Sunteți pe pagina 1din 130

Exercițiul fizic în

puerperalitate

.
• Exerciţiile fizice sunt deosebit de utile pentru
mame ajutându-le să depăşească problemele
ivite în timpul sarcinii şi naşterii
• În timpul lăuziei ajută la refacerea mai rapidă a
organismului la starea anterioară
• Pentru buna evoluţie a sarcinii o mare importanţă are
gimnastica prenatală şi e bine ca atât şedinţele
prenatale cât şi cele postnatale să se efectueze în
instituţii de specialitate sub supravegherea unui
specialist - kinetoterapeut, asistentă maternală
• Fiecare gravidă are obligaţia să participe la şedinţele de
pregătire, ştiind că organismul său trece prin
transformări majore timp de 9 luni
• Pentru a întâmpina ivirea unor procese patologice,
antrenamentele trebuie începute din timp, astfel încât
femeia să dispună de o musculatură bine dezvoltată
şi suplă.
• Un alt beneficiu este reprezentat de sentimentul unei
vieţi normale pe care îl are gravida care, în absenţa
unor probleme medicale, rămâne activă prin
practicarea exerciţiilor fizice.
Practicarea anumitor exerciţii fizice în perioada pre- şi
postnatală are ca scop prevenirea unor:

• afecţiuni cardiovasculare : hipertensiunea, varicele


• osteoporoza
• constipaţia
• anxietatea
• depresia
• Ca urmare a dezvoltării sarcinii, se modifică raportul
dintre presiunea intratoracică şi cea intraabdominală şi
în consecinţă este afectată expansiunea pulmonară.
• Referitor la acest ultim aspect, se recomandă anumite
exerciţii fizice ce au ca scop prevenirea instalării
insuficienţei respiratorii.
• Un alt beneficiu al exerciţiilor fizice este reprezentat
de uşurarea disconfortului dat de durerile lombare
provocate de schimbarea centrului de greutate.
• Aceste modificări posturale pot afecta desfăşurarea
normală a mişcărilor, ajungându-se astfel la
solicitarea inadecvată a articulaţiilor, fapt ce produce
scăderea randamentului acestora.
• Consecinţa este apariţia precoce a oboselii.
• Utilitatea unui program kinetic rezultă din
importanţa tonusului musculaturii striate
pentru postura femeii gravide, atonia la nivelul
abdomenului şi zonei lombare atrăgând în mod
obişnuit apariţia hiperlordozei lombare şi, prin
compensare, a cifozei dorsale.
În plus, odată cu creşterea în greutate a
femeii gravide apare tendinţa la
aplatizare a bolţii plantare.
• Se impun totuşi anumite limitări ale efortului fizic,
datorită modificărilor fiziologice ce survin în timpul
sarcinii.
Astfel, practicarea sporturilor caracterizate de solicitări
fizice mari se poate solda cu tulburări ale echilibrului
datorită modificărilor posturale produse de schimbarea
centrului de greutate.
• Trebuie ţinut cont de faptul că în sarcină oxigenul
disponibil pentru efortul fizic este mai scăzut,
capacitatea maximă respiratorie fiind diminuată.
• În schimb necesarul de oxigen al femeii gravide este
crescut chiar şi în repaus, fapt ce contribuie la
apariţia senzaţiei de oboseală şi a dispneei.
• În timpul sarcinii femeia suportă o greutate adiţională,
care împreună cu laxitatea articulară predispune la
accidente.
Mai trebuie ţinut cont de faptul că după luna a 4-a
decubitul dorsal duce la compresia vaselor mari cu
apariţia bradicardiei, hipotensiunii, ce pot provoca
scăderea fluxului sangvin uterin şi apariţia vertijului.
• Ca mecanism de adaptare menit să protejeze fătul, în
sarcină disiparea căldurii corporale se face cu o
eficienţă sporită.
• Astfel, în afara sarcinii, după 20 de minute de exerciţiu
fizic, temperatura corporală creşte cu 1,6° C, pe când la
gravide rămâne constantă sau chiar scade uşor.
• Substratul acestui mecanism adaptativ este reprezentat de
faptul că în primele 3 luni de sarcină creşterea temperaturii
peste 39° C, creşte riscul pentru apariţia defectelor de tub
neural.
• Intervenţia mecanismului de adaptare respectiv, explică
probabil de ce la sportivele de performanţă gravide
incidenţa malformaţiilor fetale nu este crescută.
• Concluzia este că în timpul sarcinii supraîncălzirea în
timpul exerciţiilor trebuie evitată.
• Cu excepţia sportului de performanţă, efortul fizic
poate fi menţinut pe toată perioada sarcinii şi a
lăuziei la acelaşi nivel ca şi în afara sarcinii, fiind
diferenţiat pe cele două perioade pre- şi postpartum
şi efectuându-se după o serie de indicaţii metodice
specifice fiecărei perioade.
• Programele de gimnastică recomandate în timpul sarcinii
sunt diferenţiate în funcţie de stilul de viaţă avut anterior.
Astfel, o femeie sedentară nu trebuie determinată să
înceapă un program agresiv de gimnastică în timpul
sarcinii, ci un program de exerciţii uşoare care cresc
flexibilitatea şi tonusul muscular.
• Institutul Naţional de Sănătate din SUA a recomandat în
1996 un stil de viaţă activ pentru gravidele care nu
doresc sau nu au timp să urmeze un program de
exerciţii, stil de viaţă, ce presupune 30 de minute pe zi
de activitate fizică moderată, adică plimbare, ciclism,
grădinărit sau activitate casnică
• Exerciţiul fizic moderat nu afectează nici gravida şi nici
fătul.
• Cu toate că la animale activitatea fizică intensă maternă
poate să afecteze nutriţia şi oxigenarea fetală şi se poate
solda chiar cu efect teratogen, la om nu s-au evidenţiat
aceste efecte negative (decât cel mult unele efecte
tranzitorii asupra fătului).
• ! Studiile clinice efectuate pe gravide normale au
infirmat unele teorii conform cărora efortul ar creşte
riscul de naştere prematură prin secreţia unor
hormoni care ar putea declanşa contracţii uterine
sau ar scădea greutatea fătului prin furt de sânge de
la uter în muşchii activi!
• Există un studiu, efectuat la Case Western University în
1996, care arată că nou - născuţii ai căror mame au avut
o activitate fizică intensă în cursul sarcinii, deşi se
situează în limitele normale de greutate, cântăresc cu
220 de grame mai puţin decât nou - născuţii mamelor
sportive care şi-au încetat activitatea pe parcursul
sarcinii.
• Diferenţa este nesemnificativă şi se realizează exclusiv
pe seama ţesutului adipos.
• În schimb, evaluaţi la vârsta de 5 ani, copiii respectivi au
avut un coeficient de inteligenţă şi o dezvoltare a vorbirii
superioare celorlalţi copii, iar proporţia de ţesut adipos a
rămas în continuare mai mică.
Efecte benefice al programului kinetic
• 1. Scade riscul de avorturi spontane cu cariotip
cromozomial normal (trebuie specificat că avorturile
spontane cu cariotip anormal au alt mecanism de
producere);

