Sunteți pe pagina 1din 13

Literatura pentru copii

CURS -Lirica populara

Lirica obiceiurilor de iarna: colinda, plugusorul, sorcova


Lect. Dr. Camelia Radulescu
Folclorul
• Ovid Densusianu - Folclorul. Cum trebuie înţeles, 1909
• Definitie:
Folclorul reprezintă totalitate a creaţiilor prin care se reliefează
modul de a gândi, de a simţi, de a se manifesta al oamenilor din
popor.
• Distinge în folclor două categorii de „producţii”:
• cele raportate la sfera superioară de gândire şi simţire (basme, poezii,
legende)
• cele legate de existenţa cotidiană, practică (obiceiuri, credinţe, superstiţii).
Creaţiile în versuri

• Folclorul literar în versuri cuprinde:


• Texte ritualice şi de ceremonial – plugusorul, colinda, sorcova, cantecele de
stea
• Texte aforistice şi enigmistice – proverbe, zicatori, ghicitori
• Balade
• Cântece bătrâneşti
• Cântece de leagăn
• Texte recitative şi numărători onomatopeice care însoţesc jocurile de copii.
Poezia de ritual si ceremonial – texte
destinate copiilor
• Plugusorul
• Sorcova
• Colinda
• Cantecele de stea
Plugusorul
• Poezia ritualică Pluguşorului, recitată în cadrul sarbatorilor de Anul
Nou, in ziua si seara de Ajun.
• Enumeră etapele succesive ale lucrărilor agricole (arat, semănat,
secerat, măcinat)
• Elogiază înfrăţirea omului cu natura înconjurătoare.
• Recitarea textului este insotita de sunetul clopoteilor, al buhaiului si
de pocnetul bicelor. In scenariile mai complexe ale obiceiului apar si
instrumente muzicale (fluier, cimpoi, toba, cobza, vioara), dar si
pocnitori si puscoace, care amplifica atmosfera zgomotoasa in care se
desfasoara obiceiul.
Colinda
• Termeni: colinda, colindat, a colinda
• Colinda - specie folclorică de poezie cântată, uneori recitată, inspirată de obiceiurile
calendaristice de iarnă.
• aparţine celor trei genuri literare:
• Genului liric prin caracterul de urare
• Genului epic prin naraţiune
• Genului dramatic prin faptul că se concretizează în adevărate spectacole.
• Origini:
• colindele aveau o funcțiune rituală, anume aceea de urare pentru fertilitate, rodire și belșug. - obicei legat fie
de începutul anului agrar (adică de venirea primăverii), fie de sfârșitul său (toamna, la culegerea recoltei).
• un alt scop des întâlnit al colindelor era acela de alungare a spiritelor rele și de reîntâlnire cu cei plecați pe
tărâmul celălalt - moștenesc funcțiunea sărbătorilor păgâne ale Saturnaliilor, Calendelor lui Ianuarie și a Dies
natalia Solis Invicti.
• Peste unele colinde s-a suprapus și elementul creștin, regăsibil mai ales la refren, însă acest fapt s-a petrecut
abia în Evul Mediu, sub influența Bisericii. Acestea conțin o sumedenie de scene apocrife, suprapuse peste
elemente mai vechi. Peste timp, din semnificația inițială a colindelor s-a păstrat doar atmosfera sărbătorească,
de ceremonie, petreceri și urări
Colinda (continuare)
• Funcţiile principale ale colindei apartin
• vremilor străvechi (magico-ritualice),
• timpurilor actuale (cele de urare şi felicitare).
• Textul colindei cuprinde elemente creştine, incantaţii magice similare descântecului,
imagini sonore ritualice.
• Din punctul de vedere al compoziţiei, epicul se desfăşoară în colindă în două planuri,
alternând între real şi fantastic.
• în introducere şi încheiere - formule stereotipe
• în prim-plan personaje fabuloase.
• Are intre 20 si 60 de versuri
• Colindele sunt legate de obiceiul colindatului, datină perpetuată din perioada
precreștină.
• Colindele nu trebuie confundate cu cantecele de stea, specifice sărbătorilor creștine de
iarnă, și nici colindatul cu umblatul cu steaua.
Colinda - tipologie
• Colindele se clasifică în general după sfera lor tematică.
• În practică, se deosebesc anumite funcții, corespunzătoare
destinatarului colindei (de fată, de băiat, de negustor, de tineri
însurăței, de logodiți), a locului de desfășurare (la intrarea și la
plecarea din casă, de fereastră), sau a momentului (de doliu, de zori).
Cantecele de stea
• Cântecele de stea sunt obiceiuri legate de Craciun , Bobotează si colindat,
împreună cu Viflaemul, Irozii si colindele cu subiect crestin.
• Deseori, cântecele de stea sunt numite generic „colinde”, deși acestea din
urmă nu au legătură neapărată cu sărbătorile creștine.
• În țările de rit crestin răsăritean, unde închinarea magilor e sărbătorită
odată cu Crăciunul, umblatul cu steaua are loc în seara de Craciun.
• în țările de rit crestin apusean, unde închinarea magilor e sărbătorită la
Bobotează, se umblă cu steaua în Ajunul Bobotezei.
• Românii înainte de trecerea la ritul bizantin, aveau Postul
Craciunului precum occidentalii, cu pomenirea parusiei (Învățătura despre
evenimentele care însoțesc a doua venire a lui Iisus Hristos: învierea morților, judecata de apoi, raiul și iadul).
De aceea multe cântece de stea sunt parusiace, de pildă "Sus la poarta
raiului".
Sorcova
• Sorcova este un obicei popular românesc, practicat pe 1 ianuarie
• Umblatul cu Sorcova este de obicei indeplinit de copii cu o crenguță
înmugurită de copac sau o sorcovă confecționată dintr-un băț în jurul
căruia s-au împletit flori de hârtie colorată.
• Termenul Sorcova vine de la cuvântul bulgar surov (verde fraged), aluzie la
ramura abia îmbobocită, ruptă odinioară dintr-un arbore.
• Înclinată de mai multe ori în direcția unei anumite persoane, Sorcova joacă
întrucâtva rolul unei baghete magice, înzestrate cu capacitatea de a
transmite vigoare și tinerețe celui vizat.
• Textul urării, care amintește de o vrajă, nu face decât să întărească efectul
mișcării Sorcovei.
Textul Sorcovei variază ușor în funcție de
regiune
Sorcova, vesela, Tare ca fierul
Să trăiți, să-mbătrâniți, Iute ca oțelul.
Ca un măr, ca un păr Vacile lăptoase,
Ca un fir de trandafir. Oile lânoase,
Ca merii, ca perii, Porcii unsuroși
În mijlocul verii; Copii sănătoși
Ca vița de vie Câte cuie sunt pe casă
La Sfântă Mărie Atâția galbeni pe masă.
Tare ca piatra, La anul și la mulți ani!
Iute ca săgeata Să trăiți să ne dați bani.

S-ar putea să vă placă și