Sunteți pe pagina 1din 53

Proteze şi aparate

chirurgicale
oro-maxilo-faciale
Concepte şi definiţii

Organizaţia Mondială a Sănătăţii


(OMS) defineşte sănătatea ca o stare
de bine, fizică, mentală, socială şi nu
numai absenţa bolii şi a infirmităţii.
Concepte şi definiţii
Cercetătorul canadian Labonte Ronald
defineşte sănătatea prin următorii parametri:

1.Sentiment de vitalitate, energie


2.Relaţii sociale bune
3.Control asupra propriei vieţi şi a condiţiilor
de viaţă
4.Sentimentul de a avea un ţel în viaţă
5.Sentimentul de a face parte dintr-o
comunitate
Calitatea vieţii

 Elemente de strategie pentru promovarea


sănătăţii orale
 Informarea publicului asupra riscurilor
 Asigurarea unor medii de viaţă sănătoase
 Cunoaşterea tendinţelor actuale în
medicină şi a progresului în cunoaştere
realizat
 Cunoaşterea şi eliminarea factorilor de risc
 Adoptarea de către populaţie a unui
comportament sanogen
Criteriile calităţii vieţii:
1.Există o stare de bine fizic

2.Relaţiile cu familia şi cu anturajul sunt păstrate nealterate

3.Relaţiile sociale şi inserţia socială sunt bune

4. O stare materială şi financiară bună

5. Capacitatea de dezvoltare şi avansare profesională

6. Acces şi timp disponibil pentru activităţi de relaxare, odihnă şi


refacere a capacităţii
forţei de muncă
Influenţa stilului de viaţă asupra
stării de sănătate, exemple:
 Caria dentară/ boala parodontală- etiologia
în consumul crescut de hidrocarbonate/
placa bacteriană
 Cc oral- prevalenţa în creştere în anumite
ţări- corelat cu – fumatul/ consumul de
alcool
 Influenţa stilului de viaţă asupra bolilor
cavităţii orale sunt legate de alimentaţie
/igiena orală necorespunzătoare/ consum
alcool/tutun- aceşti factori se coreleaza şi cu
starea generală a organismului -boli
cardiovasculare
Rolul Medicinei Dentare

 Medicina dentară în general şi


protetica în special, descriu tehnici
numeroase de reabilitare protetică a
aparatului dento-maxilar.

 Bolile mutilante ale regiunii maxilare


sunt tratate prin tehnici chirurgicale.
O tehnică de reabilitare protetică a
aparatului dento-maxilar este realizarea de
aparate şi proteze chirurgicale oro-maxilo-
faciale, folosite în scopul unei recuperări
funcţionale, ca urmare a unor boli şi a unor
tratamente chirurgicale.
Aparate chirurgicale maxilo-faciale

Protezele chirurgicale oro-maxilo-


faciale sunt definite ca:
piese confecţionate în laboratorul de
tehnică dentară cu scopul de a înlocui parţial
sau total structuri anatomice pierdute prin
procese patologice sau prin intervenţii
chirurgicale.
Aparatele chirurgicale
oro-maxilo-faciale

Sunt definite ca: piese confecţionate în


laboratorul de tehnică dentară ce au rol de
contenţie sau de recuperare, întreţinere sau
stimulare a unor funcţii alterate la nivelul
aparatului dento-maxilar.
proteza obturator
proteza oculară
Impactul psihologic al aparatelor
chirurgicale oro-maxilo-faciale

Pentru depăşirea momentelor dificile


care sunt încercările de adaptare la
necesitatea purtării unui asemenea
aparat, pacientul trebuie ajutat să poată
răspunde la următoarele întrebări:
1.Ce pot să ştiu? -accesul pacientului la
informaţie

2.Ce trebuie sa fac ? –înţelegerea şi


acceptarea conduitei recomandate de
medici

3.Ce pot spera ? –speranţa într-un


pronostic de viaţa favorabil
şi nu în ultimul rând într-un deces în
condiţii decente şi cu demnitate
Tipuri de construcţii protetice