2. Reversează rezistenţa la insulină existentă în
trimestrul al treilea de sarcină, acest fapt având drept
consecinţă scăderea riscului de feţi mari pentru vârsta
gestaţională prin ameliorarea toleranţei la glucoză şi
prin reducerea depozitelor de grăsimi. Din acest motiv
programul kinetic este parte componentă a modului de
viaţă la gravida cu diabet zaharat gestaţional;
• 3. Scade riscul de feţi mici pentru vârsta gestaţională;

4. Realizează o condiţionare fizică aerobă, adică
antrenamentul şi adaptarea la efort, cu modificarea
răspunsurilor aparatelor şi sistemelor în repaus şi la
solicitare;

5. Scade riscul de depresie şi starea de anxietate a viitoarei
mame, cu influenţarea favorabilă a stării psihice
postpartum, în acest mod menţinându-se tonusul psihic al
femeii în această perioadă;
• 6. Reduce riscul de incontinenţă urinară postpartum.

În SUA: Gravidele cu sarcină normală şi prognostic
bun stabilit de medic beneficiază de unele
recomandări privind siguranţa exerciţiului fizic în
sarcină, elaborate în anul 1994 de către Colegiul
American al Obstetricienilor şi Ginecologilor
Aceste recomandări sunt (SUA):
• Camera în care se execută exerciţiile fizice să fie bine
aerisită;
• Costumul de gimnastică să fie adecvat vârstei sarcinii.
Pentru ultimele luni de sarcină trebuie să prezinte
susţinătoare abdominale speciale;
• Trebuie evitată supraîncălzirea organismului prin
îmbrăcăminte inadecvată ce nu permite dispersia căldurii
în primul trimestru de sarcină şi în zilele călduroase.
• De asemenea trebuiesc evitate băile fierbinţi şi sauna;
• Se evită exerciţiile ce se pot solda cu traumatisme sau
cu pierderea echilibrului;
• Programul kinetic trebuie efectuat de cel puţin 3 ori
pe săptămână, ţinând cont de particularităţile de
sarcină sau de cele de lăuzie;
• Programul kinetic trebuie efectuat cu o oră înainte de masă
sau la 2 ore după;
• Efortul fizic trebuie să fie moderat, fără solicitarea forţei,
rezistenţei şi vitezei de lucru excesive;
• Pragul de efort nu trebuie depăşit, exerciţiile trebuie oprite
când apare senzaţia de oboseală;
• Numărul de repetări creşte progresiv odată cu adaptarea
organismului la efort;
• Exerciţiile în decubit dorsal trebuie reduse în ultimele
două trimestre de sarcină pentru că reduc fluxul sangvin
uterin;
• Se recomandă exerciţii cu grad mic de dificultate sau
exerciţii la bicicleta ergometrică, situaţii în care se pot doza
bine efortul şi timpul de lucru;
• Exerciţiile se corelează cu o dietă alimentară adecvată
(cel puţin 300 calorii suplimentare pe zi);
• Sporturile indicate sunt înotul şi tirul (în SUA);
• Sporturi contraindicate: schi, patinaj, călărie, înot
subacvatic;
• • Exerciţiile fizice de orice fel vor fi oprite imediat dacă
apar: oboseală, cefalee, dispnee, astenie musculară,
greaţă, dureri toracice, contracţii uterine, metroragii;

• Pentru cazurile patologice apărute după naştere se
folosesc mijloace fizice speciale.
• Este cunoscut faptul că femeia gravidă este tot atât de
aptă de a face exerciţii fizice ca şi o femeie negravidă.

• Răspunsul organismului acesteia la efortul fizic este


asemănător cu al femeii negravide (de exemplu se
înregistrează aproximativ 70 -75% din alura ventriculară
maximă). În general parametrii cardio - respiratori
variază la fel ca şi la femeia negravidă.
• Sunt indicate aproape toate tipurile de exerciţii, totuşi
există reţineri cu privire la sporturile cu impact mare
aşa cum ar fi schiatul pe pante abrupte sau
alpinismul.
• Activitatea fizică a femeii gravide trebuie să fie în
concordanţă ca tip şi intensitate cu cea de dinaintea
stării de graviditate, de aceea nu se recomandă
începerea unui sport solicitant în timpul sarcinii.
• Pentru femeia gravidă care nu a practicat în mod
constant exerciţii fizice înaintea sarcinii se poate
începe cu mers pe jos în ritm propriu cu accelerarea
ritmului timp de 20 - 30 de minute. Se execută de trei
ori pe săptămână.

