Sunteți pe pagina 1din 18

MIOCARDITA

Miocardita este o boala


cardiovasculara caracterizata printr-o
inflamare a miocardului care are o gama
foarte variata de forme clinice (de la
asimptomatica la amenintatoare de viata).
Cel mai frecvent miocardita are etiologie
infectioasa (virala, bacteriana sau fungica).
Apare in stare de aparenta sanatate si
poate avea evolutie rapida
spre insuficienta
cardiacasau aritmii maligne.
Miocardita este o afectiune ce apare in
special la persoanele tinere (varsta medie a
pacientilor este de 42 de ani), la pacientii
imunodeprimati si femeile insarcinate.
CLASIFICARE
 Miocardita fulminanta - apare
dupa o infectie virala clinic
manifesta, afecteaza functia
ventriculara, iar in muschiul
cardiac exista numeroase
focare de inflamatie, necroza
si degenerarea a fibrelor.
Evolutia este fie spre vindecare
spontana fie spre moarte.
 Miocardita acuta - nu are
semne si simptome la fel de evidente ca miocardita
fulminanta, insa afectarea ventriculara este foarte
importanta. Evolueaza frecvent
spre cardiomiopatii dilatative.
 Miocardita activa cronica - boala are evolutie
indelungata, insa exista reactivari frecvente.
 Miocardita cronica persistenta - nu prezinta
disfunctie ventriculara, in ciuda faptului ca exista
semne si simptome clinice de afectare miocardica
(dureri retrosternale, palpitatii) si exista focare de
necroza miocitara.
Miocardita este o afectiune de natura
infectioasa si poate recunoaste drept
agenti cauzali:
- Infectii virale: coxsachie, cytomegalovirus,
virus hepatitic C, parvovirusuri, herpes
virusuri;
- Infectii bacteriene: chlamydia,
mycoplasma, streptococ, treponema;
- Infectii fungice: aspergilllus, candida,
histoplasma;

Majoritatea cazurilor (peste 50%) sunt


clasificate ca fiind idiopatice, desi se
suspecteaza cel mai adesea etiologia
virala. Chiar si cu tehnici sofisticate de
diagnostic, multe cazuri de miocardita inca
mai au o etiologie necunoscuta.
Alte cauze:

- Boli inflamatorii sistemice:


- boala Kawasaki,
- boala Crohn,
- lupus eritematos sistemic,
- colita ulcerativa,
- granulomatoza Wegener,
- tireotoxicoza,
- sclerodermie,
- poliartrita reumatoida;

- Anumite medicamente:
- antibiotice (penicilina, cloramfenicol,
sulfonamide),
- antihipertensive (metildopa, spironolactona),
- anticonvulsivante (fenitoina, carbamazepina),
- amfetamina,
- cocaina;
Simptomatologie

 Miocardita poate fi asimptomatica sau


paucisimptomatica. Acuzele cu care se prezinta
majoritatea pacientilor cu miocardita sunt:
- Palpitatii;
- Durere retrosternala (cu caractere asemanatoare
durerii din infarct sau angina);
- Oboseala;
- Febra, maleza (si alte semne ale unei infectii:
mialgii, cefalee, disfonie, diaree, eruptii
tegumentare, frisoane);
- Dureri sau tumefactie ale articulatiilor;
- Edeme gambiere;
- Dispnee;
Simptomele mai putin frecvente sunt:
- Sincope, lipotimii (in urma unor aritmii aparute pe
fondul miocarditei);
- Mictiuni reduse cantitativ;
Unii pacienti se pot prezenta direct cu insuficienta
cardiaca aparuta la cativa ani dupa miocardita.
- Reactii alergice la anumite substante:
- catecolamine,
- metale grele;

- Expunere la substante chimice:


- hidrocarburi,
- monoxid de carbon,
- arsenic,
- plumb,
- mercur,
- cobalt;

- Expunere la agenti fizici:


- radiatii,
- insolatie,
- hipotermie.
Investigatii paraclinice
La examinarea fizica a pacientului, efectuata
simultan sau dupa incheierea anamnezei (care a
stabilit simptomele, cadrul de aparitie a acestora,
antecedentele medicale ale pacientului si factorii
de risc) medicul poate gasi, in functie de cauza de
aparitie a miocarditei:
- Limfadenopatie, aritmii (in cazul miocarditei
din sarcoidoza);
- Eruptie tegumentara maculopapulara si semne de
afectare cardiaca (in cazul miocarditei
eozinofilice);
- Tahicardie ventriculara sustinuta cu progresie
rapida spre insuficienta cardiaca (in cazul
miocarditei cu celule gigante);

