Sunteți pe pagina 1din 34

Norme de radioprotecţie în

radiologia dentară
Generalităţi
 În timpul efectuării radiografiilor dentare atât pacientul
cât şi personalul medical care realizează explorarea sunt
expuşi acţiunii razelor X.
 În vederea diminuării la minimum a efectelor acestor
radiaţii, au fost create normative atât la nivel
internaţional cât şi la nivel naţional care reglementează:
 modul de protecţie a personalului medical,
 modul de protecţie a pacienţilor,
 măsurile de protecţie pentru cei care locuiesc în imediata
vecinătate a laboratorului sau a cabinetului echipat cu aparate
radiologice.
Generalităţi

 În România, autoritatea care autorizează şi


controlează activitatea în domeniul nuclear este
Comisa Naţională pentru Controlul Activităţilor
Nucleare (CNCAN).
Generalităţi
 Următoarele documente reglementează activităţile
nucleare în general şi cele de radioprotecţie în
particular:
 Ordinul Comisiei Naţionale pentru Controlul
Activităţilor Nucleare (CNCAN) nr.40/1990,
 H.G. nr. 655/04.06.1990,
 Instrucţiunile CNCAN RP, 02/1993,
 Legea 111/10.10.1996 “Legea privind desfăşurarea în
siguranţă a activităţilor nucleare”,
 Anexa nr.1 la Normele fundamentale de securitate
radiologică,
Generalităţi
 Anexa nr.1 la Normele privind radioprotecţia persoanelor în
cazul expunerilor medicale la radiaţiile ionizante,
 H.G. nr. 287/1998 privind aprobarea Regulamentului de
organizare şi funcţionare a CNCAN,
 Ordinul preşedintelui CNCAN pentru aprobarea Normelor
fundamentale de securitate radiologică nr.404/ 29.08.2000,
 Ordinul preşedintelui CNCAN pentru aprobarea Normelor
fundamentale de securitate radiologică în practicile de radiologie
de diagnostic şi radiologie intervenţională nr. 173/23.12.2003,
 Documentul ghid privind Asigurarea Calităţii în Radiologia de
Diagnostic. Eficacitatea şi Securitatea Radiaţiei în Radiologia
Intervenţională WHO, 2000, Geneva.
Terminologie

 Termenii utilizaţi pentru măsurarea radiaţiilor


roentgen se bazează pe capacitatea razelor X de
a se acumula în aer, ţesuturi moi şi oase. În
cadrul radioprotecţiei sunt utilizate şi măsurate
trei mărimi:
 expunerea,
 doza absorbită şi
 doza echivalentă.
Terminologie
 Termenii utilizaţi pentru măsurarea radiaţiilor roentgen se
bazează pe capacitatea razelor X de a se acumula în aer, ţesuturi
moi şi oase. În cadrul radioprotecţiei sunt utilizate şi măsurate
trei mărimi: expunerea, doza absorbită şi doza echivalentă.
 Expunerea este definită ca mărimea ionizării produsă în aer de
către razele X sau razele gamma.
 Doza absorbită reprezintă cantitatea de energie pe care radiaţia X o
cedează obiectului iradiat şi pe care acesta o absoarbe.
 Doza echivalentă (biologică) este definită ca produsul dintre doza
absorbită şi factorul de calitate al radiaţiei.
Terminologie
 Expunerea este definită ca mărimea ionizării produsă în
aer de către razele X sau razele gamma.
 În acest moment sunt în circulaţie două sisteme de
unităţi pentru mărimile specifice radioprotecţiei.
 Unitatea : Expunerea
 Noile unităţi: coulomb pe kg (C/kg)
 Vechile unităţi: roentgen (R)
 Echivalenta: 1R = 2,58x10-4 C/kg
Terminologie

 Doza absorbită reprezintă cantitatea de energie pe


care radiaţia X o cedează obiectului iradiat şi pe
care acesta o absoarbe.
 Unitatea : Doza absorbită
 Noile unităţi: gray (Gy)
 Vechile unităţi: rad
 Echivalenta: 1rad= 0,01 Gy
Terminologie

 Doza echivalentă (biologică) este definită ca


produsul dintre doza absorbită şi factorul de
calitate al radiaţiei.
 Unitatea : Doza echivalentă
 Noile unităţi: sievert (Sv)
 Vechile unităţi: rem
 Echivalenta: 1rem=0,01Sv
Terminologie

 Conform legislaţiei în vigoare, dozele maxime


admise pentru personalul medical sunt :
 20 mSv/an fiind valabile şi următoarele limite pentru
doza echivalentă:
 150 mSv/an pentru cristalin,

 500mSv/an pentru piele,

 500 mSv/an pentru extremităţile mâinilor şi


picioarelor
Terminologie

 La persoanele în curs de pregătire cu vârste între


16-18 ani limita dozei efective este de 6 mSV/an.
 Pentru femeile expuse profesional care ia la
cunoştinţă faptul că este gravidă impune
informarea în scris a titularului de autorizaţie care
va asigura protecţia fătului la nivelul de doză
prevăzut pentru populaţie (1 mSv/an).
Terminologie

