Sunteți pe pagina 1din 12

APLICAREAPREPARATELOR DE FLUOR  ÎN

SCOPUL PREVENIRII CARIEI DENTARE


CARIA DENTARĂ

Caria dentara apare dupa eruptia dintilor in rezultatul


contactuluidirect al alimentelor cu suprafata dintelui,
rolul principal revinehidratilor de carbon (zaharului)
.Profilaxia cariei dentare urmaresteasigurarea starii
de sanatate a cavitatii bucale si cuprinde uncomplex
de metode care duc la cresterea rezistentei
tesuturilor dure dentare si combaterea factorilor
agresori cariogeni.Un factor important in profilaxia
cariei dentare are alimentatia rationala, carecuprinde
masuri profilactice prenatale (pina la nastere) si
postnatale (dupa nastere).
FLUORUL

Fluorul constituie un mijloc de prevenire activa a


cariei dentare,incorporarea sa in smaltul dentar
permitindu-i acestuia sa rezisteatacului acid. Aproape
90% dintre adultii care in copilarie au urmatun
tratament cu fluor prezinta o dantura mai putin
predispusa lacarii. Practic, fluorul ajuta ca dintii sa
se mineralizeze. De asemenea, contribuie la intarirea
punctelor vulnerabile de pe suprafata dintilor, care,
in timp, ar putea duce la aparitia cariilor.
METODELE FLUORIZĂRII LOCALE SUNT
REPREZENTATE DE:

Fluorizare locală prin periaj cu paste de


dinţi fluorate;
fluorizare locală prin clătiri orale;
fluorizare locală prin aplicaţii topice.
APLICAREA TOPICĂ

Aplicarea topică a fluorurilor în prevenția cariilor a fost


introdusă în practică în ultimii 50 de ani. Aplicarea se
realizează prin pensulare după periajul profesional al dinților
și izolarea cât mai eficientă. Îndepărtarea placii bacteriene
și a peliculei dobândite de la suprafața smalțului, precum
izolarea , uscarea corectă a dintelui garantează eficiența
fluorizării topice.
S-a constatat oprirea din evoluție a leziunilor carioase
incipiente dupăaplicarea topică a compușilor fluorului.
Remarcabilă este și creșterea rezistenței față de atacurile
acide ulterioare. Aceasta rezistență este superioară
comparativ cu cea a smalțului vecin.
FLORURA DE SODIU

Fluorura de sodiu neutrală a fost experimentată de


Knutson (1942) prin badijonarea dinților cu NaF 2% timp
de 3-8 min, de 3 ori pe an. Reducerea DMFS după
aplicarea topică a NaF variază de la 9-58% iar reducerea
medie a incidenței cariei constituie aproximativ 29%. În
prezent NaF este mai puțin utilizată, comparativ cu alți
compuși care sunt mai simpli în utilizare, dar exercită un
efect cariopreventiv mai important. Combinația dintre
fluorură de sodiu 75% și glicerină 25% este cunoscută
sub denumirea de Nafestezină.
FLUORURA DE STANIU

Fluorura de staniu în concetrație de 1% aplicată de 2 ori


pe an, reduce caria cu 37% , efectul menținîndu-se 5 ani
de la încetarea aplicării.
Dezavantajul acestor aplicații este că apar pigmentații
brune pe smalțul tratat. Pentru a mări eficiența acestor
geluri în prezent ele pot fi aplicate în gutiere speciale.
Astfel prin evitarea contactului cu saliva concentrația lor
se menține constantă un timp îndelungat.
AMINOFLUORURILE
 Aminofluorurile sunt compuşii obţinuţi prin legarea fluorului anorganic (HF)
cu porţiunea amină a compusului organic. Aminofluorurile diferă de alţi
compuşi organici de tipul [ hydrocarbonsfluoridated] a cărei fluorură este
direct ataşată de ionul de carbon.
 Experienţele de laborator au confirmat eficienţa aminofluorurilor:
reducerea solubilităţii smalţului,majorarea cantităţii ionilor de fluor
depozitaţi în smalţ, reducerea vitezei de acumulare a plăciibacteriene şi,
în ultimă instanţă, prevenirea cariei experimentale.
 Eficienţa cariopreventivă a aminofluorurilor a fost testată în cursul
cercetărilor clinice: utilizarea pastelor de dinţi la periajul dentar, a apelor
de gură şi a gelurilor prin aplicări topice.
 Rezultatele numeroaselor studii de aplicare topică a soluţiilor, gelurilor,
pastelor sau lacurilor fluorate au demonstrat că vehicolele
fluorurilor influenţează eficienţa clinică a remediilor cariopreventive .
Apelede gură fluorate se utilizează pentru clătirea gurii.
FLUIDELE