• Poate fi practicat înotul, cu efecte benefice ale


descărcării de greutate a organismului constând în
uşoare diminuări ale frecvenţei cardiace fetale şi ale
tensiunii arteriale materne.
• Sunt contraindicate scufundarea, apa fierbinte sau rece,
sauna.
• Temperatura apei trebuie să nu depăşească 37°C
deoarece temperaturile mai mari au risc teratogen.
• Se pot efectua exerciţii la bicicleta ergometrică, cu
atenţie însă la poziţia adoptată, în sensul că se va evita
flexia anterioară a trunchiului, care poate genera durere
lombară.
• Joggingul, tenisul, antrenamentul de forţă, sporturile de
contact (volei, baschet) pot fi practicate doar de către
atletele antrenate şi cu o condiţionare bună la efort, cu
atenţie însă la eventualele accidente ce pot surveni.
• În sarcina avansată este recomandată prudenţă la
exerciţiile din ortostatism deoarece acestea prezintă riscul
scăderii frecvenţei cardiace datorită compresiunii venei
cave inferioare de către uterul gravid.
În stabilirea metodologiei programului de
exerciţii se ţine cont de următoarele
prescripţii:
• şedinţele de exerciţii fizice vor avea frecvenţa de cel puţin 3
pe săptămână şi durata de minim 20 de minute;
• şedinţele de exerciţii fizice se încep cu 5 - 10 minute de
încălzire (mers pe jos, bicicletă ergometrică cu rezistenţă
mică);
• oprirea efortului fizic nu se face brusc – sunt necesare
5 - 10 minute de “răcire” (cool-down) (exerciţii respiratorii);
• durata unui exerciţiu cu efort intens nu trebuie să
depăşească 15 minute;
• se vor evita perioadele lungi de repaus în special
ortostatismul prelungit fără mişcări asociate;
• după a treia lună de sarcină se vor evita exerciţiile din
decubit dorsal;
• exerciţiile fizice nu se vor practica în atmosferă caldă şi
umedă;
• se contraindică efortul fizic în timpul febrei sau al altor
afecţiuni intercurente;
• vor fi evitate activităţile fizice care necesită simulări,
împingeri bruşte, flexie completă de genunchi, ridicarea
ambelor membre inferioare (de tip sărituri) şi aplecările
complete cu flexie de şold (de tip “atinge degetele de la
picioare cu mâinile”);

CI

NU !!!!
• în timpul exerciţiului fizic este indicată măsurarea frecvenţei
contracţiilor cardiace care în mod normal nu trebuie să
depăşească 140 bătăi/minut;
• sarcina şi efortul fizic necesită o suplimentare a aportului
caloric cu 300 calorii/zi;
• este contraindicată cura de slăbire în cursul sarcinii;
• se recomandă un sutien potrivit pentru a susţine sânii
modificaţi în timpul sarcinii şi o încălţăminte comodă care să
asigure un spijin corect al plantei pe sol;
Contraindicaţii pentru efectuarea
exerciţiilor fizice în sarcină
(stabilite de Colegiul American al
Obstetricienilor şi Ginecologilor)

• Hipertensiunea arterială indusă de sarcină;