 Pentru populaţie, limita dozei efective este de


 1 mSv/an,
 fiind valabile şi următoarele limite pentru doza
echivalentă:
 15 mSv/an pentru cristalin,
 50 mSv/an pentru piele.
Măsuri de protecţie pentru pacienţi

 Protecţia pacientului se realizează prin :


 administrarea de doze mici de radiaţii,
 oprirea cursului radiaţiei X către organele critice:
tiroidă, gonade, stern,
 limitarea numărului de examene la strictul
necesar.
Măsuri de protecţie pentru pacienţi

 Reducerea dozei de radiaţii administrate


pacienţilor se obţine prin :
 utilizarea de aparate radiologice care să permită
filtrarea corespunzătoare a fascicolului de radiaţii
şi colimarea corespunzătoare a fascicolului
incident.
 În acest sens se folosesc filtre de aluminiu având
grosimea minimă de 1,5mm
Măsuri de protecţie pentru pacienţi

Filtru de aluminiu si colimator adaptat


Măsuri de protecţie pentru pacienţi
 înlocuirea conului
localizator scurt de
ebonită cu cilindrul
centror, eventual
rectangular, plumbat
care are dimensiunile şi
forma filmului
radiologic.
Măsuri de protecţie pentru pacienţi
Măsuri de protecţie pentru pacienţi
 Folosirea tehnicii
planurilor paralele în
realizarea filmelor
retroalveolare.
 Folosirea filmelor
rapide şi sensibile care
permit reducerea
timpului de expunere şi
a kilovoltajului (filme
clasa E şi F).
Măsuri de protecţie pentru pacienţi
 Folosirea pe scară largă a sistemelor radiografice
dentare digitale (reduc doza de iradiere cu până la
80%).
Măsuri de protecţie pentru pacienţi

 Folosirea corectă de către personalul


medical a tehnicilor de expunere
pentru a evita repetarea radiografiilor
dentare.
Măsuri de protecţie pentru pacienţi

 Oprirea cursului
radiaţiilor spre
organele critice ale
pacientului se
realizează prin
utilizarea :
 şorţului plumbat cu
guler
Măsuri de protecţie pentru pacienţi

 Oprirea cursului
radiaţiilor spre
organele critice ale
pacientului se
realizează prin
utilizarea :
 şorţului plumbat
Măsuri de protecţie pentru pacienţi

 Oprirea cursului radiaţiilor spre organele


critice ale pacientului se realizează prin
utilizarea :
 şorţului plumbat cu piesa de protectie
tiroidiana
Măsuri de protecţie pentru
personalul medical

 Protecţia personalului medical care efectuează


examenele radiologice se realizează prin :
 utilizarea de aparate Roentgen care emit puţine raze
secundare (folosesc o colimare strânsă şi o filtrare
adecvată),
 utilizarea de filme sensibile de tip E şi F care necesită
expuneri mici
Măsuri de protecţie pentru
personalul medical

 diminuareaefectelor ionizării aerului prin


interpunerea între aparat şi operator a
unui paravan de plumb, porţiuni de zid
prevăzute cu geam plumbat sau
declanşarea expunerii dintr-o încăpere
alăturată
Măsuri de protecţie pentru
personalul medical
Măsuri de protecţie pentru
personalul medical

 În cazul folosirii paravanului de plumb se


recomandă plasarea practicianului în "unghiul
mort" aflat între 90-135°, plecând de la axa
fasciculului primar în afara razei de 2m
Măsuri de protecţie pentru
personalul medical
Măsuri de protecţie pentru
personalul medical

 efectuarea controlului medical periodic (la 6


luni examen clinic şi de laborator),
 alimentarea corespunzătoare a personalului,
 interzicerea lucrului personalului medical de
sex feminin în perioada de sarcină,
Măsuri de protecţie pentru
personalul medical
 purtarea
fotodozimetrelor care
vor fi citite lunar, iar
dozele obţinute vor fi
înregistrate în fişa
dozimetrică
individuală.
Măsuri de protecţie în vecinătatea
laboratorului

 Aceste măsuri se adresează pacienţilor din


sălile de aşteptare vecine sălii în care
funcţionează aparatul roentgen, persoanelor
care trec prin dreptul ferestrelor acestor
laboratoare aflate la parter, locatari aflaţi în
încăperi vecine cu laboratorul de radiologie.
Măsuri de protecţie în vecinătatea
laboratorului

 Protecţia persoanelor aflate în vecinătatea


laboratorului se poate realiza prin:
 amplasarea adecvată a laboratoarelor de
radiologie dentară,
 amplasarea conform normelor în vigoare a
aparatului de radiologie dentară.
 Normele prevăd o distanţă de minim 1,5 m + 20
cm între cupola aparatului şi perete
Măsuri de protecţie în vecinătatea
laboratorului

 Protecţia persoanelor aflate în vecinătatea


laboratorului se poate realiza prin:
 dublarea cu o bandă de plumb a părţii de jos a
ferestrelor laboratoarelor de radiologie aflate la
parter,
 placarea uşilor care separă laboratorul de
spaţiile vecine cu o tablă de Pb de 1 mm.