Sunteți pe pagina 1din 12

Pedagogia

Experimentala

A elaborat: Godea Mihaela


12M
Cuprins:
 Definiti ai pedagogiei experimentale
 Origine a pedagogiei experimentale
 Pedagogia experimentală istoria
 Etapele cercetarii experimentale
 Apariția psihologiei experimentale
 Promotorii experimentului
Definitii:
 Potrivit "Dicționarului științelor educaționale"
Pedagogia științifică sau experimentală este intenția să susțină pedagogia în
observații riguros în aplicarea metodei științifice.
Pedagogia științifică sau experimentală a elevului este preocupat şi de eficienţa
procesului de învăţământ prin studiul ştiinţific a elementelor implicate în ea.
Ea încurajează construirea unei metode obiective, bazate pe bugete ştiinţifice,
pledând observaţia ştiinţifică a faptelor.
Origine a pedagogiei
experimentale
 se află în Statele Unite în anul 1822 datorită coordonării j. C. Stanley-a lungul primul
seminar pedagogic, care aimed la spre a crea o pedagogie ştiinţific pe baza stimulate
dezvoltarea de cercetare cu o orientare practică.
 Alţii citează J. M. Orez tată a pedagogiei experimentale, în conformitate cu
contribuțiile lor dedicat exerciţii sistematice în domeniul de ortografia.
 Termenul ca atare a fost inventat în Germania de J. M. Stabili şi E. Meumann în 1905,
care a publicat un document publicat de "Pedagogia experimentală" cu scopul de a
studia copilului în toate aspectele sale, cu totul au colectat date de pedagogie,
psihologie, psihopatologie, anatomie şi fiziologie, sunt protestând împotriva de
educaţional experimentul în mediul normal de clasă.

Pedagogia experimentală
Până la sfârșitul secolului al XIX-lea și începuturile secolului al XX-lea îmbogățirea
experienței pedagogice se înfăptuia pe baza intuiției și a generalizării experienței
practice și a unor reflecții filosofice.
Acum, la adresa pedagogiei, se formulează diverse critici: 
-că are caracter speculativ;
-că este lipsită de rigoare; 
-că se limitează în a deduce opinii despre educație din filosofie; 
-că opiniile sunt neconfirmate prin metode științifice.

Ideea unei pedagogii care să se bazeze pe aplicarea metodologiei științelor exacte
a apărut în secolul al XVIII-lea, odată cu Raționalismul:
A: -1773, la Londra, David Williams deschide prima școală experimentală;
-1774, la Dessau, altă școală experimentală, creată de Basedow.
B: - Pestalozzi- vorbea despre cercetarea empirică în educație dar punea probleme
de pedagogie experimentală în lucrarea ”Cum își învață Gertruda copiii”;
-Kant- sublinia necesitatea înființării școlilor experimenale în ”Tratat de
pedagogie”;
-Herbart (1808) – a solicitat rectorului de la Universitatea din Konigsberg să
Etapele cercetarii experimentale
 Inventarierea tipurilor de probleme care pot aparea intr-o investigare poate crea
'impresia ca experimentul este pandit de atatea erori incat cel mai intelept lucru
este sa privim cu scepticism rolul experimentului in cercetarea psihologica',
spune I.Radu (1993, p. 41). Tot el argumenteaza insa ca o cantitate imensa de
date certe s-au obtinut pe aceasta cale si, in plus, riscurile metodei nu intervin
concomitent.
 Aparitia tardiva a metodei experimentale in stiinta (numai dupa ce teoria ei a
atins un anumit grad de dezvoltare) arata ca vocatia sa de a testa ipotezele
cauzale se sprijina in principal pe acumularea unui mare numar de fapte de
observatie, care au dus la aparitia de ipoteze verificate empiric. Etapele
cercetarii experimentale vizeaza problema, ipoteza, variabilele explanatorii
planul experimental, analiza si interpretarea datelor.
Apariția psihologiei experimentale

