Rolul familiei este fundamental in modelarea

caracterului si personalitatii copilului si în

pregatirea lui pentru viata, fiind prima si
cea mai importanta comunitate în care
traieste acesta.
Aici el învata valorile si principiile dupa care
se va ghida în viata adulta, care e
diferenta dintre bine si rau, frumos si urat
si ce fel de comportamente sa adopte in
situatii noi sub influenta relatiilor parentale
În educarea copilului, parintii folosesc
diferite metode si strategii educative, in
functie de cunostintele, valorile si
atitudinile sale. Aplicarea acestor strategii
definesc stilul parental, acestea
determinand anumite comportamente ale
• Existenta unei legaturi intre unele comportamente ale parintilor si
comportamente ulterioare ale copiilor este destul de dificil de identificat,
deoarece exista cazuri in care unii copii ce au crescut in medii diferite pot sa
aiba personalitati asemanatoare si invers, copiii crescuti in acelasi mediu sa aiba
o personalitate diferita.
• In ciuda acestor dificultati, ani la rand, psihologii au cercetat impactul pe care il
au parintii asupra dezvoltarii copilului, identificand anumite corelari intre
comportamentul parintilor si efectul acestuia asupra dezvoltarii copiilor.
• Psihologul Diana Baumrind a efectuat un studiu la inceputul anilor 1960 prin
care a delimitat 4 dimensiuni in comportamentul parintilor, realizand un studiu
pe 100 de copii prescoalari, acestea fiind:
– strategii de disciplinare
– protectie si ingrijire
– stiluri de comunicare
– asteptari la maturitate
• Pe baza acestor dimensiuni, aceasta a identificat 3 stiluri parentale, urmand ca
in1983, psihologii Maccoby si Martin sa adauge inca un al patrulea, stiluri ce
sunt considerate a fi utilizate de majoritatea parintilor.
• Aceste stiluri influenteaza atmosfera din familie
Psihologic = inducerea unor sentimente de vinovatie, retragerea dragostei,
rusinare.
Comportamental = aşteptările părinţilor ca regulile lor să fie respectate de
copii şi ca aceştia să se comporte adecvat
Parintii autoritari adopta de obicei ambele tipuri de control
• Studiile au indicat faptul ca stilul parental
influenteaza:
– starea de bine a copiilor în domeniile
competenţei sociale
– performanţei academice
– dezvoltării psiho-sociale şi
comportamentului problematic
• competenţa socială si functionarea
psihologica a copiilor
– competenţa instrumentala si controlul
comportamental.

Nu putem spune ca
exista un anumit
stil
parental gresit sau
bun deoarece
Asadar, exista patru stiluri parentale:
• stilul permisiv(indulgent)- relatia
dintre parinti si copii este foarte
buna, conflictele fiind foarte rare;
• stilul autoritar- relatia dintre parinti
si copii este rece, conflictele sunt
frecvente si parintii sunt deseori
agresivi, cea mai mica greseala fiind
insotita de pedeapsa
• stilul democratic- parintii sunt calzi
si afectuosi cu copiii lor si sunt
suficient de autoritari pentru a
impune o disciplină riguroasa, a-l
 Stilul
autoritar-
caracteristici
Parintii care practica acest stil au asteptari
majore de la copiii lor si nu sunt receptivi la
necesitatile acestora.
Copiii trebuie sa urmeze reguli stricte,
nerespectarea acestora conducand la
aplicarea pedepselor fiind considerate utile
in controlarea copiilor
Regulile nu au baza rationala sau nu se
explica faptul pentru care se aplica, cel mai
adesea raspunsul fiind: „Pentru ca asa am
spus eu!”
Nu se concepe negocierea regulilor sau a
sarcinilor si se pune accent pe disciplina
Se utilizeaza limite, cuvantul parintilor
nefiind comentat si nicidecum ignorat
Se ignora nevoile copilului, e tratat cu
indiferenta, parintele isi impune vointa,
comunicarea lipseste
Conflictele parinte-copil sunt des intalnite
Parintii merg pe baza mitului: ”copiii trebuie
pupati prin somn”
Cand copilul isi manifesta independenta
• copilul invata să devina ordonat, disciplinat, respectuos fata de cei de care îi
este frica
• il disciplineaza prin actiune
• ii stabileste limite, granite si legi de familie
• ii accentueaza disciplina
• se dezvolta spiritul critic al copilului, il invata sa devina ,,perfectionist”
• performante bune la scoala si nu au probleme comportamentale
• i se ofera copilului un mediu bine organizat si structurat
• se previn unele situatii periculoase sau de risc
• copilul cunoaste reguli si norme clare de comportament
• copilul isi formeaza unele deprinderi si comportamente dorite de parinti
• ordinea si disciplina sunt insusite si respectate de copil
• creste eficienta executarii unor sarcini de lucru
• parintele primeste respect si supunere si isi indeplineste obiectivele propuse
• stilul este eficace pe termen scurt
• copilul va invata greu sa fie maleabil, sensibil si iertator cu cei care gresesc, fiind la randul lui
autoritar
• va intampina dificultati de comunicare cu cei din jur
• va fi lipsit de initiativa, de curaj si va fi nemultumit deoarece este invatat sa fie un perfectionist
(teama de esec)
• nu prea au abilităţi sociale, stima de sine este inferioara si sunt depresivi, fapt ce duce la
fobia(anxietatea) sociala- egala cu teama de esec si de intampinare a dificultatilor
• parintii infraneaza curajul si initiativa copilului, implicit independenta acestuia fiind infranata
• “executant al sarcinilor”
• copilul asculta de frica
• in prezenta parintilor este temator, dar dupa “disparitia” lor comportamentul i se modifica

