Sunteți pe pagina 1din 14

1.

IDEI ECONOMICE ÎN CHINA ANTICĂ


2. CHINA ECONOMICĂ ÎN EVUL MEDIU

ANGELA ROGOJANU + GRIGORE-IOAN PIROSCA


DEPARTAMENTUL DE DOCTRINE ECONOMICE SI
COMUNICARE
ȘGEC își are sursele de formare în:
 Tradiția și experiența oamenilor în asigurarea celor
necesare traiului curent;
 Operele marilor filosofi;
 Particularitățile guvernării (Marele zid chinezesc (214-
204 î. Hr.)
 Marile descoperiri științifice, profunzimea cunoașterii
științifice din China antică și medievală : hârtia (100 d.
Hr.), busola, praful de pușcă etc.
 In acest univers necunoscut, chinezii făcuseră deja
pași mari pe calea cunoașterii și a tehnologiei, de mai
bine de 5.000 de ani.
 ȘGEC a apărut în secolul al VIII-VII î. Hr. pe fondul
căutării celor mai bune forme de organizare și cooperare
socială;
 ȘGEC desemnează generic într-un program de cercetare
care cuprindea o concepție religioasă, socială,
economică și politică;
 ȘGEC a fost rezultatul eforturilor intelectuale și
educaționale ale marilor filosofi;
 ȘGEC s-a format urmând, în special, scopul programului
de cercetare al lui Confucius (V-VI î. Hr.);
 Metoda de cercetare: observația directă și introspecția;
 Metoda de expunere: descrierea
1. IDEI ECONOMICE ÎN CHINA ANTICĂ

 Confucius a fost filosoful care a influențat gândirea asiatică ireversibil.


Acest înțelept a descris armonia naturii cu ajutorul simbolului Yin și Yang.
Aceste doua nume reprezintă cele doua nonculori din care este formată:
negrul și galbenul (China antica era singura țară în care galbenul nu era
considerat o culoare "malefică") aflate în combinație;
 Confucius a organizat o școală la care s-au adunat 3000 de elevi;
 Discursurile, reflecțiile, aforismele culese de discipolii săi au fost grupate
în 20 de secțiuni ale lucrării ”Cugetări” (Lunyu); aceasta este singura
dintre cele 5 opere clasice ale confucianismului la care Confucius a
colaborat personal;
 Concepția confucianistă este mai mult o doctrină etico-politică decât un
sistem filozofic propriu-zis, interesul practic primează față de
preocupările teoretice. Natura ar fi pătrunsă de o esență divino-cerească
– din care s-ar desprinde natura umană și ea, în ultimă analiză, tot
”cerească”.
Umanitate
(ren)

Pietate
(xiao) Lunyu Dreptate
(yi)

Cavalerism
(li)
 Problema de la care a plecat Confucius a fost modalitatea de
guvernare care să asigure ordinea în stat și societate.
 Buna înțelegere între oameni și ordinea în societate se obțin numai
prin desăvîrșirea interioară a individului și prin supunerea lui
structurilor statale și culturale existente.
 Realizarea acestui ideal al desăvârșirii se face prin perfecta
cunoaștere a trecutului istoric, prin respectarea riturilor, obiceiurilor
și tradițiilor ancestrale, prin subordonarea față de suveran și
instituțiile statului.
 Virtuțile admirate de Confucius rămân pietatea filială, respectul față
de frate, loialitatea, înțelepciunea, iubirea și curajul - calități proprii
modelului de viață al aristocrației. Virtutea cardinală rămâne în ren
(omenia-principiul iubirii umane). El a lăsat fără răspuns întrebarea
dacă omul este bun sau nu din cauza naturii. Din învățătura sa s-au
desprins diferite linii de gândire și școli, fie filozofice, fie religioase,
dar și confucianismul, care a devenit ideologia oficială a monarhiei
chineze în timpul celor două dinastii Han (206 î.Hr.-220 d.Hr.)
răspăndindu-se în antichitate și în ev. mediu în Coreea, Peninsula
Indochina, Japonia.
 Confucius a avut succes după moartea sa, confucianismul a devenit
religia oficială.
Lao Tse, Laotze sau Lao Tzu, numele se traduce prin Bătrânul Maestru)
este un filozof chinez, a cărui naștere este cel mai probabil databilă în
jurul veacului VI înainte de Hristos. Este figura fondatoare a taoismului
și autorul cărții de bază a acestuia, Tao Te Ching- Cartea Căii și a Virtuții
Lao Zi a lăsat în urma lui imaginea unui personaj extraordinar. Conceput
miraculos la trecerea unei comete sau când mama sa a mâncat o prună
magică (li, nume de familie care îi este în general atribuit), se naște cu
păr alb și barbă, de unde și numele de bătrân (lao)și cu urechi cu lobii
foarte lungi - semn de înțelepciune. Arhivar la curtea Zhou este
contemporan cu Confucius care îl recunoaște ca maestru și ființă
extraordinară; și-a părăsit țara la vârsta de cel puțin 160 de ani, sătul de
disensiunile politice. Pleacă spre vest călare pe un bivol; ajuns la
frontieră, scrie Cartea Căii și a Virtuții la cererea unui paznic Yin Xi apoi
își continuă călătoria. Nimeni nu știe ce a devenit, dar unii cred că nu a
murit sau se reîncarnează, reapărând sub diverse forme pentru a
transmite Dao.
Consensul cercetătorilor este că Lao Zi nu a existat ca persoană istorică
reală
1. Opera ”Controversa dintre Mencius (Meng-Tze care însemna
Meng Cel Înțelept) și Xu Hang”:
 descrie o ierarhie socială formată din guvernanți, țărani,
meșteșugari și comercianți, dependentă de participarea
oamenilor la activitățile productive;
 schimburile dintre grupurile ierarhiei sociale corespund
schimbului surplusului ale cărui prețuri sunt determinate prin
raportarea la nivel social: bunurile din clasa superioară sunt mai
scumpe decât celelalte;
2. În perioada Regatelor războinice și în cea mohhistă (logienilor,
(sec III-II î.Hr.) s-a profilat deosebirea dintre profitul obișnuit
(comun) și câștigul egoist;
 pledoaria pentru împărțirea egală a bunurilor și condamnarea
risipei;
3. Idei mai structurate sunt datate din 654 î.Hr. în
”Guanzi“ opera enciclopedică atribuită lui Guan
Zhong, primul ministru care a fondat prosperitatea
împărăției Qin:

