Sunteți pe pagina 1din 136

1) Nașterea naturală

 Exista si foarte multe avantaje ce le fac pe


mămici să accepte cu mai multă ușurință
aceasta metodă, iar acestea sunt:
 recuperarea este mult mai rapidă, mai ușoara și
nedureroasă, putându-se ridica din pat în 1-2
ore;
 uterul nu e afectat;
 dacă își mai dorește copii acest lucru se poate
întampla mult mai ușor decât în cazul
cezarianei;
 alaptarea este mult mai ușoară;
 se poate ține bebelușul in brațe imediat după
naștere;
 riscul de a rămâne ,,cu burtică” după naștere
este mult mai mic, deoarece poate începe
exercițiile fizice destul de repede după naștere;
 poate mânca imediat dupa naștere aproape
orice.
2) Naștere cu anestezie epidurală
 De câțiva ani a aparut și în România
varianta de a naște cu anestezie epidurală

 Aceasta este un tip de anestezie locală
care se administrează prin montarea unui
cateter în coloana vertebrală, în spațiul
dintre vertebre.
 În funcție de tipul de anestezic si cantitatea
administrată, gravida își va simți partea
inferioară a corpului amorțită și durerea
contracțiilor se va diminua considerabil sau
va dispare cu totul.

 travaliul își va continua cursul normal și


gravida va putea participa activ la nașterea
propriu-zisă, însă pentru a scurta perioada
de timp va avea totuși parte și de contracții
deoarece această anestezie se
administrează doar atunci când dilatația
colului a ajuns la 4.
Dezavantaje:
 Aceasta anestezie poate provoca dureri de
cap, frisoane, senzatie de vomă și exista și
riscul de a ajunge și la copil (astfel poate
influența ritmul cardiac fetal).

 Tensiunea arterială poate scădea, de aceea


copilul trebuie verificat des după
administrarea anesteziei pentru a vedea
dacă este suficient oxigenat.
 Anestezia poate fi prea puternică și poate
afecta capacitatea de a împinge la
momentul expulziei.
 Sunt studii care spun că epidurala scade
șansele ca o femeie să aibă o naștere
naturala, fără intervenții (forceps, vacuum,
epiziotomie, cezariană).
 organismul fiecarei femei diferă, de aceea
unele pot avea toate aceste simptome, iar
altele niciun simptom.
3) Cezariana
 Cea planificată este atunci cand mama se teme de
durerile nasterii naturale si pur si simplu asta este
singura ei alegere gandindu-se ca isi poate alege
singura data in care-si va aduce pe lume copilul, nu
o sa simta durerile travaliului, iar perineul ramane
neatins.
 Dar mama trebuie să mai știe ca inainte de operatie
nu are voie sa manânce nimic, îi vor fi tăiați mușchii
abdominali cat si uterul.
 Dupa operatie nu are voie să manance, doar sa bea
lichide deoarece tranzitul intestinal isi revine mai
greu, va pierde mai mult sange decat in cazul
nasterii normale, durerile resimtite de dupa nastere
sunt destul de mari, necesitand analgezice,
alaptarea se face mult mai tarziu existand
posibilitatea sa faci mastita. si va coborî destul de
greu din pat.
 Cezariana de urgență se efectuează:
 - pelviană
 - sarcină gemelară sau tripleți
 - eclampsie sau preecalmpsie
 -HTA
 etc
 -O cezariană poate dura între 25 și 45 de
minute după care poti mama poate să-și
vadă bebelusul pentru prima oara si chiar
sa-l țină în brațe.
Recuperarea în cazul cezarianei se face
mult mai greu decat în cazul nașterii
normale deoarece mama se simte obosită
si e posibil sa aibă dureri, ca in urma
oricarei operații abdominale.
 -Daca va mai avea un copil, va putea alege
sa nască pe cale naturală, asta în functie
de motivul pentru care s-a făcut prima
oară o cezariana.
4) Nașterea subacvatică

 Nașterea in apa a devenit o metodă


alternativa si in acest moment tot mai
multe femei o aleg pentru ca reduce
disconfortul din timpul nasterii.
avantaje:
 se spune că travaliul durează mult mai putin
decat in cazul nașterii normale deoarece apa
incalzita la o temperatura de 37 C relaxează
atat mama, cat si copilul;
 durerile sunt ameliorate față de o naștere
normală îi in anumite cazuri nu este nevoie sa
fie administrate medicamente, iar copilul este
expulzat mult mai usor fiindca apa contribuie
la dilatare,
 Nașterea este mai ușoară și corpul se reface
mai repede dupa nastere fiindca leziunile la
nivelul vaginului sau membranei sunt reduse,
 mama scapa de stresul nasterii deoarece stă
intr-un mediu relaxant, intim, ... iar bebelusul
poate fi sarutat si mangaiat imediat dupa
naștere.
dezavantaje:
 daca mama sufera de diabet, probleme
cardiace, afectiuni pulmonare sau o boala
contagioasa, este nevoie de transfuzii sau
alte intervenții chirurgicale, palcenta previa
sau pozitia ,,dificilă” a fătului în uter, fetusul
are anomalii grave nașterea subacvatică nu
se va putea efectua.
 In cazul unei nasteri ăn apa există riscul
de infecție daca apa nu a fost tratata
corespunzator.
 In plus, fatul risca să inhaleze apa si sa
aiba probleme pulmonare.
 Dacă personalul medical care se ocupă de
nasterea in apa este bine pregatit si
respecta toate regulile de igiena, aceste
riscuri ar putea fi eliminate
5) Nașterea sub hipnoză
 Aceasta este o metodă nou aparută si o
metoda unică de relaxare si educatie
prenatala bazata pe tehnici de hipnoza
care îi permit gravidei să nască ,,cat mai
natural” folosindu-și pur și simplu
instinctele.
 Cu ajutorul acestei metode se poate
obține relaxarea maxima a organismului in
care durerile resimțite sunt controlate de
catre creier, muschii lucrând in continuare
in timpul travaliului.
 O femeie sub hipnoză se simte ca și când
ar visa cu ochii deschiși.
 Pavlov spunea ca hipnoza constituie o fază
intermediară între starea de veghe si cea
de somn complet. Hipnoza, prin definitie,
este o stare modificată de conștiință,
tranzitorie si artificială, provocată prin
sugestie de către o altă persoana.
 Toate persoanele cu inteligenta normala si
care isi doresc sa fie hipnotizate atat la
nivel constient cât si inconștient pot fi
hipnotizate.
 Capacitatea de a intra mai ușor sau mai
greu în transș si profunzimea transei, sunt
înnascute și diferă de la individ la individ.
 Starea de graviditate nu modifică
profunzimea transei, ci doar rapiditatea
intrării în transă atunci cand motivația este
foarte mare.
 Hipnoza nu are nici un efect secundar
care sa afecteze mama sau fatul.
 Nașterea prin hipnoză presupune:
 eliminarea completă sau diminuarea
semnificativă a durerii,
 accelerarea travaliului
 precum si nasterea unui copil sanantos la
care nu au ajuns substanțele chimice
folosite în anestezia clasică.
(spun adepții nașterii prin hipnoză)
Avantajele hipnozei:
• mama se relaxează foarte bine atat fizic,
cât și psihic;
• nu produce o blocare a respiratiei sau
circulatiei sanguine între mamă și făt;
• Scurtează durerea din prima fază a
travaliului;
• Creșterea rezistenței la șocul obstetrical;
• reduce durerea prin scăderea anxietății și
încordării.
Nașterea prin metoda Lamaze
 Conform susținătorilor Lamaze, scopul
cursurilor Lamaze este de a „mari încrederea
femeilor în capacitatea lor de a naște“.
 In acest scop, femeile învată diferite
strategii simple, printre care și tehnicile de
respirație.
 Cursurile au ca scop sa ajute femeile „sa
invete sa reactioneze la durere în moduri
care sa ajute travaliul și să le mărească
confortul“.
 Aceasta metodă, dezvoltată de
obstetricianul francez Ferdinand Lamaze,
este folosita în Statele Unite și
majoritatea țărilor dezvoltate de la
sfarsitul anilor 1950.
- Cursurile Lamaze rămân unul dintre cele
mai frecventate cursuri de naștere.
- La inceput, erau axate pe folosirea
tehnicilor de respiratie controlată pentru a
ajuta travaliul, dar între timp viziunea
Lamaze s-a extins foarte mult.
Metoda Lamaze