A gresi = a fi ratat
,,Ce va zice mama sau tata când va
afla?”
 Stilul autoritar-
caracteristici parinti
Parintele este rece si detasat de copil
Tatal este conducatorul, urmat de mamă apoi de copii
Considera impunerea limitelor mai importanta decat
afectiunea aratata copiilor(isi iubeste copilul dar nu o
arata)
Tine cu tarie la supunere si respect
Pentru ei disciplina este egala cu pedeapsa
Impune reguli fara a le discuta in prealabil cu copilul
Nu raspunde nevoilor copilului, doar ei stiu ce nevoi
“trebuie” sa aiba copilul, si au asteptari mari din
partea acestora
Isi controleaza temeinic copiii
Pedeapsa este un inlocuitor superior incurajarii prin
recompensa
Se lauda cu performantele copilului, asteapta ca
ordinele lor sa fie executate fara intrebari, cauta
supunere
Indoctrineaza copiii cu ideile proprii netinand cont de
copil
 Efectul stilului autoritar asupra
dezvoltarii copilului
Pozitive
• Copiii sunt ascultatori si competenti
• Copilul este ordonat, disciplinat si respectuos
• Are principii datorita regulilor impuse
• Este critic, perfectionist, are performante scolare
• Se comporta exemplar, stiind sa asculte si sa respecte reguli
• Are deprinderi si comportamente bine formate de parinti
• Executa sarcinile de lucru in mod eficient
Negative
• Nu sunt fericiti si nici nu au incredere sau stima de sine, apare depresia si anxietatea
• Copilul nu este in stare sa-si priveasca parintele cu respect, ci cu frica
• Nu poseda sentimentul de incredere in parinti, iar relatia de comunicare parinte- copil atat de
benefica dezvoltarii armonioase, ii este periclitata
• Copilul este afectat emotional pe termen lung, crescand un adult ce nu va fi capabil de
manifestarea increderii sau iubirii fata de cineva
• El învaţă din amenintari si pedepse ca violenta este rezolvarea conflictelor fara a implica efort
afectiv
• Copilul nu isi impartaseste sentimentele sau problemele cu parintele sau
• Va fi temator, furios, evaziv, neiertator, autoritar si va socializa greu
• Teama de esec ii va urmari si stima de sine diminuata il va urmari intreaga viata
• Va manifesta comportamente antisociale, negativism, delincventa, adaptare sociala si scolara
• Derutare datorita regulilor aplicate sau fara explicatii sau rationament
• Ii este infranata exprimarea opiniilor considerandu-le inutile
• Parintii care practica acest stil nu au asteptari, reactii in tot ceea ce are
legatura cu copilul si comunicarea parinte- copil lipseste
• Desi parintii satisfac nevoile de baza ale copilului, acestia, sunt desprinsi
total de tot ceea ce se intampla in viata copilului lor.
• Isi resping/ neglijeaza copilul
• Lipseste afectiunea fata de copil
• Parintii sunt centrati pe propriile probleme si au interese ce nu privesc
nicidecum copilul
• Nu e interesat de problemele sau nevoile copilului
• In cazuri extreme, copilul reprezinta o povara pentru parintele sau
• Nu ii pasa de faptul ca ofera exemple gresite copilului
• Nu manifesta afectiune fata de copil
• Fie raspunde agresiv nevoilor copilului, fie se retrage din situatia aparuta ca
urmare a nesupunerii copilului unei anumite cerinte a parintelui
• Prin conduita sa, ofera exemple gresite copilului si o educatie precara
• Nu isi ascunde viciile fata de copil
• Nu baga in seama copilul

,,În viaţă nu te poţi baza pe nimeni altcineva decât pe tine însuţi”

• il face mai rezistent la greutatile vietii
• ...
• ...
Copilul invata ca parerea
lui nu conteaza
Se simte lipsit de
importanta si inferior
Ii scade stima de sine si
increderea in fortele proprii
Copilul este mai rigid, mai
insensibil
Va intampina dificultati in
viata de zi cu zi si va avea
performante scolare slabe
Nu are conceptul de regula
familiala
 Stilul neimplicat
- caracteristici parinti -

