 A planifica înseamnă a te pregăti azi

pentru mâine
 Prin planificare, managerii determină
ceea ce vor şi modul în care pot realiza
acestea
 Planificarea răspunde la şase întrebări
de bază pentru orice tip de activitate:

2
1. CE ? (scopul)
2. CÂND ? (intervalul în care trebuie realizat)
3. UNDE ? (locul în care planurile vor fi
îndeplinite)
4. CINE ? (oamenii care vor realiza sarcinile)
5. CUM ? (fazele, secvenţele şi metodele de
atingere a scopului)
6. CÂT ? (resursele necesare pentru a atinge
scopul)
înapoi

3
 Structura organizatorică (felul, locul,
legăturile şi sarcinile compartimentelor şi posturilor
manageriale)
› Este proiectată să favorizeze realizarea
obiectivelor stabilite prin planificare
 Personalul organizaţiei
› Este selectat şi pregătit pentru a răspunde
necesităţilor stabilite prin plan

4
 Comunicarea şi coordonarea salariaţilor
rezultă din linii directoare elaborate prin
planuri.
 Planificarea introduce elemente de bază
indispensabile controlului (sarcini, norme,
indicatori etc.)
 Planificarea permite “ajustarea”
organizaţiei la mediul exterior

5
 Un plan descrie un anume curs al acţiunii
viitoare
 Se ignoră uneori că anumite căi sau
cursuri viitoare ale acţiunii, sunt, de
asemenea planuri
 Există mai multe tipuri de planuri »
instrumente » se impune ierarhizarea lor

6
 1.ŢELUL
Sau
MISIUNEA

2.OBIECTIVE

3.STRATEGII

4.POLITICI

5.PROCEDURI ŞI REGULI

6.PROGRAME

7.BUGETE

7
 Defineşte obiectul şi valoarea socială a
organizaţiei; de exemplu:
› Misiunea unei firme de afaceri este, în
general să conducă şi să distribuie materiale
şi servicii
› A unui tribunal să interpreteze şi să aplice
reguli
› A unei universităţi, învăţământul şi
cercetarea ştinţifică

8
 Misiunea şi obiectul unei firme de
afaceri,se poate afirma că este să
producă profit, dar »
 Se obţine numai prin realizarea misiunii

9
 Exprimă rezultatele finale
 Sunt evaluate printr-un sistem de statistici
(de ex. volumul producţiei, cifra de afaceri, nivelul
salariilor etc.)
 O modalitate de stabilire, realizare şi
evaluare a obiectivelor este MPO
(managementul prin obiective)

10
 Sunt programe generale de acţiune în
sensul atingerii obiectivelor
 Rostul strategiilor este de a determina şi
comunica printr-un sistem major de
obiective şi politici, un tablou general al
tipului de întreprindere capabilă să le
îndeplinească
 Sunt un ghid de gândire şi acţiune

11
 Sunt formulări generale, linii directoare
ce orientează acţiunile în luarea
deciziilor
 Delimitează o arie în cadrul căreia o
decizie poate fi luată
 Există la toate nivelurile ierarhice
 Într-o anumită măsură sunt discrete altfel
devin reguli

12
 Procedurile sunt planuri ce stabilesc
metode uzuale de efectuare a
activităţilor
 Sunt un ghid de acţiune caracterizate
prin exactitatea detaliilor
 Regulile sunt cerinţe care specifică ce
este permis şi ce nu în comportamentul
oamenilor la locul de muncă

13
 Sunt un complex de scopuri, politici,
proceduri, reguli, sarcini etc. necesare
îndeplinirii unei acţiuni
 Pot fi:
› Minore – pentru o singură persoană care
derivă din »
› Majore – de exemplu, perfecţionarea
 Funcţionare: programe independente şi
un program coordonator

14
 Sunt expresia numerică a rezultatelor
prevăzute în planuri şi programe
 Pot fi exprimate în: bani, ore-muncă, alte
unităţi cuantificabile
 Pot servi pentru control doar dacă
reflectă realitatea din planuri şi
programe

15
 Toţi managerii sunt implicaţi în
activitatea de elaborare şi realizare a
planurilor
 Tipul planurilor elaborate depinde de
nivelul ierarhic al managerilor
 Tipurile specifice de planuri:
› STRATEGICE
› TACTICE
› OPERATIVE

16
 Stabileşte direcţiile de evoluţie a
organizaţiei » 3-5 ani sau mai mulţi
 Implică managerii de la toate nivelurile
ierarhice
 Unifică, armonizează şi corelează
interesele majore ale diferitelor categorii
de grupuri din interiorul şi exteriorul
organizaţiei

17
 Conţin ceea ce unităţile ce alcătuiesc
nivelele de bază, operaţionale au de
facut:
› Cum trebuie să acţioneze
› Cine răspunde şi de ce

18
 Sunt elaborate pe termene mai scurte
 Privesc obiectivele specifice
 Concretizează obiectivele planului
strategic

19
 Sunt instrumente pentru îndeplinirea
responsabilităţilor managerilor
 Pot fi:
› Individuale – pentru fiecare manager
› Planuri (programe) de acţiune

20
 Includ răspunsuri concrete la cele şase
întrebări enunţate la începutul temei
 Includ bugetele ce prevăd sursele,
nivelul acestora, modul în care vor fi
utilizate

21
 Conţin politicile, procedurile şi regulile
de realizare a activităţilor
 Odată cu atingerea obiectivelor,
planurile operative (ca şi cele tactice) îşi
încetează existenţa

22
 Se desfăşoară într-o ordine caracteristică
procesului managerial » decizional
 Indiferent de tipul planului ce se
elaborează, procesul de planificare
răspunde la:

23
1. CE DORIM SĂ FACEM?
2. UNDE NE AFLĂM ÎN RAPORT CU SCOPUL
PROPUS?
3. CE FACTORI NE VOR AJUTA SAU
ÎMPIEDICA SĂ ATINGEM SCOPUL?
4. CE ALTERNATIVE SUNT DISPONIBILE
PENTRU ÎNDEPLINIREA SCOPULUI? şi
5. CARE ESTE CEA MAI BUNĂ?

24
1. Principiul perioadei de angajare, ca
răspuns la întrebarea:
• Pentru ce interval viitor elaborăm planul?

 De obicei, perioada corelează cu

resursele investite în acţiunea respectivă

25
2. Principiul flexibilităţii în planificare
• Planurile şi programele sunt adaptate în
raport cu evenimentele şi situaţiile noi
apărute

 Se cere revederea regulată a planurilor

corelată cu nivelul de realizare a
obiectivelor

26
3. Principiul coordonării planurilor pe
termen scurt cu cele pe termen lung
• Se întămplă frecvent ca planurile şi
programele pe termen lung să fie ignorate

27