 Filosofia naşterii Lamaze afirmă că


“naşterea este ceva normal, natural şi
sănătos” şi că femeile au dreptul de a naşte
fără intervenţii medicale de rutină. Conform
susţinătorilor Lamaze, scopul cursurilor
care poartă acelaşi nume este de a mări
încrederea femeilor în capacitatea lor de a
naşte.
 Cursurile Lamaze sînt utile atît femeilor
care trebuie să nască, dar şi medicilor,
deoarece pacienta nu mai este speriată în
momentul travaliului și nașterii

 Prin Lamaze, femeia învaţă ce înseamnă


naşterea, la ce să se aştepte în momentul
în care va trebui să nască.
 Mai mult, pacienta se obişnuieşte cu
personalul medical, stresul scade şi, cînd
va ajunge la spital, nu va mai fi speriată.
Astfel, se zice că va naşte mai uşor.
 Sala în care se fac cursurile Lamaze trebuie
să fie amenajată astfel încît femeia să se
simtă în siguranţă, să fie liniştită, mediul
ambient fiind extrem de important.
 Din sală nu lipsesc saltelele pe care stau
femeile gravide şi practică exerciţiile,
mingile speciale Lamaze cu ajutorul cărora
pacientele lucrează articulaţiile bazinului,
pentru a naşte mult mai uşor.
 În Occident, femeile merg la cursurile
Lamaze însoţite de parteneri însă, în
România, puţine dintre paciente pot face
acest lucru
 ( ...fie pentru că programul de la serviciu
nu le permite soţilor să vină la cursuri, fie
pentru că mulţi dintre aceştia sînt plecaţi
să lucreze peste hotare, sau chiar o
reticență în ceea ce privește cursurile...)
 În România încă nu e MODĂ
 Şcoala pentru mame Lamaze sau cursurile
Lamaze sînt formate din două părţi:

 1. una teoretică, în care sunt explicate ce


înseamnă naşterea
 2. o parte de mişcare, cu exerciţii.
 În a 2-a parte sunt simulate părţi ale
travaliului, se fac exerciţii de respiraţie.
De asemenea, scopul acestor exerciţii
este să ajute gravida să treacă peste
durere şi stres.
 Stresul este un factor perturbator, cu atît
mai mult cu cît stresul declanşează
secreţia unor substanţe care încetinesc
sau chiar “blochează” naşterea.
 Cursurile Lamaze trebuie începute cînd
sarcina are 28 de săptămîni, iar o şedinţă
durează două ore.
 Nu orice gravidă poate face cursuri
Lamaze, deoarece există şi contraindicaţii.
 De exemplu, femeile care au diabet,
hipertensiune, placenta praevia sau
sarcină gemelară nu ar trebui să facă
exerciţii Lamaze.
 La început, cursurile erau axate pe
folosirea tehnicilor de respiraţie controlată
pentru a ajuta travaliul, dar între timp
viziunea Lamaze s-a extins foarte mult.

 Femeile sînt pregătite pentru ceea ce va


urma în sala de naşteri, li se explică faptul
că naşterea este ceva natural şi că nu
trebuie să se sperie (pregătire psihologică).
 Contrar „credinţei populare”, filozofia
Lamaze nu ia poziţie împotriva
administrării medicamentelor de uşurare a
durerilor în timpul travaliului.
,,Capitolele” din cadrul unui curs
Lamaze :
 -Filozofia si conceptele Lamaze în ceea ce
priveste sarcina si nașterea
 - Modul de viata sanatos în timpul sarcinii
 - Modificarile fiziologice, anatomice si
emotionale normale în timpul sarcinii
 - Se explica si prezintă etapele travaliului si
nașterea;
 - Teoriile privind producerea și managementul
durerii și a stresului
 - Prezentarea diferitelor tehnici relaxare in
timpul travaliului
 - Rolul si importanta partenerului pe parcursul
travaliului și a nașterii
 Proceduri medicale posibile in timpul nasterii:
analgezia si anestezia, epidurala, epizotomie,
inductia, cezariana
 - Evenimente surpriză ce pot aparea în timpul
travaliului si a nasterii
 - Importanta alăptarii copilului din primele clipe
de viata;
 - Comportamentul normal al nou-nascutului,
 - care sunt semnalele de alarmă pentru gravidă
 - Contribuția părinților în dezvoltarea armonioasă
fizică, psihica și spirituala a copilului
 Pe langa partea teoretica, in cadrul
cursurilor Lamaze au loc si execitii
practice insotite si de materiale video
foarte concludente, aceste exercitii fiind
foarte utile in dobandirea unor abilitati
necesare in timpul travaliului și a nașterii
Exerciții practice:
 Exercitii diferite de relaxare, folosind tehnici
de respiratie si vizualizare pentru femeia
însărcinată și partener
 - susținerea afectiv-emotionala a partenerului
în timpul sarcinii si travaliului
 -exercitii de diminuare si reducerea durerii in
timpul travaliului si a nasterii
 - tehnici specifice de masaj si presopunctura
pentru perioadele de sarcina, travaliu, naștere
si lauzie
 - pozitii folosite în timpul travaliului si a
nasterii
 - analiza etapelor travaliului si a nasterii
 -identificarea semnelor de alarma din
timpul sarcinii si a travaliului
 - pozitii, metode şi tehnici de alaptare
 - evaluarea starii de sanatâte si
emotionale si determinarea necesitatilor
nou nascutului
 - identificarea semnelor de alarma care
pot aparea la nou născut
 alcatuirea unui plan de activitati pentru
parinti pentru primele zile de viata ale nou-
nascutului
 - exercitiu practic de schimbarea
scutecului si îmbracarea nou nascutului.
Simptomele de dupa naștere
(indiferent de modul de naștere)
 70 % dintre mame spun ca nu au chef de nimic

