UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI

FACULTATEA DE GEOGRAFIE
DEPARTAMENTUL DE GEOGRAFIE REGIONALĂ ŞI MEDIU

GEOGRAFIA FIZICĂ A
ROMÂNIEI
(Curs nr. 2)

Lect.dr. VIJULIE IULIANA

 Unităţile de platformă din România
- Unităţile de platformă deţin 40% din teritoriul României;
- Acest domeniu este situat la exteriorul Carpaţilor, cuprinde
următoarele unităţi morfostructurale: Pod. Moldovei, Cp. Română şi
Pod. Dobrogei de Sud;
- limita dintre domeniul de orogen şi cel de platformă o reprezintă
falia pericarpatică, care urmăreşte partea externă a Subc. Moldovei,
Subc. Curburii până în zona Focşani, de unde continuă pe
aliniamentul Ploieşti – Găeşti – Drăgăşani – Filiaşi – Dr. Tr. Severin;
- unităţile de platformă prezintă un relief puţin accidentat, cu alt. de
sub 600 m;
- spre deosebire de unit. de orogen, cele de platformă au o structură
simplă, necutată;
- sunt unităţi rigide al căror fundament s-a definitivat şi a devenit
stabil, funcţionând în regim de platformă încă din timpul
proterozoicului;
De atunci, aceste unităţi de platformă au suferit doar mişcări
epirogenetice (pozitive sau negative – fără deranjarea structurii),
motiv pentru care în suita de formaţiuni sedimentare ce acoperă
fundamentul apar numeroase lacune şi discordanţe stratigrafice;
lacune stratigrafice - lipsa unor strate – întreruperea sedimentării;

discordanţe stratigrafice - lacuna generează o discordanţă stratigrafică,

formaţiunile sedimentare se depun de la cele mai vechi la cele mai noi în
domeniul marin, apoi regiunea este exondată, acţionează agenţii externi, ulterior
regiunea coboară, sedimentarea începe de la un alt nivel stratigrafic; între ultimul
nivel stratigrafic şi celelalte nu există legătură - se creează o discordanţă
stratigrafică (între sedimente nu există continuitate!!).

Formaţiune detritică – material sedimentar rezultat în urma sfărâmării rocilor preexistente sub
acţiunea agenţilor externi; (Dicţionar de Geografie fizică, Ielenicz et al., 1999);
Materiale terigene – materiale transportate de râuri de pe uscaturi şi depuse în mare (depozite
marine); (Dicţionar de Geografie fizică, Ielenicz et al., 1999);
Sub raport structural, toate unităţile de platformă sunt alcătuite din
două etaje structurale: fundamentul + o cuvertură sedimentară.
În interiorul cuverturii sedimentare pot apărea una sau mai multe
lacune stratigrafice şi discordanţe stratigrafice, care separă
principalele cicluri de sedimentare ale cuverturii de deasupra
soclului.
Podişul Moldovei

Fundamentul este alcătuit din roci metamorfice cu intruziuni

granitice;
- înclină către S, SE (depres. tectonică Bârlad), iar spre V (se
afundă sub unitatea orogenului carpatic);

- vârsta fundamentului – Proterozoică;

Cuvertura sedimentară – alc. din formaţiuni sedimentare care

aparţin la trei cicluri de sedimentare majore (Proterozoic
sup. – sf. Pliocenului), separate între ele prin lacune
stratigrafice;
- grosimea acestei cuverturi sedimentare variază între 2500 m
(N) şi 6000 m (S);
- La sf. Sarmaţianului este exondată partea de N a Pod. Moldovei;

- La sf. Moeţianului – este exondată partea centrală;

- La sf. Romanianului este exondată partea de sud.

Formaţiunile sedimentare ce apar la zi înclină NNV-SSE;

Toate văile ce intersectează subsecvent aceste formaţiuni lasă

fronturi de cuestă, de obicei orientate cu frunțile către NE.
Sursa: Harta Geologica a Romaniei, sc. 1:1000.000, Atlasul R.S.R., 1970
Cuesta/Coasta Iaşilor
Cuesta Iaşilor - Dealul Repedea – calcare oolitice (fosile) sarmaţiene

