Sunteți pe pagina 1din 16

ATREZIILE ŞI STENOZELE

DUODENALE

Prof. Dr. Ioan Părăian


Release by MedTorrents.com
Definiţie, incidenţă
 Malformaţii congenitale care realizează un
obstacol complet sau incomplet la nivelul
duodenului, constituindu-se într-o cauză
de ocluzie intestinală neonatală
 Malformaţii rare: 1/10 000naşteri
 Stenozele sunt mai frecvente decât
atreziile
 Foarte rar sunt localizate supravaterian
 Nu există diferenţe rasiale. Frecvenţa este
egală pe sexe.
Anomalii asociate

 30% dintre nou-născuţii cu obstrucţie


duodenală prezintă sindrom Down
 Incidenţa naşterilor premature: 60%
 Pot exista concomitent atrezii şi pe
alte segmente ale tubului digestiv
(esofag, regiunea ano-rectală)
 Asocierea de malformaţii cardiace,
urinare, vertebrale, etc
Embriologie
 Frecventa asociere a malformaţiilor
duodenale cu alte anomalii congenitale
sugerează o eroare de dezvoltare care
survine relativ devreme în viaţa intrauterină
(spre deosebire de atreziile de jejun-ileon
care de obicei sunt izolate şi la care
accidentul de dezvoltare survine în stadii mai
tardive sub forma de necroze ischemice de
segmente intestinale). Mecanismul de
producere admis este cel al defectului de
revacuolizare (recanalizare) după proliferarea
epitelială mucoasă care “umple” lumenul
duodenal în săptămânile 5-6 de viaţă
intrauterină.
Anatomie patologică

 Obstrucţie intrinsecă completă:


o Tip 1: sept complet, dar straturile
muscular şi seros îşi păstrează
continuitatea
o Tip 2:segmentele se termină “orb”, dar
sunt conectate de un sept fibros
o Tip 3: cele două capete sunt complet
separate
 Obstrucţie intrinsecă incompletă;
diafragm/plică a mucoasei
Anatomie patologică
 Stenoze duodenale extrinseci:
 Vicii de rotaţie şi bride (Ladd)
 Pancreas inelar
 Duplicaţie duodenală
 Cudură exagerată şi acolarea prin bride a
unghiului Treitz
Pancreasul inelar este cea mai frecventă
formă de obstrucţie extrinsecă. Ţesutul de
tip pancreatic înconjoară complet sau
parţial porţiunea D2 (producând ocluzie
incompletă sau totală). Pancreasul inelar
poate fi asociat cu atrezia completă a
duodenului.
Simptome clinice
 Atrezia duodenală produce o ocluzie intestinală înaltă
care poate fi detectată din viaţa intrauterină:
polihidramnios
 Diagnosticul se pune la naştere: (în funcţie de tipul şi
severitatea obstrucţiei).
  Vărsătura bilioasă este primul semn clinic şi
apare în primele ore de viaţă
 - este extrem de abundentă şi frecventă; sunt
extrem de rare obstrucţiile supravateriene care dau
vărsătură albă.
  Din cauză că obstrucţia este înaltă nu este
prezentă distensia abdominală, ci abdomenul este mai
degrabă scafoid.
• Absenţa eliminării meconiului sau eliminare
întârziată
 Stenozele produc o simptomatologie mai atenuată:
constipaţie, dezvoltare anevoioasă, vărsături, scădere
ponderală; diagnosticul se stabileşte mai târziu
 Prenatal: lichid
amniotic în exces
Diagnostic
 Ecografie: duodenul pozitiv
dilatat
 Radiografie
abdominală pe gol:
imagine
caracteristică de bulă
dublă
 Examenul radiologic
cu substanţă de
contrast: oprirea
acesteia la nivelul
duodenului, restul
abdomenului este
mat
Tratament- este chirurgical,
în primele zile de viaţă
 Preoperator: corectarea dezechilibrelor
metabolice, hidroelectrolitce
 Laparotomie: evaluarea leziunilor
anatomice care produc obstrucţia
duodenală
 Bridă Ladd: secţionarea bridei+colopexie
 Bride aderenţiale: secţionarea acestora
 Pancreas inelar: duodeno-jejunostomie
transmezocolică
 Diafragm complet/incomplet:rezecţia
acestuia
 Postoperator: alimentaţie parenterală şi
aspiraţie gastrică
Rezultate, prognostic

 Dacă nu sunt asociate malformaţii majore


sau o prematuritate extremă rezultatele
postoperatorii sunt satisfăcătoare
 Pot persista un “megaduoden” cu stază sau
un reflux biliar.
DUPLICAŢIILE
INTESTINALE
 Duplicaţiile tractului intestinal sunt
anomalii rare, care pot apare la orice nivel
al intestinului subţire sau gros.
 Această anomalie este caracterizată prin
prezenţa la nivelul tractului intestinal a
unei formaţiuni chistice sau tubulare cu
pereţii subţiri, formaţi din fibre musculare
şi cu structură asemănătoare pereţilor
intestinali.
ANATOMIE PATOLOGICĂ
 Duplicaţia intestinală se găseşte în
vecinătatea imediată a unui segment
intestinal, cu care de multe ori are un
perete şi o vascularizaţie comună.
 Localizările duplicaţiilor descrise până în
prezent sunt la nivelul: faringelui,
esofagului, stomacului, duodenului,
jejunului, ileonului, colonului, apendicelui
,rectului, canalului anal, cele mai frecvente
localizări fiind ileale, esofagiale şi
colonice. Duplicaţiile de la nivel faringian
şi anal sunt extrem de rare.
SIMPTOME CLINICE

 Aspectele clinice ale duplicaţiilor


gastrointestinale sunt variate şi
depind de tipul şi localizarea leziunii.
 Pacienţii pot fi complet
asimptomatici sau pot prezenta
simptomatologia unei obstrucţii
intestinale.
 - durerea se datorează de obicei complicaţiilor cum ar fi:
volvulusul, invaginaţia, ulcerul peptic sau perforaţia.
 - vărsătura apărută la pacienţii cu duplicaţie
gastrointestinală este rezultatul compresiunii lumenului
intestinal de către formaţiunea adiacentă
 - rectoragia asociată cu dureri abdominale severe este
caracteristică invaginaţiei sau volvulusului.
 - anemia poate fi rezultatul unei hemoragii continue cronice
la nivel intestinal.
 - duplicaţiile intratoracice pot cauza detresa respiratorie prin
compresie asupra arborelui traheo - bronşic sau plămânilor.
 - disfagia poate apare în cazul obstrucţiei esofagiene.
 - chistul enteric presacrat poate induce constipaţie sau
prolaps anal.
 - semnele neurologice a unei compresii medulare pot fi
date de un chist paravertebral .
EXAMINĂRI PARACLINICE
 Examinările paraclinice utile în
diagnosticul duplicaţiilor tractului
alimentar sunt:
 - radiografia cu substanţă de contrast,
ecografia,
 - tomografia computerizată
 - rezonanţa magnetică
 - examinările radio-izotopice sunt utile
pentru determinarea prezenţei mucoasei
gastrice ectopice.
TRATAMENT

Datorită varietăţii mari anatomice a


duplicaţiilor şi a localizărilor multiple
sunt utilizate tehnici chirurgicale
diferite.
Scopul intervenţiei chirurgicale
este de a îndepărta formaţiunea fără
a produce leziuni structurilor
anatomice normale.