonele viticole UE.
 strugurii pentru vinurile de calitate superioară IG - concentrație minimă de 162-170
g/l zaharuri în funcție de încadrarea regiunilor viticole în zonele viticole UE.
 vinurile de calitate DOC, diferențiate funcție de stadiul de maturare a strugurilor la
cules, sunt:
 din struguri culeși la maturitatea deplină (DOC-CMD):
• de minim 187 g/l zaharuri, struguri pentru vinuri albe și roze;
• de minim 204 g/l zaharuri, struguri pentru vinuri roșii;
 din struguri culeși târziu (DOC-CT):
• de minim 220 g/l zaharuri, pentru vinuri albe și roze;
• de minim 213 g/l zaharuri, pentru vinuri roșii seci.
 din struguri culeși la înnobilarea boabelor (DOC-CIB), al căror concentrație
trebuie să fie de minim 240 g/l zaharuri, cu atac de „putregai nobil” sau culeși la
stafidirea boabelor; G. A. Cojocaru 3
METODE DE ANALIZĂ
Metodele chimice, sunt foarte precise, se utilizează mai rar pentru determinarea zaharurilor
din musturi, dar sunt utilizate în special pentru determinarea zaharurilor reducătoare
din vinuri:
 metoda Bertrand;
 metoda Schoorl;
 metoda Luff-Schoorl;
 metoda Ionescu-Matiu;

Metodele fizice, sunt utilizate doar pentru determinarea concentrației de zaharuri din
musturi, acestea nu se pot utiliza pentru determinarea zaharurilor din vinuri:
 metode densimetrice (metodă curentă) de determinare a zaharurilor din must:
 metoda areometrică (densimetrică);
 metoda picnometrică;
 metode refractometrice (metode curente) de determinare a zaharurilor din
must:
 cu refractometru portabil
 cu refractometru de laborator (Abbé);

G. A. Cojocaru 4
METODELE DENSIMETRICE
Baza teoretică. Metoda densimetrică pentru determinarea zaharurilor are la
bază relația direct proporțională dintre densitatea musturilor și concentrația de
zaharuri din acestea. Determinarea densității mustului se face fie cu ajutorul
picnometrelor - metoda picnometrică, fie cu ajutorul densimetrelor obișnuite
sau areometrelor - metoda areometrică. Totuși, în producție, cel mai frecvent
este utilizată metoda areometrică pentru determinarea densității și
concentrației de zaharuri din must. Funcționarea densimetrelor și areometrelor
se bazează pe principiul lui Arhimede conform căruia un corp (densimetrul)
introdus într-un lichid (mustul) aflat în repaus, este împins de jos în sus cu o
forță egală cu greutatea volumului dislocat de acel corp. Astfel, cu cât lichidul
(mustul) are conținut mai ridicat în substanță uscată, respectiv în zaharuri, cu
atât densimetrul se scufundă mai puțin indicând pe scala gradată valori mai
mari și invers. Cunoscând densitatea musturilor, se poate calcula concentrația
de zaharuri din must utilizând o formula empirică sau cu ajutorul unor tabele
de conversie densimetrice-zaharometrice. Se pot utiliza densimetrele obișnuite
prevăzute cu sau fără termometru precum și areometrele (mustimetre) cu
gradații speciale (Brix, Oeschle sau Baumé).
G. A. Cojocaru 5
METODA DENSIMETRICĂ (AREOMETRICĂ)

Părți componente:
1 – tijă cu scală gradată;
2 – corp cilindric plutitor (flotor);
3 – rezervor cu alice sau lest;
4 - termometru de precizie.

 Cazul A. Areometre oficiale (C.E.E.,


etalonate la 20°C) şi areometre speciale
pentru musturi tulburi sau vinuri roşii;
 Cazul B. Areometre vechi, etalonate la
15°C.

