Sunteți pe pagina 1din 19

ȘCOALĂ

PREMERGĂTOARE A MODERNITĂȚII

1. PROGRAMUL SCOLASTIC DE CERCETARE A ECONOMIEI


2. IDEILE ECONOMICE, SOCIALE ȘI MORALE ALE
SCOLASTICILOR

ANGELA ROGOJANU + GRIGORE-IOAN PIROSCA


DEPARTAMENTUL DE DOCTRINE ECONOMICE SI COMUNICARE
PROGRAMUL SCOLASTIC DE CERCETARE A
ECONOMIEI
 Termenul "scolastică", derivat din termen Schola, vine din
greacescul Schole cu sensul de inactivitate, timp liber. Ulterior
va căpăta înțelesul de "a avea școală, a face progrese".
 La un moment dat, scolastica a fost un produs academic în
sens instituțional și social. Influența scolasticii este împărțită
în mai multe perioade, chiar dacă această influență se extinde
dincolo de perioada în care a dominat.
 În Evul Mediu, doar călugării au avut "Schole", adică timp
pentru a studia, lăsând clerului secular, frați, laici ... să se
ocupe de treburile lumești.
 Unul dintre fundamentele scolasticii este studiul Bibliei.
Reconcilierea între Aristotel, "doctorul angelic" și credința
creștină cu prima filozofie este prezentat în Summa Theologiae
de Toma d'Aquino. În centrul acestei cărți , este o teologie de
Creație ( prima Pars : Dumnezeu , creație ) . Reconcilierea este
supusă ierarhia Augustin : "Dacă nu crezi, nu înțelegi." Mai
presus de toate este nevoie de o mai bună înțelegere a credinței
creștine în lumina filosofiei antice.
Scolastica are mai multe forme de manifestare:
 text lectio,

 comentarii,

 problema disputată,

 întrebările fiecăruia (quodlibet),

 sinteza.

Lectio este de a explica textele de bază de predare


(Biblia , Peter Lombard, Aristotel mai târziu etc . )
aproape cuvânt cu cuvânt . Textul este împărțit în
diversele părți și comentat în detaliu, iar în cele din
urmă problemele pe care le provoacă sunt examinate .
Comentariile erau destinate înțelegerii operelor
(religioase, filozofice, științifice), considerate
fundamentale. O problemă se rezolvă într-un sistem
strict reglementat, probleme de teologie și filozofie.
 Quaestio apare la începutul secolului al XII-lea.
Tehnica a fost pusă la punct în secolul al XIII-lea.
Quaestio este faptul singur conferențiar. Când se
implicau și alți actori, lua forma de dispută, care
constituia obiectul unor reglementări universitare
specifice.
 Disputa reprezenta o competiție, o dispută între
profesori și studenți pe teme teologice, filosofice sau de
drept.
 Participarea fiecărei persoane prezente în disputa
dintre profesor și studenți.
 Sinteza constituia, rezumatul sistematic al doctrinei,
care poate fi foarte lungă.
Metoda este o speculație pur intelectuală, bazată
exclusiv pe comentarii textului sau pe comentarii ale
comentariilor, interzicerea privire directa la realitate .
1. PROGRAMUL SCOLASTIC DE
CERCETARE A ECONOMIEI

 Scolastica
IDEILE ECONOMICE, SOCIALE ȘI
MORALE ALE SCOLASTICILOR
 Aplicarea acestor principii a fost făcută de o
diversitate de autori, între care: Sfântul Thoma
d'Aquino (1226-1280) şi pe Nicolas Oresme (?-
1382). Ideile lor economice fragmentare sunt
dominate de un principiu considerat esenţial, cel
al justiţiei comutative şi distributive
dominată de justiţia divină.
 Justiţia distributivă: conducătorul dă fiecăruia
după meritul său.
 Aplicarea justiţiei comutative şi distributive la
ordinea economică cerea egalitatea prestaţiilor
în schimburi, fiecare parte dând echivalentul a
ceea ce a primit şi primind echivalentul a ceea ce
a dat.
 Aplicarea acestor principii a fost făcută de o diversitate de autori,
între care: Sfântul Thoma d'Aquino (1226-1280) şi pe Nicolas
Oresme (?-1382), Pierre Abelard, John Duns Scot,
 Ideile lor economice fragmentare sunt dominate de un principiu
considerat esenţial, cel al justiţiei comutative şi
distributive dominată de justiţia divină.
 Justiţia distributivă: conducătorul dă fiecăruia după meritul
său.
 Aplicarea justiţiei comutative şi distributive la ordinea economică
cerea egalitatea prestaţiilor în schimburi, fiecare parte dând
echivalentul a ceea ce a primit şi primind echivalentul a ceea ce a
dat.
IDEILE ECONOMICE FUNDAMENTALE PE CARE LE-AU
DEZVOLTAT SCOLASTICII AU AVUT DREPT SUBIECTE:

 Proprietatea privată
 Munca şi diviziunea muncii

 Doctrina preţului just

 Doctrina salariului just

 Legitimitatea împrumutului cu dobândă

 Schimbul şi moneda

 Populaţia

 Statul şi guvernarea
PROPRIETATEA PRIVATĂ

 În concepţia scolasticilor, proprietatea privată era legitimă, dar nu


absolută.
 Thoma d'Aquino dezvoltă problema proprietăţii, respingând teoriile
comunizatoare: proprietatea privată nu este contrară dreptului
natural, nu este impusă de dreptul natural, ci este conformă cu acesta.
 Bunurile pământeşti au fost create pentru folosinţa speciei umane în
ansamblul său, şi nu pentru un individ sau altul.
 Singura soluţie preferabilă era aproprierea individuală, pentru că
stimula mai bine munca.
 Proprietarul avea nu numai drepturi, ci şi obligaţii, prin urmare
această proprietate nu avea un caracter egoist.
 Proprietatea privată antrena inegalitatea condiţiilor, ceea ce nu însemna şi
condamnarea bogăţiei, ci permisivitatea îmbogăţirii cu prudenţă şi
moderaţie.
 Concepţiile scolasticilor despre proprietate sunt impregnate de ideea
solidarităţii creştine într-o ordine socială unde fiecare îşi avea locul său
cu drepturi şi obligaţii corespunzătoare.
MUNCA ŞI DIVIZIUNEA MUNCII

 Spre deosebire de antici, care socoteau degradantă munca manuală,


teoriile medievale susţin dubla înnobilare prin muncă:
 munca înnobilează pentru că este impusă din ordinul lui Dumnezeu;
 munca are un scop nobil (omul îşi cedează demnitatea pentru menţinerea şi
dezvoltarea vieţii sale fizice şi morale).

 Munca=orice ocupaţie care-i permitea omului să-şi câştige cinstit


existenţa, cf. scolasticilor (spre deosebire de antici care o reduceau doar la
munca manuală).
 Muncile nu sunt egale nici în importanţă, nici în demnitate. Teoriile
medievale identifică două tipuri de activităţi:
 posesive sau achizitive - includ muncile agricole, socotite de prim rang şi
deosebit de onorante, muncile industriale şi cele administrative.
 pecuniare - aveau drept scop procurarea bogăţiei artificiale; se referă la
manipularea banilor, comerţ, schimb, credit, etc.

 Diferenţierea ocupaţiilor după natura lor, în activităţi pentru satisfacerea


nevoilor vitale ale oamenilor şi activităţi pentru câştig, era conformă
principiului moral al Evului Mediu şi, prin urmare erau permise.
PREŢUL JUST

 Justiţia comutativă cerea ca mărfurile să fie


vândute la valoarea exactă, estimată fie după
efortul producătorului, fie după aprecierea
curentă.
 Preţ just = acel preţ care permitea
producătorului să trăiască acceptabil din
produsul activităţii sale şi care împiedică
jefuirea consumatorului.
 Nu era exclusă intervenţia statului în fixarea
preţului.
SALARIUL JUST

 Problema remunerării este abordată tot din perspectivă


morală.

 Scolasticii proclamă o lege etică,potrivit căreia


muncitorul ce furniza munca trebuia să primească o
sumă care să-i permită un trai decent, atât lui cât şi
familiei sale.

 Ideile după care, condiţiile de muncă trebuiau să


rămână "umane" erau inspirate de concepţiile potrivit
cărora furnizorul de muncă era o fiinţă umană şi nu o
unealtă sau un animal de povară.
LEGITIMITATEA ÎMPRUMUTULUI
CU DOBÂNDĂ

 Scolasticii au criticat formal dobânda.

 Interzicereaîmprumutului cu dobândă era


consacrată în cea mai mare parte a legislaţiei
civile.

 Scolasticiiau găsit explicaţii ingenioase care


să justifice plata unei dobânzi pentru
capitalul împrumutat: pierderile posibile,
lipsa câştigului, riscul dispariţiei
împrumutatului sau, chiar milostenia.
SCHIMBUL ŞI MONEDA

 Din punct de vedere economic, unele acţiuni erau tolerate, dar nu şi


acceptate (ex. vânzarea şi revânzarea aceluiaşi bun, fără să i se aducă vreo
modificare), iar altele erau considerate benefice deplasarea bunurilor în alt
loc putea să crească utilitatea acestora).
 Din perspectivă morală şi politică, în opinia scolasticilor schimburile
comerciale puneau în pericol deprinderile bune, prin propagarea luxului, şi
ameninţau soliditatea societăţii, prin pătrunderea ideilor şi obiceiurilor
străine.

 Teoria monetară a lui Nicolas Oresme:


 explică rolul economic şi natura banilor,
 arată caracterul nefast al falsificării banilor şi a atitudinii îngăduitoare a
suveranilor.
 aminteşte trei modalităţi, una mai rea decât celelalte, de câştig monetar: din
schimbul comercial (este murdară), din dobândă (este rea) şi din falsificare (este
nu rea, foarte rea).
 arătă că între aur şi argint există un raport de schimb, pe baza căruia se
stabileşte raportul de schimb legal, ceea ce stă la baza unui sistem monetar
bimetalist.
Populaţia
STATUL ŞI GUVERNAREA
 Potrivit scolasticilor intervenţia statului era
normală şi oportună.

 Persoana nu era subordonată statului, dar puterea


publică:
 putea să stabilească preţurile,
 trebuia să interzică dobânda şi să organizeze societatea
atribuind fiecăruia locul care îi revenea cu drepturile şi
îndatoririle corespunzătoare.

 În concluzie, gândirea economică a scolasticilor din Evul


Mediu se remarcă prin efortul de a căuta soluţii la
problemele vieţii economice respectând principiile
creştine, economice, sociale, politice şi etice.