Analiza literara a unor portrete

realizate in tehnica naturalista.

Prezentat de:Ivanov Alina

Controlat:Morcov Aliona.
 Ce este naturalismul?

 Naturalismul se impune spre sfirsitul

secolului al XIX-lea in Europa,ca o
prelungire a realismului,orientata catre
manifestarile instinctuale,patalogice ale
omului.
 Principiile de baza ale
naturalismului sunt:
 limitele dintre stiinta si arta se estompeaza,in consecinta
literatura poate valorifica metodele cele dintai;
 refuzul fictiunii;dezvaluirea adevarului brutal al vietii;
 viziunea stiintifica,filozofica asupra omului;
 valorificarea teoriilor contemporane cu privire la
determinismul rasei si al mediului,la influentele crude ale
ereditatii;
 reprezinta,aspectele crude,ale vietii;
 operele se orienteaza asupra mediului de viata obscur;
 In naturalism sunt cultivate,cu precadere,anumite specii
literare:romanul,nuvela,povestirea,drama.
 Reprezentantii naturalismului in
literatura universala.
Franta. Germania.
Emile Zola,Guy de Gerhart Hauptmann.
Maupassant,fratii Edmond si Jules
de Goncourt,Alphonse
Daudet,Henry Becque.

Norvegia: SUA:
Johan August Frank Norris,Theodore
Strindberg. Dreiser,John Dos
Passos,Thomas
Wolfe,John Ernst
Steinbeck.
Reprezentantii romani de vaza ai
naturalismului si operele de
referinta.

Operele
“Domnisoara Iulia” de August Strindberg

 - O femeie frumoasă şi nobilă încalcă regulile şi îl provoacă pe valet la o

aventură imposibilă. Ce se va întâmpla cu ei, cum vor fi judecaţi de către
cei din jur? În 1888 dramaturgul suedez August Strindberg a scris
“Domnişoara Iulia” – o poveste incredibil de actuală despre emanciparea
femeii, despre înstrăinare, pasiune şi dorinţa de a fi iubit.
 - Johan August Strindberg s-a născut la 22 ianuarie 1849, în Stockholm.
După studiile de la Universitatea din Upsala şi încercările eşuate de a deveni
actor, în 1874 se angajează la Librăria Regală din Stockholm. În 1877 se
căsătoreşte cu Siri von Essen, actriţă ce debutează în acelaşi an la Teatrul
Regal Dramatic. Vor avea împreună 3 copii: Karin, Greta, şi Hans. August
Strindberg îşi face debutul ca scriitor în 1879 cu romanul “Camera Roşie”. În
1881 renunţă la profesia de librar, dedicându-se scrisului. În 1888 se mută în
Danemarca, fondează Teatrul Experimental Scandinav şi scrie piesa
“Domnişoara Iulia”, unul dintre cele mai jucate texte ale dramaturgiei
universale. În anul următor, piesa “Domnişoara Iulia” este montată în
premieră la Teatrul Experimental, cu Siri von Essen în rolul principal. În 1895
lucrează ca pictor simbolist într-un atelier din Monparnasse, face experimente
în alchimie, corespondează cu ocultişti şi teozofi. Tematica îl preocupă foarte
mult, aşa că începe să scrie “Jurnalul Ocult”, la care lucrează până în 1908.
În 1898 scrie părţile I-a şi a II-a din trilogia “Drumul spre Damasc”, ce devine
punctul de pornire al teatrului expresionist din secolului XX. În 1907 scrie
patru piese de cameră, printre care “Sonata Fantomelor” şi “Pelicanul”, şi
fondează Teatrul Intim. Moare pe 14 mai 1912, în vârstă de 63 de ani.

“Vreme de Razboi“ de Ion Luca
Caragiale
 Tema nuvelei este obsesia. Firul epic urmeaza linia unei compozitii clasice
(expozitie, punct culminant si deznodamant), iar cele trei capitole,
urmarind cresterea obsesiei lui Stavrache si transformarea ei in nebunie,
creeaza o tipologie si compun un destin uman tragic aflat sub stapanirea
neiertatoare a unei tari ereditare (defect congenital).