 50 % dintre mame au inca dureri de spate

 66.6% dintre mame isi fac griji pentru ca le cade in continuare părul

 40% dintre mame au probleme legate de somn



 55 % dintre mame sufera de dureri de cap mai mult decat inainte de
sarcina

 40 - 50% dintre mame se plang de lipsa de concentrare si capacitatea de


luare a unei decizii si in plus isi fac "ganduri negre“

 50% dintre mame spun ca au mai putin interes in sex, decat inaite de
sarcina.

 10 % dintre mame sufera de depresie post-partum.


Educatia prenatala
 reprezinta o serie de cursuri destinate
familiilor “insarcinate” in care cuplul află
toate detaliile despre dezvoltarea copilului
inca din primele clipe de la conceptie, cum
decurge o sarcina normala, ce este
cezariana, pana la informatii utile despre
alăptare și îngrijirea nou-nascutului.
 Cunoașterea stadiilor de dezvoltare in
utero a propriului copil are drept
consecinta un atașament mult mai profund
părinte-copil , dezvoltat chiar din primele
săptămâni de sarcina.
 Cursurile Lamaze ajută viitoarea mamica
sa inteleaga procesele fiziologice prin care
trece in perioada sarcinii si la nastere,
astfel incat alegerea modului in care va
naste sa fie in cunoștință de cauză.
 Educatia prenatala este privita in lumea
intreaga ca un lucru firesc si absolut
necesar.
 Scopul cursurilor Lamaze este de a spori încrederea
femeilor în capacitatea lor de a da naştere.
 Cursurile Lamaze le ajută pe femei să descopere
înţelepciunea interioară aflată în fiecare dintre ele –
înţelepciunea de a da naştere.
 Femeile învaţă strategii simple de suportare a
travaliului, inclusiv respiraţia focalizată.
 Dar tehnicile de respiraţie sunt doar una dintre
metodele care ajută femeile în travaliu. Mişcarea şi
adoptarea diferitelor poziţii, susţinerea în timpul
travaliului, masajul, relaxarea, hidroterapia şi
folosirea aplicaţiilor calde şi reci sunt o parte dintre
celelalte metode învăţate în timpul cursurilor
Lamaze)☺●
 pot învăţa tehnici de respiraţie şi relaxare şi îi vor
dărui gravidei mai multă încredere în puterile sale.
Cursurile cuprind:
 informatii despre sarcină
 travaliu
 nastere
 proceduri medicale pe parcursul internarii
 bagajul pentru spital
 îngrijirea nou-nascutului
 Informații despre recoltarea celulelor stem

Teme abordate:

 începutul sarcinii- schimbari fiziologice, anatomice si


hormonale prin care trece mama in timpul sarcinii
 dezvolatarea intrauterina a embrionului si a fatului de
la conceptie pana la nastere.
 Ingrijirea personala peperioada sarcinii - mod de viata
sanatos, alimentatie optima, igiena, raport somn-
veghe
 Comunicarea dintre făt si mamă, nevoile fătului, rolul
tatalui - modalitati de a participa si a se implica in
nevoile viitoarei mame
Teme abordate:

 Glanda mamara - modificari, pregatirea pentru


alăptare
 Discomfortul in timpul sarcinii, diverse probleme
de sanatate si depasirea lor
 Gimnastica pentru gravide - exercitii pe grupe
musculare, exercitii kegel, pozitii in sarcina si
travaliu ce usureaza durerea si discomfortul
 Tehnici de respiratie in timpul travaliului, metode
de relaxare, masaj
 Bagajul pentru maternitate – pentru mama si
bebelus
Teme abordate:

 Debutul travaliului – ,,Cum recunoastem si ce


facem?”
 Controlul anxietatii si al durerii prin diverse
metode simple , dar eficiente
 Etapele nașterii
 Masuri de comfort in timpul travaliului
 Epiziotomia, anestezia, analgezia
 Nasterea prin operatie cezariana
 Cursuri de nastere adaptate pentru
CEZARIANA
 Astăzi, cursurile de pregătire pentru
naştere (şcoala gravidei, cursurile
Lameze, gimnastica gravidei etc) oferă
cunoştiinţele, abilităţile şi susţinerea care
le ajută pe femei să nască cu încredere şi
bucurie, aşa cum o fac de multe secole.
 Orice viitoare mamă trebuie să se
considere competentă dpdv emoţional şi
fizic pentru că trebuie să aibă încredere
că va avea un copil (făt) competent.
SCOALA MAMEI (GRAVIDEI) CA
POSIBILITATE DE PSIHOTERAPIE

 Acest program se adreseaza femeilor


gravide si consta în pregatirea psiho -
profilactica în vederea nașterii. Este o
modalitate de a reduce teama de
necunoscut legata de starea de graviditate
si procesul nasterii. Echipa care desfasoara
aceste activitati este formată din doctori,
psihologi, asistente medicale şi profesori de
gimnastică.
Activitățile sunt urmatoarele:
 brosuri de popularizare a notiunilor
elementare necesare îngrijirii gravidelor si
nou-nascutului;
 gimnastica si exercitii de respiratie pentru
gravide în scopul pregatirii nasterii fără
dureri (bazate pe tehnicile Lamaze, Piccini
si Jane Fonda);
 Lecții despre starea de graviditate,
metodele de naștere, anestezia în
obstetrica, prezentarea spitalului si primele
îngrijiri ale noului nascut;
 acces la biblioteca, materiale video, audio si
pliante.
 De exemplu în fiecare an aproximativ 900
de femei au beneficiat de aceasta
pregatire în municipiul Cluj-Napoca.
Şcoala gravidelor de la Tg. Mureş este
prima de acest fel înfiinţată în România (în
1994), sub îndrumarea unui profesor de
educaţie fizică şi sport, Bako Aliz .
 S-a constatât ca femeile care au participat
la acest programe au nascut mai usor, cu
perceptia durerii mult scazută, rata
operatiilor cezariene scazuta, au nascut la
termen copii cu greutate normala,
morbiditatea neonatala a scazut, la fel si
complicatiile intrapartum si postpartum.
Aceste servicii s-au dezvoltat în
ultimul timp si constau în:

 gimnastica gravidei;
 consiliere individuala si de grup a gravidei;
 învăţare de tehnici de relaxare;
 psihoterapia depresiei dupa naștere;
 terapie prin muzica;
 cursuri de pregatire pentru naștere si
îngrijirea copilului;
Aceste servicii s-au dezvoltat în
ultimul timp si constau în:
 consiliere de planificare familiala;
 consiliere pentru alaptare;
 club al mamelor care alaptează.
 Cele 9 luni de sarcina sunt, prin definitie,
o incercare grea pentru organismul, dar
si pentru psihicul unei viitoare mamici.
 Orice informatie, sfat sau experienta
împărtaşite de alţii au rolul de a face
clipele femeii gravide mai usoare si parca
mai scurte, pana la naștere.
 Curiozitatea fata de momentul nasterii,
dar si pentru clipa cand isi va strange in
brate bebelusul, poate fi pentru unele
gravide mai greu de suportat.
 Școala mamei are si un rol psihologic
benefic pentru cele ce-i calca pragul.
Cadrele de specialitate indeamna
cursantele sa considere nașterea ca pe un
proces normal, fiziologic, le sugerează
diverse metode de relaxare si de petrecere
a timpului ramas pana la naștere.
 Foarte utile se dovedesc si exercitiile de
respiratie, menite sa relaxeze dar sa si
controleze mai bine durerea. In plus,
intalnirea dintre mamici, in cadrul scolii,
duce la schimburi de informatii utile,
faciliteaza confesiuni care pot fi intelese
corespunzator numai de persoane intr-o
stare similara, genereaza prietenii.
 Scoala mamei poate fi utila chiar si
barbatilor, viitori tatici.
 Exista tematici adecvate care permit si
participarea acestora la cursuri.
 Familia moderna nu se mai bazeaza pe
vechea conceptie ca femeia trebuie sa se
ocupe de cresterea copiilor.
 In cadrul cursurilor, parintii invata cum sa-si
asume rolurile, cum sa participe si sa
colaboreze în ingrijirea noului venit pe lume.
 In cele 9 luni de sarcina, femeia trebuie sa
fie egoista, in cel mai bun sens al
cuvantului.
 Printre controale regulate la medic, pofte
care nu trebuiesc refuzate si activitati
care îi aduc linistea, gravida moderna este
interesata si de Scoala mamei.
 In cadrul acesteia, gravidele învata o
multime de lucruri utile, socializeaza, isi
impartasesc temerile si empatizează.
 Departe de a fi doar un simplu moft,
Scoala mamei este un real atu pentru
femeile gravide, de care generații întregi
nu s-au putut bucura.
 Pregatirea pentru o naștere activă consta
in mod concret in abordarea travaliului
dintr-o perspectiva diferita in comparatie
cu aceste practici.
 Fără a fi "sofisticata" din nici un punct de
vedere, ea consta simplu in educarea
femeii gravide si a sotului/partenerul ei sa
folosesca: diferite pozitii, tehnici de
respiratie, masaj, relaxare.
 Toate aceste practici permit nu numai o
perceptie atenuata a durerii dar si un
travaliu mai scurt ca durata in timp si nu
în ultimul rând o naştere mai ușoara.
 Folosirea principiilor nasterii active poate
ajuta substantial la cresterea potentialului
pentru o naștere naturala sau fiziologica si
la minimalizarea riscurilor.
 Până nu demult,în momentul naşterii,
viitoarea mamă era înconjurată de către
mama ei, sora, moașa sau personalul
medical.
 Si in Romania, implicarea viitorului tătic in
perioada sarcinii sau chiar la naștere tinde
sa devina mai raspandita.
 Daca se doreşte acest lucru, se poate
discuta cu medicul care va asista
nașterea si acesta va va spune daca este
posibil ca tatal sa asiste la naștere, in
cazul in care conditiile medicale o permit,
sau clinica permite acest lucru.
 Medicul trebuie sa ia in considerare faptul
ca sănatatea viitoarei mame si a
copilașului sunt cele mai importante, iar
decizia de a primi sau nu pe viitorul tata in
sala de naștere trebuie luata in functie de
aceste premise esentiale!!!
 Chiar daca suna frumos si este la moda,
totusi, prezenta tatalui in sala de naștere
nu poate fi un lucru obligatoriu, întrucat
ţine şi de fiecare persoană în parte, de
felul in care întelege și traiește intimitatea
fiecare dintre parteneri.
PREGĂTIREA CUPLULUI PENTRU
NAŞTERE
 In timpul sarcinii, pot fi propuse cursuri de pregătire a
naşterii, recomandate, dar nu obligatorii: de exemplu
invatarea respiratiei. Dar astazi maternitatile propun
diferite metode: yoga, sofrologie, haptonomie, cantecul
prenatal, Metoda Lamaze.

 Datorită acestor cursuri, mamele (uneori acompaniate de


partenerul lor) intră în contact cu persoane care vor fi
acolo in ziua naşterii. Este un mijloc de a se familiariza cu
mediul medical si de a elimina orice indoiala, orice teama,
sursa de tensiune si durere.

 Aceste cursuri au o parte teoretica desigur, dar si o parte


practica. Exercitii de relaxare, de respiratie si de întărire
a muschilor bazinului va vor fi explicate, pentru a le putea
reproduce şi acasă înainte de a le pune în practică în ziua
naşterii.