 Proteze
 Epiteze
 Aparate chirurgicale oro-maxilo-faciale
 Endoteze
 Obturatoare
 Orteze
Protezele
Sunt lucrări executate în laboratoarele
specializate şi care au scopul de a înlocui
structuri anatomice parţial sau total absente
sau profund deteriorate, imitând forma
acestor structuri.
Lucrările astfel confecţionate, pot să
recupereze în cea mai mare măsură funcţiile
pierdute sau alterate, specifice segmentului
anatomic respectiv.
proteza acrilică

proteza elastică

proteza scheletată
Epitezele

Sunt construcţii artificiale ale unor


segmente anatomice periferice (situate la
suprafaţă) astfel încât cea mai mare parte a
lor este expusă la mediul extern.
Epiteze
 Fixarea se face cu adeziv, implante, magneti de titaniu.
Sunt bine tolerate de forma, marime, culoare,
elasticitate, consistenta asemanatoare cu normalul, rol
estetic, uneori functional (masticatie, respiratie,
fonatie).
Se pot reface:
 orbita + ochi, nas, urechi, pometi, barbie, obraji,
obturatoare cu sau fara dinti, sani, degete si maini,
picioare.
Scop-redarea infatisarii cat mai normal, pentru o viata
normala si de calitate mai buna.
Epiteze
Epiteza auriculară

Epiteza nazală

Epiteza oculara
Epiteze
Aparate chirurgicale
oro-maxilo-faciale
Sunt piese confecţionate în laboratorul de
tehnică dentară care au rol în recuperare,
stimulare, întreţinere sau contenţie asupra
aparatului dento-maxilo-facial.
Endotezele

Sunt reconstrucţii artificiale ale unor


segmente anatomice interne care sunt
amplasate în totalitate în mediul intern al
organismului uman (endoteze de condil
mandibular).
A.T.M.
Obturatoarele
Sunt lucrări care se substituie unor
ţesuturi anatomice pierdute în urma unui
proces patologic (tumori, infecţii,
traumatisme) sau ca urmare a unei exereze
chirurgicale.
Ele nu imită ţesuturile absente dar au rol
de umplere a golurilor rămase şi prin aceasta
închid comunicări patologice sau cavităţi
naturale si cavităţi patologice.
Proteza obturator
Ortezele

Sunt dispozitive medicale cu scop


corectiv sau suplinitor al funcţiilor unui
segment al corpului.

Sunt folosite în patologia ortopedică a


membrelor.
Orteza pentru
reabilitarea mersului

Orteza pentru
incheietura mainii

Orteza cervicala
Materiale utilizate

-metale, polimeri, mase plastice,


siliconi, cauciucuri , coloranţi.
-materiale auxiliare pentru fixare-colaj,
atasament fizic, ancorare în ţesut
biologic
-pigmenţi pentru colorare
-materiale de întreţinere şi
recondiţionare
Caracteristicile materialelor
utilizate:
-să fie biocompatibile, adică bine tolerate de
organism
-să fie rezistente fizic şi chimic în mediul
bucal şi în contact cu secreţiile organismului
-să fie durabile în timp-confecţionarea lor este
dificilă şi costisitoare
-să fie fizionomice şi acceptate organoleptic-
să nu genereze gusturi şi mirosuri neplăcute
-tehnologie de execuţie aplicabilă la nivel de
masă
-să fie suficient de ieftine

-să nu declanşeze alergii

-să nu impieteze funcţiile fiziologice

-să permită repararea şi adaptările ulterioare

-să poată fi igienizate corespunzător fără să


se deterioreze
Starea de edentatie
 Starea de edentatie , partiala sau totala ,
este tot mai intens perceputa de pacienti
ca fiind un factor de disconfort psihic.
 Calitatea campului protetic restant este
raspunzatoare de stabilitatea viitoarei
piese protetice
 Realitatea clinica nu ofera un câmp
protetic ideal –trebuie exploatat campul
existent fara a-l deteriora.
Condiţiile unui câmp protetic
edentat parţial
-dinţii să nu depaşească planul ocluzal
-coroanele clinice să nu fie mult diferite de
cele anatomice
-linia coletului (marginea gingivală) să se afle
pe traseu normal
-frenurile labiale să nu insere pe papilele
interdentare iar cele labiale şi frenul lingual
să nu insere pe marginea gingivală (gingia
liberă)
-între crestele edentate sau între o creastă
edentată şi planul ocluzal antagonist să existe
spaţiu suficient (>4mm) pentru montarea
stâlpilor antagonişti
-adâncimea şanţului gingival să fie de max. 2
mm
-creasta edentată să nu fie rezilientă
-limba să nu fie etalată peste creasta edentată
(macroglosie idiopatică sau ca o consecinţă a
edentaţiei vechi nerestaurate)
-să nu existe atrofii exagerate ale crestei
edentate
Condiţiile unui câmp protetic
edentat total
-crestele edentate să fie cu atrofie moderată şi
astfel suficient de bine înalte
-mucoasa fixă să fie cât mai regulată, fără
denivelări sau afractuazităţi
-rezilienţa să fie minimă sau redusă şi să nu
existe pe crestele edentate zone de mucoasă
sensibilă
-să nu existe muchii osoase ascuţite
(exostoze) pe suprafaţa câmpului protetic
-tuberozităţile maxilare şi tuberculi piriformi să fie
bine reprezentate fără a fi procidente sau retentive
-spina nazală anterioară, apofizele genii şi creasta
milohioidiană să fie în afara câmpului protetic
(adică să nu existe o atrofie exagerată a
structurilor pe suport ale câmpului protetic)
-palatul sa aibă o adâncime medie, fără torus
proeminent sau extins prea mult în suprafaţă
-inserţiile musculare să nu interfereze cu zona de
sprijin a protezei
-limba să fie de dimensiuni normale (este posibilă
macroglosia ca urmare a edentaţiilor vechi
nerestaurate)
Zonele protetice pozitive

