Sunteți pe pagina 1din 4

Formarea provinciilor romane

 După cucerirea Daciei, în urma războaielor din 101 – 102, 105 – 106, împăratul roman Marcus
Ulpius Traianus (98 - 117) începe opera de romanizare. În vara anului 106, după sinuciderea
lui Decebal (87 – 106), orice rezistenţă majoră a dacilor a încetat. Cel mai important document
din care rezultă supunerea Daciei este inscripţia de la Corint, aceasta prezintă cariera unui
ofiţer roman ce a fost prezent în „a doua expediţie, prin care întreaga Dacie a fost învinsă”
(secunda expeditione, qua universa Dacia devicta est). Evenimentul mai este amintit de
emisiunile monetare emise cu această ocazie şi, mai ales, de inscripţia de la Porolissum, emisă
la 11 august 106, care atestă acordarea cetăţeniei romane înainte de termen mai multor militari.
 Dacia Augusti Provincia cuprindea Transilvania (fără colţul sud-estic), vestul Olteniei, cea mai
mare parte a Banatului, alte teritorii nord dunărene, cum ar fi: nord-estul Olteniei, sud-estul
Transilvaniei şi sudul Moldovei au fost incluse provinciei Moesia Inferior. Noua provincie,
situată la graniţa Imperiului Roman cu barbarii, este organizată ca provincie imperială condusă
de un guvernator numit de împărat (legatus Augusti pro praetore), de rang consular (vir
consularis), cu atribuţii militare şi juridice.
 Primul guvernator a fost Iulius Sabinus care, probabil, a început organizarea provinciei după
model roman. Sub urmaşul său, Decimus Terentius Scaurianus, este
ridicată Sarmizegetusa romană (Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa),
eveniment atestat de o inscripţie.
 Sub Hadrian (117 – 138), sarmaţii iazigi, aliaţi cu roxolanii, atacă provincia,
fapt ce l-a făcut pe împărat să se gândească la abandonarea ei. După
restabilirea ordinii, acesta dispune modificarea structurii administrative: cea
mai mare parte a provinciei formează Dacia Superior, în timp ce Dacia
Inferior cuprinde sud-estul Transilvaniei, estul Olteniei, nord-vestul şi sud-
vestul Munteniei, preluate de la Moesia Inferior, teritoriile situate la nord de
râurile Arieş şi Mureş au constituit Dacia Porolissensis (118). Dacia
Superior continuă să fie condusă de un legatus Augusti pro praetore, dar de
rang pretorian, iar celelalte două, Inferior şi Porolissensis, au în frunte câte
un procurator Augusti.
 În timpul lui Marcus Aurelius (138 – 161) cele trei provincii sunt puse sub
comanda unui singur guvernator, legatus Augusti pro praetore trium
Daciarum, de rang cosular, în teritoriu staţionau acum două legiuni, V
Macedonica şi XIII Gemina (169). Două din cele trei provincii îşi schimbă
numele: Dacia Superior în Dacia Apulensis, Dacia Inferior în Dacia
Malvensis, Dacia Porolissensis îşi păstrează denumirea. Această organizare
s-a păstrat până la retragerea aureliană.
 Procesul de romanizare a populaţiilor din această zonă va fi favorizat de mai
mulţi factori care, alături de limba latină, vor concura cu succes la
implementarea tiparelor politico-spirituale în mijlocul societăţilor barbare.