Haptonomia
 Putin cunoscuta, haptonomia este o ştiintă a
atingerii si a afectivitatii, ea ajuta parintii sa
comunice cat mai devreme cu bebelusul.
 Ei stabilesc astfel un schimb tactil afectiv
care securizeaza deodata copilul, tatal si
mama.
 Este un trio de nedespartit si aici locul
tatalui este fundamental.
 Este, de altfel, rar cand femeile practica
singure haptonomia, atât cat acest trio
este puternic.
 Prin schimburi regulate, locul copilului se
concretizeaza din ce in ce mai mult in
fiecare zi, iar primirea care îi este
rezervata, este unica.
Haptonomia
 Bazata pe 8 sedinte, incepand cu a 4-a
luna de sarcina, haptonomia se practica în
cuplu cu un medic.
 Nu exista sedinte de grup, aceasta
insotire se face in intimitatea acelui trio
fondator.
 Intalnirile permit parintilor sa evolueze in
acumularea cunostintelor despre naștere,
la finalul sarcinii. De fapt, ultimele sedinte
sunt axate pe coborarea bebelusului,
aratandu-i calea ce trebuie sa o urmeze
pana la “iesire”.
Haptonomia

 Este posibil ca părinții să revina dupa


naștere, cu bebelusul pentru a-l indruma
catre autonomie.
 Se spune ca haptonomia face copiii
inteligenti, curiosi si independenti.
Îndrumari pentru exerciţiul fizic al
gravidei
 exercitiul fizic usor pana la moderat in timpul
sarcinii;
 daca gravida nu este obisnuita sa exerseze,
incepe cu miscari usoare, crescand
complexitatea;
 exercitiul fizic regulat (de cel putin trei ori pe
saptamana) este mai bun decat eforturile
ocazionale;
 gravida nu incepe un sport nou; continuă
sportul care îi place, daca este nepericulos
pentru gravidă;
 incepe cu o "incalzire" usoara a muschilor
si apoi trece la exercitiile mai solicitante;
 să bea apa din belsug pentru a evita
deshidratarea;
 se poartă un sutien bun si comod;
 trebuie evitate sariturile inalte,
zguduiturile si miscarile violente;
 nu depune efort cand este foarte cald;
 nu se ignoră semnele de oboseala sau de
rănire;
 odihnă suficientă
 In primul rand, sportul ajuta gravida să își
mențină tonusul muscular si un aspect fizic
placut, să se simti frumoasa.
 Prin exercitii fizice își poate menține
greutatea optima in timpul sarcinii; aceasta
trebuie sa cresaca in medie doar cu 15 kg.
 Binecunoscutele probleme din timpul
sarcinii : varicele, umflarea picioarelor
(edemele), vergeturile, pot fi prevenite cu
doar cateva minute de exercitiu.
 Toate gravidele se plang de durere de
spate din cauza greutatii - exista exercitii
care le ajuta își menajeze coloana
vertebrală.
 Aerobicul si exercitiile de respiratie ajuta
gravida sa se pregateasca pentru naștere
prin coordonarea ritmului respirator
(exercitiile din timpul sarcinii se fac in
expir), pentru a participa activ la actul
nasterii si a-si usura durerea.
 Tot prin menținerea tonusului muscular
pot fi evitate rupturile perineale si
hemoroizii ce pot aparea in urma nasterii
normale, iar recuperarea este mai rapida.
 Cu toate acestea, multe femei considera
ca in timpul sarcinii trebuie sa faca mai
putina miscare. Total gresit! Numai
avantaje. Importanta activitatii fizice
pentru sanatâtea si buna dispozitie a
viitoarei mame este evidenta: in timpul
exercitiilor i se fortifica musculatura, se
stimuleaza activitatea aparatelor
cardiovascular si respirator, tonusul psiho-
emotional, iar somnul si pofta de mancare
au si ele doar de castigat.
 Lipsa totala de activitate fizica in timpul
sarcinii constituie unul dintre factorii de
risc (traumatisme in timpul nasterii, hipoxia
fătului).
 De aceea, chiar si atunci cand inainte de
sarcina era adepta unui stil de viata lipsita
de miscare, acum gravida ar trebui să se
plimbe mai mult, să înoate, să facă
gimnastică, orientându-se după propria
intuție și dispoziție sufletească.
 Este foarte important să nu se lase pradă
moleşelii, ci să facă în mod regulat
exerciții fizice, cel mai bun mijloc de
combatere a sedentarismului.
 Dacă în primul trimestru de sarcina se pot
face exercitii de fortificare fizica a
organismului, in cel de-al doilea trimestru
ar fi preferabil sa se practice exercitii de
respiratie si relaxare.
 Totul depinde de efort. Amploarea
exercitiilor fizice va depinde in primul rand
de cum anume decurge sarcina.
Cum se stabileşte dacă gravidei îi stă
în putere sa facă exercitiile fizice pe
care le-a ales?
 Daca peste 5 minute de la terminarea exercitiului
frecventa pulsului depaseste 100 de batai pe minut,
înseamna ca efortul este prea mare si trebuie redus.
In ceea ce priveste tensiunea arterială, ea trebuie
sa-si revina la valorile normale (120/80 mmHg) in
acelasi interval de timp. In timpul antrenamentelor
trebuie să încerce sa limiteze activitatea fizica
intensa la 15 minute (o atesta cresterea frecventei
pulsului pana la 150 batai pe minut).
 Trebuie mărită durata consacrata relaxarii si
incalzirii.
 Ideal ar fi ca antrenamentul în sine sa nu
depaseasca 1,5 ore.

 Daca ultimul cros la care a participat a


fost cu 5 - 6 ani in urma, iar acum in timpul
liber gravida preferată să citească o carte
interesanta sau să vizioneze un film la
televizor, exercitiile fizice în timpul
sarcinii nu vor fi doar utile, ci absolut
necesare, intrucat este evident ca
organismul are nevoie de mai multă
miscare.
 Important este sa se aleagă cu grija
exercitiile.
 Perioada postpartum, numită şi lăuzie, este
considerată etapa în care femeia revine la starea
morfofiziologică anterioară sarcinii.
 În această perioadă de refacere, organismul trece de la
o stare în care s-a acomodat la o alta, cea de dinaintea
sarcinii.
 Această trecere are loc progresiv, până la revenirea
anatomofuncţională a organismului, fiind ajutată de
influenţa benefică a mişcării.
 Kinetoterapia postpartum are ca scop
refacerea estetică a întregului organism, în
special a musculaturii care menţine un
aliniament postural corect, refacerea
perineului, dacă acesta a avut de suferit, şi a
dezechilibrelor musculoarticulare de după
sarcină (musculatura spatelui, a abdomenului
etc.).
 Programul kinetoterapeutic postpartum îşi
propune refacerea estetică a organismului femeii,
în special a musculaturii ce menţine un aliniament
postural corect, refacerea perineului (dacă acesta a
avut de suferit) şi refacerea dezechilibrelor
musculare de după sarcină.
 Efectul psihic benefic este dat de faptul că femeia
ştie că poate beneficia de o refacere uşoară şi
completă după naştere
 Lăuzele ce vor beneficia de kinetoterapie vor fi
împărţite în 2 grupe:

 Lăuze care nu prezintă afectări anatomofuncţionale şi


au testul muscular 3 sau mai mare;
• Lăuze cu diferite afecţiuni, care vor beneficia de
programe recuperatorii individualizate.
 Pentru prima categorie programul kinetic este
împărţit în două perioade, a lehuziei propriu-zise (10
zile) şi lehuziei tardive (30 de zile).
 Înaintea începerii mişcării, kinetoterapeutul. va ţine
cont de criteriile de individualizare: vârsta, starea
psihofizică generală, afecţiuni asociate.
Programele de kinetoterapie se diferenţiază pe
cele două perioade ale lăuziei, astfel:

 Prima perioada este cea a lăuziei propriu-zise , cu durata


de până la 10-12 zile, în care scopurile exerciţiilor fizice
sunt: profilaxia trombozei, reeducarea respiraţiei normale,
refacerea musculaturii perineale, reechilibrarea
neuropsihică.
 În această perioadă, “exerciţiul fizic” începe din a
doua sau a treia zi după naştere, iar principiul
realizării acestuia este blând, lent, progresiv, deoarece
muşchii şi ligamentele sunt în continuare slabe şi pot
surveni accidentări.
 Nu trebuie să creeze disconfort sau durere. Fiecare
şedinţă se va termina cu masajul membrelor inferioare
şi cu relaxare.
 Exerciţiile din prima perioadă vor fi efectuate doar de
pacientele care au născut normal şi nu au avut
complicaţii, preferabil sub supravegherea
kinetoterapeutului, iar pacientele cu cezariană vor efectua
exerciţiile numai sub supravegherea unui kinetoterapeut
şi cu acordul medicului.
În această perioadă se vor învăţa
regulile de igienă posturală :
 Poziţia corectă pentru alăptat: şezând cu
spatele sprijinit, tălpile sprijinite pe un
suport.
 Poziţii care protejează coloana în cazul
activităţilor suprasolicitante:
 genuflexiuni cu genunchii depărtaţi atunci
când se ridică o greutate;
 repartizarea egală a greutăţilor în ambele
mâini;
În această perioadă se vor învăţa
regulile de igienă posturală :
 ridicarea din pat: prin rostogolire laterală, apoi
prin împingere în braţe şi coborârea concomitentă
a membrelor inferioare pe sol;
 ridicarea din şezând: ducerea trunchiului în faţă,
împingere în mâini, menţinerea poziţiei bazinului
şi înălţarea pe verticală a corpului prin extensia
genunchilor;
 aplecarea în faţă (la chiuvetă sau la masă): din
poziţia stând cu un membru inferior flectat şi
sprijinit pe un suport de 15-20 cm înălţime.
Programul kinetic în lăuzia
propriu-zisă :
 Ziua 1: exerciţii de respiraţie diafragmatică, apoi
costală inferioară, medie şi superioară, apoi lehuza
execută contracţia musculaturii abdominale şi
perineale, pe toată durata execuţiei bazinul fiind
menţinut în poziţie delordozată;
ziua 2: programul din ziua 1 + exerciţii de membre
superioare şi inferioare executate lent şi alternativ;
ziua 3: programul din ziua 2 + masaj ale membrelor
inferioare la care se adaugă însuşirea tehnicii de oprire
a jetului urinar în timpul micţiunii;
 ziua 4: programul din ziua 3 + răsuciri de trunchi
şi exerciţii pentru gât şi coloană, executate din
poziţia şezând;
ziua 5: programul din ziua 4, cu accent pe exerciţii
destinate muşchilor perineali, executate din
decubit dorsal, cu genunchii flectaţi şi tălpile pe
sol;
ziua 6: programul din ziua 5 + exerciţii pentru
muşchii abdominali, coloana vertebrală (din
decubit dorsal, şezând, ortostatism);
în ziua a 7-a se reiau exerciţiile anterioare, cu
accent pe cele de aliniere a coloanei vertebrale .
 Perioada a doua este cea a lăuziei tardive, cu durata de
4-6 săptămâni, în care se continuă gimnastica la sala
de kinetoterapie sub supravegherea
kinetoterapeutului.
 Acesta va doza corect efortul pacientelor şi va urmări
ca modul de executare a exerciţiilor să fie cât mai
corect, alcătuind un program specific pentru o refacere
cât mai rapidă a organismului, atât fizic, cât şi psihic.
 În lăuzia tardivă este indicat un program kinetic ce
cuprinde variante de mers şi alergare, exerciţii pentru
aliniamentul postural, muşchii abdominali, cei ai
diafragmei uro-genitale, exerciţii pentru muşchii
spatelui, braţelor şi picioarelor, combinate cu exerciţii
de relaxare musculară.
 Se poate relua practicarea unui sport.
Kinetoterapia lăuzei cu
perineotomie (epiziotomie)
 În scopul evitării ruperii perineului, sfincterului anal şi a
rectului, se poate efectua în cursul perioadei de expulzie a
fătului o perineotomie oblică (secţionarea oblică a
ţesuturilor perineale).
 Cel mai frecvent se efectuează în dreapta, iar dintre
muşchii regiunii sunt lezaţi ridicătorii anali.
 Operaţia are caracter profilactic, vindecarea făcându-se
fără consecinţe funcţionale, spre deosebire de o ruptură cu
margini anfractuoase a musculaturii perineale.
 Operaţia este indicată în caz de disgravidie, travaliu
prelungit, diferite boli asociate sarcinii, afecţiuni fetale
Obiective:
 ! ameliorarea durerilor;
îmbunătăţirea respiraţiei;
profilaxia trombozelor;
îmbunătăţirea respiraţiei;
refacerea musculaturii pelvi-oerineale;
obţinerea unui aliniament postural corect;
îmbunătăţirea rezistenţei la efort.
 Pentru recuperarea postoperatorie lăuza va urma
un program kinetic ce va ţine cont de următoarele
indicaţii metodice:
 şedinţa de kinetoterapie începe cu efectuarea unui
masaj stimulant;
- nu se lucrează pe fond dureros;
- exerciţiile se execută înainte de masă sau la două ore
postprandial;
- se întrerup exerciţiile dacă apar oboseală, dispnee,
metroragie;
 - se evită exerciţiile cu îngreuiere;
- în primele trei zile se execută exerciţii de
conştientizare a contracţiei muşchilor pelvi-perineali
iar din a 4-a zi se încep exerciţiile Kegel;
- se vor alterna efortul şi relaxarea, programul
încheiindu-se cu o şedinţă de relaxare.
Program kinetic pentru lăuza cu
epiziotomie
 Prima zi: lăuza stă în pat cu picioarele apropiate, se fac
evaluările şi testul tusei.
 Dacă programul kinetic nu prezintă contraindicaţii se