 primele formulări ale teoriei despre piață sunt


similare cu cântărirea, cu măsurarea;
 reflecția asupra monedei: moneda era considerată
mai mult o marfă decât un standard;
 recomandarea potrivit căreia statul trebuia să
asigure producția și comercializarea produselor
esențiale sare și fier necesare indivizilor.
4. În anul 81 î.Hr. dinastiei Han confucianiștii, sub pretextul ideilor
imorale conținute, au denunțat heterodoxia pe care se
fonda”Guanzi“. În pofida repudierii, ”Guanzi“ a continuat să
influențeze ideile economice promovate de politicieni:
 reglementarea pieței;

 gestionarea problemelor monetare;

În ambele cazuri, utilizarea agresivă a teoriei este înlocuită cu


menținerea echilibrului.
 Primul exemplu este reglementarea comerțului cu cereale în
poduri: Cereale dobândite în temeiul impozitului sunt depozitate
în poduri (mansarde) și sunt, dacă este necesar, puse pe piață
pentru a combate creșterea prețurilor. [un fel de fond de rezervă
sau fond tampon]
 De asemenea, autoritățile reglementau situația monetară și
puneau în circulație sume de bani mai mult sau mai puțin
importante. Aplicarea în practică a teoriei Guanzi necesită o
cunoaștere precisă a economiei. În acest scop, autoritățile
monitorizau fluctuațiile prețurilor materiilor prime și ratele de
schimb monetar (în special în timpul dinastiei Ming), schimbul
dintre sapeke (moneda de bronz oficială) și metale prețioase
(argint și aur), care aveau statutul de mărfuri.
 Finanțele Chinei păstrau trăsături arhaice
care se îmbinau cu elemente aparent
moderne [alături de moneda aur, argint și
cupru și de bancnote circulau diverse obiecte
cu putere de bani: din semnul pentru
bogăție păstra semnificația de scoică (pei);
pentru monedă semnul era carapace de
broască țestoasă; pu pe sau bani de mătase
existau din vechime, cu mătase se plătea ca
impozit sau ca taxe; perlele, pietrele
prețioase și cositorul erau folosite ca
monede;]
 Dominația proprietății funciare [mătasea, orezul,
livezi;
 Autoguvernarea (concesionarea administrației
economice) și mari construcții [forturi, ziduri, canale
de navigație, canale de irigații;
 Instituirea birocrației patrimoniale bazată pe
transferul permanent dintr-o provincie în alta;
 Mandarinii – funcționarii și candidații la funcții [erau
plătiți în natură și o mică parte din plată era salariul,
nu erau plătiți în același timp, ci eșalonat;
funcționarul guvernului central garanta plata anumitor
taxe, dar acoperea la rândul lui toate costurile
admnistrației sale din taxele percepute (impozite și
dări) păstrându-și surplusul]
 Politica economică era orientată spre unitatea
unui stat religios-utilitar al bunăstării publice;
 CHINA nu a cunoscut fenomenele capitalismului
european, nu a cunoscut nici procesul de
formare a capitalului (capitalul provenea din
cel acumulat de mandarini, deci unul
cămătăresc), nici metode de organizare a
întreprinderilor;
 Setea de câștig era cenzurată de educația
religioasă care impunea suprimarea oricărei
forme de lăcomie care ar fi putut afecta
gândirea rațională.