ISTORIA HIV/SIDA

• 1932: Considerat anul apariţiei infecţiei cu HIV, originară din

Africa.
• 1978: Bărbaţi homosexuali din SUA şi Suedia, precum şi
heterosexuali din Tanzania şi Haiti, prezintă primele semne ale
bolii care va fi numită mai târziu SIDA.
• 1981: CDC (Center for Disease Control) publică primul raport
despre cazuri de pneumonie, (pneumocystis carinii) şi sarcomul
lui Kaposi. În Franţa sunt diagnosticate 17 cazuri ale aceleiaşi
maladii necunoscute. Termenul ales pentru a denumi noua boală
este GRID.
• 1982: Boala este denumită SIDA.
• 1984: Sunt stabilite Precauţiile Universale.
• 1985: În Atlanta, Georgia are loc prima conferinţă internaţională
privind SIDA.
• 1986: Elveţia începe să testeze produsele sanguine.
• 1987: AZT este aprobat ca primul medicament împotriva SIDA.
Ministerul sănătăţii din SUA emite un raport despre SIDA în care
solicită măsuri de educaţie sexuală şi prevenire.
• 1992: Primele rapoarte de terapie anti-virală combinată.
• 1993: Sunt revizuite definiţiile cazurilor, astfel încât să includă
manifestări specifice femeilor. Celebrul balerin rus Rudolph Nuryev
moare de SIDA. Primele tratamente cu AZT nu au efect.
• 1994: AZT este administrat femeilor gravide pentru a preveni
transmiterea infecţiei la făt.
• 1995: Este aprobat primul inhibitor proteazic.
• 1996: Regimurile triplu combinate reduc prezenţa virală sub
pragul detectabil, timp de cel puţin 6 luni.
• 1998: o nouă posibilitate de triterapie este anunţată la conferinţa
mondială de la Geneva.
• 1999: Amprenavir prezintă rezultate bune la copiii peste patru
ani.
• 2001: Prima sesiune specială asupra SIDA a Naţiunilor Unite.
• 2002: Femeile constituie 50% din cazurile mondiale de infecţie
HIV. Virusul se propaga rapid în rândul populaţiei din Africa, Asia,
Caraibe şi Europa de Est.
• 2004: 40 de milioane de persoane infectate cu HIV. 23 de
milioane de morţi. Are loc primul Forum al organizațiilor
nonguvernamentale și al structurilor statale, care activează în
domeniul infecției HIV/SIDA.
 Ce este HIV ?
Virusul Imunodeficienţei Umane (HIV –
Human Immunodeficiency) - produce o
infecţie cronică, cu durata de mai mulţi
ani , ireversibilă, care determină
distrugerea progresivă a sistemului
imunitar , ceea ce duce în final la
Instalarea sindromului de
imunodeficienţă dobândită, respectiv
SIDA. Acest virus a fost descoperit în
luna mai, 1983 de către doctorul Luc
Montagner de la Institutul Luis Paster.
 Ce este SIDA ?
• Sindrom de Imunodeficienţă Dobândită.
• Imunodeficienţa care apare în SIDA ,
prin infectarea cu virusul HIV duce la
prăbuşirea sistemului imunitar al
organismului prin distrugerea
limfocitelor T4 (scade posibilitatea de
producere a anticorpilor)
 Care este diferenţa dintre HIV şi SIDA?

Se pot identifica 4 stadii ale evoluţiei infecţiei HIV în

organismul uman, astfel:

Stadiul 1: corespunzător primoinfecţiei cu HIV.

Majoritatea pacienţilor nu se adresează medicului în
acest stadiu datorită absenţei manifestărilor clinice.
Durata este variabilă, întinzându-se de la câteva zile
până la câteva săptămâni.
Stadiul 2: este cel al perioadei asimptomatice şi
acoperă un interval de timp lung, de ordinul anilor
(5-15 ani).
Stadiul 3: este caracterizat prin apariţia creşterii în
volum, a ganglionilor limfatici.
 Stadiul 4: corespunde manifestărilor
clinice mai severe, cu prognostic bine
stabilit. El a fost împărţit în cinci
substadii:
• IV A – pacienţi cu semne
constituţionale (scădere, diaree,
febră);
• IV B – subiecţi cu atingeri neurologice
(encefalopatii, mielopatii);
• IV C – pacienţi cu infecţii oportuniste
(severe şi care nu antrenează
diagnosticul de SIDA);
• IV D – subiecţi cu neoplazii (Kaposii);
• IV E – pacienţi cu alte suferinţe legate
de infecţia cu HIV (pneumonie
interstiţială).
 Transmiterea infecţiei HIV
Nr.
crt.
Căi de Produse biologice implicate în
transmitere transmitere

1. Sexual Spermă, secreţii vaginale

Sânge sau produse biologice ce conţin

2. Parenteral
sânge

3. Vertical Lapte matern

 Transmiterea pe cale sexuală

• Este cea mai frecventă modalitate de

răspândire a infecţiei;

• Toate practicile sexuale neprotejate sunt

potenţial infectante;