Figura 1. Tipuri de densimetre și alcătuire


G. A. Cojocaru 6
METODA DENSIMETRICĂ (AREOMETRICĂ)
Ustensile și materiale de laborator: densimetru, etalonat la 20°C, cilindru
gradat cu Ø de min. 36 mm și înălțime de min. 32 cm, termometru, lupă (opțional) și
tabele pentru corecţia rezultatului densității şi calcul concentrației de zaharuri.
Modul de lucru:
1. Pregătirea probelor. Presupune limpezirea prin decantare a 300-400 ml de must,
care a fost în prealabil sulfitat cu 20 g/hl SO2 și lăsat în repaus 1-2 ore sau se
poate realiza o limpezire prin centrifugare sau filtrare. Se aduce mustul la o
temperatura de 20 ± 5°C.
2. Determinarea densității mustului și a temperaturii:
 se toarnă mustul pregătit în cilindrul înclinat, lent pentru a evita formarea spumei,
după care se așează pe o suprafață perfect orizontală;
 se degresează densimetrul cu etanol și se usucă cu un tifon (dacă este murdar);
 se introduce lent densimetrul ținând de tija acestuia până la adâncimea
corespunzătoare echilibrului, fără să atingă pereții cilindrului;
 se așteaptă 1-2 minute pentru uniformizarea temperaturilor, după care se citește
densitatea la T°C (ρT°C) deasupra meniscului;
 se introduce un termometru și se citește temperatura mustului (T°C);
G. A. Cojocaru 7
METODA DENSIMETRICĂ (AREOMETRICĂ)
Modul de lucru:
3. Corectarea densității mustului la 20°C. Se realizează utilizând următoarea
formulă și valoarea “c” din tabel:
𝑪 Cum se alege semnul în formulă?
𝝆𝟐𝟎℃ = 𝝆𝑻℃ ±
𝟏𝟎𝟎𝟎
𝑚 m – masa lichidului (valoare
Tabel cu valoarea “c” pentru corectarea ρT°C la 20°C 𝜌= constantă); V – volumul
T°C Densitatea citită 𝑉 lichidului (valoare dependentă
de temperatură);
1,07 1,08 1,09 1,10 20°C 17°C 20°C
15 1,37 1,45 1,53 1,60

*Densitate
*Volum
16 1,12 1,19 1,25 1,31
17 0,86 0,91 0,96 1,00
18 0,59 0,63 0,65 0,69
*T°C *T°C
19 0,31 0,33 0,35 0,36 *măsurători relative (-), minus pentru T°C < 20
20 0 (temperatură de referință) Exemplu calcul: (+), plus pentru T°C > 20
21 0,31 0,33 0,34 0,36 ρT°C, g/l = 1092
22 0,61 0,64 0,67 0,70 T°C = 16
23 0,95 0,99 1,04 1,08 c = 1,25
24 1,25 1,31 1,37 1,43
ρ20°C g/ml = (1092/1000) - (1,25/1000)
ρ20°C g/ml = 1,09075
25 1,59 1,67 1,74 1,81
G. A. Cojocaru 8
METODA DENSIMETRICĂ (AREOMETRICĂ)
Modul de lucru:
4. Calcularea concentrației de zaharuri. Se realizează utilizând ρ20°C și
următoarea formulă empirică:
𝑔 𝜌20℃ − 1
𝑍 = × 1,6 − 0,03 × 1000
𝑙 1,6 − 1
ρ20°C - densitatea mustului corectată la 20°C, g/ml;
1 - densitatea apei la 20°C, g/ml (mai exact 0,9982);
1,6 - densitatea medie a zaharurilor glucoză și fructoză, g/ml (mai exact 1,6170);
0,03 - greutate medie a substanţelor nezaharate din must g/ml;
1000 – factor de conversie din g/ml în g/l;
Exemplu calcul:
ρ20°C g/ml = 1,09104