- Insuficienţa coronariană;
- Întârzierea în creşterea intrauterină a fătului;
- Hemoragiile de trimestru 2 sau 3;
- Insuficienţa cervico - istmică;
- Iminenţa de naştere prematură;
Contraindicaţii pentru efectuarea
exerciţiilor fizice în sarcină
• Naştere prematură în antecedentele obstetricale;
- Ruperea spontană prematură a membranelor;
- Placenta praevia (placenta jos inserată);
- Sarcina multiplă;
- Abdomenul cicatricial;
- Câştig ponderal insuficient (sub 1 kg/lună în ultimele
trimestre).
• Trebuie avut în vedere faptul că în timpul parcurgerii
programului de exerciţii pot să survină unele
evenimente care să necesite oprirea acestuia, aşa
cum sunt:
• scurgerile de lichide din vagin (în caz de ruptură de
membrane) sau hemoragie vaginală;
- contracţii uterine persistente, mai dese de 6 - 8 pe
oră, care pot sugera debutul unei naşteri premature;
- durere bruscă abdominală, sau lombară joasă, sau
în regiunea pubiană;
- încetarea mişcărilor fetale;
- tumefierea feţei şi a extremităţilor;
• durere în gambe (sugerează debutul unei flebite);
- durere toracică;
- cefalee;
- tulburări vizuale;
- vertij;
- oboseală accentuată;
- creşterea frecvenţei contracţiilor cardiace;
- apariţia aritmiilor;
- creşterea tensiunii arteriale, care se menţine şi
după încetarea efortului fizic.
• Exercitiile fizice efectuate in mod regulat oferă proaspetei
mame o diversitate de avantaje, între care o intoarcere mai
rapida la forma fizica de dinaintea sarcinii si o capacitate
marita de a face fata nevoilor nou-născutului.
• Inainte de a incepe un program de exerciții de recuperare
postnatala trebuie să consulte întotdeauna doctorul.
• Factorii individuali sint cei care decid dacă o lauza este
sau nu apta pentru exercitiile fizice.
• De exemplu, în anumite cazuri femeile sunt sfătuite să
aștepte pâna după controlul postnatal de 6 săptamâni.
• In alte cazuri, mai ales atunci cind este vorba de femei
care au practicat regulat exercițiile fizice pe parcursul
sarcinii, ele pot fi apte sa reinceapa programul de exercitii
fizice zilnice chiar mai devreme, probabil la o săptamâna
sau doua după naștere.
• Imediat după naştere, dacă medicul permite, se încep
exerciţiile fizice - gimnastica postnatală.
• Se pot efectua zilnic, timp de 20-30 minute, câteva
exerciţii de tonifiere a principalelor grupe musculare
afectate sau suprasolicitate în timpul sarcinii şi al
travaliului - muşchii pectorali, abdominali inferiori,
paravertebrali şi cei perineali.
• Pentru perioada lactaţiei se recomandă ca exerciţiile să
se efectueze numai cu sânii complet goliţi, iar în timpul
efortului fizic să se consume apă.
• Exerciţiile vor fi progresive, prudente, fără a forţa
mişcarea. Se renunţă la eforturile intense.
• În primele 2 luni este recomandată executarea numai a
exerciţiilor de tip kegel – (de reantrenare a muşchilor
perineali şi anali) -, combinate cu exerciţii de respiraţie,
iar ulterior trecerea treptată la tonifierea muşchilor
abdominali şi a celor paravertebrali.
• Este important ca lăuza să-şi păstreze tonusul muscular
- nu trebuie să renunţe complet la mişcare, ci doar să fie
prudentă cu dozarea efortului şi cu alegerea exerciţiilor pe
care le efectuează, ţinând cont că sarcina a suprasolicitat
musculatura perineală şi abdominală.
• Recondiţionarea organismului la efort este valabilă atât
pentru femeile care au născut prin cezariană, cât şi
pentru cele care au născut normal.
• Orice dietă sau eforturile intense de a slăbi sunt
nefavorabile procesului de revenire şi recondiţionare a
organismului după sarcină şi postpartum.
• Primele exerciţii recomandate se adresează
musculaturii perineale şi celei abdominale, care se
regenerează cam în 6 săptămâni.
• Ca obiectiv principal, se recomandă antrenarea
muşchilor perineali şi anali (pentru o bună micţiune
şi defecaţie), care se poate începe încă din primele
zile după naştere.
• Ulterior, se pot începe şi exerciţiile de tonifiere a
musculaturii abdominale, iar în final e bine să se
urmeze un program de recondiţionare fizică totală.
Se va evita suprasolicitarea.
• După naştere, tinerele mame se tem să nu se
decondiţioneze total la efort, dar e important să
avem în vedere şi lactaţia, care se poate pierde total
din cauza eforturilor intense.
• Cele care au avut o naştere prin cezariană trebuie să
fie prudente, deoarece muşchiul abdominal inferior a
fost secţionat, iar regenerarea lui durează circa 3-4
luni.
Întrebarea firească este: ce exerciţii se
pot executa?
• După naştere, cele mai frecvente tulburări sunt ale
musculaturii abdominale şi ale coloanei vertebrale în
urma modificării centrului gravitaţional, precum şi
incontinenţa urinară şi disfuncţii legate de micţiune sau
defecaţie, în urma apariţiei unor leziuni în timpul
expulziei.
• Cele mai indicate exerciţii pentru tonifierea musculaturii
spatelui şi bazinului se realizează pe sol.
• Elongaţiile se vor executa cu prudenţă, ţinând cont de
hiperlaxitatea (supraelasticizarea) aderenţelor şi
ligamentelor, dar şi a muşchilor, din timpul sarcinii.
• Cloasma de sarcină dispare prin tonifierea muşchilor
abdominali, dar nu se execută streching (întinderi cu
relaxare, decomprimare, revenire )la finalul mişcării, în
primele 2 luni.
• De asemenea, nu se recomandă postnatal nici
alergarea, mai ales dacă naşterea a fost naturală,
deoarece în timpul sarcinii pot fi lezate zona perineală ca
şi articulaţia şoldului, iar prin alergare se pot produce
luxaţii.
• De asemenea, efortul fizic susţinut sau dietele imediate
nu fac bine nici mamei nici micuţului.
• Rezultatele aşteptate nu apar imediat, organismului
fiindu-i necesar un timp de regenerare, readaptare.
Kinetoterapia în primul
trimestru de sarcină
• In primele trei luni, schimbarile hormonale din organism
pot face sa apara greturi si epuizare, dar se pot face
exercitii usoare chiar stand in pat.
• Adesea, puțină mișcare poate de fapt energiza corpul si
îmbunatați starea fizica si mentala.
• tehnicile de relaxare, incluse in programele de
kinetoprofilaxie induc stări de relaxare fizica si psihica.
Se evita exercitiile solicitante, deoarece in aceasta
perioada exista un risc crescut de aparitie a avortului
spontan.
• Cu toate că în primul trimestru de sarcină capacitatea de
efort a organismului nu este afectată, gradul de solicitare
prin exerciţii fizice trebuie să fie inferior celui dinaintea
sarcinii, deoarece există posibilitatea ca embrionul să nu
fie bine fixat în uter.
Având în vedere acest fapt, programul kinetic trebuie să
cuprindă exerciţiile globale de menţinere a sănătăţii fizice
şi psihice a gravidei, cu obiective specifice şi contraindicaţii
Obiectivele programului de kinetoterapie
►Deprinderea unui autocontrol prin care gravida să îşi
menţină o postură corectă şi implicit un aliniament
corporal fiziologic;
►Refacerea tonusului şi elasticităţii muşchilor şi
articulaţiilor;
►Adaptarea prin exerciţii de respiraţie a mişcărilor
respiratorii toracice şi diafragmatice la noile condiţii
fiziologice impuse de sarcină;
Obiectivele programului de kinetoterapie
►Educarea musculaturii pelviperineale în vederea
îmbunătăţirii autocontrolului;

►Profilaxia vergeturilor;

►Menţinerea unei greutăţi corporale adecvate vârstei


sarcinii – !! în primele două săptămâni este permisă o
creştere de maximum 2 kg;

►Menţinerea unei capacităţi de efort adecvate.


