Sunteți pe pagina 1din 85

CURS NR.

1
 Contextul Dezvoltării Durabile a
României
 Îmbunătăţirea stării de sănătate a
populaţiei  Protecţia copilului;
 Hotărârea nr. 717/19.07.2001 –
Strategia privind participarea sectorului
privat la îmbunătăţirea performanţei
sistemului sanitar din România (2001-
2004).
Contextul Dezvoltării Durabile a
României
 orizontul:  25 ani;
 alianţă: alianţă naţională pentru
Dezvoltare Durabilă;
să asigure continuitatea, coerenţa şi
consistenţa proceselor de dezvoltare
economică-socială;
să asigure independenţa, decuplarea lor
de ciclurile electorale, crearea şi
păstrarea consensului în privinţa
obiectivelor strategice;
Contextul Dezvoltării Durabile a
României
 neîmplinirile tranziţiei:
 dezindustrializare;
 dezurbanizare;
 destrămarea structurilor agriculturii de tip
industrial;
 scăderea drastică a puterii de cumpărare a
populaţiei;
 scăderea calităţii vieţii şi a volumului
prestaţiilor serviciilor publice de sănătate şi
educaţie;
 scăderea natalităţii şi a speranţei de viaţă;
 slăbirea solidarităţii sociale şi naţionale;
Contextul Dezvoltării Durabile a
României
 condiţia pentru îndeplinirea
dezvoltarea: democraţia;
 strategia: să fie un proiect deschis,
capabil să răspundă rapid schimbărilor de
mediu economic, conjuncturilor interne şi
externe, constrângerilor existente şi celor
generate de noul statut al României, acela
de membră cu drepturi depline a
comunităţii europene şi euro-atlantice;
Contextul Dezvoltării Durabile a
României
 procese de transformare structurală:
 strategia privitoare la tranziţie;
 pregătirea României pentru aderarea la U.E.;
 strategia de dezvoltare a României pe termen
mediu;
 proiectele academice ESEN privind dezvoltarea
durabilă şi strategia privitoare la Societatea
Informaţională;
 abordări calitativ noi a problemelor dezvoltării;
 recuperarea decalajelor istorice de dezvoltare;
Contextul Dezvoltării Durabile a
României
 factori de dezvoltare durabilă:
 eforturi pe plan intern, în contextul interesului
structurii multistatale a U.E.;
 programe pe termen lung;
 excedent al balanţei dintre costurile şi beneficiile
dezvoltării;
 excedent al balanţei dintre costurile şi beneficiile
participării active la procesul de globalizare;
 integrarea în U.E.;
 model echitabil în plan social;
 model mai durabil în plan ecologic;
 model mai eficient şi mai productiv în plan economic;
 model mai democratic şi mai responsabil în plan politic;
Contextul Dezvoltării Durabile a
României
 componentele interdependente ale
strategiei de dezvoltare durabilă:
a)componenta economică (principii
sectoriale multicriteriale; modele
complexe; etc.);
b)componenta socială;
c) componenta de mediu;
Contextul Dezvoltării Durabile a
României
 pentru (a):
(a1) etapa 2003÷2004  de încheiere negocieri cu
U.E.;
(a2) etapa 2004÷2007  de preaderare;
(a3) etapa 2007÷2025  de integrare în U.E. şi
dezvoltarea României într-un nou context;
 evitarea marginalizării economice a României;
 articularea dezvoltării infrastructurilor, (căi de
transport, energie, apă şi gospodărirea ei,
telecomunicaţii şi IT; societatea
informaţională);
 rolul sistemului educaţiei naţionale;
 noua Economie;
 noua dezvoltare industrială;
Contextul Dezvoltării Durabile a
României
 agricultura–un domeniu strategic, vital,
(rentabilizare, creşterea eficienţei şi
productivităţii, asigurarea consumului intern şi
a unor disponibilităţi tot mai mari pentru
export, etc.);
 economia serviciilor (o nouă fază a
complexităţii şi creşterilor calitative, a
integrării în concepte mai largi, legate în
special de noile tehnologii informaţionale şi
comunicaţionale, etc.);
 diversificarea formelor de turism;
 consumul intern;
 exportul;
 noile tehnologii (informatice, biotehnologii,
etc.);
 inteligenţa artificială;
Contextul Dezvoltării Durabile a
României
 economia cunoaşterii, ca sens mai larg;
 dezvoltarea unei pieţe interne, odată cu
creşterea gradului de ocupare a forţei de
muncă;
 politici investiţionale (reinvestirea profilurilor,
parcuri ştiinţifice/tehnologice, etc.);
 menţinerea permanentă a echilibrelor
macroeconomice, considerate în dinamica lor;
 reducerea inflaţiei şi păstrarea ei la niveluri
compatibile cu statutul de membru al U.E.;
 asigurarea stabilităţii şi productivităţii monedei
naţionale, concomitent cu introducerea EURO
(2010÷2015);
Contextul Dezvoltării Durabile a
României
 pentru (b):
 generarea unui model social rămâne compatibil cu
modelul social european (creşterea solidarităţii naţionale
şi sociale, a justiţiei şi calităţii sociale, etc.);
 ocuparea forţei de muncă;
 existenţa unor servicii publice eficiente, gestionate în
spiritul unei culturi a calităţii şi performanţei;
 oportunitatea înlocuirii unor taxe, impozite şi contribuţii
u caracter social printr-o contribuţie socială generalizată
(să ofere resurse pentru o acoperire universală cu
servicii de sănătate, pentru un venit minim garantat şi
pentru un număr de prestaţii sociale cu destinaţie
specială);
 terapia de şoc împotriva corupţiei permanentă şi la cele
mai înalte cote de exigenţă;
 coeziunea membrilor societăţii, ferm şi consecvent
ţintită asupra fenomenelor de încălcare a legilor;
Contextul Dezvoltării Durabile a
României
 politici de promovare a „clasei de mijloc” ca
element de echilibru economic şi social;
 impozitare şi redistribuire a veniturilor;
 criteriile echităţii şi neutralităţii politicii fiscale;
 nivelul optim al fiscalităţii;
 buna cunoaştere şi apreciere a legilor
producţiei şi consumului bunurilor publice;
 politicile salariale (optim dimensionate, et.);
 conflictele reale de interese şi
incompatibilităţile dintre funcţiile de demnitate
publică ale unei persoane;
Contextul Dezvoltării Durabile a
României
 pentru (c):
 eco-eficienţa;
 importanţa problemelor de mediu;
 spiritul gospodăresc–ca instrument de protejare a mediului;
 integrarea organică, multidisciplinară a obiectivelor,
politicilor şi măsurilor din domeniul mediului în toate
celelalte componente ale sale (economice, sociale şi
tehnologice);
 „producere” cât mai multă şi mai bună cu un consum cât
mai redus de resurse naturale, umane şi financiare;
 Obs: rolul eco-eficienţei!!
 în România: la 1$ PIB îi reveneau 2,4 kg emisii de dioxid de
carbon la nivelul 2001;
 faţă de 0,4 kg în Olanda; 0,3 kg în Franţa şi 0,6 kg în S.U.A.;
 volumul emisiilor din CO2 pe locuitor în România reprezintă
doar 40,3% faţă de el din Olanda, 66,1% faţă de cel din
Franţa şi 21,5% faţă de cel din S.U.A.;
Contextul Dezvoltării Durabile a
României
 rolul şi locul statului în procesele dezvoltării
durabile:
 actor de neevitat;
 organizator al coeziunii sociale, de reglementare a
funcţionării pieţelor libere, de corectare a eşecurilor
acestora, etc.;
 arbitru între diferiţii actori economici şi sociali;
 furnizor de servicii esenţiale (siguranţa naţionaală,
apărarea, combaterea criminalităţii, apărarea vieţii şi a
bunurilor persoanelor, etc.);
 limitarea competenţei;
 organizarea administrativ-teritorială;
 etc.;
Program pe perioada 2001-2004
 CAPITOLUL
ÎMBUNĂTĂŢIREA STĂRII DE SĂNĂTATE A
POPULAŢIEI, PROTECŢIA COPILULUI
1. Ocrotirea sănătăţii
 Programul guvernamental în acest domeniu
porneşte de la faptul că îngrijirea sănătăţii
trebuie să fie un bun social colectiv, accesibilă
tuturor cetăţenilor României, indiferent de
capacitatea lor de a plăti, pe fondul
asigurării unui acces liber şi echilibrat la
serviciile de sănătate.
ÎMBUNĂTĂŢIREA STĂRII DE SĂNĂTATE A
POPULAŢIEI, PROTECŢIA COPILULUI
 În stabilirea acţiunilor şi măsurilor pentru
realizarea obiectivului strategic "O Românie
mai sănătoasă, cu o morbiditate scăzută şi
mai puţine decese premature", s-a luat în
considerare neconcordanţa existentă dintre
nevoile de îngrijire ale populaţiei,
structurile şi orientarea serviciilor de
sănătate, precum şi faptul că sistemul
sanitar actual se caracterizează printr-un
număr prea mare de tipuri de unităţi
sanitare cu suprasolicitarea unor servicii,
ineficienţa altora şi orientarea excesivă
spre serviciile intraspitaliceşti, în
detrimentul celor ambulatorii şi
comunitare.
ÎMBUNĂTĂŢIREA STĂRII DE SĂNĂTATE A
POPULAŢIEI, PROTECŢIA COPILULUI
 În acest context, se va urmări:
 Dezvoltarea unor servicii medicale
integrate (asistenţă primară, de specialitate în
ambulator, spital şi de urgenţă) în scopul
creşterii calităţii îngrijirilor, a unui răspuns mai
eficient la solicitările consumatorilor, precum şi a
realizării raportului cost-eficienţă corespunzător.
