CONȚINUTUL ȘI

MECANISMUL AGRESIUNII
PSIHOLOGICE
Noțiuni generale
Obiectivele agresiunii psihologice
Mecanismele influiențării psihologice
Forme și metode specifice agresiunii
psihologice
 Agresiunea rezultă dintr-o stare particulară și
o predispoziție a omului de a-și satisface
nevoile și trebuințele individuale (sau de grup)
prin acțiuni voluntare, care încalcă
normalitatea socială, constituie premisele
naturale, obiective pentru declanșarea violenței
sociale și a proceselor beligene.
 În cazul agresiunii psihologice, omul simplu riscă să
devină un instrument – armă, care poate fi folosit, în
raport de nevoi, de către mânuitorul său, pentru
realizarea anumitor scopuri.
 Ca atare, cel manipulat este convins că acțiunile și
conduitele sale sunt rezultatul propriilor decizii fără
a-și da seama că acestea sunt determinate de
acumularea în timp a unui anumit tip de informații
selectate și dirijate către el, potrivit unui program
conceput pe obiective și etape bine determinate, că, de
fapt, actele sale sunt controlate și comandate de alții.
 Prin intermediul informației, se poate face mult
mai mult decât prin folosirea glonțului, luptătorii
adverși, care ar fi trebuit în mod necesar să fie
nimiciți, în cazul acțiunilor psihologice sunt
„deturnați”, „reprogramați” și folosiți în interesul
propriu.
 Agresiunea psihologică se poate concepe și efectua
independent, fără apel la forța armată sau într-un
scenariu mai cuprinzător, ce include și alte tipuri
de agresiuni, de regulă, economice și militare.
Obiectivele agresiunii psihologice

 Obiectivele acțiunilor de influențare psihologică pot fi

diferențiate în funcție de strategiile de securitate, de
caracterul războiului în care sunt angrenate părțile, pot fi
corespunzătoare fiecărei forme și etape de luptă,
diferențiate pentru forțele luptătoare, populația civilă și
organele puterii s.a.
 De asemenea, acțiunile psihologice sunt particularizate
pentru categoriile de destinatari din țările aliate și neutre,
urmărindu-se câștigarea adeziunii acestora.
 Cele mai semnificative obiective ale unei posibile agresiuni
psihologice, corelată sau nu cu alte forme de agresiune
neconvențională, ar putea fi:
 slăbirea rezistenței psihomorale a celor implicați în conflict,
prin modificarea imaginii legată de capacitatea conducerii
naționale de a organiza și susține logistic strategiile de
apărare;
 dezinformarea și manipularea informațională în legătură cu
adevăratul conținut și dinamica proceselor politico-militare
interne și internaționale;
 instaurarea unei stări de nesiguranță social–politică de
confuzie și haos în societate ce vizează dezorganizarea unor
structuri statale, crearea unor fenomene de criză economică,
politică, precum și slăbirea coeziunii interne;
 subminarea autorității organelor legitime, discreditarea
unor personalități politice și militare, însoțită de
declanșarea unor manifestări de masă pentru a crea un
conflict deschis între guvernanți și guvernați;
 înșelarea opiniei publice internaționale prin intermediul
mass-mediei privind realitățile interne din statul-țintă,
precum și în legătură cu adevăratul mobil și scopurile
agresiunii psihologice;
 Astfel, prin comunicare, prin informare sunt influențate
credințele, sistemele de motivație și atitudinile,
mentalitățile, convingerile, curentele de opinie, cercurile
diplomatice și centrele de decizie politico-militară.
Mecanismele influiențării psihologice