𝒈 𝟏, 𝟎𝟗𝟎𝟕𝟓 − 𝟏 𝟎, 𝟎𝟗𝟎𝟕𝟓
𝒁 = × 𝟏, 𝟔 − 𝟎, 𝟎𝟑 × 𝟏𝟎𝟎𝟎 = × 𝟏, 𝟔 − 𝟎, 𝟎𝟑 × 𝟏𝟎𝟎𝟎 =
𝒍 𝟏, 𝟔 − 𝟏 𝟎, 𝟔
𝟎, 𝟏𝟓𝟏𝟐𝟓 × 𝟏, 𝟔 − 𝟎, 𝟎𝟑 × 𝟏𝟎𝟎𝟎 = 𝟎, 𝟐𝟒𝟐 − 𝟎, 𝟎𝟑 × 𝟏𝟎𝟎𝟎 = 𝟐𝟏𝟐 g/l zaharuri
G. A. Cojocaru 9
METODA DENSIMETRICĂ (PICNOMETRICĂ)
Baza teoretică. Are la bază relația direct proporțională dintre densitatea
musturilor și concentrația de zaharuri din acestea. Determinarea densității
mustului constă în:
1. cântărirea, în condiții de lucru riguros stabilite, a unui anumit volum de
apă, măsurat cu un picnometru;
2. cântărirea unui volum egal din mustul de analizat, măsurat cu același
picnometru și în aceleași condiții.
Se calculează raportul dintre greutatea volumului de must și greutatea
volumului de apă distilată pentru obținerea densității relative a mustului.

densitate ≠ densitate relativă

mmărime dimensională (g/ml) mărime adimensională

𝑔 𝑚, 𝑔 𝜌 𝑇℃ 𝑚𝑢𝑠𝑡, (𝑔/𝑚𝑙)
𝜌𝑇℃ , = 𝑇℃ ≠ 𝑑 𝑇℃ = 𝑇℃
𝑚𝑙 𝑉 𝑚𝑙 𝜌 𝑎𝑝ă, (𝑔/𝑚𝑙)

G. A. Cojocaru 10
METODA DENSIMETRICĂ (PICNOMETRICĂ)
Ustensile și materiale de laborator:
 picnometru etalonat la 20°C de 50 ml;
 termostat de laborator care să mențină la exact 20°C;
 apă distilată, etanol și tifon pentru degresare și uscare;

50 ml la 20°

Figura 2. Modele de picnometre


G. A. Cojocaru 11
METODA DENSIMETRICĂ (PICNOMETRICĂ)
Modul de lucru:
1. Pregătirea probelor. Presupune o limpezire prin centrifugare sau filtrare.
2. Determinarea densității relative a mustului:
 se cântărește picnometrul gol, perfect curat și uscat cu precizie de 4
zecimale (m1);
 se umple picnometrul cu apă distilată, se termostatează la 20±0,1°C (30-60
min.), după care se aduce la semn și se cântărește cu precizie de 4 zecimale
(m2);
 se golește același picnometru, și se clătește de 3 ori cu câte 10 ml de must
limpezit;
 se umple picnometrul cu must, se termostatează la 20±0,1°C (30-60 min.),
după care se aduce la semn (cu must) și se cântărește cu precizie de 4
zecimale (m3);
20℃ 𝑚3 − 𝑚1 + 0,0012 × (𝑚2 − 𝑚1 )
𝑑20℃ (𝑐𝑢 𝑐𝑜𝑟𝑒𝑐𝑡𝑖𝑒 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑚𝑎𝑠𝑎 𝑎𝑒𝑟𝑢𝑙𝑢𝑖) =
𝑚2 − 𝑚1 + 0,0012 × (𝑚2 −𝑚1 )
unde: 0,0012 – densitatea aerului uscat la 20°C, g/ml;
3. Determinarea densității mustului la 20°C: 𝝆𝟐𝟎℃ , 𝒈/𝒎𝒍 = 𝟎, 𝟗𝟗𝟖𝟐𝟎𝟑 × 𝒅𝟐𝟎℃ 𝟐𝟎℃
4. Calculul concentrației de zaharuri. Se procedează ca la metoda densimetrică
utilizând formula de calcul sau tabelele de calcul.
G. A. Cojocaru 12
METODELE REFRACTOMETRICE
Baza teoretică. Constă în măsurarea indicelui de refracție din must, care are
la bază principiului fizic de refracţie a razelor luminoase la străbaterea lor
prin medii cu densități diferite (ex.: aer-sticlă, sticlă-lichid, lichid-sticlă). Sticla
este reprezentată de prisma din sticlă a refractometrului, pe care se pune o
peliculă de lichid pentru analiză (mediul lichid). Cunoscând indicele de
refracție al apei distilate (nD la 20°C=1,3330) și că acesta crește direct
proporțional cu cantitatea de substanță uscată solubilă, se poate afla
concentrația în % (m/m) substanță uscată, motiv pentru care majoritatea
refractometrelor au o scală cu măsurare directă a substanței uscate, %.
Calcularea conținutului de zaharuri, exprimat în g/l se realizează cu o formulă
empirică, care presupune și scăderea substanțelor nezaharoase din
substanța solubilă uscată, sau pe baza unor tabele de conversie.
Temperatura lichidului influențează direct citirea rezultatului (modificare de
volum, respectiv densitate) și din acest motiv paralel se determină
temperatura mustului și se fac corecțiile necesare pentru temperatura
standard de 20°C (temperatura de etalonare a refractometrelor).
G. A. Cojocaru 13
METODELE REFRACTOMETRICE