Pentru ameliorarea indicatorilor de mortalitate şi
morbiditate în populaţia generală se vor aplica
32 programe naţionale şi se va dezvolta reţeaua
serviciilor de sănătate publică prin schimbarea
raportului sectoarelor spitalicesc-
extraspitalicesc;
ÎMBUNĂTĂŢIREA STĂRII DE SĂNĂTATE A
POPULAŢIEI, PROTECŢIA COPILULUI
 Statul, prin reprezentanţii săi, trebuie să fie un garant al
modului de dezvoltare şi supraveghere a asistenţei
medicale în România pentru toate categoriile de cetăţeni
(din mediul urban şi rural, copii, bătrâni, salariaţi, şomeri,
defavorizaţi social, persoane cu venituri modeste sau fără
venituri).
 Ministerul Sănătăţii şi Familiei va emite şi aplica acte
normative, care să înlocuiască sistemul centralizat şi de
comandă printr-un sistem descentralizat şi eficient în
favoarea cetăţeanului, sistem care să definească relaţia
dintre autorităţile centrale şi cele locale. Creşterea
autonomiei serviciilor de sănătate va stimula
competiţia şi calitatea serviciilor medicale. Ministerul
Sănătăţii şi Familiei va fi ferm şi corect, restabilind
autoritatea instituţiei de stat, dezvoltând strategia şi
punând în practică politica Guvernului în domeniul sănătăţii
populaţiei prin aplicarea principiilor moderne de satisfacere
a asistenţei medicale, de protecţie şi susţinere a stării de
sănătate colective şi individuale.
ÎMBUNĂTĂŢIREA STĂRII DE SĂNĂTATE A
POPULAŢIEI, PROTECŢIA COPILULUI
 Statul, prin reprezentanţii săi, trebuie să fie un garant al
modului de dezvoltare şi supraveghere a asistenţei
medicale în România pentru toate categoriile de cetăţeni
(din mediul urban şi rural, copii, bătrâni, salariaţi, şomeri,
defavorizaţi social, persoane cu venituri modeste sau fără
venituri).
 Ministerul Sănătăţii şi Familiei va emite şi aplica acte
normative, care să înlocuiască sistemul centralizat şi de
comandă printr-un sistem descentralizat şi eficient în
favoarea cetăţeanului, sistem care să definească relaţia
dintre autorităţile centrale şi cele locale. Creşterea
autonomiei serviciilor de sănătate va stimula
competiţia şi calitatea serviciilor medicale. Ministerul
Sănătăţii şi Familiei va fi ferm şi corect, restabilind
autoritatea instituţiei de stat, dezvoltând strategia şi
punând în practică politica Guvernului în domeniul sănătăţii
populaţiei prin aplicarea principiilor moderne de satisfacere
a asistenţei medicale, de protecţie şi susţinere a stării de
sănătate colective şi individuale.
ÎMBUNĂTĂŢIREA STĂRII DE SĂNĂTATE A
POPULAŢIEI, PROTECŢIA COPILULUI
 Ministerul Sănătăţii şi Familiei îşi
păstrează responsabilitatea
gestionării de fonduri pentru:
 gestionarea alocării bugetare pentru sănătate;
 gestionarea programelor de sănătate de
importanţă naţională;
 reglementarea sectorului de sănătate public şi
privat;
 realizarea cercetării privind politica sanitară;
 finanţarea clădirilor şi a echipamentelor de
înaltă performanţă;
 dezvoltarea capacităţii manageriale.
ÎMBUNĂTĂŢIREA STĂRII DE SĂNĂTATE A
POPULAŢIEI, PROTECŢIA COPILULUI
 Crearea unui sistem pluralist de finanţare a activităţii
medicale, compus din resurse publice şi private.
 Sistemul se va baza pe şanse egale pentru servicii medicale
şi va asigura echitabil problema plăţilor serviciilor prestate.
Modalităţile de plată vor fi făcute cunoscute întregii
populaţii. Finanţarea sistemului de sănătate se va
face din fondurile asigurărilor şi din plăţile
pacienţilor. Bugetul de stat va finanţa programele
medicale naţionale şi investiţiile în spitale,
construcţii şi echipamente de înaltă performanţă.
Fondurile de asigurări de sănătate vor finanţa
serviciile de sănătate (primară, ambulatorie,
spitalicească, de urgenţă, stomatologică, reabilitare,
produse farmaceutice compensate). Pacientul va
contribui parţial la plata unor servicii medicale şi
integral la plata altor servicii medicale, precum şi la
cea a medicamentelor compensate.
ÎMBUNĂTĂŢIREA STĂRII DE SĂNĂTATE A
POPULAŢIEI, PROTECŢIA COPILULUI
 Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, furnizoarea
principală de resurse financiare pentru serviciile
medicale, va defini clar pachetul de servicii de
sănătate oferite populaţiei, va stabili drepturile
pacienţilor, va spori calitatea asistenţei medicale prin
impunerea de standarde de calitate, va raţionaliza
serviciile medicale inevitabile într-un sistem bugetar
limitat, va sprijini descentralizarea şi creşterea
actului managerial central şi local.
 Se are în vedere dezvoltarea unui model de alocare
obiectivă a fondurilor existente în sistem către
spitale, în funcţie de caracteristicile spitalului şi ale
patologiei pacienţilor trataţi de către fiecare spital.
Sistemul de finanţare propus va utiliza o metodă -
testată şi utilizată în multe ţări dezvoltare - bazată
pe sistemul Grupelor de Diagnostic (Diagnostic Related
Groups - DRG).
ÎMBUNĂTĂŢIREA STĂRII DE SĂNĂTATE A
POPULAŢIEI, PROTECŢIA COPILULUI
 Dezvoltarea şi consolidarea acţiunii de privatizare în
special a activităţii medicale şi farmaceutice, precum
şi începerea privatizării unităţilor medicale
ambulatorii de specialitate şi spitaliceşti. Ministerul
Sănătăţii şi Familiei va elabora până la 15 mai 2001 o
strategie de privatizare a unităţilor medicale ambulatorii de
specialitate şi spitaliceşti, ţinând seama de specificul
perioadei de tranziţie în care se găseşte România şi de
nivelul său de dezvoltare economică, în corelare cu nivelul
de venituri al populaţiei.
 Realizarea procesului de privatizare va avea loc, în
primul rând, prin modificarea Legii Proprietăţii
Publice şi trecerea spitalelor şi ambulatoriilor de
specialitate din proprietatea publică în proprietatea
privată a statului. Totodată, vor fi susţinute şi alte
forme de privatizare, ca asocierea investiţională şi
concesiunea, cu păstrarea obiectului de activitate -
asistenţa medicală.
ÎMBUNĂTĂŢIREA STĂRII DE SĂNĂTATE A
POPULAŢIEI, PROTECŢIA COPILULUI
 Crearea condiţiilor legale pentru înfiinţarea caselor de
asigurări de sănătate private cu acces neîngrădit, ceea
ce va permite găsirea unor noi surse de finanţare,
realizarea principiului de universalitate, de solidaritate, de
subsidiaritate, de echitate şi de autonomie a asistenţei
sanitare din România.
 Definirea precisă a rolului Colegiului Medicilor din
România, a Colegiului Farmaciştilor din România şi a
Colegiului Asistenţilor Medicali prin concentrarea pe
activităţi profesionale. Activitatea colegiilor va fi
independentă atât faţă de administraţia de stat, locală şi
centrală, cât şi de partidele politice etc.
 Aceste colegii vor oferi garanţii societăţii civile şi statului
privind practicarea riguroasă a profesiei de medic, farmacist
şi asistent medical la un nivel profesional şi moral
ireproşabil.
ÎMBUNĂTĂŢIREA STĂRII DE SĂNĂTATE A
POPULAŢIEI, PROTECŢIA COPILULUI
 Elaborarea statutului medicului, statutului farmacistului,
statutului cadrului medical auxiliar şi a raporturilor acestora în
societate (cu poliţia, justiţia, biserica), astfel încât să se asigure
acestor profesii (de medic, farmacist, asistent medical) locul
onorabil pe care-l merită.
 Învăţământul medical va avea responsabilităţi
contractuale, cu programe de pregătire profesională la cel mai
înalt standard internaţional atât în ceea ce priveşte partea
teoretică, cât şi în ceea ce priveşte calificarea practică. Anual, se
va stabili numărul posibil şi necesar de medici care pot fi formaţi,
se va hotărî numărul optim de studenţi pentru fiecare facultate,
crescând numărul de absolvenţi de medicină generală, ştiut fiind
faptul că în prezent, în România densitatea medicilor este de
17/10.000 de locuitori, faţă de densitatea medie din Europa de
28-29/1.000 locuitori. Vor fi stabilite criterii clare privind
acreditarea învăţământului medical privat. Facultatea de medicină
va dispune de acreditările academice necesare, care se bazează
numai pe învăţământul metodic, cercetare şi pe baza materială
adecvată.
 Introducerea "numerus clausus" pentru stabilirea necesarului de
medici va putea asigura o dispersie unitară a absolvenţilor în
teritoriu, evitând astfel apariţia şomerilor în medicină.
 Spitalele din România vor fi înfrăţite cu spitale din UE şi S.U.A.,
facilitând astfel schimburi de specialişti, crearea de colective mixte
de cercetare, ce vor duce implicit la îmbunătăţirea actului medical.