fac exerciţii de reeducare a respiraţiei din decubit
dorsal, cu genunchii flectaţi şi din poziţie delordozată.
 Se mai poate face masaj, presopunctură
 Se pot efectua şi exerciţii uşoare, în următoarea
ordine: exerciţii de încălzire, exerciţii de respiraţie
abdominală, exerciţii de respiraţie toracică, exerciţii de
respiraţie completă. Se încearcă adoptarea decubitului
ventral, acesta favorizând eliminarea lohiilor.
 Trecerea din decubitul dorsal în decubitul lateral se va
face astfel: plecând din decubit dorsal, se flectează
membrul inferior opus direcţiei rostogolirii şi membrul
superior homolateral se adduce peste trunchi, cu cotul
flectat şi palma sprijinită pe saltea în dreptul toracelui;
apoi se schimbă poziţia în decubit lateral prin adducţia
coapsei flectate şi împingere în braţe.
 Urmează trecerea din decubit dorsal în decubit
ventral: prin rostogolire, se trece din decubit dorsal în
decubit lateral, se extinde membrul inferior şi apoi se
ajunge în decubit ventral.
A doua zi:
 se efectuează programul din prima zi, adăugându-se
apoi exerciţii de activare a circulaţiei, exerciţiu de
înclinare laterală din decubit dorsal cu genunchii
îndoiţi, exerciţiu pentru prevenirea aplatizării bolţii
plantare, tehnica de relaxare Macagno (relaxare
fiziologicăși antigravitațională), exerciţiu de
conştientizare a diferenţei dintre starea de contracţie şi
cea de relaxare a musculaturii pelviperineale, exerciţiu
de respiraţie.
 Se învaţă ridicarea în şezut la marginea patului: din
decubit dorsal cu membrele superioare abduse şi
flectate din cot, cu genunchii flectaţi şi tălpile aşezate pe
pat se îndreaptă mâna corespunzătoare direcţiei în care
care se efectuează mişcarea de ridicare spre şoldul
contralateral concomitent cu înclinarea genunchilor
spre direcţia de ridicare. Apoi pacienta se ridică
apucând marginea patului şi împingând în mâini,
simultan cu coborârea gambelor şi rotaţia pe şoldul
dinspre marginea patului, astfel încât şezutul să fie adus
spre marginea patului. Membrul inferior opus este
addus astfel încât să îl încrucişeze pe celălalt.
 Indicaţii metodice:
din a doua zi, odată cu efectuarea primilor paşi de
către lăuză, creşte progresiv durata de timp în care
aceasta adoptă poziţii înalte (sedestatism, ortostatism –
plimbări);
adoptarea poziţiei aşezat se face treptat, devenind
uzuală atunci când ajunge să fie comodă.
 Din săptămâna a treia postpartum se reiau progresiv
exerciţiile din ortostatism şi toate formele de mers.
 Abia din această săptămână sunt permise înotul şi ...
mersul pe bicicletă.
 Masajul postnatal poate fi făcut la scurtă perioadă
după naştere şi are următoarele beneficii:
 - reduce ţesutul adipos (slăbire)
 - reduce oboseala (relaxare)
 - detensionare musculară (menţinerea unui tonus
optim)
 În timpul gravidităţii este secretat un hormon
placentar- relaxina.
Datorită lui şi în mai mică măsură hormonilor
corticosuprarenalieni, are loc o imbibiţie apoasă la la
nivelul tuturor articulaţiilor şi mai ales la nivelul
articulaţiilor bazinului (simfiza pubiană, articulaţia
sacroiliacă, însoţită de relaxarea acestora. Această
laxitate articulară permite o uşoară mărire a
diametrelor obstetricale în cursul naşterii.
 Atunci când modificările morfofuncţionale produse la
nivelul simfizelor pelviene sunt pronunţate, are loc
relaxarea dureroasă a acestora, datorită ramolirii
(înmuierii) cartilagiilor.
 La producerea acestui fenome intervine şi hipocalcemia
(este puisat calciul din organismul matern). Din acest motiv
un important rol profilactic îl are aportul de calciu adecvat
perioadei gravidităţii şi suplimentarea cu vitaminele C şi D.
Simfizioloza se manifestă clinic prin dureri la nivelul
articulaţiilor bazinului, musculaturii lombare, feselor,
coapselor, plicilor inghinale, şi prin mobilitatea redusă la
nivelul membrelor inferioare. Durerile sunt exacerbate în
cursul mersului.
 Această simptomatologie devine manifestă fie în
trimestrul III de sarcină fie în lăuza imediată sau
propriu-zisă. Dacă afecţiunea apare în cursul
gravidităţii evoluează spre agravare. În caz că apare în
timpul lăuziei evoluţia este spre vindecare, proces care
se realizează în mai multe săptămâni.
 Examinatorul constată distanţarea anormală a oaselor
pubiene.
 Provocarea durerilor se mai poate face prin lovirea
trohanterilor sau prin îndepărtarea crestelor iliace. La
stabilirea diagnosticuliui poate contribui şi semnul lui
Boudin: pacienta adoptă poziţia stand depărtat iar
examinatorul introduce indexul în vagin, cu faţa
palmară pe marginea inferioară a simfizei pubiene; în
timpul mersului pe loc se percepe frecarea oaselor
pubiene, uneori putându-se percepe chiar cracmente.
Diagnosticul diferenţial vizează în special iminenţa de
naştere prematură, nevralgia sciatică sau lombo-
abdominală.
 Diagnosticul diferenţial vizează în special iminenţa de
naştere prematură, nevralgia sciatică sau lombo-
abdominală.
Conduita terapeutică constă în purtarea centurii
trohanteriene sau chiar a unui bandaj gipsat,
profilaxia osteomalaciei, precum şi instituirea unui
program kinetic adecvat
 Obiectivele programului kinetic:
reeducarea respiraţiei, cu accent pe respiraţia
costală şi pe cea diafragmatică;
îmbunătăţirea cirulaţiei sangvine;
tonifierea musculaturii pelviperineale şi lombare;
redobândirea mobilităţii coxo-femurale normale şi
reeducarea mersului.
Kinetoterapia lehuzei după
operaţia cezariană
 Se vor efectua exerciţii uşoare, mobilizarea fiind
precoce.
 Execuţia va fi lentă şi cu amplitudine mare. La
apariţia durerii, exerciţiile se vor opri, la fel şi la
apariţia oboselii.
Obiective:
 -ameliorarea durerii;
tonifierea musculaturii abdomenului şi implicit a
presei abdominale şi a digestiei;
tonifierea musculaturii planşeului pelviperineal;
profilaxia aderenţelor abdominale;