 Intamplarile sunt tesute intr-o ordine gradata si crescanda, iar actiunile

eroului sunt dirijate treptat de presimtirea ca popa Iancu nu e mort, de
obsesia intoarcerii fratelui si de starea de violenta din momentul
confruntarii directe cu acesta. Autorul prezinta astfel un caz patologic, ce
are ca mobil patima inavutirii. Stavrache este, in acelasi timp, un
negustor necinstit, avar si nemilos, plasat fiind in contextul unui mediu
social, in care setea de imbogatire are consecinte nefaste asupra
individului, dezumanizandu-l. de aici, drama.

 Caragiale nu descrie interioare, lumea de obiecte din jur, aspecte

vestimentare; universul il intuim insa prin prezentarea individului, a carui
existenta ne face sa intrevedem datele realitatii in care se misca.

 Asadar, desi un scriitor clasic cu accente realiste, Caragiale reuseste sa

creioneze, sa surprinda in stil naturalist, intr-o analiza minutioasa a
tuturor etapelor unei bolii mentale, personaje legate de o stare psihica
intr-o continua transformare.
“Ciuleandra” de Liviu Rebreanu
 Romanul “Ciuleandra” este alcătuit din 31 de capitole și se
deschide cu un moto: ”…și nu știi că tu ești ticălos și mișel și
sărac și orb și gol…” (Apocalipsa, III – 17). Acesta are un rol
anticipativ deoarece prezintă ipostaza finală a personajului
principal, nebunia acestuia, dar ilustrează, totodată, și faptul
că niciodată nu ne cunoaștem suficient de bine, niciodată nu
știu dacă în interiorul unei ființe aparent inofensivă se poate
afla instinctul criminal. Trebuie doar să știm să ne controlăm
pornirile.
 Tilul operei poate fi privit din două unghiuri, având un sens
denotativ și un sens conotativ. El exprimă pe de o parte
nebunia dansului, “Ciuleandra” fiind considerat un dans
dionisiac în care fiecare dintre participanți se deslănțuie:
”Pornește ca o horă oarecare, foarte lent, foarte cumpătat. Pe
urmă, când se pare că oamenii s-au încins puțin, muzica
prinde a se agita și a se iuți. Ritmul jocului se accelerează,
formează un zid compact de corpuri care se mladie, se
îndoaie, se răsucește, și tresaltă cum poruncesc lăutarii.
 Ciuleandra dezvaluie sursele tragicului la Rebreanu intr-o
viziune nietzscheana a existentei instinctuale. Caci in dosul
clipei de „nebunie" se lasa banuita, daca nu intotdeauna
vazuta, masca lui Dionis si chipul menadelor sfisiind trupuri
insingerate in extazul dansului.
 Consider ca
naturalismul

adesea termenul
radicalizează naturalism este
principiile folosit de către criticii
estetice ale literari cu un sens mai
este asemenea apare realismului în general, care îl apropie
curentului refuza actiunea ca fiind net direcția de cel al
realist antiromantic reprezentării termenului realism,
aspectelor subliniind conformitatea
dure, cu natura, fidelitatea
brutale ale realității. față de realitate a
reprezentării artistice.
 Concluzie.
 Sub influența lui Emile Zola, autor al studiului intitulat ”Romanul
experimental” reprezentanții acestui curent vor să apropie
literatura de știință, adoptând, atunci când disecă în amânunțime
”felia de viață” izolată din complexitatea realului, tonul rece și
obiectiv al savantului.

 Intenționând, după expresia lui Zola, să înlocuiască ”studiul

omului abstract prin studiul omului natural, supus legilor fizico-
chimice și determinat de influențele mediului”, naturaliștii acordă
o importanță deosebită fiziologicului și eredității, continuând însă,
prin cei mai valoroși dintre ei (Zola, Maupassant) și tradițiile
realiste ale studierii mediului social.

 NATURALISMUL duce principiile realismului până la ultimele lor

limite.