ÎMBUNĂTĂŢIREA STĂRII DE SĂNĂTATE A
POPULAŢIEI, PROTECŢIA COPILULUI
 Elaborarea de către Ministerul Sănătăţii şi Familiei şi
Ministerul Industriei şi Energiei până la 15 mai 2001, a unui
program complex bazat pe principii moderne de
producţie elaborate de organe specializate europene
şi adoptate de către Agenţia Naţională a
Medicamentului, prin care să se asigure, pe de o parte,
necesarul sectorului de sănătate şi, pe de altă parte,
stimularea producţiei autohtone de aparatură şi
instrumentar medical modern şi competitiv se va face prin
acordarea de facilităţi financiare şi fiscale producătorilor.
Atât produsele farmaceutice româneşti, cât şi aparatura şi
instrumentarul medical vor fi achiziţionate prioritar de
unităţile sanitare, în condiţii de competitivitate.
 O acţiune importantă în acest sector constă în
reorganizarea sistemului de control al produselor
farmaceutice, biologice, de uz uman şi sanguine, precum şi
dezvoltarea domeniului farmacologiei clinice.
ÎMBUNĂTĂŢIREA STĂRII DE SĂNĂTATE A
POPULAŢIEI, PROTECŢIA COPILULUI
 Acordarea de către stat a unor facilităţi pentru acces
la credite ieftine, medicilor şi farmaciştilor, realizându-
se cadrul legal pentru acordarea de facilităţi fiscale şi
financiare pe termen lung pentru practica medicală şi
farmaceutică privată, în scopul înfiinţării de cabinete
medicale particulare pentru asigurarea asistenţei medicale
primare, cât şi unor unităţi sanitare pentru asistenţa
medicală ambulatorie şi spitalicească.
 O preocupare specială va consta în introducerea sistemelor
de finanţare tip leasing şi a microcreditelor. Utilizarea
fondului de rezervă al Casei Naţionale de Asigurări ca un
revolving-fund, pentru finanţarea acestor operaţiuni, fără a
solicita medicilor garanţii materiale sau patrimoniale, va
impulsiona achiziţionarea de echipamente noi în sistemul
public şi privat.
ÎMBUNĂTĂŢIREA STĂRII DE SĂNĂTATE A
POPULAŢIEI, PROTECŢIA COPILULUI
 Atragerea personalului medical superior şi
mediu în zone izolate sau defavorizate prin
oferirea unor facilităţi (salarii substanţial
majorate, sedii pentru dispensar cu dotări
corespunzătoare cu aparatură, echipamente şi
materiale sanitare şi cu mijloace de transport
adecvate zonei, locuinţă şi teren agricol în
folosinţă, precum şi condiţii avantajoase pentru
pensionare). Se vor iniţia negocieri pentru
obţinerea sprijinului Băncii Mondiale în vederea
dotării cu echipamente a dispensarelor fără medic
din zonele defavorizate. În cele 299 de comune în
care există dispensare fără medic, cu sprijinul
autorităţilor locale se vor realiza reabilitările fizice
necesare pentru a se crea posibilitatea
introducerii echipamentelor achiziţionate în spaţii
adecvate.
ÎMBUNĂTĂŢIREA STĂRII DE SĂNĂTATE A
POPULAŢIEI, PROTECŢIA COPILULUI
 Salarizarea personalului sanitar superior şi mediu,
atât în medicina primară, cât şi în cea de specialitate
se va face în funcţie de prestaţiile efectuate, de
eficienţa şi calitatea actului medical, indiferent de
statutul public sau privat al furnizorului. Se vor introduce
mecanisme de plată (plata per-capita, per-act sau
combinarea celor două modalităţi) care să stimuleze
furnizorii să ofere servicii sanitare de calitate.
 Se va promova o nouă metodă de compensare a
medicamentelor prin introducerea mai multor grupe de
medicamente compensate, în funcţie de categoriile de boli.
În acest scop se va utiliza practica Organizaţiei Mondiale a
Sănătăţii privind elaborarea listei de medicamente
compensate, urmărindu-se, totodată, promovarea pe
această listă a produselor din oferta internă. De asemenea,
se va introduce un program gratuit, coerent de contracepţie
în domeniul sănătăţii reproducerii pentru prevenirea
sarcinilor nedorite şi scăderii numărului de avorturi şi a
complicaţiilor ce rezultă din acestea.
ÎMBUNĂTĂŢIREA STĂRII DE SĂNĂTATE A
POPULAŢIEI, PROTECŢIA COPILULUI
 Acordarea gratuită de lapte praf din
producţia internă copiilor în vârstă de 0 - 1
an. Această acţiune, asociată cu imunizarea
completă a copiilor va avea ca rezultat reducerea
morbidităţii şi mortalităţii juvenile, constituindu-
se ca un fundament al medicinii preventive.
 Reorganizarea asistenţei medico-chirurgicale de
urgenţă prin crearea progresivă a unor centre cu
dotare tehnico-medicală specifică, mijloace de
transport şi comunicare adecvate, cu arondare pe
o rază de maximum 25 km. Serviciile oferite de
asistenţa medicală de urgenţă vor fi remunerate
cu un spor faţă de alte servicii medicale.
Asistenţa medicală de urgenţă va organiza şi
programe de acţiune în comun cu primăriile,
poliţia, pompierii, apărarea civilă.
ÎMBUNĂTĂŢIREA STĂRII DE SĂNĂTATE A
POPULAŢIEI, PROTECŢIA COPILULUI
 Reorganizarea pe principiul competenţei şi
eficienţei a asistenţei medicale ambulatorii
de specialitate acordate în oraşe de Centrale de
Diagnostic şi Tratament şi crearea la nivel rural a
unor centre de asistenţă medicală dotate cu
mijloace de evacuare medicalizat. În acest
context se vor asigura:
 îmbunătăţirea eficienţei şi calităţii serviciilor medicale
prin restructurarea şi reorientarea lor cu scopul de a
răspunde necesităţilor de îngrijire a populaţiei;
 introducerea conceptului de cost-eficienţă, prin
organizarea unor servicii medicale integrate;
 creşterea rolului medicinei preventive şi a promovării
sănătăţii.
ÎMBUNĂTĂŢIREA STĂRII DE SĂNĂTATE A
POPULAŢIEI, PROTECŢIA COPILULUI
 Renovarea, modernizarea şi dotarea cu aparatură de
înaltă performanţă a spitalelor reprezentative, precum
şi crearea condiţiilor pentru activităţi medicale civilizate în
toate spitalele ţării. Se vor crea servicii de asistenţă
spitalicească de scurtă durată (o zi).
 Înfiinţarea de spitale-centre medico-sociale pentru
persoane sărace cu venituri sub limita existenţei şi
pentru cele care nu plătesc asigurări sociale de sănătate,
precum şi înfiinţarea de spitale-cămin pentru persoanele în
vârstă, bolnave şi fără aparţinători. Înfiinţarea acestor
centre medico-sociale se va realiza prin reorganizarea
unităţilor spitaliceşti disponibilizate de către Ministerul
Sănătăţii şi Familiei. Activitatea în centrele medico-sociale
se va finanţa din fonduri de la Ministerul Muncii şi
Solidarităţii Sociale, asistenţa medicală fiind asigurată de
Ministerul Sănătăţii şi Familiei şi Casele de Asigurări de
Sănătate. Prin colaborare cu ONG-uri din Europa şi S.U.A. şi
prin crearea unui cadru legislativ adecvat, asistenţa
medico-socială în aceste centre se va putea realiza la
standarde internaţionale.
ÎMBUNĂTĂŢIREA STĂRII DE SĂNĂTATE A
POPULAŢIEI, PROTECŢIA COPILULUI

 Acordarea de asistenţă medicală


gratuită elevilor şi studenţilor prin
angajarea de către Ministerul Educaţiei şi
Cercetării a medicilor de medicină
generală, care vor încheia contracte cu
Casa Naţională de Asigurări Sociale de
Sănătate. Prin aceasta se facilitează
accesul la asistenţa medicală şi, în caz de
nevoie, internarea în orice unitate
spitalicească.
ÎMBUNĂTĂŢIREA STĂRII DE SĂNĂTATE A
POPULAŢIEI, PROTECŢIA COPILULUI
2. Politica familială
 Politica familială se axează pe trei direcţii
fundamentale: familiile cu copii mici; căsătoriile şi
relaţiile intrafamiliale; echilibrul între muncă şi
familie.
 Măsurile avute în vedere sunt:
 Crearea unei reţele de oficii pentru asistenţa familială în
vederea susţinerii şi întăririi familiei ca entitate
fundamentală a societăţii, prin:
 asistenţa familială, care include şi sprijin financiar şi
servicii de suport a relaţiilor intra şi interfamiliale;
 Programul Naţional de Planificare Familială, care
contribuie la îmbunătăţirea asistenţei acordate mamei şi
copilului, ce va include activităţi de informare, educare şi
comunicare, formarea profesională a personalului
medical, întărindu-se astfel, îndeosebi, în zonele izolate,
serviciile de sănătate a reproducerii;
 sprijinirea comunităţilor de a-şi crea propriile lor
capacităţi care să rezolve problemele locale;
ÎMBUNĂTĂŢIREA STĂRII DE SĂNĂTATE A
POPULAŢIEI, PROTECŢIA COPILULUI
 furnizarea de servicii de consultanţă şi
consiliere familiilor în dificultate.
 Efectuarea de campanii de informare a
părinţilor asupra modului de abordare a
principalelor evenimente ce survin în viaţa de
familie.