Aparatură și materiale de laborator:


 refractometru portabil sau de laborator (Abbé);
 termometru de laborator;
 centrifugă sau hârtie de filtru;
 baghetă de sticlă;
 pipete;
 pisetă cu apă distilată;
 alcool etilic tehnic;
 tabele pentru corecţia rezultatului aparent la T=20°C;
 tabele pentru calculul concentrației de zaharuri în g/l sau a tăriei
alcoolice potențiale.

G. A. Cojocaru 14
METODELE REFRACTOMETRICE b
a

Părți componente ale refractometrului de laborator (Abbé):


a. Ocular telescop pentru vizualizarea liniei de separare a zonei
luminoase și a celei întunecate.
b. Ocular microscop pentru citirea scalei gradate. i
c. Fereastră iluminator permite o bună iluminare pentru vizualizarea c
scalei gradate. h
d. Reglaj pentru prisme, care modifică poziția în sus sau în jos a liniei
de separare a celor două zone observate în ocularul telescop și în g
f
același timp modifică poziția liniei de citire pe scala gradată la valoarea
specifică a probei pentru analiză;
e. Oglindă pentru iluminare a prismelor.
f. Blocul prismelor este compus din două prisme între care se d e
introduce proba de analiză, una cu rol de iluminare și cealaltă cu rol de
măsurare.
g. Șurub deschidere-închidere a prismelor pentru introducerea
probei de analiză.
g - Compensatorul de culoare, este un contrast ce face posibilă
apariția liniei nete de separare a celor două zone (luminată și
întunecată).
i - Șurub pentru calibrare, care permite reglarea indicelui de refracție Figura 3. Refractometrul de
G. A. Cojocaru 15
al apei distilate și respectiv 0 % m/m substanță uscată. laborator și scala acestuia
METODELE REFRACTOMETRICE
Modul de lucru (Refractometru de laborator Abbé)
1. Calibrarea refractometrului:
 se spală cu alcool și apă distilată impuritățile de pe cele două prisme care
alcătuiesc blocul prismelor (f) și se șterg până la uscare cu o bucată de tifon;
 se deschide blocul prismelor (f) și se pun 3-4 picături de apă distilată pe prismă în
scobitură, după care se închid acționând șurubul de închidere (g);
 se deschide fereastra illuminator (c) pentru o bună iluminare a scalei gradate;
 se poziționează oglinda (e) pentru iluminarea prismelor;
 se reglează focalizarea ocularelor prin rotire stânga-dreapta;
 se acționează reglajul pentru prisme (d) până în ocularul telescop (a) se observă
zona luminată, respectiv zona întunecată cu linia de separare, care trebuie să
treacă exact prin mijlocul marcajului cu “X” (Fig. 4.).
 se acționează compensatorul de culoare (h), până la apariția liniei nete de
separare a celor două zone.
 se privește prin ocularul telescop pentru verificarea liniei de separare, care trebuie
să treacă exact prin mijlocul marcajului cu “X”, după care se face citirea propriu-
zisă pe scala gradată în ocularul microscop (b);
 se reglează din șurubul pentru calibrare la gradația 0% substanță uscată solubilă
până linia de separare a câmpului întunecat cu cel luminos trece prin mijlocul
marcajului cu “X”. G. A. Cojocaru 16
METODELE REFRACTOMETRICE
Modul de lucru (Refractometru de laborator Abbé)
2. Determinarea procentului de substanță uscată solubilă la 20°C:
 se spală cu apă distilată cele două prisme care alcătuiesc blocul prismelor (f) și se
șterg până la uscare cu o bucată de tifon;
 se deschide blocul prismelor (f) și se pun 3-4 picături de must limpede pe prismă
în scobitură, după care se închid acționând șurubul de închidere (g);
 se acționează reglajul pentru prisme (d) până în ocularul telescop (a) se observă
zona luminată, respectiv zona întunecată cu linia de separare, care trebuie să
treacă exact prin mijlocul marcajului cu “X” (Fig. 4.).
 se acționează compensatorul de culoare (h), până la apariția liniei nete de
separare a celor două zone.
 se face citirea propriu-zisă pe scala gradată în ocularul microscop (b), citind
substanța solubilă uscată aparentă NT°C;
 se citește temperatura (T°C), pe termometrul cu care este prevăzut aparatul.