reducerea ţesutului adipos;
îmbunătăţirea stării psihice.
 1. Vor fi utilizate contracţii izometrice urmate de
relaxări, precum şi exerciţii libere;
2. Se poate asocia masajul;
3. Se va face gimnastică respiratorie, cu acţiune
selectivă asupra inspiraţiei şi expiraţiei, dar şi asupra
raportului celor două faze;
4. Este recomandată gimnastica abdominală, ce va
cuprinde exerciţii de “membre inferioare pe trunchi”,
“cap pe trunchi”, “trunchi pe membrele inferioare”,
dar numai după vindecarea completă a cicatricei
operatorii;
 5. Se recomandă exerciţii adresate diafragmului,
trunchiului şi membrelor inferioare, şi mai ales
reeducarea pelviperineală prin exerciţii Kegel.
Reeducarea planşeului pelviperineal se poate face şi
printr-o serie de exerciţii executate prin tuşeu vaginal
(kinetoterapeutul va purta mănuşi chirurgicale şi este
obligatoriu acordul pacientei):
a) se pun în tensiune muşchii diafragmei urogenitale
prin apăsare în jos şi îndărăt; întindrea cu putere în
jos a acestei musculaturi (strech reflexul) determină un
reflex miotatic de întindere (contracţia reflexă a
muşchilor planşeului pelvin);
 6. Relaxare Jacobson;
7. Masajul, realizat prin efleuraj, fricţiune, frământat,
tapotament, vibraţii.
 Efleurajul (netezire)şi vibraţia, efectuate în regiunea
plăgii cicatriceale, deasupra pansamentului,
ameliorează durerea.
 De cele mai multe ori, dupa o operatie, oamenilor le
este teama sa se ridice din pat, sa se miste si in
general, au tendinta de a se ,,menaja" prin orice mod.
 Insa in realitate, miscarea, daca bineinteles este
permisa, este recomandata chiar dupa operatie. In
acest scop kinetoterapia, terapia prin miscare, devine
extrem de necesara, iar de cele mai multe ori, este
foarte eficienta. Dupa operatie, rolul
kinetoterapeutului este esential. Kinetoterapia este o
componenta de rutina a recuperarii pacientului, fiind
necesara in redobandirea fortei musculare, si in
imbunatatirea calitatii vietii.
 Kinetoterapia reprezinta un mijloc terapeutic de
baza in recuperarea postoperatorie. Durata
tratamentului kinetic poate fi uneori relativ
scurta sau se poate prelungi, in functie de
necesitate, de complexitatea interventiei
chirurgicale si desigur in functie de
particularitatile fiecarui pacient in parte.
 Varsta poate fi fara indoiala, un factor care
influenteaza durata recuperarii postoperatorii,
asadar durata vindecarii la copii si la cei tineri
este mult mai rapida decat la cei in varsta.
 Este absolut esentiala instituirea unui program de
kinetoterapie cat mai rapid posibil, insa acest
lucru va tine cont de particularitatea si de
complexitatea operatiei.
 Scopul major al programului de kinetoterapie
postoperator il constituie reintegrarea socio-
profesionala cat mai timpurie in conditii
anatomo-functionale optime, si posibilitatea ca
pacientul sa se poata autoingriji cat mai precoce
posibil.
Principalele obiective ale
kinetoterapiei postoperatorii :
 1. combaterea durerii
2. prevenirea si combaterea tulburarilor vasculare
si a circulatiei
3. prevenirea si combaterea pozitiilor vicioase
4. restabilirea amplitudinilor articulare in toate
unghiurile de miscare posibile
5. ameliorarea tonusului muscular
6. recuperarea fortei si a stabilitatii articulare
7. imbunatatirea intr-o masura cat mai mare a
rezistentei
8. relaxarea
 Kinetoterapia foloseste in mod deosebit in
aceasta etapa, contractiile izometrice, in scopul
mentinerii troficitatii si a fortei musculare, prin
acest lucru realizandu-se prevenirea instalarii
hipotrofiilor musculare. Dupa perioada de
imobilizare se recurge la mobilizari pasive,
mobilizari activo-pasive, active libere pe toate
directiile de miscare, exercitii de facilitare iar
treptat introducandu-se exercitiile cu ingreuiere.
 Incarcarea progresiva a segmentului operat este
permisa in functie de metodologia de tratament si
de modul de evolutie a vindecarii. Mobilizarea se
adreseaza si articulatiilor distale, fapt care asigura
un ,,pompaj" muscular eficient. Mobilizarile
constituie principala masura a procesului de
nutrire a cartilajului.
 Durerea si sensibilitatea din abdomenul inferior
sunt importante catevazile.
 Convalescenta dureaza intre trei si 6 saptamani,
timp in care trebuie evitate eforturile excesive - se
recomanda totusi o activitate minima (de
exemplu, mersul pe jos).
 Pot sa existe sangerari vaginale la inceput.
 Daca au fost extirpate ovarele, femeile pot
prezenta bufeuri,diminuarea apetitului sexual si
pot avea o faza de depresie.
 Variatiile hormonale bruste explica in parte
aceasta stare si, in acest caz,tratamentul de
substitutie poate remedia efectele secundare
aleinterventiei. Contactele sexuale pot fi reluate
la aproximativ o lunadupa operatie.
 Ablatia ovarelor la femeile tinere poate antrena
menopauza precoce,deoarece inceteaza
producerea de estrogeni si progesteron.
 In generalse recomanda ca pacientele sa efectueze
hormonoterapie de substitutiepentru a
contracara efectele declansarii brutale a
menopauzei.
 Dupa o histerectomie, pot sa apara depresie si absenta
a dorinteisexuale. Daca nu au fost scoase ovarele,
aceste reactii reprezinta maimult o angoasa legata de
efectele histerectomiei decat consecinte fizicesau
hormonale ale interventiei. Temerile cele mai
frecvente sunt:
- teama de a imbatrani rapid sau de a-si "pierde"
feminitatea;
- teama de a nu mai avea placere sexuala. Dupa
perioada de convalescenta,majoritatea femeilor
traiesc aceeasi placere sexuala ca inainte;
- teama de ingrasare. Nu exista nici o legatura directa
intrehisterectomie si cresterea in greutate.
 Supravegherea psihologica inainte si dupa
interventie poate ajuta la eliminarea acestor
temeri.
 Daca medicul discuta cu pacienta inainte
deinterventie despre eventualele consecinte ale
operatiei, tulburarile postoperatorii sunt
semnificativ mai reduse.