 Asigurarea comunicării între familii şi serviciile
comunitare, precum şi facilitarea legăturilor şi
cunoaşterii reciproce a membrilor comunităţii;
 Identificarea familiilor la risc şi acordarea
asistenţei necesare cât mai precoce.
 Prin Programul său, Guvernul va aplica măsuri
pentru crearea unui sistem real şi eficient de
protecţie a familiei într-o abordare complexă
care vizează reforma întregului domeniu de
protecţie socială.
ÎMBUNĂTĂŢIREA STĂRII DE SĂNĂTATE A
POPULAŢIEI, PROTECŢIA COPILULUI
 Principalele măsuri necesare în vederea implementării
depline a prevederilor directivelor comunitare:
 măsuri de informare şi conştientizare a angajaţilor,
patronilor, sindicatelor şi funcţionarilor publici cu
responsabilităţi în domeniul de aplicare a legislaţiei
muncii asupra prevederilor legislaţiei naţionale
corespondente actului comunitar;
 măsuri pentru adoptarea şi urgentarea aplicării Planului
naţional de acţiune pentru egalitatea de şanse între
femei şi bărbaţi;
 modificarea proiectului legii egalităţii şanselor şi
reintroducerea lui în procedurile parlamentare în urma
adoptării Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000 pentru
prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de
discriminare, care a preluat mare parte din prevederile
proiectului iniţial;
 aplicarea principiului egalităţii de tratament între bărbaţi
şi femei în privinţa accesului la angajare, formare
profesională şi promovare, a condiţiilor de muncă;
ÎMBUNĂTĂŢIREA STĂRII DE SĂNĂTATE A
POPULAŢIEI, PROTECŢIA COPILULUI
 constituirea Agenţiei Naţionale pentru Egalitatea de
Şanse, organism independent de promovare a
principiului egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei,
având rol de monitorizare a aplicării prevederilor
directivelor comunitare;
 elaborarea proiectului de lege privind protecţia
maternităţii;
 asigurarea respectării drepturilor sociale în conformitate
cu prevederile Cartei Sociale Europene revizuite.
 În acest context, stabilirea unui cadru unic de
organizare a sistemului de asistenţă familială şi
socială, a modalităţilor de finanţare, a tipurilor de
prestaţii, reprezintă, pe termen mediu, obiective
majore ale reformei în domeniul asistenţei
sociale.
ÎMBUNĂTĂŢIREA STĂRII DE SĂNĂTATE A
POPULAŢIEI, PROTECŢIA COPILULUI
 În România integritatea principiului egalităţii de
tratament între femei şi bărbaţi nu presupune
cheltuieli suplimentare faţă de cele necesare aplicării
prevederilor actelor normative curente a căror
influenţă bugetară este evaluată şi prevăzută de
Guvern; dezvoltarea capacităţii instituţionale
presupune, însă, cheltuieli bugetare şi extrabugetare
ce pot fi acoperite din programe de cooperare
internaţională pentru care Guvernul României şi-a
arătat disponibilitatea de participare.
3. Obiective strategice pentru protecţia copilului
 Protecţia drepturilor tuturor copiilor din
România trebuie susţinută ferm şi fără echivoc, iar
sănătatea şi bunăstarea lor va fi o prioritate a
Programului de guvernare. În acest scop, se va
promova un sistem global, unitar, modern şi durabil,
care să ţină cont de standardele europene.
ÎMBUNĂTĂŢIREA STĂRII DE SĂNĂTATE A
POPULAŢIEI, PROTECŢIA COPILULUI
 În acest context se va urmări:
 elaborarea şi promovarea unui program naţional
de educaţie publică cu privire la responsabilitatea
familiei, rolul acesteia în creşterea şi educarea
copiilor, finanţat de Comisia Europeană;
 introducerea unui capitol bugetar (10 milioane
dolari, pentru o perioadă de doi ani), care să
susţină desfăşurarea unui program referitor la
sănătatea copiilor români în parteneriat cu
Organizaţia Mondială a Sănătăţii;
 implementarea unui program de 27 milioane
EURO autorizat de Grupul de nivel înalt al
donatorilor internaţionali şi finanţat de Comisia
Europeană;
 asigurarea din bugetul de stat a 500.mii dolari pe
o perioadă de patru ani pentru audit, precum şi
pentru alte programe de bunăstare a copiilor;
ÎMBUNĂTĂŢIREA STĂRII DE SĂNĂTATE A
POPULAŢIEI, PROTECŢIA COPILULUI
 crearea unui sistem legislativ unitar cu privire la
protecţia drepturilor copilului, justiţia juvenilă şi
responsabilităţile organizaţiilor neguvernamentale
cu activităţi în domeniu, în concordanţă cu
Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului şi
cu principiile stabilite prin Convenţia de la Haga;
 reformarea sistemului de justiţie în vederea creării
unui sistem juridic de protecţie a copilului şi
asigurarea investigării tuturor delictelor cu privire
la copii, de către organele de urmărire penală,
acolo unde este necesar;
 intensificarea măsurilor pentru combaterea crimei
organizate, cu referire specială la traficul de copii;
 reanalizarea de fond, la recomandarea
Parlamentului European, a regimului adopţiilor
internaţionale.
ÎMBUNĂTĂŢIREA STĂRII DE SĂNĂTATE A
POPULAŢIEI, PROTECŢIA COPILULUI
 Având în vedere responsabilitatea statului în
protecţia copiilor în dificultate şi ţinînd seama de
criteriile stabilite de Consiliul European de la
Copenhaga şi prin Rezoluţia Parlamentului European
cu privire la aderarea României la Uniunea
Europeană, o atenţie prioritară va fi acordată
asigurării şi respectării drepturilor acestor copii,
urmărindu-se scoaterea lor din "conul de umbră" în
care se afla şi plasarea într-o zonă de interes
special, acordarea de şanse egale cu ceilalţi copii la
educaţie, integrare socială şi speranţă.
 Guvernul va sprijini activitatea Grupului la nivel
înalt al donatorilor internaţionali, stabilit pentru
promovarea şi implementarea unei abordări
coordonate privind protecţia copilului sub
coordonarea Primului Ministru şi al raportorului
Parlamentului European pentru România.
ÎMBUNĂTĂŢIREA STĂRII DE SĂNĂTATE A
POPULAŢIEI, PROTECŢIA COPILULUI
 Se va asigura, în parteneriat cu Delegaţia Comisiei
Europene în România, implementarea Programului PHARE
de 25 milioane EURO intitulat "Copiii mai întâi".
 Măsurile de urgenţă pentru restructurarea sistemului
de protecţie a copilului în dificultate sunt:
 elaborarea până la 25 februarie 2001 a unei noi strategii
în domeniul protecţiei copilului;
 integrarea politicilor de protecţie a copilului în ansamblul
general al politicilor sociale, astfel încât să se asigure că
prestaţiile sociale contribuie la sprijinirea familiilor în
creşterea şi îngrijirea propriilor copii;
 întărirea capacităţii instituţionale la nivel central, prin
crearea unei autorităţi naţionale cu atribuţii în
elaborarea, coordonarea şi controlul implementării
politicilor de protecţia drepturilor copilului şi de adopţie;
 întărirea capacităţii instituţionale a autorităţilor
administraţiei publice locale în vederea diversificării
activităţilor de protecţie a copilului, care să permită
dezvoltarea acestuia într-un mediu familial, beneficiind
de o îngrijire personalizată şi adecvată nevoilor sale;
ÎMBUNĂTĂŢIREA STĂRII DE SĂNĂTATE A
POPULAŢIEI, PROTECŢIA COPILULUI
 promovarea parteneriatului între autorităţile administraţiei
publice locale şi societatea civilă, în vederea folosirii
resurselor tuturor actorilor publici sau privaţi cu
activităţi/atribuţii în domeniul protecţiei copilului;
 dezvoltarea şi diversificarea de servicii alternative, într-un
sistem integrat de servicii comunitare, care să pună accent
cu precădere pe prevenirea şi reducerea abandonului şi a
instituţionalizării copilului, cu începere din semestrul I al
anului 2001, astfel încât să se ajungă la sfârşitul anului
2002, ca numărul acestora să fie de cel puţin 250;
 diversificarea modalităţilor de sprijin acordat familiilor aflate
în situaţii de risc în vederea prevenirii abandonului şi
instituţionalizării copilului, incluzând şi servicii medicale
corespunzătoare;
 restructurarea unui număr de cel puţin 40 de instituţii de tip
rezidenţial pentru protecţia copilului până la sfârşitul anului
2002, prin crearea de aşezăminte de tip familial şi
dezvoltarea de programe de integrare a copiilor
instituţionalizaţi în familia naturală sau substitutivă;
ÎMBUNĂTĂŢIREA STĂRII DE SĂNĂTATE A
POPULAŢIEI, PROTECŢIA COPILULUI
 mediatizarea şi promovarea plasamentului familial şi
dezvoltarea în paralel a serviciilor de susţinere a
copilului şi a familiei de plasament;
 dezvoltarea unei reţele de lucrători sociali la nivelul
comunităţii locale, care să aibă posibilitatea identificării
mai rapide a situaţiilor care ar putea periclita
dezvoltarea fizică, psihică sau morala a copilului;
 elaborarea de standarde de calitate pentru toate tipurile
de servicii alternative de protecţie a copilului,
concomitent cu stabilirea unui sistem de acreditare a
tuturor furnizorilor de servicii a căror beneficiari sunt
copiii în dificultate şi familiile lor;
 dezvoltarea şi implementarea, ca obiectiv permanent, de
programe de formare a personalului implicat în protecţia
copilului, în vederea atingerii standardelor de calitate
definite pentru fiecare tip de serviciu;
 reconsiderarea, în regim de urgenţă, a procedurilor
privind adopţia, ca măsură de protecţie a copilului, în
vederea promovării adopţiei naţionale şi a măsurilor
alternative de susţinere a copilului în familie;
ÎMBUNĂTĂŢIREA STĂRII DE SĂNĂTATE A
POPULAŢIEI, PROTECŢIA COPILULUI
 elaborarea şi implementarea de programe specifice de
informare sistematică a opiniei publice asupra efectelor
abandonului şi instituţionalizării copilului, asupra
importanţei creşterii şi educării acestuia într-un mediu
familial;
 dezvoltarea de programe, cu obiective specifice pentru
următorii doi ani, asiguraţi cu fonduri de sprijinire şi
recuperare a copilului şi adolescenţilor cu handidap în
contextul lui familial şi comunitar;
 demararea imediată de programe de orientare
socioprofesională pentru tinerii de peste 18 ani care
părăsesc centrele de plasament şi corelarea acestora cu
alte programe de dezvoltare regională;
 iniţierea unor proiecte care să cuprindă măsuri de
prevenire şi intervenţie eficientă în cazurile de abuz şi
neglijare a copilului, inclusiv în familie, prin crearea
cadrului legislativ corespunzător;
 sprijinirea programelor de educaţie sexuală şi
planificarea familială a adolescenţilor din centrele de
plasament, luând în considerare caracteristicile psihice,
comportamentale şi statutul social ale acestor tineri;
ÎMBUNĂTĂŢIREA STĂRII DE SĂNĂTATE A
POPULAŢIEI, PROTECŢIA COPILULUI
 îmbunătăţirea percepţiilor şi ameliorarea prejudecăţilor
cu privire la copiii infectaţi HIV, cu handicap, rromi,
refugiaţi.