• Riscul de transmitere este diferit în funcţie

de practicile sexuale utilizate, varietatea
partenerilor, precum şi de sexul persoanei
infectate.
 Transmiterea pe cale parenterală

Se poate face prin:

• transfuzie de sânge sau derivate sanguine;

• folosirea unor seringi sau a unui instrumentar

medical nesteril, mai ales de către consumatorii de
droguri injectabile;

• rănirea, penetrarea pielii sau a mucoaselor, cu

instrumente nesterile. Riscul în aceste cazuri este
apropiat de 0,3%.
 Transmiterea pe cale verticală

HIV poate fi transmis de la mamă la făt prin 3

modalităţi:

• infecţia directă poate să se producă în

utero (transmitere antepartum);
• transmiterea poate să se producă în timpul
travaliului şi în timpul expulziei (transmitere
intrapartum);
• după naştere, prin alăptare la sân (transmitere
postpartum).
 DREPTURILE PERSOANELOR
INFECTATE CU HIV
Legea nr. 584 din octombrie 2002
• DREPTUL LA VIAŢĂ
• DREPTUL LA NON-DISCRIMINARE
• EGALITATE ÎN FAŢA LEGII
• LIBERTATE DE MIŞCARE
• DREPTUL LA MUNCĂ
• DREPTUL LA INTIMITATE
• LIBERTATEA DE EXPRIMARE ŞI OPINIE
• DREPTUL DE A SE CĂSĂTORI ŞI ÎNTEMEIA O
FAMILIE
• DREPTUL DE A PARTICIPA LA VIAŢA SOCIALĂ
ŞI CULTURALĂ
 Cum nu se transmite HIV:
• Urină, fecale, secreţii nazale, salivă,
lacrimi, tuse, strănut
• Strângeri de mână
• Folosirea în comun a jucăriilor,
rechizitelor, tacâmuri, veselă, WC
• În bazinele de înot, în cursul relaţiilor de
serviciu, prin convieţuirea în familie.
 Testarea HIV

Este o metodă serologică de evidenţiere a anticorpilor

anti-HIV.

Tipuri de teste:

 ELISA (Enzime – Linked – Immunosorbent – Assay);

 RIF (Reacţie de imuno - fluorescenţă);
 WB (Western Blot);
 alternative (salivă, urină).

 Tipuri de testare:

 confidenţială
 anonimă
 Statistici HIV/SIDA la nivel mondial

 40.000.000 de persoane din toata lumea sunt infectate cu HIV;

 23.000.000 de persoane au murit din cauze legate de SIDA;
 Zilnic se infectează 17.000 de persoane;
 50% dintre persoanele infectate au vârste cuprinse între 15 şi 24 de
ani;
 50% dintre acestea sunt femei şi circa 80% dintre acestea sunt la
vârstă fertilă;
 2/3 din persoanele infectate cu HIV nu ştiu că au această boală;
 SIDA ucide o persoană la fiecare 11 secunde;
 La fiecare 6 secunde o nouă persoană se infectează cu HIV;
 În fiecare zi se nasc 1600 copii infectaţi HIV din mame seropozitive
HIV.
 Prevenţia răspândirii infecţiei cu HIV

Exista două niveluri distincte de prevenţie in infecţia HIV/SIDA:

1. Prevenţia primară - pune accentul pe stoparea transmiterii

infecţiei HIV. Acest lucru se realizează în principal prin programe de
informare şi educare corectă a comunităţii despre HIV/SIDA, despre
cum se transmite, dar mai ales, cum nu se transmite virusul.
În cadrul acestui tip de prevenţie un rol important îl are
consilierea, care la rândul său poate fi de două feluri:
- pre test
- post test
2. Prevenţia secundară - constă în oferirea de servicii
medicale şi sociale gratuite, atât pentru persoanele seropozitive, cât
şi pentru familiile acestora, în vederea încetinirii efectelor bolii şi
transmiterea acesteia cu bună ştiinţă.
 Cine ar trebui să facă un test HIV?
 Persoanele care au primit transfuzii de sânge şi produse de sânge;

 Hemofilicii, trataţi substitutiv cu factori antihemolitici;

 Utilizatorii de droguri administrate intravenos;

 Homosexualii / bisexualii;

 Copiii şi adolescenţii născuţi în perioada 1987–1992;

 Tinerii, în special cei care nu beneficiază de şcolarizare, educaţie şi acces la

informaţie privind infecţia cu HIV;
• Persoanele considerate defavorizate şi vulnerabile: rromi, emigranţi, copiii
străzii, prostituate, persoane cu relaţii sexuale întâmplătoare şi neprotejate;

• Categorii profesionale din domeniul îngrijirii medicale, care intră în contact cu

sânge şi/sau produse biologice care pot conţine HIV;

• Persoane care au relaţii sexuale cu categoriile mai sus menţionate;

• Deţinuţi, persoane cu TBC, BTS-uri, şoferi de cursă lungă, marinari, persoane

care lucrează în străinătate peste 6 luni sau care au lipsit din ţară peste 6 luni.
 Începând
cu anul 1988,
ziua de
1 decembrie
a fost declarată drept
ZIUA INTERNAŢIONALĂ
SIDA