Sunteți pe pagina 1din 18

Motto

Gonartroza
Definiție
 Gonartroza, este o afecţiune cronică degenerativă a
articulaţiei, având ca rezultat deteriorarea invalidantă a
articulaţiei. Se produce practic o uzură progresivă a
cartilajului articular, care îşi pierde supleţea, apărând
durerea şi limitarea mobilităţii genunchiului. Apare la
persoanele peste 50 de ani.
 Este cea mai frecventă dintre artroze
 Prevalența crește cu vîrsta
 Femeile sunt mai expuse decît bărbații
Etiologie
• Moştenirea familială:
• - suprasolicitarea articulaţiei
de-alungul vieţii (de exemplu
meseriile care presupun căratul
greutăţilor, muncile agricole,
sporturile de performanţă etc.);
• - bolile preexistente (precum
bolile reumatismale –
Poliartrită reumatoidă – sau
afecţiunile posttraumatice
netratate la timp – rupturile de
menisc), rupturile ligamentelor
încrucişate.

Patogenie
Factorii de risc pentru Gonartroză includ:

– Obezitatea: este cel mai mare „duşman” al articulațiilor


membrului inferior. Creşterea stresul mecanic, a încărcării, a
forţelor care apar şi se dezvoltă la acest nivel, sunt strâns legate
de artroza genunchiului.
– Vârsta: înaintarea în vârstă duce la scăderea proprietăților
cartilajului articular
– Tulburări hormonale;
– Tulburări sistemice:
– Boli neuromusculare.
– Afecțiuni congenitale
– Traumatismele:,.
– Diabet zaharat;
Simptomatologie
• Simptomul principal este
durerea. Provocată de mişcare,
dispare la repaus, pentru ca în
stadiile avansate să fie
permanentă (inclusiv noaptea).
Durerea este mai intens
dimineața sau după o perioadă
de inactivitate şi este
meteosensibilă (se agravează la
schimbarea vremii).
• Genunchiul devine rigid şi
umflat, ceea ce face ca
mobilitatea să fie redusă (la
îndoire sau îndreptare).
• Mersul este şchiopătat.
• Genunchiul trosnește la
mişcările de îndoire/îndreptare.
• Prezintă 4 stadii
Complicații
În fazele avansate, cartilajul articular se
uzează și se subțiază astfel incât nu mai
acoperă și nu mai protejează capetele osoase
ale articulației. Aflându-se în contact direct
suprafețele osoase încep să se macine în timpul
fiecărei mișcărie.Toate aceste procese duc în
timp la deformări semnificative ale axului
biomecanic al membrului.
Osteonecroza
• Sângerare in interiorul articulației
• Infecția articulației
• Deteriorarea sau ruptura tendoanelor si
ligamentelor din jurul articulației ducând la
pierderea stabilității
• Fracturi de stress
• Depunere de cristale de calciu la nivelul
cartilajului si apariția condrocalcinozei.
Tratament
a) Tratamentul medicamentos:
- medicamente pentru dureri şi inflamaţii
- medicamente care reduc uzura cartilajului
- infiltraţii intraarticulare cu substanţe vascoelastice.
 Atunci când tratamentul conservator îşi pierde eficacitatea, sunt
necesare intervenţiile chirurgicale.
b) Tratament
- artroscopia
- osteotomiile
- înlocuirea articulaţiei uzate
Diagnostic pozitiv
 Primul pas ȋn punerea
dignosticului este reprezentat de analiza
unor factori precum istoria pacientului sau
simptomele acestuia.

Diagnostic diferenţial
a) Leziuni traumatice la nivelul
genunchiului:
 Leziuni de menisc (diferențierea
se face prin manevre de rotație a gambei);
ruptură de ligamente încrucişate.
Diagnosticul se stabileşte pe baza
examenului RMN.

b) Artritele genunchiului:
Rolul asistentei medicale

• ”Rolul esențial al asistentei


medicale constă în a ajuta persoana
bolnavă sau sănătoasă, să-și mențină
sau recâștige sănătatea prin
îndeplinirea sarcinilor pe care le-ar
fi îndeplinit singur, dacă ar fi avut
forța, voința sau cunoștințele
necesare. Asistenta medicală trebuie
să îndeplinească aceste funcții astfel
încât pacientul să-și recâștige
independența cât mai repede
posibil”-Virginia Henderson
Alimentația bolnavului
1) -se recomandă evitarea zaharului ,dulciurilor,si consumul
de sare excesiv
2) Se recomandă respectarea unui regim alimentar adecvat,
hipocaloric, dar care să conțină necesarul de nutrienți, un
regim bazat preponderent pe lactate şi vegetale şi mai
puţină carne, acest regim fiind capabil să prevină sau să
combată Gonartroza, ce pândeşte aceşti bolnavi,
constrânşi să-şi reducă activitatea fizică
3) Alimentaţia trebuie să fie bogată în vitamine şi săruri
minerale, în special cele care au rol în buna funcţionare a
articulaţilor (vitaminele A, C, E – cu rol antioxidant,
seleniu, sulf, mangan, zinc etc.). În schimb, trebuie
eliminat obiceiul profund nociv al fumatului, care
accentuează producerea de radicali liberi cu efecte
distructive asupra articulaţiilor.
Piramida alimentației pacientului cu
Gonartroză
Administrarea medicamentelor
Având în vedere că acest tratament se adresează
unui pacient cu o afecțiune cronică, trebuie
foarte bine puse în balanță riscurile şi beneficiile
unui astfel de tratament.
Un pacient cu artroză dar fără alte boli asociate
cardiovasculare, afecțiuni ale tractului
gastrointestinal superior (afecțiuni actuale sau
din trecut), fără boli renale cronice reprezintă un
pacient care are mai multe opțiuni terapeutice
decât un pacient cu boli asociate .
 Anti-inflamatoare nesteroidiene
(AINS)
Antialgice
Infiltrații
Preparate cortizonice
Recoltarea produselor biologice