Cercetarea experimental-pedagogică, în concepția lui E.M. trebuie să se axeze pe următoarele
probleme:
-Dezvoltarea fizică și psihică a copilului în timpul școlarizării;
- Dezvoltarea aptitudinilor spirituale ale copilului: percepții senzoriale, reprezentări, memorare,
gândire, voință, capacitate de abstractizare, stări afective;
- Studierea individualității copiilor, a diferențelor dintre ei, pe etape ale dezvoltării;
- Diferențierea aptitudinilor elevilor în funcție de aspectele esențiale;
- Comportamentul copiilor în timpul activității școlare;
- Munca depusă de elevi în studierea disciplinelor școlare;
- Activitatea profesorului sub aspectul metodelor de predare și a mijloacelor folosite.
Concluziile cercetărilor se concentrează în jurul a două mari probleme:
-activitatea de predare a profesorului (materia și mijloacele predării) ;
-munca prestată de elevi.
”Orice activitate școlară poate fi socotită o muncă” spunea E.M. Altfel spus, o acțiune conștientă
depusă în vederea înfăptuirii unui scop, o acțiune a cărei rezultat este conceput în un dublu sens: 
-Subiectiv- care se referă la termenii de acțiune exercitată asupra propriei persoane: îmbogățirea
cunoașterii, dezvoltarea abilităților, potențarea personalității;
-Obiectiv și social- care se referă la produsele obținute: opere de artă sau valori spirituale.
Promotorii experimentului
 în educație considerau că pedagogia va deveni științifică în momentul în care toate
tezele ei vor fi formulate cu ajutorul experimentului, fără influențe filosofice:
-metoda statistică
-metoda anchetelor


Pedagogia experimentală, la începuturi, s-a orientat spre cercetarea personalității
copilului, deoarece ”nu este posibilă efectuarea unor ample experimente asupra
fenomenului educației fără o cunoaștere adecvată a elevului”. Această orientare a
condus spre dezvoltarea psihologiei copilului și nașterea pedagogiei.

 Altă tendință pentru a face ”știință” era aceea prin care unii reprezentanți ai pedagogiei
experimentale au evitat să se ocupe de scopul educației deoarece ”intra sub incidența
reflecțiilor filosofice”.
Cu toate că, la început, pedagogia experimentală a oferit doar rezultate fragmentare, și-
a adus contribuția la dezvoltarea pedagogiei și a deschis calea utilizării experimentului și
a altor tehnici de cercetare. 
Ernst Meumann (1862-1915)

- Pledează pentru necesitatea unei pedagogii experimentale și stabilirea principalelor
sale direcții de acțiune ;
- Utilizează metode ca: experimentul, observația sistematică și statistică;
- Are reverve față de metoda testelor;
- ”Educația înseamnă efort conștient, coordonare a dezvoltării spiritului și corpului, în
concordanță cu științele normative; ea este o conducere normativă a ființei umane”
Idei:
- Copilul trebuie studiat din cel puțin două puncte de vedere:
• Pentru surprinderea factorilor educației (individuali, naturali, sociali ) ; 
• Pentru cunoașterea rezultatelor (proprietăți și aptitudini corporale, deprinderi de
observare, de creație ).
- Procesul educativ reprezintă:
• Un șir de influențe provenite din exterior;
• Acțiunea de prelucrare a impresiilor dobândite pe cale senzorială de către conștiință;
• Reacțiile elevilor, exprimarea a ceea ce a fost prelucrat de conștiință.
 Experimentul – este, în opinia lui Meumann ”o observare perfecționată și ridicată la
un nivel superior”, dar care se deosebește , totuși, de observare datorită unor
caracteristici proprii:
• Provoacă intenționat procesele care urmează a fi observate;
• Modifică voit procesul, în funcție de intențiile cercetătorului;
• Intervine în desfășurarea fenomenelor prin intenții științifice, clare;
• Determină cantitativ și măsoară fenomele cercetate, permițând o comparație
numerică a acestora;
• ”Este o aplicare a experimentului psihologic asupra școlarului”;
• Se deosebește de experimentul psihologic prin faptul că ”tinde să verifice
valoarea unor metode pedagogice sau valoarea unor materiale folosite în timpul
predării”;
• Are avantaje față de metoda tradițională a observării întâmplătoare :
-obligă la o cercetare planificată, proiectată și sistematică a realității;
-permite cercetătorului o repetare nelimitată a observării;
-face posibilă verificarea unui cercetător de către altul.
Wilhelm August Lay (1862-1926)

Îi revine ”paternitatea” denumirii ”pedagogiei experimentale”
Susținea că pedagogia:
• Are caracter de știință deoarece abordează educația dintr-un unghi propriu și cu
metode specifice;
• Este o ”știință de sine stătătoare, știință despre realitatea educativă” chiar dacă
folosește date oferite de alte științe (pedologie, psihologie, etică, estetică, logică);
• Este și o ”știință empirică, în sensul că își întemeiază generalizările pe observația
sistematică și pe experiment” ;
• Condamnă ”învățământul-șablon” , nefiind de acord cu treptele formale herbartiene
din activitățile didactice;
• Insistă asupra fundamentării măsurilor pedagogice pe baza cercetării empirice
folosind următoarele metode: experimentul, observația, introspecția, culegerea de
date, statistica.
Va multumesc.

S-ar putea să vă placă și