Oolit – corpuscul sferic, cu diametrul mai mic de 2 mm, format dintr-un nucleu
central (fragment fosil, granul de cuarţ) şi un înveliş calcitic sau aragonitic,
cu structură concentrică;

http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Rezerva%C5%A3ia_Repedea.jpg
http://homepage.smc.edu/robinson_richard/rocktest/sedimentary_web/images/oolitic%20limestone.jpg
Râul Bahlui – front de cuestă
Dealul Mare - Hârlău – aliniamente de cueste (cueste succesive)

http://atlas.usv.ro/geografie/fotografii/catedra_geografie/album/Expeditie%2
0Ravene,%20Harlau,%20iunie%202008/slides/Cueste%20succesive.html
 Câmpia Română
► Se suprapune Platformei Moesice;
► Fundamentul Câmpiei Române este alcătuit din formaţiuni
metamorfice cu intruziuni granitice – vârstă - Proterozoic sup. -
Cambrian;
► acesta a fost interceptat în foraje la adâncimi de 2000 -3700 m
(porţiunile mai ridicate ale fundamentului);
► Din cauza sectoarelor mai scufundate din fundament, în cadrul Cp.
Române s-au format sectoarele de subsidenţă - sineclizele (între
râurile Argeş-Siret: câmpiile Titu, Gherghiţa, Buzău, Siret. Inf.);
► După cambrian – acest etaj morfostructural se rigidizează şi intră în
regim de platformă, suferind ulterior doar mişcări epirogenetice
pozitive sau negative;
► Cuvertura sedimentară ajunge la o grosime de 23 km în arealele
de maximă scufundare ale fundamentului;
Sursa: Săndulescu, 1984
Sursa: Săndulescu, 1984
Câmpia Română - câmpia de subsidenţă Titu

Foto: Iuliana Vijulie, 2005

► În intervalul Cambrian - Pleistocen, cât a durat sedimentarea, se
diferenţiază 4 cicluri de sedimentare, separate între ele prin lacune
stratigrafice de lungă durată (Paleozoic - Pleistocen).

Câmpia Română este exondată treptat de la V-E, odată cu retragerea

lacului cuaternar către Bazinul Euxin (Marea Neagră); la zi apar
depozite cuaternare (loess-uri, nisipuri).

Depozite cuaternare:
În Pleistocen inf. – este exondată partea de V a Cp. Române;
În Pleistocenul med. – este exondată partea centrală a Cp. Române;
În Pleistocenul sup.- este exondată partea de E a Cp. Române.
- Pietrişurile de Cândeşti (depoz. fluvio-lacustre, villafranchiene)
– aduse de râuri din Carpaţi;

- Pietrişurile de Frăteşti (pleistocen inf. - Frăteşti - localitate sit. la

N de Giurgiu) - aduse din Balcani - în lungul Dunării;

- Nisipurile de Mostiştea (dezvoltare continuă între Argeş şi

Mostiştea, la adâncimi de 20-50 m);

- Pietrişurile de Colentina (sedimente cu caracter grosier depuse

de Argeş - conul de dejecţie al Argeşului; la adâncimi de 15-20
m) - în jurul Bucureştiului - în ele sunt cantonate pânze freatice;
- Prezenţa loess-ului;

- nisipurilor eoliene - în lungul Dunării, în Cp. Olteniei (stânga

Jiului - Cp. Romanaţi), în lungul Ialomiţei şi Călmăţuiului, zona
de confluenţă a Siretului cu Bârladul – dunele de la Hanul
Conachi;

În tot acest timp, Dunărea a urmat progresiv retragerea spre E a

Lacului Getic, motiv pentru care ea este tot mai nouă dinspre V-
E, în V are 5 terase, în centru 3-4 terase, în est are o singură
terasă (Terasa Brăilei).
Câmpia deluroasă a Olteniei

Foto: Iuliana Vijulie, 2009

Podişul Dobrogei

► Mult mai complex sub raport structural, tectonic, morfologic;

► Este alcătuit dintr-o serie de unităţi geostructurale, care s-au format şi au
evoluat diferit unele de altele;

Platforma Dobrogei de Sud

► Delimitată în N de falia Capidava – Ovidiu;

► În S se continuă pe teritoriul Bulgariei;
► În V este delimitată de falia Dunării, falie prin care se separă de platforma
Valahă;
► În E este delimitată de şelful M. Negre.

► Fundamentul este alcătuit din roci metamorfice, şisturi cristaline cu intruziuni

magmatice;

Acesta s-a format în acelaşi timp cu fundamentul Cp. Române - (Platf.