Figura 4. Scala gradată vizualizată prin ocularul


microscop (stânga) și cele două zone cu linia
netă de separare vizualizate în ocularul telescop
(dreapta) G. A. Cojocaru 17
METODELE REFRACTOMETRICE
Modul de lucru (Refractometru de laborator Abbé)
3. Calculul rezultatelor
Tabel pentru corecția procentului de 𝑁 20℃ = 𝑁 𝑇℃ ± 𝑐
substanță uscată solubilă în funcție de T°C
T°C % S.U. (m/m) Exemplu de calcul:
15 20 25 NT°C = 22,1, % m/m subst. uscată
15 -0,33 -0,34 -0,35 T°C = 18
N20°C = 22,1 – 0,14
16 -0,27 -0,28 -0,28
N20°C = 21,96, % m/m subst.
17 -0,20 -0,21 -0,21 uscată
18 -0,14 -0,14 -0,14
19 -0,07 -0,07 -0,07 Rezultatele se calculează din
20 0 (temperatură de referință)
tabelul pentru conversia între %
m/m subst. uscată (N20°C), indice
21 +0,07 +0,07 +0,07 de refractie (nD20°C) și zaharuri,
22 +0,14 +0,15 +0,15 exprimate în g/l.
23 +0,22 +0,22 +0,23
24 +0,29 +0,30 +0,30
25 +0,37 +0,38 G. +0,38
A. Cojocaru 18
METODELE REFRACTOMETRICE
N20°C, % Zaharuri,
nD20°C
Modul de lucru (Refractometru de laborator Abbé) m/m g/l
3. Calculul rezultatelor 15 1,35568 136,1
N20°C = 21,96, % m/m subst. uscată 16 1,35729 147,1
17 1,35891 158,2
Rezultatele se calculează din tabelul pentru
18 1,36054 169,4
conversia între % m/m subst. uscată (N20°C), indice
de refractie (nD20°C) și zaharuri, exprimate în g/l. 19 1,36219 180,6
20 1,36384 191,9
22-21 = 1 214,7-203,3 = 11,4 g/l 21 1,36551 203,3
22-21,96 = 0,96 x = (0,96 x 11,4)/1 22 1,36720 214,7
23 1,36889 226,2
x = 10,94
24 1,37060 237,8
Zaharuri, g/l = 203,3 + x 25 1,37233 249,5
Zaharuri, g/l = 203,3 + 10,94 26 1,37407 261,2
Zaharuri, g/l = 214,2 27 1,37582 273,0
28 1,37758 284,9
29 1,37936 296,9
G. A. Cojocaru 19
30 1,38115 308,9
METODELE REFRACTOMETRICE
Părți componente ale refractometrului portabil:

Scala gradată a
refractometrului portabil

G. A. Cojocaru 20
METODELE REFRACTOMETRICE
Modul de lucru (Refractometru de laborator)

1. Calibrarea refractometrului:
 se spală cu alcool și apă distilată impuritățile de pe prismă și placa rabatabilă și se
șterg până la uscare cu o bucată de tifon curat;
 se deschide placa rabatabilă ținând-o la nivel orizontal cu scobitura în sus și se
pun 3-4 picături de apă distilată;
 se apropie prisma de de placa rabatabilă, menținând poziția orizontală pentru a
evita scurgerea lichidului;
 se privește prin ocular la o sursa de lumină (ex.: către fereastră) rotind stanga sau
dreapta de acesta pentru reglare până la vizualizarea clară a cifrelor de pe scala
gradată și linia clară de separare a zonei întunecate și a celei luminoase;
 se reglează din șurubul pentru calibrare la gradația 0% substanță uscată solubilă
până linia de separare a câmpului întunecat cu cel luminos se suprapune scala.

G. A. Cojocaru 21
METODELE REFRACTOMETRICE
Modul de lucru (Refractometru de laborator)

2. Determinarea procentului de substanță uscată solubilă la 20°C:


 se curăță prisma și placa rabatabilă cu apă distilată și un tifon curat până la
uscare;
 se aduce în prealabil mustul la o temperatura de 20 ± 5°C și se filtrează sau
centrifughează;
 se deschide placa rabatabilă ținând-o la nivel orizontal cu scobitura în sus și se
pun 3-4 picături de must la 20 ± 5°C filtrat sau centrifugat;
 se reglează ocularul pentru o vizualizare clară a liniei de separare a câmpului
întunecat de cel luminos și a gradațiilor de pe scala refractometrului;
 se citește pe scala gradată S.U. ± 0,1%, la linia de separare a celor două câmpuri;
 se determină temperatura mustului cu un termometru de laborator;
 se corectează rezultatul cautând în tabelul de corecție:

G. A. Cojocaru 22
METODELE REFRACTOMETRICE
𝑁 20℃ = 𝑁 𝑇℃ ± 𝑐
Modul de lucru 𝜌20℃ = 0,0042 × 𝑁 20℃ + 0,998203
3. Calculul rezultatelor 𝑔
𝑍𝑎ℎ𝑎𝑟𝑢𝑟𝑖, ൗ𝑙 = 𝜌20℃ × 𝑁 20℃ × 10 − 25
Tabel pentru corecția procentului de
substanță uscată solubilă în funcție de T°C 𝑁 20℃ - conținutul mustului în % m/m substanță
T°C % S.U. (m/m) solubilă uscată la 20°C sau °Brix; 0,0042 –
15 20 25 coeficienți ai funcției de regresie liniară; 0,998203
– densitatea apei la 20°C; 10 – coeficient pentru
15 -0,33 -0,34 -0,35
exprimarea rezultatului în g/l; 25 - conţinutul mediu
16 -0,27 -0,28 -0,28 al mustului în g/l substanță solubilă uscată
17 -0,20 -0,21 -0,21 nezaharată;
18 -0,14 -0,14 -0,14 Exemplu de calcul:
19 -0,07 -0,07 -0,07 % s.u. la T°C = 22,1
T°C = 18
20 0 (temperatură de referință)
% s.u. la 20°C = 22,1 - 0,14 = 21,96
21 +0,07 +0,07 +0,07
𝜌20℃ = 0,0042 × 21,96 + 0,998203
22 +0,14 +0,15 +0,15
= 1,090435 𝑔/𝑐𝑚𝑐
23 +0,22 +0,22 +0,23 𝑔
𝑍𝑎ℎ𝑎𝑟𝑢𝑟𝑖, ൗ𝑙 =
24 +0,29 +0,30 +0,30
1,090435 × 21,96 × 10 − 25 = 214,5
25 +0,37 +0,38 +0,38G. A. Cojocaru 23