Hotărâre nr. 717 din 19 iulie 2001
 pentru aprobarea Strategiei privind participarea sectorului privat la
îmbunătăţirea performanţei sistemului sanitar din România (2001-2004)
 Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 454 din 9 august 2001
 În temeiul prevederilor art. 107 din Constituţia României şi ale Hotărârii
Parlamentului României nr. 39 din 28 decembrie 2000 pentru acordarea
încrederii Guvernului,
 Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

 Art. 1. - Se aprobă Strategia privind participarea sectorului


privat la îmbunătăţirea performanţei sistemului sanitar din
România (2001-2004), prevăzută în anexa care face parte
integrantă din prezenta hotărâre.

 Art. 2. - Ministerul Sănătăţii şi Familiei va aduce la


îndeplinire Strategia privind participarea sectorului privat
la îmbunătăţirea performanţei sistemului sanitar din
România (2001-2004).

PRIM-MINISTRU
ADRIAN NĂSTASE
Bucureşti, 19 iulie 2001.
Nr. 717.
Hotărâre nr. 717 din 19 iulie 2001
ANEXĂ

 STRATEGIA privind participarea sectorului
privat la îmbunătăţirea performanţei
sistemului sanitar din România (2001-
2004)
I. Strategia de participare a sectorului privat
în contextul reformei sanitare (2001-
2004)
1. Obiectivele strategice ale Ministerului
Sănătăţii şi Familiei:
 o Românie mai sănătoasă, cu o morbiditate mai
scăzută şi mai puţine decese premature
 asigurarea accesului echitabil la serviciile de
sănătate
 eficientizarea sistemului sanitar.
Hotărâre nr. 717 din 19 iulie 2001
2. Strategia de reformă a Ministerului Sănătăţii şi
Familiei a identificat ca prioritare patru arii de
intervenţie strategică:
 Organizarea şi conducerea sistemului sanitar
 Finanţarea sistemului sanitar
 Sănătatea populaţiei şi serviciile de sănătate
 Raţionalizarea resurselor fizice şi umane.
 Studiile asupra ariei serviciilor de sănătate din
sistemul sanitar arată:
• neconcordanţa dintre nevoile de îngrijire ale
populaţiei şi structurile şi orientarea
serviciilor;
• numărul prea mare de tipuri de unităţi
sanitare;
• suprasolicitarea şi subdimensionarea unor
servicii şi ineficienţa altora.
Hotărâre nr. 717 din 19 iulie 2001
 Prezenta strategie de implicare a sectorului privat
în sistemul public de sănătate se concentrează
asupra îmbunătăţirii serviciilor medicale
spitaliceşti, care sunt foarte diversificate, necesită
competenţă şi tehnologie înaltă şi, în consecinţă,
implică costuri mari.
 Scopul participării sectorului privat este
îmbunătăţirea finanţării sectorului sanitar.
 Obiectivele:
 creşterea calităţii serviciilor medicale oferite
populaţiei. În prezent sistemul public de
sănătate acordă asistenţă medicală la un nivel
mediu, nesatisfăcător; apariţia pe piaţă a unor
servicii de calitate crescută oferite de sectorul
privat va atrage impunerea unor standarde
superioare de calitate şi în sistemul public;
Hotărâre nr. 717 din 19 iulie 2001
 creşterea eficienţei spitalelor. Funcţionarea
spitalelor cu caracter privat pe principiul cost-
va constitui un stimulent puternic pentru
sistemul public de a aplica aceleaşi criterii în
administrarea spitalelor publice;
 atragerea unor surse alternative de finanţare
(private) pentru reabilitarea spitalelor şi
dotarea lor cu echipamente medicale;
 raţionalizarea serviciilor medicale şi creşterea
flexibilităţii acestora pentru a răspunde mai
bine nevoilor de îngrijire ale populaţiei.
Hotărâre nr. 717 din 19 iulie 2001
II. Experienţa internaţională privind implicarea
sectorului privat în asistenţa medicală

 Sectorul privat este reprezentat în asistenţa medicală


din alte ţări sub diferite forme:
 În Marea Britanie există câteva exemple de integrare
a unor spitale private cu spitale publice, colocatate
(folosite în comun), şi de folosire în comun a sălilor
de operaţie mobile şi a unităţilor de diagnostic.
 În Franţa participarea predominantă a sectorului
privat se face, în general, prin contractarea spitalelor
conduse privat de către agenţiile guvernamentale
pentru a oferi servicii de asistenţă medicală în regim
public.
 În Canada se dezvoltă un sector privat, ca răspuns la
fenomenul listelor de aşteptare tot mai lungi şi la
percepţia declinului standardelor din sectorul public.
Hotărâre nr. 717 din 19 iulie 2001
 Sistemul integrat din Australia cuprinde:
 îngrijire medicală privată în spitale publice, cu
contribuţie de la asigurarea de sănătate
privată;
 servicii ambulatorii oferite de medici
particulari;
 spitalele private (30% din îngrijirea medicală
de urgenţă);
 dreptul medicilor de a practica atât în sectorul
public, cât şi în cel privat;
 management privat în 15 spitale din sectorul
public;
 spitale private colocatate pe domeniul
spitalelor universitare;
 contractarea anumitor servicii - atât clinice, cât
şi nonclinice - cu sectorul privat.
Hotărâre nr. 717 din 19 iulie 2001
III.Beneficiile participării sectorului privat (PSP)
pentru sistemul sanitar
 Ca urmare a introducerii participării sectorului privat
în sistemul sanitar sunt de prevăzut beneficii
importante:
1. Creşterea finanţării pentru îngrijirile de
sănătate
Un beneficiu clar va fi îmbunătăţirea finanţării pentru
îngrijirea medicală, pe seama contribuţiei
suplimentare venite din sectorul privat.
 Aceasta ar avea drept consecinţă:
 creşterea calităţii serviciilor oferite;
 posibilitatea unor opţiuni suplimentare pentru
populaţie;
 îmbunătăţirea accesului la serviciile medicale, în
special în cazurile în care sistemul public este
suprasolicitat.
Hotărâre nr. 717 din 19 iulie 2001
2. Infuzia de capital
 Prin infuzia de capital s-ar micşora sarcina
Guvernului în ceea ce priveşte reabilitarea şi
construcţia de clădiri, precum şi dotarea cu
echipamente de înaltă performanţă a unităţilor
sanitare; povara pentru buget ar scădea
semnificativ.
 Estimările Băncii Mondiale pentru reabilitarea a
70.000 paturi de spital:
 1,5 miliarde dolari S.U.A. ar fi necesare numai
pentru reabilitarea clădirilor;
 1 miliard dolari S.U.A., pentru dotarea cu
echipamente.
Hotărâre nr. 717 din 19 iulie 2001
3. Creşterea eficienţei
 Aplicarea principiilor comerciale de cost/eficienţă,
potrivit cărora funcţionează sectorul privat, va
conduce la îmbunătăţirea ofertei de servicii cu
controlul costurilor, pentru a răspunde adecvat
cererii generale de servicii medicale, deci la un
management mult mai eficient.
4. Transferul riscului
 Diferitele modele private, prevăzute la pct. V din
prezenta anexă, permit Guvernului transferarea
anumitor riscuri financiare şi operaţionale de la
cheltuielile publice. Aceste riscuri variază de la
costurile de construcţie până la riscurile
financiare necunoscute, legate de oferirea
serviciilor clinice care nu au limită de cost.
