Sunteți pe pagina 1din 13

1.

Definitia si functia comertului cu amanuntul

Comertul cu amanuntul este o forma de circulatie a marfurilor care consta in a


cumpara marfuri pentru a le revinde consumatorilor finali, in cantitati mici si in stare de
a fi intrebuintate. Comertul cu amanuntul cuprinde toate activitatile desfasurate in
cadrul unitatilor specializate pe circulatia marfurilor in scopul aprovizionarii
consumatorilor sau utilizatorilor finali. Comertul cu amanuntul se deruleaza de catre
societatile comerciale cu capital public sau privat, regii autonome, cooperative,
magazine de desfacere de produse si diverse alte organizatii si asociatii. Pentru a asigura
oferta de marfuri in cadrul pietei, unitatile de desfacere cu amanuntul, indiferent de
forma de organizare, de forma de proprietate si de gama de produse comercializate se
aprovizioneaza cu marfuri din cadrul retelelor de comert cu ridicata (en-gross) si/sau
direct de la producatori. Din acest punct de vedere, logistica comertului cu amanuntul
cuprinde 3 procese distincte, respectiv aprovizionare, stocare si vanzare.
Principalele caracteristici ale comertului cu amanuntul sunt
urmatoarele:

- marfurile vandute au ca destinatie in cea mai mare parte consumul


final;
- vanzarea si cumpararea se intemeiaza pe fundalul relatiilor
banesti;
- marfurile sunt vandute in partizi mici, corespunzatoare consumului
unei persoane sau a unei familii, intr-o perioada de timp;
- marfurile parasesc prin vanzare sfera circulatiei si intra in sfera
consumului.
Pornind de la aceste caracteristici, in cadrul comertului cu amanuntul
apar mai multe categorii de operatii comerciale:

- vanzarile de marfuri alimentare, nealimentare si alimentatia publica;


vanzarile de tiparituri (ziare, reviste), prin intermediul chioscurilor si/sau abonamente;

- vanzarea unor produse specifice activitatilor mestesugaresti;

- vanzarea in regim de consignatie prin depunerile de obiecte de catre populatie;

- livrarile de energie termica, energie electrica, apa si alte utilitati de catre firme de
specialitate;

- vanzarea unor produse ocazionale prin diferite institutii private sau publice destinate
consumurilor sociale (cantinele pentru saraci, cantinele din gradinite, crese de copii,
internate);

- vanzarea unor produse nealimentare care formeaza consumul gospodaresc (mobilier pe


comanda).
Comertul alimentar

Are ca obiect vanzarea marfurilor a caror cerere este curenta si a caror cumparare se
realizeaza de catre consumatori cu o frecventa relativ constanta pe tot parcursul anului.
Tinand seama de importanta comertului cu amanuntul, in domeniul alimentar acesta se
caracterizeaza prin urmatoarele aspecte:
- existenta unei retele mari de unitati care comercializeaza totalitatea produselor de natura
alimentara, astfel incat consumatorii sa-si poata procura marfurile necesare intr-un timp redus si
in imediata apropiere;

- o combinatie rationala a marilor suprafete comerciale cu cele de suprafete mici sifoarte mici
specifice unitatilor specializate. Astfel pe langa magazinele foarte mari si cele de cartier care
permit desfacerea unei game foarte largi de produse alimentare, exista unitati strict specializate
ca de exemplu: magazine de desfacere a painii, a carnii, a produselor lactate etc.;

- desfacerea pe langa sortimentul general de marfuri de natura alimentara in stare naturala a unor
produse care au fost prelucrate industrial, urmare a acestui aspect putem avea comert alimentar
general si comert alimentar specializat, acesta din urma presupunand folosirea unor tehnici
comerciale adecvate de pastrare si depozitare a marfurilor (magazine de carne, pescarii).
Alimentatia publica

 Reprezinta o forma de activitate mai complexa decat comertul cu produse alimentare si/sau
nealimentare, deoarece combina un proces de productie cu procesul de vanzare catre consumatori finali. Se
pot delimita mai multe caracteristici ale activitatii derulate in acest domeniu:

- existenta activitatii de productie care presupune transformarea materiilor prime alimentare in diferite
produse culinare, de patiserie sau cofetarie. Caracteristic este faptul ca o parte din materiile prime
transformate pot fi in acelasi timp si marfuri de consum ce se pot utiliza fara a mai fi prelucrate;

- alimentatia publica se combina de obicei si cu o activitate de comert cu amanuntul, de baza, iar pe


masura ce preparatele de bucatarie si de cofetarie sunt terminate, ele sunt transferate in sfera
consumului prin intermediul actelor de vanzare - cumparare normale. Sub acest continut nu se poate
vorbi de o delimitare clara intre unitatile de desfacere cu amanuntul din domeniul alimentar si cele din
domeniul alimentatiei publice (patiseriile, brutariile, coferatiile etc.);

- - alimentatia publica cuprinde si o importanta activitate de prestari servicii, care este legata de
vanzarea preparatelor, a semipreparatelor si chiar a bauturilor in vederea consumului pe loc al
acestora. Prestatiile de servicii din domeniul alimentatiei publice au in vedere si asigurarea unor
conditii civilizate de consum, ca de exemplu pregatirea mesei, servirea acesteia de catre persoane
pregatite profesional in acest sens, precum si asigurarea unei ambiante placute (muzica, divertisment
etc.).
Comertul cu marfuri nealimentare

Are in vedere domenii foarte variate de produse care presupun sisteme de aprovizionare si
stocare complexe, tehnologii comerciale diferite, personal specializat si o vasta retea
eterogena de desfacere. Acest tip de comert se confrunta cu segmente de populatie a carei
cerere se caracterizeaza printr-o mare mobilitate deoarece marfurile vandute sunt
substituibile si ofera posibilitatea cumparatorilor de a proceda la multiple si frecvente
inlocuiri in procesul de consum, aceste aspecte au generat si sisteme distincte de organizare
a marfurilor in functie de caracteristicile merceologice si de varietatea sortimentelor.
Aceasta varietate a permis o structurare a comertului cu amanuntul de marfuri nealimentare
in mai multe subramuri, ca de exemplu: comertul cu textile, cu incaltaminte, mobila,
combustibili etc. Fiecare din aceste subramuri are particularitatile sale din punct de vedere a
organizarii retelei, a tehnologiei comerciale, a formelor de aprovizionare etc.
Structura formelor de vanzare utilizate in comertul cu
amanuntul

Formele de vanzare se cer a fi studiate ca un element distinct al comertului cu


amanuntul deoarece se urmareste atat locul pe care acesta il ocupa in cadrul procesului
de vanzare cat si rolul pe care il au in procesul de dezvoltare a comertului international.
Formele de vanzare se structureaza dupa mai multe criterii, cele mai utilizate
fiind tipurile retelelor de desfacere prin intermediul carora se realizeaza procesele de
vanzare si metodele utilizate in procesul de vanzare. In functie de tipul retelei intaln
- comert stabil realizat prin intermediul unor unitati bine delimitate din punct de
vedere al amplasare

- comert mobil realizat prin intermediul unor puncte de vanzare in continua miscare

- comert fara magazine.


Comertul stabil

 Comertul stabil poate fi realizat prin 2 tipuri de sisteme, respectiv comertul care
se realizeaza prin unitati clasice de vanzare si comertul prin automate.
I. Comertul desfasurat prin intermediul unitatilor clasice de desfacere. Prin acest tip de
unitate se realizeaza cea mai mare parte a comertului de vanzare cu amanuntul, iar
caracteristica esentiala a acestuia consta in faptul ca aceste unitati permit o expunere
detaliata a sortimentelor si o ridicare a confortului in procesul de cumparare; avand in
vedere complexitatea tehnologiilor comerciale si marea varietate a formelor de vanzare se
pot delimita in mai multe forme:
a. vanzarea clasica se realizeaza prin faptul ca in acest proces poate fi vandut orice tip
de produs. Vanzatorul este elementul esential in cadrul actului de comert, in unele sisteme el
fiind mai important decat insusi produsul. Vanzatorul prin actiunile sale are un dublu efect,
in primul rand prin cunostintele despre produsele aflate in gestiunea sa, trebuie sa
demonstreze si sa argumenteze viitorul act de vanzare, punand astfel in valoare calitatile
produselor, in al doilea rand rolul lui este acela de a sporii increderea potentialului client
vizavi de decizia de cumparare eliminandu-i astfel teama sau neincrederea in calitatile
produsului.
b. vanzarea prin automate presupune o forma de vanzare a numeroase categorii de
marfuri in cadrul unor amplasari mult mai vaste si a unor amenajari ce permit deplasarea
clientului printre produse.
Acest tip de comert este folosit in:

