Etapele examinării complexe

1. Anamneza
Cuprinde:
- Anamneza personală: date despre sarcină, antecedentele
patologice ale copilului, dezvoltarea psihomotorie ( la ce
vârstă a ridicat capului, a stat în şezut, a mers, control
sficterian), dezvoltarea limbajului (la ce vârstă a apărut
lalaţia, primele silabe, primele cuvinte, primele propoziţii);
nivelul autonomie personale.
- Anamneza socială şi familială: componenţa familiei, nivelul
socio-economic, relaţiile din cadrul familiei, atitudinea
părinţilor faţă de problema copilului, antecente hetero-
colaterale ale familiei)
 2. Examinarea limbajului rostit

a. Examinarea nivelului de înţelegere a vorbirii :

- se realizează în funcţie de vârsta cronologică, nivel şcolar şi prezenţa
tulburărilor psihice;
- Se va începe cu probe ușoare (să indice obiecte, să le denumească, să
le manevreze), probele crescând trepat în dificultate.
- Până la vârsta de 6 ani şi la copiii cu nevoi speciale în educaţie, ce
prezintă întârzieri în dezvoltarea mintală sau deficit mintal,
înţelegerea vorbirii se testează, în genere, pe obiecte concrete.

- Un instrument frecvent folosit pentru determinarea vârstei

cronologice a limbajului vorbit este proba de înţelegere verbală şi de
de completare a unor lacune după Alice Descoeudres
 Proba de înţelegere verbală şi de de completare a unor lacune
după Alice Descoeudres

• Se aplică copiilor cu vârste între 3 şi 8 ani ?.

• Este alcătuită din 7 probe
Probă de completare a lacunelor (oral)
Proba de definire a unor cuvinte familiare
Proba comparării de noţiuni
b. Examinarea auzului:
-dacă se bănuiește o acuitate auditivă scăzută se va examina auzul;
- se recomandă examenul audiometric efectuat la medicul de specialitate;
Examninarea auzului se realizează prin:
- Examinarea prin probe de înţelegere, sarcinile i se dau cu glas când tare, când
încet;
- Dacă copilul nu reacţionează, trebuie stabilit dacă nu aude sau nu înţelege
(exemplu : îi dăm o jucărie cu vocea în şoaptă; lăsăm să cadă o legătură de chei şi
observăm reacţia la zgomot, la o sonerie etc.)
- Dacă reacţionează la zgomote şi poate repeta cuvintele spuse de noi, îl aşezăm
într-o poziţie în care să nu vadă buzele examinatorului şi acoperim pe rând câte o
ureche (examen monoauricular). Cuvintele sunt pronunţate pe un ton scăzut şi
copilul trebuie să la repete.
Clasificarea Gleitz neînţelegerea vorbirii în şoaptă până la :
- 4-6 m - hipoacuzie uşoară
- 1-4 m – hipoacuzie media
- mai puţin de 1 m – hipoacuzie gravă
• Auzul fonematic:
c. Examinarea articulării verbale
- Examinarea integrității şi funcționalității aparatului fono-articulator:
• sistemul labio-comisural (simetria, integritatea, mobilitatea şi forţa)
• aparatul dental (integritatea, forma, muşcătură, forma dentală individuală)
• Maxilare (forma mandibulei, forma arcurilor maxilarelor)
• Limba (forma, mobilitatea pe plan transversal şi longitudinal, mărimea, fixarea ei, frenul)
• Palatul dur ( formă, amplitudinea bolţii)
• Palatul moale interesează ca mobilitate, formă şi mărime.
• Omuşorul (mobilitate, integritate, mărime, aşezare)
• Sistemul nazal (inflamări acute sau cronice, dureri de sept, malformaţii).
Se are în vedere integritatea şi mobilitatea componentelor aparatului fono-articulator.
- Examinarea articulării propriu-zise ( se realizează în fața oglinzii)
Copilului i se cere să pronunţe, prin imitaţie, sunete, cuvinte, apoi propoziţii, observându-se
dacă omite sunetul, îl înlocuieşte sau îl deformează.
- Vorbirea independentă:
• se pot folosi : alfabetul ilustrat, tabele cu
imagini a căror denumire prezintă sunetele în
poziţii diferite (început, mijloc, sfârşit).
• examinatorul notează sunetele care întâmpină
greutăţi, tipul tulburărilor intervenite, modul
de recitare, ritmul, melodicitatea vorbirii,
respiraţia în timpul recitării şi cântecului, dacă
poate povesti, surprinderea esenţialului,
respectarea structurii logice a povestirii.
• Examenul vocii se observă de la primul contact, fiind de
obicei în concordanţă cu dezvoltarea fizică şi cu conformaţia
fiziologică a copilului. Se observă tonalitatea, intensiteatea,
melodicitatea, rezonanța, rinolalalia și alți parametrii.

• Examinarea structurii gramaticale - Se realizează observând

formarea propoziţiilor simple (2-4 cuvinte) corecte în vorbirea
spontană sau reprodusă . Se urmărește:
- folosirea corectă a singularului şi plurarulului (acord, număr-
gen, la substantive cunoscute şi noi);
- folosirea timpurilor verbelor;
- verbalizarea corectă a unor relaţii temporale simple;
- folosirea corectă a pronumelui personal şi a celui
demonstrativ.
• Examinarea vocabularului activ - Se realizează
prin observarea volumului de cuvinte folosite
în povestire şi vorbirea independentă, a
substantivelor, verbelor şi adjectivelor.
• Examinarea tipului de respiraţie.