Hotărâre nr. 717 din 19 iulie 2001
5. Îmbunătăţirea imaginii profesioniştilor din
sistemul de sănătate şi a satisfacţiei populaţiei
privind oferta de servicii medicale
 Introducerea serviciilor private, ale căror costuri
sunt cunoscute de populaţie, va determina:
 eliminarea plăţilor neoficiale care îi pun într-o
lumină defavorabilă pe lucrătorii din sistemul
sanitar;
 posibilitatea creşterii oficiale a veniturilor
medicilor.
Hotărâre nr. 717 din 19 iulie 2001
IV. Caracteristicile unui model ideal de furnizare a
serviciilor medicale
 Universalitate: Toţi membrii comunităţii să poată avea
acces la îngrijirea esenţială a sănătăţii, cu costuri
rezonabile
 Servicii medicale de calitate superioară stabilă (constantă)
 Un puternic sector privat complementar, viabil
 Posibilitate de alegere
 Servicii medicale cu costuri eficiente, bazate pe nevoi şi
rezultate
 Respect pentru demnitatea personală şi intimitate
 Un sistem solid de colectare a datelor care să fie folosit în
planificarea raţională, luarea de decizii şi reglementări
 Serviciile de sănătate trebuie să fie structurate astfel încât
să încurajeze modelele de integrare şi cooperare, de
furnizare a serviciilor medicale
 Un sistem care să răspundă nevoilor populaţiei
 Accentul se va pune pe strategii pe termen lung, care vor
urmări prevenţia îmbolnăvirilor şi calitatea vieţii.
Hotărâre nr. 717 din 19 iulie 2001
V. Orizontul de implementare - opţiuni şi modele de
participare a sectorului privat
 Strategia de participare a sectorului privat (PSP) propune
dezvoltarea unui număr de modele diferite. Ministerul
Sănătăţii şi Familiei are cuprinsă în structura sa Direcţia
pentru privatizare şi relaţii cu investitorii străini şi
autohtoni care are ca obiect de activitate conducerea
procesului PSP.
 Sunt necesare modificări legislative, acolo unde este
necesar, pentru a încuraja/a permite:
 Înfiinţarea de spitale private
 Posibilitatea medicilor de a încasa oficial plata pentru
serviciile medicale prestate de la pacienţii cu asigurări
private de sănătate, atât din spitalele private, cât şi din
cele publice, pentru servicii care nu sunt cuprinse în
pachetul de bază oferit de asigurările publice de
sănătate
 Contribuţii personale pentru cazarea preferenţială în
spitalele publice
 Management privat al unităţilor sanitare publice
 Crearea de societăţi mixte între spitale publice şi
sectorul privat
Hotărâre nr. 717 din 19 iulie 2001
1. Dezvoltarea spitalelor private
 Această opţiune implică înfiinţarea de spitale
private în care întregul cost al serviciilor
medicale să fie suportat de pacient sau de terţi
în numele pacientului.
 Condiţii ce se impun:
• reglementări şi procese de acreditare
adecvate în România;
• obţinerea licenţelor pentru un astfel de spital
trebuie să fie condiţionată de acordarea a
10% sau mai mult din numărul de paturi,
pentru pacienţi "sociali“
• în toate celelalte aspecte spitalul ar trebui să
funcţioneze în condiţiile unei pieţe libere, cu
tarife şi preţuri negociabile cu asigurătorii,
angajatorii sau pacienţii care plătesc direct.
 Beneficii principale: îngrijiri de calitate, soluţii
alternative şi accesibilitate crescută.
Hotărâre nr. 717 din 19 iulie 2001
2. Trecerea spitalelor publice în domeniul privat al
statului şi vânzarea/închirierea lor către sectorul
privat
 Această opţiune implică vânzarea sau închirierea spitalelor
publice existente sectorului privat pentru a funcţiona ca
spitale private sau ca alte facilităţi de îngrijire medicală.
 Condiţiile impuse:
• vânzarea/închirierea se face numai în scopul acordării
îngrijirilor medicale
• un astfel de transfer nu trebuie să se facă în detrimentul
prestării de servicii medicale către populaţie (nu trebuie
reduse serviciile medicale oferite populaţiei prin asistenţa
medicală publică)
• să încurajeze reorientarea activităţii unor unităţi sanitare
pentru asistenţa socială/pe termen lung pentru pacienţi în
vârstă, care în prezent se află internaţi în spitalele de boli
acute
• identificarea clară a tipului de proprietate a activelor/
titlurilor, înregistrarea, evaluarea lor etc.
• Beneficiul acestei opţiuni este reprezentat de transferul
problemei surplusului de paturi pentru cazurile acute şi de
responsabilitatea creşterii de capital din sectorul public
către cel privat.
Hotărâre nr. 717 din 19 iulie 2001
3. Pacienţii aflaţi în spitalele publice, care au asigurări
de sănătate private sau care plătesc direct costul
serviciilor medicale, cu implicarea plăţilor
suplimentare
 Această alternativă implică necesitatea ca un spital public
care alocă o parte din numărul paturilor pentru pacienţii cu
asigurări private sau care plătesc direct să încaseze o plată
suplimentară pentru pat şi pentru serviciile auxiliare.
 Spitalele publice pot stabili un număr de paturi "speciale"
pentru această categorie de pacienţi.
 Costurile de amenajare pentru aceste paturi vor fi
suportate din surse de finanţare alternative.
 Condiţii necesare:
 adoptarea reglementărilor care să permită oficial spitalelor
perceperea plăţilor suplimentare;
 Beneficiile:
 medicii care vor îngriji aceşti pacienţi vor putea să perceapă
oficial de la aceştia taxe; iar
 spitalul va putea solicita o contribuţie personală pentru pat şi
pentru servicii auxiliare;
 această variantă poate fi privită ca pe un acord intermediar
care să funcţioneze pentru perioada în care se construieşte o
unitate sanitară colocatată.
Hotărâre nr. 717 din 19 iulie 2001
4. Modele colocatate
 Această alternativă implică dezvoltarea unei unităţi
sanitare private pe terenul deja existent al unui spital
public.
 Opţiuni:
• pentru construcţia de noi unităţi sanitare;
• pentru transformarea părţilor existente ale spitalului.
 În cadrul acestui model poate exista o gamă largă de
opţiuni de parteneriat, în funcţie de condiţiile locale.
 Aspecte principale:
• Operatorul privat poate include aportul de capital din
partea cadrelor medicale, dar în condiţii stabilite pentru
a se asigura corectitudinea
• Ministerul Sănătăţii şi Familiei va aproba rolul unităţii
sanitare colocatate şi parteneriatul propus
• Această alternativă implică de obicei o închiriere/o
concesiune pe termen lung, în special în cazurile în care
se face o infuzie importantă de capital
• Unitatea va fi autonomă din punct de vedere al
serviciilor medicale oferite, dar poate contracta anumite
servicii la preţuri comerciale de la spitalele publice, de
exemplu: mâncare, curăţenie, întreţinere etc.
Hotărâre nr. 717 din 19 iulie 2001
• În anumite situaţii operatorul privat poate oferi servicii
sectorului public, la preţuri convenite (pentru a evita
duplicarea neproductivă la serviciile cu costuri ridicate,
cum sunt: investigaţia cardiacă, CT şi MRI, şi
degrevarea sectorului public de investiţiile în aceste
echipamente).
• Astfel de unităţi private ar trebui să fie folosite pentru
pregătire şi cercetare.
• În unele cazuri se pot dezvolta servicii aferente, dar
diferite.
 Implicaţii de ordin financiar: modalitatea de recuperare a
fondurilor investite, dat fiind faptul că investiţiile în
sectorul sanitar se recuperează în timp îndelungat, iar, pe
de altă parte, tarifele respective nu trebuie să devină
prohibitive pentru o parte a populaţiei care beneficiază de
asistenţă medicală.
 Posibile soluţii: propuneri de avantaje de ordin fiscal
pentru sumele investite în finanţarea sectorului sanitar
public, de care ar putea beneficia şi investitorii din
domeniul privat al sectorului sanitar.
Hotărâre nr. 717 din 19 iulie 2001
5. Contracte de management cu sectorul privat pentru
prestarea serviciilor în sectorul public
 Această opţiune implică din partea spitalelor publice
posibilitatea încheierii de contracte cu operatori privaţi
pentru prestarea serviciilor către pacienţi
 Opţiunile pot include:
• Contractarea în afară a serviciilor nonclinice/clinice de
la un operator privat
• Închirierea unei unităţi sanitare existente unui operator
privat care îşi asumă responsabilitatea conducerii
serviciilor clinice şi nonclinice, dar nu şi
responsabilitatea pentru majorarea de capital, care ar
rămâne responsabilitatea Ministerului Sănătăţii şi
Familiei şi Casei Naţionale a Asigurărilor de Sănătate.
• Concesionarea unei unităţi sanitare existente unui
operator privat care îşi asumă responsabilitatea pentru
conducerea serviciilor clinice/nonclinice, la fel ca şi
responsabilitatea pentru toate cheltuielile de capital şi
extinderea/modernizarea facilităţilor. În cazul unei
concesionări bunurile ar trebui să fie administrate şi
modernizate de operatorul privat, dar să rămână în
proprietatea Guvernului.
Hotărâre nr. 717 din 19 iulie 2001
 Vânzarea unităţilor sanitare existente unui operator privat
care îşi asumă responsabilitatea pentru conducerea
serviciilor clinice şi nonclinice, şi, de asemenea,
responsabilitatea pentru toate cheltuielile capitale şi de
extindere a facilităţilor. Principala diferenţă în acest caz
faţă de varianta concesionării este că proprietatea
bunurilor este transferată operatorului privat.