Mijloace folosite
1. Exerciţii libere;
2. Exerciţii de stretching, şi mai ales metoda Anderson;
3. Exerciţii cu încărcări reduse cum ar fi gantere uşoare,
benzi elastice;
4. Exerciţii cu obiecte de gimnastică (mingi, bastoane);
5. Exerciţii la aparate, fiind recomandată în mod special
bicicleta ergometrică;
6. Jogging, plimbări în aer liber;
7. Masaj plantar cu ajutorul plăcii cu role şi masaj cu creme
cosmetice pe abdomen, coapse, sâni pentru prevenirea
apariţiei vergeturilor.
Metoda Anderson
Indicaţii metodice
• 1. Pentru evitarea dezechilibrărilor, se vor adopta poziţii
de lucru cu baza lărgită;

2. Se vor evita:
- săriturile;
- exerciţiile în care este solicitat excesiv abdomenul;
- exerciţiile de forţă sau de rezistenţă;
- exerciţiile de viteză;
- supra încălzirea organismului (poate fi afectat fătul);
• 3. Se pune accent pe exerciţiile de respiraţie (se
reeducă respiraţia diafragmatică şi respiraţia costală pe
regiunile superioară, medie şi inferioară), deoarece un
autocontrol eficient al acesteia este necesar pentru:
- adaptarea ventilaţiei şi implicit a hematozei pulmonare la
necesităţile crescute din timpul sarcinii (se adaugă
consumul de oxigen al fătului);
Indicaţii metodice
• utilizarea ritmică, în mod conştient, a mişcărilor
respiratorii, atât în cursul naşterii (fazele de dilatare şi de
expulzie) cât şi în timpul lăuziei, pentru refacerea
musculaturii abdominale şi pelviperineale.
• Respiraţia diafragmatică se îmbunătăţeşte cu ajutorul
exerciţiilor de respiraţie abdominală:
a) în inspiraţie, relaxarea abdomenului cu bombarea
acestuia, ceea ce uşurează coborârea diafragmului;
b) în expiraţie, sucţiunea abdomenului prin contracţia
musculaturii, ceea ce determină un plus de ascensiune
diafragmatică.
Indicaţii metodice
• Aceste exerciţii de respiraţie diafragmatică se execută
după următoarea tehnică: subiectul stă în decubit dorsal
cu genunchii flectaţi, tălpile pe sol, o palmă pe torace şi
alta pe abdomen şi execută mişcări respiratorii ample, a
căror amplitudine este urmată de mâna aşezată pe
abdomen, în timp ce mâna aşezată pe torace rămâne
fixă.
• După însuşirea acestei tehnici se poate trece la
conştientizarea respiraţiei toraco - abdominale inferioare.
Indicaţii metodice
• 4. Reeducarea mişcărilor respiratorii se face şi în
vederea coordonării acestora cu mişcările de distensie, în
cursul ultimei luni de sarcină. Din acest motiv se
recomandă învăţarea unor poziţii din care se poate realiza
uşor autocontrolul pelvin:
• a) contracţiile voluntare ale muşchilor pelviperineali se
realizează din decubit lateral, dorsal sau din aşezat
(sedestatism);
• aceste contracţii ale musculaturii planşeului pelvin, cu
durata de 6 sec. urmând o pauză de 12 sec. (se
efectuează 5-6 serii de 2-3 ori pe zi), determină
micşorarea distanţei dintre simfiza pubiană şi coccis
precum şi a celei dintre tuberozităţile ischiatice prin auto
înălţări ale planşeului pelvin;
• b) controlul distensiei perineale se face din poziţii ce
împreună cu gravitaţia facilitează coborârea fătului:
- pe genunchi, cu sprijin pe palme;
- pe genunchi cu antebraţele sprijinite pe un scaun;
- aşezat cu trunchiul înclinat înainte şi braţele sprijinite pe
un suport;
- poziţia genupectorală: sedestatism, spatele rezemat,
coapsele în abducţie, genunchii flectaţi, tălpile pe sol.
• La controlul distensiei perineale contribuie şi diafragmul,
de aceea este indicat următorul exerciţiu: inspiraţie cu
bombarea abdomenului urmată de contracţia muşchilor
abdominali, realizând o împingere de sus în jos însoţită
de o senzaţie de distensie perineală;
• 4) Instituirea unui autocontrol postural. Pentru aceasta
gravida se va examina la oglindă împreună cu
kinetoterapeutul vor căuta prin examen din faţă şi din
profil, eventualele poziţii vicioase sau chiar deformaţii ale
corpului.
Se vor recomanda anumite poziţii de lucru, odihnă şi de
relaxare, ce vor avea ca principiu o extensie axială
neforţată a corpului.
poziţia de lucru:
• aşezat, coloana dreaptă (spatele sprijinit) şi tălpile pe un
suport; genunchii trebuie să fie plasaţi puţin mai sus
decât şoldurile;
poziţia de odihnă:
• decubit dorsal cu introducerea unei perne mici în
regiunea toracală pentru a preveni apariţia cifozei;
poziţia de relaxare:
• decubit dorsal, genunchii în uşoară flexie, membrele
superioare în abducţie uşoară şi cu palmele sprijinite pe
pat.
• Capul şi genunchii se vor sprijini pe o pernă mică şi
respectiv pe un sul.
• Programul kinetic trebuie adaptat în funcţie de
următorii factori:
- vârstă;
- stare de sănătate;
- mobilitatea articulară.
• Sunt indicate exerciţiile de stretching după metoda
Anderson. Se începe cu o întindere musculară
uşoară ce durează 10 –30 sec., urmând o întindere
mai pronunţată, timp de 30 sec.
• Se ţine cont de faptul că întinderea musculară nu
trebuie să provoace durere (se are în vedere
elasticitatea musculară individuală a gravidei).
Program de kinetoprofilaxie destinat
primului trimestru de sarcină:
1. Variante de mers:
• mers pe marginea externă a plantei, halucele
atingând podeaua;
- mers încrucişat;
- mers cu extensia verticală şi orizontală a braţelor;
- mers cu palmele pe umeri. La fiecare pas gravida
ridică braţele la verticală şi concomitent flectează un
genunchi la piept;
- mers fandat cu trunchiul aplecat şi braţele în
extensie;
- mers cu mişcări de respiraţie, folosit după alergări.
Inspiraţia se face cu ridicarea braţelor pentru
lărgirea diametrelor toracice.
2. Variante de alergare:
• alergare obişnuită;
- alergare cu pendularea succesivă a gambelor înapoi;
- lergare cu genunchii întinşi;
- alergare cu paşi laterali;
- alergare cu paşi încrucişaţi;
- alergare cu opriri şi adoptarea atitudinii corporale
corecte.
Exerciţii destinate părţii superioare a
corpului:
• Poziţia iniţială: stând
a) adoptarea unei poziţii corecte;
b) exerciţii destinate centurii scapulo-humerale: ridicări şi
coborâri ale umerilor; rotaţii ale umerilor în ambele sensuri,
atât alternative cât şi simultane, cu sau fără îngreuiere;
c) exerciţii pentru cap şi gât: flexii; extensii; înclinări; rotaţii.
d) exerciţii pentru membrele superioare pe diagonalele
Kabat.