Valahă/Moesică) – aceasta se prelungeşte şi în fundamentul Dobrogei de Sud
(Săndulescu, 1984);
Sursa: Posea si Badea, 1984, România. Harta unităţilor de relief (Regionarea geomorfologică)
După Proterozoic, Dobrogea de Sud a funcţionat în regim de
platformă, acoperită cu o cuvertură sedimentară ce s-a format în 5
cicluri de sedimentare, separate între ele prin discordanţe şi lacune
stratigrafice (Paleozoic – sf. Pliocenului);

Placa de calcare sarmaţiene lumaşelice sau oolitice (cu o faună

bogată de fosile) înclină de la S către N (ex. calcare sarmaţiene la
zi apar în Canaraua Fetii, Canaraua lui Olteanu);

Calcarele sarmaţiene ajung la zi şi spre M. Neagră – sunt rocile care

menţin faleza acesteia la S de Constanţa;

Prezenţa stratului gros de loess şi a depozitelor loessoide

pleistocene.
 loess

Calcare
sarmatice

Sursa: Harta Geologica a Romaniei, sc. 1:1000.000Atlasul R.S.R., 1970

Canaraua Fetii – Dobrogea de Sud (Băneasa);
Canion în loess şi în placa de calcare sarmatice;
Canara – vale îngustă şi adâncă, cu pereţi abrupţi, săpată în rocă (calcar, loess), o vale seacă
(minicanion), specifică Dobrogei de Sud, adâncită de nivelul de bază scăzut al locului de vărsare,
de obicei într-o zonă cu scurgere interioară (endoreică).
Canara – kanapa (bulgară)=stâncă; http://florinsadventours.blogspot.com/2011/06/canaraua-fetii.html
Canaraua Fetii – minicanion (vale seacă)

http://florinsadventours.blogspot.com/2011/06/canaraua-fetii.html
http://florinsadventours.blogspot.com/2011/06/canaraua-fetii.html
Foto: Marina Burada
Calcare sarmatice la baza falezei – Costineşti
Stratul gros de loess – în SV Dobrogei de S (Podişul Oltinei)
Loess
Dunărea la Ostrov – contactul cu loess-ul
Versanţii terasaţi de la Ostrov
Loess - Dervent – Ostrov (Podişul Oltinei)
Masivul Dobrogei Centrale (Pod. Casimcei)

► Delimitat spre S de falia Capidava - Ovidiu;

► Delimitat spre N de falia Peceneaga - Camena;

► Caracterul de masiv, în sens structural, i se acordă pentru că

P.D.C. este alcătuit aproape în întregime dintr-o unitate de
orogen intens peneplenizată, unitate ce a intrat în regim de
platformă (cratonizare) la începutul Paleozoicului;

Fundamentul este alcătuit din două etaje structurale:

1. Inferior (Proterozoic sup. - Pz. Inf.) → şisturi cristaline cu
intruziuni granitice (acest fundament este de aceeaşi vârstă cu
fundamentul Dobrogei de S şi al Platformei Moesice);
2. Superior → alcătuit din şisturi verzi metamorfozate în timpul
Pz. inf. (orogeneza caledonică);
► Şisturile verzi apar la zi pe toată suprafaţa Pod. Casimcei;

► De la începutul Pz., regiunea a rămas în cea mai mare parte a ei

exondată şi modelată de agenţii externi până la stadiul de
peneplenă (pe toată durata Pz., Mz, Nz.);

► Doar pe flancurile N şi S apar fragmente din cuvertura

sedimentară, care aparţine la două cicluri de sedimentare:

1. Ciclul Triasic-Jurasic
jurasicul se caracterizează prin prezenţa calcarelor - biohermelor
(‘’colonii de corali’’) – în Cheile Dobrogei apar la zi; la
Hârşova (minicanioane);
2. Sfârşitul Cretacicului – Dobrogea Centrală este exondată în
întregime şi intră în domeniul modelării agenţilor externi;

Prezenţa stratului gros de loess şi a depozitelor loessoide pleistocene.

calcare

calcare

calcare

Sursa: Harta Geologica a Romaniei, sc. 1:1000.000, Atlasul R.S.R., 1970.