Fluidele au fost primele şi în decurs de mulţi ani au fost


utilizate încalitate de vehicol de bază al fluorurilor în
remediile cariopreventive. Se aplică soluţiile de
2%fluorură de sodiu, 1-2%fluorură de staniu, 1%
aminofluorură-ELMEX sau 1,23% fosfofluorură acidulată.
Soluţiile fluorate sunt efective în reducerea ratei cariei
dentare. Însă aplicarea topică a soluţiilor este o măsură
preventivă migăloasă, care necesită mult timp şi, în
ultimă instanţă, aplicările soluţiilor fluorate sunt
costisitoare în comparaţie cu beneficiul obţinut.
Din această cauză au fost elaborate alte vehicole ale
fluorurilor, care pot fi aplicate mai simplu, economisind
timpul specialiştilor.
 
GELURILE FLUORANTE
Gelurile fluorate sunt preparate prin adăugarea
substanţelor care măresc viscozitatea compoziţiei
la preparatele fluorate. Avantajul utilizării gelurilor este
posibilitatea aplicării lor în gutiere, care permit o economie
considerabilă de timp. Se utilizează gelurile de 1,23-
2%fluorură de sodiu, 1-2% fluorură de staniu, 0,4-1%
aminofluorură – ELMEX(ph5,9) sau 1,23%
fosfofluorură acidulată.
LACURI FLUORATE
• Lacurile fluorate. Pentru a preveni cedarea imediată, fluorurile au fost încorporate în
lacuri, care au proprietatea de a adera la smalț timp îndelungat și asigură eliminarea
lentă a fluorului. Acest fapt majorează durata interacțiunii fluorului cu smalțul fără a
mări numărul aplicărilor topice.
• Lacul ,,Durophat’’ conține Naf (2,2%) iar lacul ,,Fluor-Protector,, (0,7% F) conține
fluoruri organice. Studiile in vitro, efectuate de Edenholm au elucidat că după aplicările
topice a lacurilor fluorate concentrația fluorului la profunzimea 2-5mm de la suprafata
smaltului s-a majorat de la 1000 ppm F pînă la 5000 ppm F (,,Durophat,,) și 7,000 ppm
(,,Fluor Protector,,). După menținerea în salivă sintetică în decurs de 1 săptamană
concentrația fluorului în smalțul dinților prelucrat cu Durophat a constituit-3500 ppm F,
iar 5500 ppm F cu Fluor-Protector.
• Arends și Scheethof au constatat că aplicarea lacului fluorant inhibă decalcificarea
smalțului și formarea cariei incipiente în condițiile in vitro. În studiile clinice efectuate
de Koch și Petersson au constatat o reducere cu 75% a cariei după aplicarea topică de
2 ori pe an a lacului fluorant. Însă un șir de autori au concis că aplicarea topică a
lacurilor fluorate nu sunt mai eficiente în prevenirea cariei dentare, comparativ cu
aplicarea gelurilor fluorante.
TEHNICA DE APLICARE TOPICĂ A
FLUORURILOR
• Fluidele se aplică prin pensulare sau prin aplicarea buretelor de vată umezită în
preparatele fluorate.
• Gelurile se aplică prin pensulare sau în gutiere.
• Lacurile fluorate se aplică prin pensulare.
Aplicarea topică a gelurilor fluorate în gutiere
Gutierele comercializate sau prefabricate asigură o închidere marginală astfel ca gelul
să nu reflueze în cavitatea gurii în timpul aplicării
În prezent se utilizează următoarea tehnică:
- Curățarea tuturor fețelor dentare cu ajutorul unei paste neabrazive , suprafețele
proximale fiind curățate cu ajutorul firului necerat sau a periuților interdenare;
- Interiorul gutierelor se căptușește cu hârtie absorbantă;
- În gutieră se aplică circa 2-2,5 ml gel;
- Se aplică gutiera, saliva menținandu-se sub aspiratie timp de 5 sau 15 minute , apoi
gutiera se îndepărtează iar pacientul este invitat să scuipe, se menține aspiratia
salivara timp de 10 minute. Pacientul se va abține timp de jumate de ora de a clăti
gura, de a se alimenta sau de a-și peria dinții.