 Construcţia unei noi unităţi sanitare de către operatorul
privat care îşi asumă şi responsabilitatea conducerii tuturor
serviciilor clinice şi nonclinice.
• Alegerea unei astfel de opţiuni care să fie implementată
pentru o anumită unitate sanitară va depinde de mai mulţi
factori, incluzând:
a) obiectivele pe care Guvernul şi le-a propus în privinţa
unităţii respective sau unui grup de unităţi sanitare
spitaliceşti;
b) necesarul de investiţie de capital pentru unitatea
respectivă şi viabilitatea financiară a acesteia pe termen
lung;
c) nivelul interesului sectorului privat şi voinţa de asumare a
riscului;
d) gradul în care populaţia şi personalul angajat sprijină
diferitele opţiuni PSP.
Hotărâre nr. 717 din 19 iulie 2001
 Aceste tipuri de tranzacţii care implică managementul privat al
spitalelor publice vor necesita două contracte:
1. contractul de management;
2. contractul cu casele de asigurări de sănătate teritoriale.
1. Contractul de management între Ministerul Sănătăţii şi
Familiei (sau proprietarul spitalului) şi operatorul
privat va specifica:
• Responsabilităţile operatorului privat şi ale spitalului public
cu privire la următoarele aspecte: finanţarea,
managementul, politica de personal, reabilitarea fizică şi
consolidarea clădirilor etc.
• Durata contractului. Perioada contractului va fi în general
de 15-20 de ani, dacă este implicată o sumă importantă
de capital din partea sectorului privat, dar mai scurtă (de
exemplu: 5 ani) pentru cazurile de închiriere în care nu se
face infuzie de capital din partea sectorului privat.
• Dispoziţii cu privire la monitorizarea şi reglementarea
prestărilor de servicii de către operatorul privat şi
respectarea obligaţiilor contractuale.
• Penalităţi, inclusiv eventuala reziliere a contractului,
pentru abateri
• Proceduri de rezolvare a litigiilor în legătură cu încheierea,
modificarea şi executarea contractelor.
Hotărâre nr. 717 din 19 iulie 2001
2. Contractul între casele de asigurări de sănătate
teritoriale şi spital va stipula:
• Gama de servicii oferite, volumul şi nivelurile
de calitate estimate.
• Metoda de plată/de rambursare de către Casa
Naţională a Asigurărilor de Sănătate. Aceasta
poate fi o combinaţie între modul de plată, în
funcţie de cazuri (cum ar fi, pentru pacienţii
internaţi pentru cazuri acute), şi bugetul
global, pentru o serie de servicii.
• Criterii detaliate de calitate şi performanţă
care trebuie îndeplinite (implică stabilirea unui
punct de referinţă în comparaţia cu alte
spitale).
• Prevederi privind penalităţile.
• Proceduri pentru soluţionarea litigiilor. Toate
contractele cu sectorul privat trebuie atribuite
în urma unui proces deschis de licitaţie
competitivă, potrivit legii.
Hotărâre nr. 717 din 19 iulie 2001
VI. Cadrul legal necesar pentru participarea
investitorilor
 Pentru atragerea investitorilor străini şi
autohtoni, care să intre în tranzacţii cu spitale
publice din România, sunt necesare:
 Un cadru legal clar care să autorizeze:
a) participarea sectorului privat la conducerea şi
modernizarea unui spital public;
b) Ministerul Sănătăţii şi Familiei să atribuie şi să
semneze contractul;
• Reglementări clare care să specifice responsabilităţile şi
procedurile de monitorizare a calităţii îngrijirii
medicale.
• Contracte adecvate cu casele de asigurări de sănătate
teritoriale.
Hotărâre nr. 717 din 19 iulie 2001
VII.Interesul sectorului privat local
 Un operator privat care conduce o unitate
sanitară, fie în sectorul privat, fie în cel public, are
nevoie de trei componente esenţiale pentru a
avea succes:
1. Implicarea medicilor locali - pentru început vor fi
alese unităţi unde există sprijin local.
2. Management solid - introducerea managementului
comercial în conducerea spitalelor publice.
3. Sprijin financiar - un management solid va atrage
interes în finanţarea serviciilor medicale.
Cercetările preliminare efectuate sugerează că
există interes din partea investitorilor locali şi, de
asemenea, interes din partea investitorilor locali
din industria hotelieră.
Hotărâre nr. 717 din 19 iulie 2001
VIII.Interesul investitorilor străini
 Operatorii/investitorii străini pot fi implicaţi în trei
moduri:
1. Ca grup individual
 Acest model poate fi comparat cu lanţurile hoteliere şi
reprezintă abordarea tradiţională pe care au adoptat-o
câteva lanţuri internaţionale de operatori de spital.
 Acest model are probabilitatea cea mai mică datorită:
• lipsei unei pieţe private deja formate şi a unui sistem privat
de asigurări;
• problemelor/temerilor cauzate de factorii economici
româneşti;
• necunoaşterii, în general, a României;
• tendinţei de retragere, în ultimii ani, a unor lanţuri mari, în
cea mai mare parte cu baza în S.U.A., de pe pieţele
internaţionale, deoarece nu s-au adaptat şi nu au obţinut
profituri rezonabile.
Hotărâre nr. 717 din 19 iulie 2001
2. Al doilea tip de implicare internaţională este
cea a unui investitor
 Pentru început acest lucru nu poate fi posibil în
România, atâta timp cât piaţa privată nu este bine
conturată.
3. Al treilea şi cel mai posibil (şi potrivit) model
de implicare internaţională este o societate mixtă
cu parteneri locali
 Managementul operaţional poate fi preluat de
grupul străin, iar partenerul local preia
managementul de zi cu zi.
 Există posibilitatea, de asemenea, ca un număr
de investitori străini să se asocieze şi să creeze un
consorţiu, inclusiv şcoli clinice academice, venind
astfel cu diferite calificări.
Hotărâre nr. 717 din 19 iulie 2001
IX. Modificări şi adaptări legislative
 Pentru atragerea investitorilor există o serie de
probleme care vor trebui rezolvate, incluzând
printre altele:
a) cadrul legal;
b) procesul de plată şi contractare a Casei
Naţionale de Asigurări de Sănătate; şi
c) viabilitatea financiară pe termen lung a
spitalelor publice.
A. Cadrul legal
 Legislaţia existentă nu interzice şi nici nu
împiedică asigurarea privată de sănătate sau
participarea sectorului privat în spitale publice
sau private.
Hotărâre nr. 717 din 19 iulie 2001
 Modificările legislative vor fi în legătură cu:
• Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul
juridic al acesteia;
• Legea asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997;
• Legea privind organizarea, funcţionarea şi finanţarea
spitalelor nr. 146/1999.
• Scopul: clarificarea şi întărirea cadrului legal pentru
asigurarea privată de sănătate şi participarea sectorului
privat în spitalele publice.
• Principalele probleme:
• Proprietatea spitalelor publice;
• Inexistenţa legii asigurărilor private de sănătate;
• Restricţii în Legea privind organizarea, funcţionarea şi
finanţarea spitalelor şi alte reglementări care limitează
flexibilitatea unui management privat al spitalelor publice în
anumite arii, ca de exemplu: a) folosirea medicilor în sistem
part-time sau numirea pe post pentru o perioadă
determinată; b) plata în funcţie de performanţe; c) alocări
pentru depreciere şi venituri în funcţie de capital în
contractele de asigurare dintre casele de asigurări de
sănătate teritoriale şi spitale.
Hotărâre nr. 717 din 19 iulie 2001
 Propunerile pentru soluţionarea acestor probleme se
referă la:
 îmbunătăţirea reglementărilor cuprinse în Legea privind
organizarea, funcţionarea şi finanţarea spitalelor şi în alte
legi relevante pentru:
a) a conferi suficientă claritate despre modul în care spitalele
private şi publice urmează să fie reglementate în termenii de
calitate a serviciilor;
b) a permite conducerii flexibilitate suficientă pentru
introducerea contractelor de muncă pe perioadă determinată
şi part-time, precum şi plata (salarizarea) în funcţie de
performanţe; şi
c) a permite contractelor Casei Naţionale de Asigurări de
Sănătate să includă deprecierea şi veniturile adecvate din
investiţie pentru cheltuielile de capital;
 îmbunătăţirea Legii asigurărilor sociale de sănătate sau
introducerea unei noi legi privind asigurarea privată de
sănătate pentru a oferi o mai mare claritate cadrului legal
de furnizare a asigurării private de sănătate şi realizarea
unei legislaţii şi protecţii proprii a interesului public.
Hotărâre nr. 717 din 19 iulie 2001
B. Contractarea şi plăţile către casele de asigurări de
sănătate teritoriale
 Procesul de contractare dintre casele de asigurări de
sănătate teritoriale cu spitalele necesită câteva
îmbunătăţiri dacă Ministerul Sănătăţii şi Familiei doreşte
atragerea sectorului privat pentru diferitele opţiuni PSP.
 De exemplu:
 Contractele Casei Naţionale a Asigurărilor de Sănătate
existente cu spitalele nu includ stimulente adecvate şi
modalităţi de monitorizare. Totuşi Casa Naţională a
Asigurărilor de Sănătate implementează în prezent
noile tipuri de contract pe tip de diagnostic DRG1 în 23
de spitale-pilot, care trebuie să ofere baza pentru
încheierea unor contracte mai bune de asigurări cu
spitalele care au conducere publică şi privată.
1 DRG se referă la grupele de diagnostic în care spitalele
sunt plătite în funcţie de internările lor specifice, mixte
sau clinice.
