Leziunile interradiculare

Conf. Univ. Dr. Mihaela MOISEI

Definitie
• Termenul de leziune de furcaţie (leziune interradiculară)
se referă la afectarea bi- sau tri- a furcaţiei dinţilor
pluriradiculari în cursul bolii parodontale, ca urmare a
fenomenului de osteoliză.
• Apar frecvent la primii molari mandibulari, cel mai puţin
afectaţi fiind premolarii superiori.
• Depistarea şi evaluarea acestor leziuni -examen clinic
riguros cu ajutorul sondei parodontale special de furcaţie şi
pe baza examenelor complementare imagistice –
radiografii retroalveolare şi ortopantomograme.
Clasificare
• În funcţie de distrucţia tisulară se pot clasifica:

 în plan orizontal – diamentrul V-O al defectului;

 în plan vertical - distanţa dintre un reper osos şi baza

defectului sau un reper dentar şi zona de furcaţie.
 Clasificare în plan orizontal - CARRANZA:
Gradul I – stadiul incipient – leziune debutantă :
• Sonda parodontală nu pătrunde interradicular;
• Defectul cuprinde mai puţin de 1/3 din diametrul V-O
al spaţiului interradicular;
• Septul interradicular este aproape intact;
• Există o pungă supraosoasă datorită uşoarei alveolizei
din zona furcaţiei;
• Pe Rx – imaginea este neconcludentă.
 Clasificare în plan orizontal - CARRANZA:
Gradul II – leziune parţială ,, cul de sac ‘’:
• Sonda parodontală pătrunde inter-radicular doar pe o
adâncime mică - 1-3 mm fără a fi transfixiantă;
• Defectul cuprinde mai mult de 1/3 din diametrul V-O al
spatiului interradicular;
• Septul interradicular prezintă distrucţie mai accentuată;
• Pe Rx – oarecare radiotransparenţa, mai accentuată în
porţiunea coronară a septului inter-radicular.
 Clasificare în plan orizontal - CARRANZA:
Gradul III – leziune completă :
• Sonda parodontală pătrunde dintr-o parte în cealaltă a
spaţiului interradicular. Leziunea este în esenţă un tunel
vestibular oral;
• Examen Rx - radiotransparenţa crateriformă la nivelul
furcaţiei ce creează o componentă verticală împreună cu
pierderea osoasă orizontală;
• Orificiile vestibulare şi orale ale furcaţiei sunt acoperite de
ţesut gingival.
 Clasificare în plan orizontal - CARRANZA:

Gradul IV :

• Osul interradicular este complet distrus;

• Furcaţia este vizibilă clinic, ţesuturile moi migrând
spre apical.
 Clasificarea în plan vertical – MEYER:
• apreciază nivelul cel mai apical al pierderii osoase inter-
radiculare faţă de osul adiacent:
 LIR – infraosoase ;
 LIR – juxtaosoase ;
 LIR – supraosoase.
Clasificarea în plan vertical – FLETCHER:
• Subgrup A: 0-3mm;

• Subgrup B: 4-7mm;

• Subgrup C: peste 7mm.

Tratamenul leziunilor de furcație
Conceptele de tratament ale leziunilor de furcaţie
sunt la ora actuală următoarele : (N.SATO)
1. Menţinerea furcaţiei;
2. Îmbunătăţirea accesului la furcaţie;
3. Desfiinţarea furcaţiei;
4. Închiderea furcaţiei prin inserţie nouă.
 Tratamentul LIR de gradul I:
1. Menținerea furcației
• Menţinerea furcaţiei este obiectivul principal pentru a
stabiliza leziunea şi a împiedica progresia spre grade mai
mari de afectare.

• Detartraj şi surfasaj radicular;

• Detartraj în câmp deschis.

 Tratamentul LIR de gradul I:
2. Îmbunătăţirea accesului la furcaţie
• Se realizează prin lambou poziţionat apical, odontoplastie,
osteoplastie cu ostectomie.
• Odontoplastia - îndepărtarea proiecţiilor de smalţ de la
nivelul coroanei până în interiorul rădăcinii. Deoarece ţesutul
conjunctiv nu aderă de acest smalţ , prelungirile acestea
trebuie îndepărtate când se doreşte formarea unei noi
inserţii sau regenerare osoasă.
• Unghiurile ascuţite de la nivelul zonei de furcaţie se
rotunjesc şi se lustruiesc.
 Tratamentul LIR de gradul II
• Menținerea furcației – prin chiuretaj în câmp deschis cu lambou;

• Eliminarea furcaţiei
amputaţie radiculară
hemisecţiune;

• Închiderea furcaţiei – chiuretaj prin operaţie cu lambou şi tehnica de

regenerare tisulară ghidată RTG.
 Tratamentul LIR de gradul II
• Amputaţie şi hemisecţiunea radiculară în scopul eliminării
furcaţiei sunt metode larg răspândite. Se indică pentru dinţii
pluriradiculari cu afectare de gradul II şi III a furcaţiei şi care
trebuie utilizaţi ca dinţi stâlpi de punte.

• Hemisecţia sau premolarizarea constă în îndepărtarea rădăcinii

şi a porţiunii corespunzătoare a coroanei. Se realizează la nivelul
molarilor mandibulari şi constă în îndepărtarea unei rădăcinii fie
mezială, fie distală. Condiţia este ca rădacina restantă să poată fi
tratată corect endodontic şi reconstruită protetic.
Tratamentul LIR de gradul II

• Bisecţia sau bicuspidarea constă în secţionarea

coroanei cu separarea porţiunii meziale de cea distală
eliminându-se astfel zona retentivă interradiculară. Se
indică la molarii inferiori cu rădăcini lungi, divergente
şi în pierdere de os limitată la nivelul furcaţiei.
Tratamentul LIR de gradul II

• Amputaţia sau rezecţia radiculară constă în

îndepărtarea unei rădăcini fără porţiunea coronară
corespunzătoare. Se recomandă la molarii maxilari
când leziunea de furcaţie se situează între cele două
rădăcini vestibulare.
 Tratamentul LIR de gradul II

• Regenerarea tisulară ghidată prin care se urmăreşte

refacerea osului alveolar, a ligamentelor şi a
cementului radicular concomitent cu utilizarea unor
membrane cu rol de barieră în proliferea şesutului
epitelial în interiorul defectului osos.
Tratamentul LIR de gradul II
• În afectările de clasa a II-a, prognosticul intervenţiei este foarte ferm
în următoarele condiţii îndeplinite de caracteristicile morfologice ale
defectelor furcaţiei :
Înăltimea trunchiului radicular dirijează câştigul de inserţie;
Osul interdentar sau peretele osos vestibular să fie coronar faţă de
nivelul furcaţiei.
Rata de success este bună pentru molarii inferiori cu o închidere
completă a furcaţiei, acolo unde adâncimea de pătrundere este mai
mică cel mult egal 4 mm .
Tratamentul LIR gradul III
• Metoda de tratament :
• Operaţii cu lambou în formă precoce RTG.
• În formă avansată :
• Conturare osoasă şi modelarea suprafeţei radiculare adiacente
furcaţiei.
• Deschiderea şi expunerea zonei de furcaţie pentru acces facil şi
îndepărtarea plăcii de către pacient.
• Rezecţia sau amputaţia radiculară – îndepărtarea unei rădăcinii a
molarilor superiori fără porţiunea coronară corespunzătoare.