 Zonele protetice pozitive sunt reprezentate


de acele elemente ale campului protetic care
vin in contact intim cu proteza, asigurandu-i
sprijinul, mentinerea si stabilitatea.
 La maxilar, zonele protetice pozitive sunt
reprezentate de: dintii restanti, crestele
alveolare, tuberozitatile maxilare si bolta
palatina.
 La mandibula, zonele protetice pozitive sunt
reprezentate de dintii restanti, crestele
alveolare si tuberculii piriformi.
Funcţiile protezelor şi aparatelor
chirurgicale
 Funcţia de substituţie de ţesuturi
 Contenţia şi imobilizarea
 Susţinere sau suport al parţilor moi
 Funcţia de protecţie
 Etanşeizarea
 Reabilitarea funcţională
 Funcţia fizionomică
 Dirijarea vindecării si cicatrizării
 Integrarea socială
Funcţia de substituţie de ţesuturi
 Este indeplinită de epiteze , endoteze
proteze dentare
 Presupune inlocuirea ţesuturilor pierdute
cu structuri artificiale cat si recuperarea
funcţională (fizionomie , fonaţie ,
masticaţie , deglutiţie )
Contenţia şi imobilizarea
 Realizate de atele acrilice, proteze ,
sisteme de imobilizare
 Pot avea rol temporar sau
definitiv(imobilizari de scurtă sau lungă
durată )
 Menţin structurile anatomice intr-o
anumită poziţie pană la consolidarea unei
vindecări
Susţinere sau suport
 Susţinere sau suport pentru :
 parţile moi (protezele),
 pentru materialul radioactiv(protezele
antiiradiere Pb, Al )
 Pentru meşe sau substanţe terapeutice
 (protezele chirurgicale postextracţionale
–meşe iodoformată )
Funcţia de protecţie
 Aplicaţii pentru hemostază sau iradiere
 Protecţia unor zone operate (plastia de
sinus)
 Protecţia unor zone operate donatoare
sau receptoare de lambouri
 Sunt purtate un timp relativ scurt pană
cand situaţia critică a fost depaşită
Etanşeizarea
 Etanşeizarea la nivelul cavităţilor nazale ,
sinusale, orale
 Obturatoarele sunt lucrări protetice
complexe care reuşesc să inchidă
comunicări patologice aparute in urma
unor tumori , infecţii , traumatisme
 Aceste comunicări pot genera disfuncţii ;
tulburări de fonaţie , disfagie , masticaţie
Reabilitarea funcţională
 Este posibilă ca urmare a aplicării unor
proteze si aparate chirurgicale oro-
maxilo-faciale
 Se adresează funcţiilor: fonaţie , deglutiţiei
, masticaţie
 Urmăreşte ameliorarea calităţii vieţii
pacienţilor
Funcţia fizionomică
 Este foarte bine apreciata de pacienti-
poate cel mai bine apreciata si dorita de
pacienti

 Amelioreaza calitatea vietii pacientilor ,


integrarea lor in societate si familie
Dirijarea vindecării şi cicatrizării
 Este realizată cu protezele ghid si
distractoare

 Aceste dispozitive se aplică


postchirurgical si determină succesul
intervenţiei
Expansor de palat
Distractor lingual
ThreadLock este destinat osteogenezei liniare ca un remediu pentru defectele parțiale în mandibula
laterala. Cresterea se realizează pe lungime de la posterior spre anterior, până la un maxim de 50
milimetri.
Integrarea socială
 Are un impact major asupra vieţii
bolnavului

 In absenţa acesteia pacientul işi pierde


complianţa la tratament şi dispensarizare

 Integrarea socială este dependentă de


reabilitarea fizionomică
Vă mulţumesc pentru atenţie !