• Evită responsabilităţile parentale

• Nu se implică în relaţia cu copiii
lor şi în educaţia lor, neoferind
afecţiune şi având un control
foarte mic asupa copiilor lor
• Considera copilul o povară de
care s-ar putea lipsi oricând
• Neglijeaza copilul
• Nu manifesta trairi emotionale
pozitive fata de copil
• Se manifesta indiferent
• Considera activitatile proprii,
casnice, profesionale, de rutina
mai importante decat
manifestarea atentiei fata de copil
• Nu se implica in activitatile
scolare sau personale a copilului
neimplicat

asupra
• Ofera odezvoltarii
slaba formare a copilului in copilului
domeniile vietii.
toate

• Copiii devin delasatori, iresponsabili, nu au

stima de sine si nu sunt competenti
profesional.
• Copiii vor fi rigizi, apatici si pragmatici.
• Vor fi etichetati ca si copii “fara suflet” datorita
manifestarii reduse a sensilbilitatii si afectiunii
fata de semenii sai
• Nu va fi capabil sa se descurce in situatii
sociale
• Nu va asculta sfaturi utile in ceea ce priveste
comportamentul sau la varsta adulta
• Dezvoltarea emotionala ii va fi afectata
datorita climatului familial atat de important la
varsta prescolara

“Iubirea te
face mai
 neimplicat
- efecte generale asupra
dezvoltarii copilului -
Stilul autoritar Stilul neimplicat
copilul are performante copilul are rezultate slabe in
scolare foarte bune, insa nu toate domeniile
se descurca foarte bine in
relatiile sociale
 Recomandari pentru un stil parental echilibrat

• Părinții trebuie să se susţină reciproc, sa fie o echipa, iar copilul sa fie considerat un
partener cu drepturi egale in familie
• Sa exista o buna comunicare intre soti si sa sustina aceleasi idei in educarea copilului
• Atunci cand copilul cere un sfat sau are o dorinta, parintii trebuie sa ii raspunda la fel,
altfel copilul va face diferenta intre parinti si va avea un “parinte preferat”
• Relatia parinte- copil este cea mai sanatoasa tehnica de educare care trebuie sa
dainuiasca intr-o familie
• Parintii trebuie sa prezinte regulile si recompensele ca si consecinte a respectarii
regulilor, iar acestea sa fie discutate cu copilul, intelese si acceptate de acesta
• Partenerii trebuie sa-si arate afectiunea atat fata de copil cat si reciproc, pentru
crearea unui climat armonios
• Cand apare o problema, trebuie formata o “sedinta” de familie in care sa gaseasca
solutii- aceste solutii pot fi exprimate chiar de copil
• Se poate crea de catre soti o lista cu tehnici parentale folosite ce au fost ineficiente in
mod individual si compararea lor ulterioara pentru a gasi asemanarile si a elimina
metoda neeficace
• Parintii terbuie sa fie echilibrati in parenting si sa nu mearga la extreme
• Copilul trebuie lasat sa se exprime liber.
 Un parinte bun este…
• capabil de a comunica într-un mod pozitiv
• isi face timp pentru copil
• acorda prioritate nevoilor copilului
• asculta copilul cu atentie
• trateaza copilul ca partener
• ofera copilului experiente noi
• nu isi arata durerea fata de copil
• nu se cearta in fata copilului
• isi dovedeste dragostea fata de copil

Toate acestea ar trebui sa fie obiectivele tuturor parintilor!

Să fii parinte este greu, dar

pentru a fi un bun parinte,
trebuie să înveti si faci acest
lucru toată viata.
Stilul neimplicat
 Ghiciti stilul parental! 
 Bibliografie:
1. Ciofu, C. “Interactiunea parinti- copii”, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1989
2. Torre, A. D, “Greselile parintilor'', editura Didactica si pedagogica,Bucuresti,1980
3. Moisin , A, “Parinti si copii'' ,editura Didactica si pedagogica,Bucuresti,1955
4. Psihologie, Revistă ştiinţifico-practică, asist., cercet. şt., MIHAI Iulia Mihaela, Stilurile
parentale şi anxietatea socială în educaţie., Universitatea ”Petre Andrei” din Iaşi, Facultatea de
Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei.
5. Revista de consiliere educațională, Publicație online a Centrului Județean de Asistență
Psihopedagogică Cluj, Influența stilurilor parentale în dezvoltarea copiilor de vârstă
preșcolară, Profesor consilier școlar Moldovan Ana-Maria – CJRAE/CJAP Cluj
6. Irfan, U. (2011). Impactul Stilurilor Parentale Asupra Stării de Bine Psihologice a Tinerilor.
Jurnalul Român de Psihologie, Psihoterapie şi Neuroştiinţe, volumul 1, nr. 1

surse web: http://familie-relatii.acasa.ro/relatii-de-familie-52/esti-un-parinte-autoritar-efecte-pe-

termen-lung-asupra-dezvoltarii-copilului-170342.html

Realizat de:
TELEGDI (CRESTIN) ANA ALEXANDRA
CHIHUAN DORA ELENA