In general pacientii cu miocardita se prezinta in


fazele acute decompensate ale insuficientei
cardiace.
In aceste situatii examenul cardiologic
va inregistra:
- Ritmuri anormale, tahicardie si
sufluri cardiace;
- Edeme gambiere;
- Plamani hiperincarcati cu lichid
Testele si investigatiile ce pot ajuta medicul sa
stabileasca diagnosticul de miocardita sunt:
- Hemoleucograma (pentru eventuale infectii);
- Reactantii de faza acuta (VSH, PCR, fibrinogen) de
obicei acestia apar crescuti, iar proteina C
reactiva este pozitiva.
- Determinari imune;
- Determinari serologice- pot sa apara Ig M;
- Radiografie toracica;
- Electrocardiograma arata adesea modificari
nespecifice: ocazional apar tulburari de conducere,
aritmii ventriculare;
- Biopsie miocardica reprezinta standardul de aur
in diagnosticul miocarditei. Presupune recoltare
unui fragment foarte mic de tesut miocardic si
observarea paticularitatilor structurale ale
acestuia sub microscop. Aspetul histopatologic al
miocarditei este de interstitiu miocardic cu un
bogat infltrat inflamator (bogat in macrofage si
limfocite), cu zone de necroza si
arhitectura tisulara dezorganizata.
- Ecocardiografie: se realizeaza si pentru excluderea
altor cauze de insuficienta cardiaca (cauze
valvulare, congenitale, amiloidoza) si pentru a
evalua gradul disfunctiei cardiace. Poate sa
vizualizeze extinderea inflamatiei si face
diagnosticul diferential intre miocardita fulminanta
si cea acuta.
- Determinare enzimelor cardiace (creatin kinaza
si troponina cardiaca). Sunt indicatori ai
mionecrozei cardiace. Troponina cardiaca este
crescuta la peste 50 % din pacientii cu miocardita
diagnosticata la biopsie.
- Angiografia cardiaca este
indicata pentru a exclude boala
cardica ischemica drept cauza
pentru aparitia insuficientei
cardiace (mai ales in cazurile
in care simptomele de debut sunt
asemanatoare celor din infarctul miocardic).
Prognostic

Pacientii care supravietuiesc miocarditei


fulminante au un prognostic bun. Intr-un
studiu realizat pe 147 de pacienti cu
miocardita (care au fost monitorizati timp
de 5 ani), 93% din cei 15 care au avut
miocardita fulminanta se simteau foarte
bine si nu fusesera supusi unui transplant
de cord (la 11 ani de la miocardita).
Factorii ce pot prezice un prognostic
nefavorabil (deces sau necesitatea unui
transplant post miocardita acuta) sunt:
- Sincopa;
- Fractie de ejectie mica;
- Bloc de ramura stanga.
Tratament

Tratamentul miocarditei include terapie suportiva pentru


simptomele insuficientei cardiace acute. Se
utilizeaza nitroglicerina si inhibitori ai enzimei de conversie.
Medicamentele inotrope (cele care stimuleaza
contractilitatea si frecventa cardiaca) sunt indicate daca
apar decompensari hemodinamice importante. Trebuie
utilizate cu foarte multa precautie deoarece sunt considerate
a fi proaritmogene (au capacitatea de a induce aritmii).
Tratamentul pe termen lung include aceleasi clase de
medicamente.
Tratamentul miocarditei (atat acute cat si cronice) are ca
scopuri reducerea congestiei cardiace, imbunatatirea
functionarii inimii, dar si sustinerea unor parametrii
hemodinamici care sa permita prelungirea supravietuirii.
Unii pacienti necesita si terapie anticoagulanta (in special
pentru a preveni formarea trombilor).
Antiaritmicele se indica si ele in anumite cazuri
selectionate.
In prezent, cele mai folosite clase
de medicamente sunt:
- Vasodilatatoarele: ele scad
rezistenta vasculara sistemica si
permit coloanei de sange sa inainteze
cu mai multa usurinta. Acest fapt se
manifesta benefic prin perfuzarea
corespunzatoare a diverselor organe
si tesuturi (in special a miocardului).
Se prefera adminsitrarea
nitroglicerinei deoarece actioneaza
foarte rapid (in cateva minute) si
starea clinica a pacientului se
imbunatateste foarte rapid.
- Inhibitorii enzimei de conversie se recomanda a fi
administrati in special dupa stabilizarea
simptomelor insuficientei cardiace acute. Ei
incetinesc foarte mult progresia bolii spre
insuficienta cardiaca congestiva.
- Diuretice: reduc incarcare lichidiana a
organsimului care poate obosi inima.

Tratamentul chirugical (implantarea de


dispozitive intraventriculare sau chiar transplantul
cardiac) sunt indicate pacientilor a caror boala nu
raspunde la tratamentul medicamentos.
Transplantul cardiac este benefic in special
pacientilor cu miocardita cu celule gigante
(diagnostic stabilit la biopsie).
Rata de supravietuire la 5 ani este de 71% dupa
transplant.
Complicatii

 Cele mai frecvente complicatii sunt:


- Socul cardiogen (apare in special in cazurile de miocardita
fulminanta);
- Blocuri intracardiace severe;
- Pericardita;
- Cardiomiopatie.

Consultarea unui specialist

 Pacientii sunt sfatuiti sa se prezinte pentru un consult


medical de specialitate daca prezinta semne si simptome
sugestive pentru o afectiune cardica (dureri toracice,
palpitatii, edeme gambiere, oboseala) sau pentru infectii
virale (febra, stare generala alterata, mialgii).

Preventie
Cele mai eficiente metode de a preveni aparitia
miocarditei sunt reprezentate de tratarea infectiilor
bacterine/ virale/ fungice care stau la baza aparitiei acestei
afectiuni.