Podişul Casimcei – şisturi verzi la zi
Cheile Dobrogei - versantul drept al văii Casimcea, calcare jurasice –
colonii de corali (atoli) – Podişul Istriei

http://romaniamegalitica.blogspot.com/2011/07/cheile-dobrogei-un-taram-al-zeilor.html
http://romaniamegalitica.blogspot.com/2011/07/cheile-dobrogei-un-taram-al-zeilor.html
Atol

http://romaniamegalitica.blogspot.com/2011/07/cheile-dobrogei-un-taram-al-zeilor.html
http://romaniamegalitica.blogspot.com/2011/07/cheile-dobrogei-un-taram-al-zeilor.html
http://romaniamegalitica.blogspot.com/2011/07/cheile-dobrogei-un-taram-al-zeilor.html
Minicanioane dezvoltate în calcare jurasice – în apropiere de Hârşova;
Văi seci în calcar
Minicanioane, văiugi foarte abrupte formate prin disoluţie în subteran
Arcade
Podişul Casimcei – în apropiere de Hârşova – calcare stratificate (perirecifale) jurasice
(formate prin cimentarea calcarelor rupte din recifii coraligeni).
Sufoziune (‘’a săpa pe dedesubt’’) în loess – în Dobrogea Centrală
Gura Dobrogei
Loess şi calcare jurasice
Masivul N Dobrogean

► La N este delimitat de falia Sf. Gheorghe;

► La S este delimitat de falia Peceneaga - Camena;

Se disting 4 unităţi morfostructurale, acestea s-au format în condiţii

şi intervale de timp diferite;

► Munţii Măcin;
► Podişul Niculiţel;
► Dealurile Tulcei (+depres. Nalbant);
► Podişul Babadag
Sursa: Posea si Badea, 1984, România. Harta unităţilor de relief (Regionarea geomorfologică)
Sursa: Harta Geologica a Romaniei, sc. 1:1000.000, Atlasul R.S.R., 1970.
Munţii Măcin

► geosinclinal intracratonic (între Platforma Moesică şi

Platforma Est - Europeană);

► reprezintă un mare anticlinoriu alcătuit din şisturi cristaline

puternic metamorfozate, cutate, faliate, străbătute de lacolite
granitice descoperite de eroziune (cupole granitice);

► axa Măcinului este formată dintr-o bandă sinclinală ocupată de

strate de Carapelit (permo-carbonifere), compusă din:
conglomerate, gresii - o fâşie de roci moi mărginită de cuarţite
devoniene şi siluriene ce dau un relief de cornete, format pe roci
moi.
Munţii Măcin – Culmea Pricopanului
Culmea Pricopanului - vârfuri pe granit (rotunjite) ...... cu aspect de creste dinţate
(dezagregare sferoidală)
Descuamare (exfoliere)
Dezagregare sferoidală într-o rocă
puternic fisurată (grantit!).

Apa care circulă prin fisuri le lărgeşte

treptat, atacând mai ales muchiile şi
colţurile fragmentelor de rocă. Astfel,
acestea capătă în timp formă sferoidală.
Dezagregarea granitelor
Munţii Măcin - Vârful Greci – 467 m
Munţii Măcin - Vârful Greci – 467 m (Culmea Ţuţuiatu)
Şisturi cristaline – vârsta – carbonifer (puternic metamorfozate)
Microtectonică
Şisturi cristaline carbonifere puternic cutate
Formaţiuni metamorfice străpunse de granite (dike-uri)
scoase la zi de eroziunea diferenţială
‘’La Vulcan’’ (bazalte ofiolitice)
Granit (dyke = intruziune magmatică discordantă, de obicei orientată vertical, care intersectează
diferite structuri geologice în care a pătruns pe linii de falie; Eroziunea diferenţială a scos în
evidenţă forma sub aspect de zid sau creastă ascuţită).
 Culmea Pricopanului

Exfolierea blocurilor de granit: roca magmatică a fost solidificată în adâncime la presiuni foarte
mari, apoi adusă la suprafaţă presiunea a scăzut → roca are tendinţa de ‘’a se expanda’’ (distensie
litostatică);
Exfolierea se produce în plane paralele cu suprafaţa blocului de granit (în secţiune seamănă cu
inelele de creştere ale trunchiurilor arborilor).
► Pe acest sinclinal mai apar şi vârfuri de granit cu aspect de
creste dinţate (ex. Pricopan, Greci);

► Relief appalachian (roci dure - vârfuri; roci moi – culoare,

depresiuni);

► Cuvertura sedimentară Pz. este cutată;

► Definitivarea structurală a Măcinului s-a produs la sf.