Se recomandă ca aceste exerciţii să se facă în faţa oglinzii.
• Poziţia iniţială: aşezat pe mingea Physioball, se
execută:
a) fandări laterale cu trunchiul drept şi palmele pe umeri;
b) translări laterale ale bazinului, precum şi translări în
plan sagital, cu braţele întinse.
Alte exerciții:
• Exerciţii de respiraţie
• Exerciţii de reeducare a musculaturii pelviperineale
• Exerciţii de stretching pentru musculatura laterală a
trunchiului şi pentru membrele inferioare
• Exerciţii pentru tonusul muscular (recomandate exercițiile
izotonice)
• Exerciţii la aparate (Swing -elipsa, bicicleta ergometrică)
fără încărcare (poziția 1, 2 maximum 3 la aparate)

• Exerciţii de relaxare musculară:
- - scuturări ale membrelor;
- exerciţii de respiraţie;
- Mers cu rotaţii de trunchi;
- Mers cu pendulări ale membrelor;
- Mers cu exerciţii de respiraţie;
- Masaj sau automasaj (se poate folosi banda cu role
sau placa cu role).
Kinetoterapia în al doilea trimestru de
sarcină
• Al doilea trimestru de sarcină are ca principală
caracteristică faptul că după a treia lună de sarcină aceasta
este bine implantată în uter, precum şi dispariţia
fenomenelor neurovegetative.
• Modificările ce se petrec în corpul femeii încep să necesite
diminuarea efortului fizic.
• Astfel, prin schimbarea centrului de greutate, se produce o
accentuare a lordozei lombare prin retroversia bazinului, iar
dacă au existat modificări ale structurii materialului osos
vertebral sau dezalinieri ale coloanei se poate constitui în
timp cifoza dorsală sau hernia discală L5-S1.
• Hipotonia musculaturii abdominale poate determina
constipaţie.
• Scăderea volumului expirator şi a celui de rezervă poate
duce la dispnee şi astenie.
• Mărirea greutăţii corporale poate determina apariţia
platfusului şi a modificărilor circulaţiei venoase
Obiectivele programului de kinetoterapie
• Realizarea menţinerii tonusului musculaturii posturale
prin:
- exerciţii destinate menţinerii tonusului muşchilor
paravertebrali;
- redobândirea poziţiei neutre a bazinului prin restabilirea
raportului fiziologic de forţe între două mari grupe
musculare, şi anume musculatura abdominală şi fesieră
de o parte şi muşchii lombari şi psoas-iliacul de cealaltă;
Obiectivele programului de kinetoterapie
• Constituirea unui autocontrol postural şi folosirea lui
permanentă;
Prevenirea apariţiei aplatizării plantei;
Profilaxia modificărilor circulaţiei venoase;
Prevenirea obezităţii, printr-o dietă adecvată. În acest
trimestru creşterea greutăţii corporale trebuie să fie de
maximum 5 kg;
Continuarea reeducării respiraţiei;
Obiectivele programului de kinetoterapie
• Continuarea reeducării muşchilor perineului;

Asuplizarea musculaturii şi menţinerea tonicităţii;

Profilaxia apariţiei vergeturilor.
Mijloace folosite:
• 1. Exerciţii libere;
2. Exerciţii cu obiecte de gimnastică (mingi, bastoane);
3. Exerciţii la aparate;
4. Exerciţii tip stretching;
5. Gimnastică vasculară (Bürger);
6. Masaj, automasaj (clasic, reflexogen, pneumatic).
7. Portul de ciorapi elastici (lejeri, pentru gravide) pentru
prevenirea apariţie varicelor şi eventual de talonete în
cazul prăbuşirii bolţii plantare.
Indicaţii metodice:
• 1. Vor fi utilizate poziţii cu baza de susţinere mare;

2. Se va avea grijă să adopte o delordozată;

3. Decubitul dorsal nu va mai fi folosit ca poziţie de
lucru, deoarece uterul mărit apasă pe vena cavă
inferioară, ceea ce determină scăderea întoarcerii
venoase şi în consecinţă umplerea cardiacă
insuficientă.
• Urmarea este scăderea debitului cardiac şi deci
insuficienta irigare cu sânge a muşchilor dar şi a fătului.
• La aceasta se adaugă fenomene neurovegetative:
hipotensiune cu ameţeală, tulburări ale ritmului cardiac
etc.;
Indicaţii metodice:
• 4. Se începe antrenarea muşchiului transvers
abdominal, muşchi de presiune care are rol în
expulzia fătului. Tonifierea transversului abdominal
se face prin exerciţii pentru musculatura
abdomenului corelate cu exerciţii respiratorii;