 Se realizează prin puncție venoasă


 Folosind metoda modernă Vaccumtainer
 RECOLTAREA SÂNGELUI PENTRU V.S.H.
 RECOLTAREA SÂNGELUI PENTRU H.L.G
 RecoltareA SÎNGELUI PENTRU BIOCHIMIE
 RECOLTARE URINĂ
INVESTIGATII PARACLINICE
• ARTROSCOPIA DE
GENUNCHI

Artroscopia este o procedură chirurgicală, prin care o articulaţie (artro)


este vizualizată (scopie) folosind o cameră foarte mică. Artroscopia oferă
medicului o imagine clară a interiorului genunchiului. Acest lucru îl ajută
să diagnosticheze şi să trateze leziunile existenţe.
Monitoarele de înaltă definiţie şi camerele video de înaltă
rezoluţie au făcut din artroscopie un instrument foarte eficient pentru
tratarea problemelor de la nivelul genunchiului
EDUCAȚIE PENTRU SĂNĂTATE

O persoană diagnosticată de artroză la nivelul genunchiului are trebui


să ia ceva măsuri pentru a ameliora simptomele: să slăbească, să
crească activitatea fizică, să evite statul în picioare şi mersul prelungit,
dar şi mersul pe teren accidentat. Alte lucruri pe care nu trebuie să le
facă un suferind de gonartroză: să stea cu genunchii îndoiţi, să menţină
aceeaşi poziţie a genunchiului vreme îndelungată, să poarte tocuri
înalte.
Se folosesc diverse exerciţii,care au rolul de a reface/menţine
mobilitatea articulară şi tonusul muscular etc. Ca sporturi indicate sunt
înotul, canotajul sau ciclismul.
PROFILAXIA BOLII
Reducerea sau menţinerea unei greutăţi corporale normale, sau chiar sub
greutatea ideală; Ponderea corporală crescută peste greutatea ideală,
supune sistemul osos la un efort deosebit, exercitând o presiune continuă,
o microtraumatizare permanentă pe care trebuie să o suporte articulaţia
şi bineînţeles osul;

2. Se va respecta un regim alimentar hipocaloric, capabil să prevină sau să


combată obezitatea ce pândeşte pe aceşti bolnavi, constrânşi să-şi reducă
activitatea fizică;

3. Evitarea ortostatismului şi a mersului prelungit pe jos; Mersul pe jos,


pentru întreţinerea funcţionalităţii articulaţiei genuchiului, este necesară,
însă cu condiţia respectării unei dozări riguroase, coroborate cu alte
măsuri de igienă corespunzătoare, cum ar fi purtarea bastonului, astfel
ajutând la descărcarea articulaţiei bolnave, pauze intermitente, etc;
4. Evitarea mersului pe teren accidentat;

5. Mersul se recomandă a se efectua cu sprijin în baston;


Concluzie
• Riscul de artroză la sportivi pare să depindă de sportul practicat,
durata efectuării acestuia şi accidentările survenite în cursul acestei
practici; - sporturile de contact prin traumatisme şi hiperutilizare
cresc riscul de Gonartroză – în special la sportivii care prezintă o
leziune meniscală sau ligamentară. Prognosticul pacienţilor cu
Gonartroză depinde foarte mult de evoluţia bolii anterior prezentării
la medic şi începerii terapiei.
• Dacă afecţiunea a evoluat, există riscul ca viaţa pacientului să fie
influenţată foarte mult de boală deoarece sunt limitate mişcările în una
dintre cele mai importante articulaţii ale organismului. Din acest motiv
specialiştii recomandă pacienţilor să se adreseze unui medic în cazul în
care observă modificări locale la nivelul articulaţiei sau dacă aceasta a
devenit dureroasă, iar funcţionalitatea ei s-a redus.
• În ciuda progreselor importante realizate în ultimii ani pe plan clinic,
epidemiologic şi terapeutic, artroza, din păcate, nu ne-a dezvăluit toate
secretele sale..