1. Superete sunt unitati specializate in vanzarea de produse alimentare care au


in general o suprafata comerciala ce nu depaseste 400 m2 si cinci raioane de marfuri;
2. Supermagazinele sunt unitati comerciale cu o suprafata de pana la 2500 m2 care
asigura vanzarea unor sortimente largi de produse, dar care se axeaza pe produsele
alimentare.
3. Hipermagazinele sunt unitati comerciale cu suprafete de peste 3000 m2 si in care
predomina sortimentele de produse alimentare dar se combina in procesul de vanzare
si multiple servicii comerciale, reduceri de pret si alte metode de atragere a
diferitelor segmente de cumparatori.
4. Magazinele hard discount sunt unitati comerciale care pastrand politica
magazinelor discount isi propun noi principii cu privire la stasul preturilor de
vanzare. De obicei aceste magazine isi permit ca periodic sa ofere discounturi foarte
mari la unele produse care pot ajunge sa fie vandute la preturi la fel de mici.
5. Drugstore reprezinta unitati comerciale create initial pentru a vinde produse
farmaceutice dar care in prezent comercializeaza si alte tipuri de produse ca de
exemplu produse cosmetice, ceaiuri, ziare si reviste, papetarii, carti, etc.
Comertul mobil

 Comertul mobil a cunoscut o dezvoltare spectaculoasa in ultima perioada, datorita


perfectionarii mijloacelor de transport si a mijloacelor de amplasare de dimensiuni mici. In
general, valoarea acestui tip de comert reprezinta aproximativ 2% din valoarea totala a
comertului, iar ca puncte de vanzare pot fi tonetele sau chioscurile mobile, autofurgonetele,
rulotele etc. Ca sistem de organizare si desfasurare a acestor activitati comerciale se pot avea
in vedere urmatoarele variante:
- deplasarea itineranta pe distante mici a unor vanzatori ambulanti care ofera un sortiment
foarte restrans de produse, uneori chiar unul singur. Prin aceasta deplasare se urmareste
satisfacerea unor cerinte intamplatoare ale unor colectivitati mici;

- gruparea unor unitati mobile in cadrul pietelor obisnuite de marfuri, acestea presupun un
program cotidian cu un sortiment de produse similar cu cel din comertul stabil si ofera
avantajul ca prezinta marfurile la vedere "in calea trecatorilor";

- concentrarea unitatilor mobile in anumite zone in zile festive sau "de targ" si uneori pot
cunoaste o concentrare de sute de unitati mobile;

- organizarea unui comert realizat cu ajutorul unor mijloace de transport speciale bine
amenajate, avand program de deplasare cu orare de pornire si functionare pentru fiecare
localitate din traseul convenit. Aceasta varianta se foloseste, de obicei, in cadrul unor
campanii promotionale.
Comertul fara magazine

Comertul fara magazine reprezinta un sistem de vanzari cu amanuntul, in cadrul caruia


comerciantul apeleaza la un larg evantai de practici comerciale, pentru a pune la
dispozitia cumparatorilor marfurile de care are nevoie, fara a necesita prezenta acestora
in magazine sau in alte puncte de vanzare.
I. Vanzarile traditionale fara magazine cuprind in structura lor vanzarile la domiciliu si
vanzarile prin corespondenta.

a) Vanzarea la domiciliu

b) Vanzarile prin corespondenta si pe baza de catalog

II. Vanzarea electronica

a) Vanzarea directa generata de publicitatea televizata

b) Vinzare prin televiziune cablata


Bibliografie

http://www.creeaza.com
http://www.rasfoiesc.com
http://www.contabilsef.md
https://ru.wikipedia.org