5. Nu sunt recomandate exerciţiile cu ridicarea
membrelor inferioare şi în special forfecările
deoarece favorizează eventraţiile;
6. Gravida va face exerciţii de tip stretching;
Indicaţii metodice:
• 7. Se va insista pe tonifierea muşchilor paravertebrali
(“şcoala spatelui” după Marianne Zachrison);

8. Se continuă reeducarea respiraţiei;

9. Se fac în continuare exerciţii pentru prevenirea căderii
bolţii plantare;
Indicaţii metodice:
• 10. Se recomandă masajul membrelor inferioare, cu
mişcări uşoare, centripete, ce favorizează întoarcerea
venoasă şi prevene apariţia edemelor sau a varicelor. La
masaj se adaugă mobilizări pasive ale piciorului.
După masaj este recomandată gimnastica vasculară
Bürger: - din decubit dorsal cu membrele inferioare
ridicate la 45° şi sprijinite, gravida face 2-3 minute
mişcări ale gleznei şi ale degetelor;
- acelaşi exerciţiu se execută apoi din aşezat;
- urmează 3-6 minute de odihnă cu membrele inferioare
întinse orizontal;
- numărul de repetări al ciclului de exerciţii este de 4-5 o
dată, sau de mai multe ori pe zi.
• În cazul apariţiei edemelor se recomandă masaj
reflexogen:
• - masaj pe faţa dorsală a piciorului de la degetul II până
la gleznă şi de la degetul V până la gleznă, precum şi
punctul “ţâşneşte din nou” situate la trei CUNi (unitate de
masură în acupunctură) deasupra maleolei interne;
- în final se execută mişcări de masaj de o parte şi de
alta a tendonului lui Achile.
• Este recomandat portul ciorapilor elastici.
Program de kinetoterapie destinat
trimestrului II de sarcină:

• 1. Variantele de mers şi de alergare prezentate în


cadrul programului precedent.

2. Exerciţii pentru partea superioară a corpului:


• Poziţia iniţială: stând
- flexii, extensii şi rotaţii ale capului şi ale gâtului, la fel
ca în programul pentru trimestrul I;
- pentru centura scapulo-humerală se efectuează
ridicări şi coborâri, adducţii şi abducţii, rotaţii, atât
alternativ cât şi simultan;
• Poziţia iniţială: aşezat
- pentru braţe şi torace, exerciţii pe diagonale
- exerciţii cu obiecte,
- exerciţii la aparate.

toate aceste exerciţii se fac în faţa oglinzii


3. Exerciţiile pentru spate
• Există chiar și o şcoală a spatelui !!!- după Marianne
Zachrison!
• Toate exercițiile se execută pentru menţinerea
morfofuncţională a mecanismului de ,,zăvorâre”
caracteristic apofizelor vertebrale, şi pentru profilaxia
deformărilor coloanei
Alte recomandări cu valoare de exerciții
în activitatea cotidiană:

• transportarea greutăţilor se face cu ambele mâini,


distribuţia fiind egală;
• aplecarea la masă sau la chiuvetă se va face cu
coloana dreaptă, din aşezat, cu unul din membrele
inferioare sprijinite pe un suport de 20 cm înălţime;
• gravida se va ridica din pat rostogolindu-se lateral şi
odată ajunsă la marginea patului, cu împingere în
braţe, va aşeza pe sol ambele membre inferioare
concomitent;
• ridicarea din aşezat o va face tot prin împingere în
braţe, cu translarea înainte a trunchiului, şi apoi
extensia genunchilor.
Program de kinetoterapie destinat
trimestrului II de sarcină:

• Exerciţii de stretching pentru umeri şi spate


• Exerciţiile pentru muşchii planşeului pelvin
Sunt aceleaşi ca pentru semestrul I de sarcină.
• Se continuă exerciţiile de reeducare respiratorie
• Exerciţii de streching pentru trunchi şi membrele
inferioare
• (Exerciţii pentru muşchii abdominali, flexii ale trunchiului
şi revenire (variante: cu braţele pe lângă corp)
- flexii cu răsuciri ale trunchiului şi ducerea unui membru
superior la genunchiul opus şi revenire;
- flexii ale trunchiului simultan cu flexii ale membrelor
inferioare. Exerciţiul se poate executa şi cu flexia
Exerciţii pentru tonusul muscular
• Exerciţii pentru muşchii abdominali
• flexii ale trunchiului şi revenire (variante: cu braţele pe
lângă corp)
- flexii cu răsuciri ale trunchiului şi ducerea unui
membru superior la genunchiul opus şi revenire;
- flexii ale trunchiului simultan cu flexii ale membrelor
inferioare. Exerciţiul se poate executa şi cu flexia
alternativă a membrelor inferioare;
- pedalări;
- flexia coapselor pe bazin cu o minge ţinută între
picioare, urmată de răsuciri ale trunchiului;
• Exerciţii pentru muşchii fesieri
• Exerciţi pentru muşchii spatelui
Exerciţii pentru musculatura plantară
• A) Poziţia iniţială: stând, ridicare pe vârfuri, coborâre
pe marginea externă a plantei şi flectarea degetelor;

• B) Poziţia iniţială: aşezat, membrele inferioare


îndoite, talpile pe sol: se apucă cu degetele de la
picioare un prosop, urmând strângerea acestuia.

+ Exerciţii de relaxare musculară.