Hotărâre nr. 717 din 19 iulie 2001
 Legea bugetului de stat, care include şi bugetul
asigurărilor sociale de sănătate, nu este adoptată de la
începutul anului, fapt ce îngreunează procesul de
contractare cu furnizorii de servicii medicale.
C. Viabilitatea financiară a spitalelor publice
 Pentru a creşte viabilitatea pe termen lung a spitalelor
publice cu management privat, strategia trebuie:
- să ofere flexibilitate operatorilor din sectorul privat al
spitalelor publice pentru creşterea potenţialului de
profit, cum ar fi să permită unui spital public cu
management privat să aibă în funcţiune şi o aripă
privată;
- să dezvolte grupuri sau reţele de spitale pentru
participarea sectorului privat, oferind flexibilitate
operatorilor privaţi pentru raţionalizarea unităţilor
sanitare, serviciilor şi personalului, asigurându-se
totodată că publicul primeşte servicii clinice la nivel
adecvat.
Hotărâre nr. 717 din 19 iulie 2001
X. Asigurarea de sănătate - o componentă critică
 Condiţia esenţială pentru dezvoltarea sectorului
medical privat este introducerea şi accesibilitatea
sistemului privat de asigurări medicale.
 Beneficiu: accesul clasei de mijloc la servicii private.
 Condiţie: asigurarea de sănătate privată va trebui să
se armonizeze cu actualul sistem public de asigurări,
astfel încât să nu slăbească financiar integritatea
acestuia, lăsând doar săracii şi pe cei bolnavi în
sistemul public, şi nici să nu fie refuzat accesul la
asigurare pe motive de sănătate sau vârstă.
 La început asigurarea de sănătate privată va fi un
sistem suplimentar la programele deja existente ale
Casei Naţionale a Asigurărilor de Sănătate, prin care
asiguratul va plăti benevol un procent din propriul
venit.
Hotărâre nr. 717 din 19 iulie 2001
XI. Implicarea profesioniştilor din sănătate
 Strategia Guvernului de a introduce participarea
sectorului privat într-un procent semnificativ poate
avea efecte pozitive pentru profesioniştii din sectorul
sanitar.
 Ministerul va solicita sprijinul Colegiului Medicilor din
România pentru încheierea unui acord care să cuprindă
o gamă largă de aspecte legate de PSP, care ar putea
include:
• Eliminarea plăţii informale, în spiritul respectului
faţă de pacienţii asiguraţi
• Introducerea măsurilor ce asigură îmbunătăţirea
calităţii serviciilor
• Noi structuri ale managementului de spital
• Susţinerea raţionalizării spitalelor şi a serviciilor
oferite.
Hotărâre nr. 717 din 19 iulie 2001
XII. Rezultate prognozate
 Primul an
 Dat fiind faptul că există deja câteva iniţiative de
privatizare ne putem aştepta ca 3 până la 6 proiecte să
poată fi iniţiate şi dezvoltate în primele 12 luni. Acestea
ar trebui să fie o combinaţie de unităţi private şi spitale
publice cu administraţie/management privat.
 Paralel, dezvoltarea şi implementarea tranzacţiilor pilot
trebuie însoţite de:
• modificări ale cadrului legal necesare în vederea
eliminării oricărui impediment în participarea sectorului
privat;
• dezvoltarea şi implementarea unor acorduri corect
reglementate, precum şi a procesului de acreditare şi
asigurare a calităţii;
• adoptarea unor măsuri menite să promoveze
asigurările private de sănătate şi care ar putea include
şi prevederi privind evoluţia viitoare a fondului naţional
de asigurări.
Hotărâre nr. 717 din 19 iulie 2001
 După 3 ani:
• număr semnificativ de spitale private, spitale publice cu management
privat;
• o mică, dar stabilă piaţă a asigurărilor private de sănătate;
• îmbunătăţirea reglementărilor şi a procesului de acreditare.
 După 5 ani
 La sfârşitul celor 5 ani este posibil ca:
• o proporţie semnificativă - probabil 15-20% dintre locuitorii României
- va avea asigurare privată de sănătate şi se va trata în unităţi
sanitare private;
• să existe un număr de spitale publice cu management privat, având
contracte cu sistemul public de asigurări, care vor reprezenta modele
de referinţă pentru celelalte spitale;
• în acest moment să fie dificil de apreciat volumul economiilor ce se
vor face, dar un procent de minimum 10-15% reprezintă o estimare
prudentă;
• dezvoltarea unor noi facilităţi/unităţi sanitare/spitale să fi demonstrat
posibilitatea unor economii majore de capital;
• să existe o metodă practică şi simplă de acreditare, care să se
concentreze în special pe rezultate şi mai puţin pe resurse;
• bugetul sectorului sanitar, ca proporţie din PIB, să crească cu 1-2%,
principala contribuţie la această creştere fiind asigurată de sectorul
privat;
Hotărâre nr. 717 din 19 iulie 2001
 La sfârşitul perioadei de 5 ani este de aşteptat ca încrederea
investitorilor să crească şi o serie de terenuri să fie preluate de
aceştia pentru dezvoltarea de noi spitale. Este posibil, de
asemenea, ca Ministerul Sănătăţii şi Familiei să ia în considerare
reorientarea unui spital existent într-o manieră mai adecvată
nevoilor existente, folosind capital din sectorul privat şi obţinând
astfel o reducere a efortului bugetar.
XIII.Responsabilitate şi reglementări
 Rolul Ministerului Sănătăţii şi Familiei în asigurarea sănătăţii
populaţiei:
• Cost/eficienţă în folosirea fondurilor publice
• Accesul şi protejarea cât mai largă a populaţiei, indiferent de
finanţatorul îngrijirilor de sănătate.
• Pentru o bună percepţie din partea populaţiei a implicării
sectorului privat în sănătate pacienţii trebuie să ştie că:
a) sunt îngrijiţi de profesionişti bine pregătiţi;
b) sunt trataţi în spitale în care riscul ivirii complicaţiilor este minim;
c) serviciile oferite sunt de calitate;
d) în cazul în care apar aspecte nedorite/negative există o
metodologie de investigare a problemei şi un mecanism care să
asigure corectarea acesteia.
• Acreditarea este, de asemenea, un element cheie care trebuie
să se concentreze în special pe măsurători simple ale
rezultatelor.
Hotărâre nr. 717 din 19 iulie 2001
XIV.Etapele şi priorităţile de implementare a procesului
de privatizare
 Elemente cheie în procesul de implementare
• Aprobarea modelelor pentru diverse tipuri de participare a
sectorului privat
• Stabilirea unei perioade determinate de timp pentru
desfăşurarea procesului, cu etape bine definite
• Identificarea şi efectuarea modificărilor legislative necesare
• Negocierea unui acord cu Colegiul Medicilor din România
• Definirea principiilor de bază care vor guverna implicarea
sectorului privat
• Susţinerea/sprijinirea în paralel a unor strategii cheie:
 dezvoltarea asigurărilor private de sănătate;
 stabilirea de responsabilităţi/reglementări;
 campanie de mediatizare
• Asigurarea structurilor şi resurselor necesare pentru
conducerea întregului proces de privatizare
• Dezvoltarea şi implementarea unor tranzacţii pilot în scopul
găsirii de propuneri şi soluţii atât din interiorul sistemului
sanitar, cât şi din partea operatorilor şi a investitorilor străini
şi autohtoni.
Hotărâre nr. 717 din 19 iulie 2001
XV. Plan de implementare
 Pentru spitalele din Bucureşti
 Pentru început strategia propune limitarea la spitalele
din Bucureşti a implicării sectorului privat.
 Acestea vor reprezenta modele pentru unităţile din
ţară.
Timpul necesar estimat este de aproximativ 2 ani şi
cuprinde următoarele activităţi principale:
• Aprobarea strategiei de participare a sectorului
privat la îmbunătăţirea performanţei sectorului
sanitar: iulie 2001
• Pregătirea unui plan de PSP la nivelul spitalelor
bucureştene, prin evaluarea acestora şi formularea
recomandărilor adecvate de PSP
• Pregătirea modificărilor legislative
• Pregătirea documentelor de licitaţie pentru
tranzacţii
• Organizarea licitaţiilor şi selecţia câştigătorilor
Hotărâre nr. 717 din 19 iulie 2001
XVI. Unităţi sanitare luate în considerare pentru tranzacţii pilot
 Au fost luate în considerare câteva unităţi sanitare pentru
posibile tranzacţii ţinându-se seama de:
• existenţa interesului din partea managementului spitalului;
• faptul că ministerul consideră că participarea sectorului privat
poate aduce beneficii importante.
 Acest rezumat trebuie considerat mai curând elocvent
pentru diferitele tipuri de tranzacţii care ar putea fi
implementate, decât ca o listă de recomandări pentru
anumite spitale sau tranzacţii:
1. Centrul Metodologic de Reumatologie "Prof. dr. I. Stoia" -
posibilitatea dezvoltării unei unităţi private
2. Spitalul Clinic de Urgenţă Floreasca - posibilitatea dezvoltării
unei aripi private
3. Spitalul Clinic "Colţea" - management privat şi servicii private
4. Institutul de fonoaudiologie şi chirurgie funcţională O.R.L.
"Prof. dr. H. Hociotă" - un posibil parteneriat cu investitori
privaţi
5. Spitalul Colibaşi - redefinirea rolului şi un posibil management
prin organizaţii neguvernamentale
6. Institutul Naţional de Gerontologie şi Geriatrie "Prof. dr. Ana
Aslan".