Jurasicului, în urma mişcărilor kimerice noi, după care a
intrat în regim de platformă şi a suferit uşoare mişcări de
ridicare sau scufundare.
Podişul (platoul) Niculiţel

► Se delimitează de M. Măcin prin falia Luncaviţa – Consul, iar

faţă de Dealurile Tulcei prin falia Poşta – Nalbant;

► Acest podiş a luat naştere într-o zonă de rift;

► de-o parte şi alta a riftului s-au acumulat aici în Mz. (Triasic

mediu - Jurasic inferior) formaţiuni magmatice predominant
bazice (gabrouri, bazalte, diabaze, porfire);

► La sfârşitul Jurasicului, în urma mişcărilor kimerice noi, şi

această unitate intră în regim de platformă;
► A fost acoperită de o cuvertură sedimentară doar pe alocuri
(calcare, gresii);
PODIŞUL NICULIŢEL

http://www.miscellanea.ro/2009/07/niculitel.html
 Calcare triasice
Isaccea

Calcar cu ortoză (nuanţa roz=ortoza)

Pod Niculiţel - Mănăstirea Cocoş
Dealurile Tulcei

► Se delimitează spre N prin falia Sf. Gheorghe;

► Spre V, faţă de Pod. Niculiţel, prin falia Poşta-Nalbant;

► Fundamentul este asemănător cu cel al M. Măcin (şist. crist.

metamorfozate în Ptz. sup., cu intruziuni granitice în Pz. şi din
şisturi metamorfozate la sf. Pz., în urma orogenezei hercinice);

► De la sf. Pz., regiunea Dealurilor Tulcei este exondată şi supusă

modelării agenţilor externi până la începutul Triasicului;

► Ulterior, se depune o cuvertură sedimentară care aparţine

Triasicului şi Jurasicului – alc. din roci carbonatice (calcare);

► Relieful îmbracă aspectul unor dealuri izolate, cu aspect de

inselberguri (Dl. Huzum, Dl. Beştepe etc). Din loc în loc apar şi
formaţiuni eruptive legate de mişcările kimerice vechi/noi.
http://www.univ-ovidius.ro/stiri-si-noutati/downloads/rezumat-lupu.pdf
Dealurile Tulcei – succesiune de culmi dezvoltate pe calcare triasice orientate E-V

Sursa: www.turismland.ro
Dealurile Tulcei – zona Mahmudia (latura sudică)

http://www.univ-ovidius.ro/stiri-si-noutati/downloads/rezumat-lupu.pdf
Dealul Beştepe - cele cinci coline (lb. turcă)
Dealurile Beştepe (242 m) - ultimele prelungiri ale Dealurilor Tulcei, alcătuite din calcare triasice

Foto: Radu Toma

Dealurile Denistepe
 Inselberg

Dealurile Tulcei - inselberg-uri din Dobrogea de N;

Inselberg - martor de eroziune rămas izolat dintr-un masiv care a fost denudat, caracteristic
zonelor aride şi semiaride; retragerea versantului paralel cu el însuşi, menţinându-şi înclinarea
iniţială.
► Această cuvertură a fost uşor cutată în timpul orogenezelor
Kimerică veche şi Kimerică nouă;

► La sf. Jurasicului regiunea intră în stadiu de platformă;

► De la sf. Jurasicului şi până în prezent, Dealurile Tulcei au

fost supuse modelării subaeriene, formându-se aici cele mai
tipice pedimente din România;

► Depresiunea Nalbant – situată în partea central-sudică a

dealurilor Tulcei este alcătuită din îmbinarea a mai multor
suprafeţe de pedimentaţie;
 Peisaj din Depresiunea Nalbant

http://www.carpati.org/jurnal/dobrogea_de_nord_iaila_ibida_vedenia_uspenia_camena_deniztepe_chervant/2320/
Satul Zebil - Lacul Babadag
Podişul Babadag

► S-a format într-o zonă de scufundare la sf. Triasicului, situată la

S de Dealurile Tulcei;
► Este un sinclinoriu; relief structural;

► Fundamentul este alcătuit din etajele structurale care alcătuiesc şi

fundamentul Dealurilor Tulcei (şist. crist. - Ptz., Pz.);

► Cuvertura sedimentară, de vârstă triasic-jurasic, a fost fosilizată

de cuvertura sedimentară alcătuită din conglomerate şi calcare în
timpul Cretacicului mediu și superior.
Peisaj din Pod. Babadag
Lacul Babadag - vedere dinspre Enisala
Calcare cretacice
Cetatea Enisala
Capul Doloşman ... deasupra Razelm-ului – calcare cretacice
Calcare cretacice – capul Doloşman