 Primul se referă la capacitatea limitată în timp și spațiu

a individului de a reacționa adaptativ la acțiunea unor
factori stresori interni sau externi, în funcție de nivelul
rezistenței și stabilității psihomorale.
 De aici rezultă componenta relațională a agresiunii
psihologice, exprimând conținutul și calitatea proceselor
prin care subiectul se raportează activ la realitatea
mediului înconjurător.
 Al doilea mecanism include nevoia organică a omului modern de a se
informa și a-și construi imagini favorabile despre mediul social-politic
și cultural, cu rol stimulator în raport cu propria activitate.
 Ea reprezintă componenta informațională a agresiunii psihologice. Se
știe că orice război clasic este susținut de un „război al imaginilor”,
care a devenit „un aliment cotidian al sensibilității noastre, al
inteligenței noastre”, având un impact - organizant sau dezorganizant
– atât de mare asupra psihicului uman, încât i-a determinat pe
specialiștii în domeniu să considere civilizația secolului nostru drept o
civilizație a imaginii, iar planeta, drept un sat electronic în care
comunicăm tot mai mult și se pare că ne înțelegem tot mai puțin.
 Agresiunea/influiențarea psihologică se bazează tocmai pe capacitatea
omului de a reține imaginea perceptivă generată de trăirea unor
situații concrete și de a-și construi reprezentări mentale, cu rol
adaptativ și reglator în structura comportamentului și acțiunii sale
conștiente.
 Al treilea mecanism se referă la intenționalitatea
agresiunii psihologice, care presupune existența unor strategii,
forme, metode, forțe și mijloace de influențare a subiecților.
 Aceasta este componenta procedurală a fenomenului de care
ne ocupăm, prin care „se materializează interdependențele de
ordin organizatoric, tehnic și logistic din cadrul acțiunilor care
converg spre studierea și interpretarea dimensiunilor
psihologice a luptei armate”.
 Se folosește două direcții, cu caracteristici speciale, adecvate
naturii agresiunii: factorii stresori (stimulii) și informațiile
(propaganda).
În esență, se urmărește slăbirea rezistenței și, în final, căderea
psihică sub acțiunea următoarelor variabile:
 factorii de situație – între care un rol deosebit îl joacă
caracteristicile mediului ambiant, ale tehnicii de luptă, izolarea
și starea fiziologică a militarilor, urmărindu-se provocarea
șocului psihologic;
 stările psihice – ca reflex al primei categorii de variabile – între
care agresorul vizează producerea unor fenomene negative ca
teama, frica și panica;
 suprasolicitările fizice și psihice – cu fenomene ce degradează
amplu psihicul și depășesc limitele capacității de adaptare:
apatia, depresia, deznadejdea, etc.
 Acțiunile de influențare psihologică prin informații
(propagandă) sunt astfel proiectate (în conținut) și desfășurate
(în timp și spațiu), încât sensul și semnificația acestora să
declanșeze procese de prelucrare psihică conștientă care să
aibă drept efect erodarea sau modificarea unor produse psihice
(opinii convingeri, atitudini) din sfera moralului, a motivației
pentru luptă, precum și apariția unor fenomene psihice
negative: pesimism, îndoiala, neîncredere, etc.
 Forme și metode specifice agresiunii
psihologice

Până în prezent, se cunosc patru forme principale de

agresiune psihologică:
 ameninţarea,
 intoxicarea informativă,
 dezinformarea,
 manipularea.
 Tehnicile de condiţionare psihică şi programare mentală
negativă pot fi folosite la toate cele patru forme de
agresiune.
 Ameninţarea directă sau voalată, de durată mică,
medie sau îndelungată, este o formă de agresiune
psihică prin care agresorul încearcă să-i impună
victimei propriile soluţii şi interese economice,
politice, militare sau religioase.
 Intoxicarea informativă sau confuzionarea este o
formă de agresiune psihologică care urmăreşte
zdruncinarea axelor de rezistență a personalităţii
victimei, prin distrugerea concepţiilor ştiinţifice sigure
şi stabile despre lumea obiectivă şi înlocuirea lor cu
iluzii, ficţiuni şi fabulaţii fără corespondent în
realitatea vieţii.
 Dezinformarea este o formă de agresiune psihologică care îşi
propune să falsifice realitatea receptată de victime, prin diverse
procedee, cum ar fi: înşelarea cu informaţii false sau numai parţial
adevărate, extragerea unor informaţii minore, minimalizarea unor
informaţii importante, schimbarea sensului unor informaţii,
trecerea sub tăcere a informaţiilor neplăcute „stăpânilor” sau
dezinformarea prin omisiune, manipularea perversă a lexicului,
abuzul de semnificaţie şi altele.
 Manipularea este o altă formă de agresiune psihologică. Ea
urmăreşte să-i inducă victimei un comportament total dirijat, să o
facă să gândească, să vorbească şi să acţioneze cum vrea
manipulatorul.