Masaj şi gimnastică vasculară
Bürger:

Principiu: creșterea debitului sanguin în membre prin


„golire” şi apoi „umplere”.
• - pacientul Masaj
stă înşidecubit
gimnasticădorsal cuBürger.
vasculară membrele în poziţie la
50 grade un minut;
• - se produce apoi „umplerea”, în poziţie aşezată şi
gambele atârnate un minut;
• - se efectuează alternativ golire-umplere, apoi decubit
dorsal în timp dublu;
• - se repetă de cinci-şase ori/zi, consecutiv;
• - se pot asocia mişcări circulare ale picioarelor.
Kinetoterapia în al treilea
trimestru de sarcină
• În trimestrul al treilea de sarcină fătul se dezvoltă
mult, ceea ce solicită aparatele cardiovascular şi
respirator ale gravidei, al cărei organism trebuie să
asigure şi oxigenul necesar fătului.
• Din cauza dificultăţilor de oxigenare, efortul fizic nu
poate fi susţinut mult timp.
• Pe de altă parte, greutatea corporală mărită solicită
articulaţiile cu un grad crescut de laxitate datorită
imbibiţiei apoase produse de estrogeni şi de relaxină,
ceea ce predispune la accidente.
• Din aceste motive în trimestrul III de sarcină
programul de kinetoterapie trebuie adaptat noilor
condiţii fiziologice dar şi particularităţilor pacientei.

• Se are în vedere scăderea progresivă a dificultăţii
exerciţiillor pe măsură ce sarcina se apropie de
termen.
• Un alt d
• eziderat este pregătirea corpului gravidei pentru
naştere
Obiectivele programului de kinetoterapie
• Însuşirea de către gravidă a posturilor ce trebuiesc
adoptate în cursul diferitelor activităţi. Gravida va fi
informată şi asupra metodelor de naştere naturală.
La pregătirea fizică şi psihologică pentru actul
naşterii va contribui o echipă compusă din medic,
psiholog, kinetoterapeut şi tată;

• Menţinerea elasticităţii musculare şi articulare;
Menţinerea tonusului musculaturii posturale;
Profilaxia producerii platfusului;
Profilaxia tulburărilor circulatorii (tulburările
întoarcerii venoase);
Educarea perineului în sensul formării reflexelor de
distensie şi de expulzie concomitent cu o respiraţie
adecvată. Gravida va învăţa şi poziţiile ce facilitează
coborârea fătului.
Mijloace folosite:
• Exerciţii libere;
• Exerciţii de streching;
• Exerciţii cu obiecte (mingi de ex.);
• Exerciţii la aparate (dintre aparate vor fi utilizate
doar placa pentru masaj reflexogen şi cea pentru
muşchii plantari);
• Masaj şi automasaj;
• Plimbări (gravida va purta încălţăminte comodă şi
eventual talonete).
Indicaţii metodice:
• 1. Pe măsură ce se apropie termenul naşterii
intensitatea, durata şi volumul de lucru se reduc, astfel
că în luna a 9-a gravida va face doar:
• exerciţii de respiraţie necesare travaliului,
• exerciţii uşoare destinate membrelor
• şi plimbări;
• 2. Pentru pregătirea fizică necesară actului naşterii
gravida va învăţa:
a) respiraţia pe care o va utiliza în timpul contracţiilor:
toracică superficială, gâfâită, cu gura deschisă, toate
acestea pentru a evita coborârea diafragmului şi deci
creşterea presiunii intraabdominale atunci când nu este
cazul!
b) reflexele necesare naşterii
reflexele necesare naşterii:
• Poziţia iniţială: aşezat, cu spatele rezemat şi picioarele
în flexie şi abducţie, gravida efectuează exerciţii de
respiraţie:
a) respiraţie superficială şi gâfâită, pe gură. Acest tip de
respiraţie va fi folosit în timpul contracţiilor;
b) exerciţii de blocarea a respiraţiei, în timpul inspirului şi
în timpul expirului;
reflexele necesare naşterii:
reflexul de împingere :
• gravida insipiră adânc, bombându-şi abdomenul,
utilizănd apoi presiunea intraabdominală mărită pentru o
împingere de sus în jos prin contracţia muşchilor
abdominali, concomitent cu distensia perineului (are
senzaţia relaxării vezicii şi rectului);
Reflexele necesare naşterii:
• reflexul de expulzie (Valsalva):
• gravida, în decubit dorsal sau în poziţie obstetricală,
sprijinită pe coate, execută o inspiraţie cu bombarea
abdomenului urmată de contracţia acestuia şi de
contracţia musculaturii pelviperineale.
• Concomitent respiraţia este blocată, gravida ridicând
capul şi punând bărbia în piept.
• Se va exersa blocarea respiraţiei, atât în inspiraţie cât şi
în expiraţie, timp de un minut.
,,Fixarea” acestor reflexe se poate face din
următoarele poziţii:
• obstetricală;

• stând pe genunchi cu picioarele depărtate şi şezutul


coborât spre călcâie, cu trunchiul aplecat şi
antebraţele sprijinite pe un scaun;

• stând depărtat cu trunchiul aplecat înainte şi


antebraţele sprijinite;

• în decubit lateral, cu membrul inferior heterolateral


abdus şi sprijinit.
Exerciții cu benzi elastice

Decubit lateral
Program de kinetoterapie pentru
trimestrului III de sarcină:
• 1. Variante de mers
• 2. Exerciţii pentru partea superioară a corpului
• 3. Exerciţii de streching
• 4. Exerciţii pentru partea inferioară a corpului:
• 5. Însuşirea reflexelor de distensie perineală şi expulzie
• 6. Exerciţii de relaxare musculară.
• 7. Masaj terapeutic şi reflexogen, automasaj.
Se poate folosi placa cu bile sau banda cu role
• 8. Gimnastică vasculară Bürger.
Kinetoterapia la domiciliu a femeii însărcinate presupune
eliminarea variantelor de alergare şi a exerciţiilor executate
la aparate, însă rezultatele, apreciate prin testarea funcţiei
musculare, sunt comparabile.

S-ar putea să vă placă și